21 Iulie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Mihai Viteazul, Horea, Cloșca și Crișan au fost declarați martiri și eroi ai națiunii române

 

1718 – Pacea de la Passarowitz

Prin Tratatul de la Passarowitz (sau de la Pojarevăț) din 21 iulie 1718 s-a încheiat războiul dintre Imperiul Otoman, pe de-o parte și Imperiul Habsburgic și Republica Venețiană, de cealaltă parte.

Tratatul a reflectat de jure situația militară existentă de facto în acel moment: Imperiul Otoman a cedat Casei de Habsburg patru teritorii: Banatul Timișoarei, nordul Serbiei, (inclusiv Belgradul), nordul Bosniei și Oltenia. Veneția și-a pierdut posesiunile din peninsula Pelopones și din Creta, câștigate prin Tratatul de la Karlowitz, păstrând doar insulele Ioniene și Dalmația.

1774 – Tratatul ruso-turc de la Kuciuk-Kainargi

Tratatul a fost semnat la 21 iulie 1774 între Imperiul Rus (reprezentat de feldmareșalul Piotr Rumianțev) și Imperiul Otoman, după înfrângerea acestuia din urmă în războiul din 1768–1774. Țara Românească și Moldova erau scutite de haraci (tribut anual pe care țările vasale îl plăteau Imperiului Otoman) timp de doi ani, iar Rusia căpăta dreptul de a interveni în favoarea Principatelor Române la Înalta Poartă.

Ca urmare a acestui tratat, în anul următor, Austria a primit (mai corect, cumpărat), de la Turcia, Bucovina.

1789 – Bătălia de la Focșani

Bătălie în timpul războiul ruso–austro–turc din 1787–1792, care a avut loc pe 21 iulie/1 august 1789, și s-a derulat între Imperiul Otoman și o alianță dintre Imperiul Rus și cel Austriac, lângă Focșani. Rușii au fost conduși de Alexandr Suvorov, austriecii de Frederic Josias, Prinț de Saxa-Coburg-Saalfeld, iar otomanii de Marele vizir Koca Yusuf Pașa. Aliații au luat cu asalt tabăra fortificată otomană, care avea o armată uriașă, și i-au izgonit pe turci, cu pierderi de 2.000 soldați.

1808 – S-a născut Simion Bărnuțiu

21 iulie 1808, Bocșa, Sălaj – 28 mai 1864, Sânmihaiu Almașului, Sălaj

Istoric, filozof, estetician, profesor universitar și om politic, unul dintre principalii organizatori și conducători ai Revoluției de la 1848 în Transilvania. A urmat Facultatea Teologică din Blaj, unde a fost hirotonit preot celib greco-catolic. De la 23 de ani a predat Istoria universală la Obergymnasium din Blaj. Pasiunea pentru istorie l-a determinat să susțină afirmarea românilor ca naţiune, astfel că, de la 34 de ani, s-a aflat în fruntea mişcării naţionale a românilor ardeleni, intrând în conflict cu autorităţile maghiare, deoarece protestase cu violenţă împotriva tendinţelor de înlocuire a limbii române din biserică. Lucrarea sa, O tocmeală de ruşine şi o lege nedreaptă a constituit un adevărat manifest revoluţionar. Fiind nevoit să se refugieze din Blaj, s-a mutat la Sibiu, unde a urmat Academia Săsească de Drepturi timp de 3 ani. Spera să înceapă o carieră în domeniul juridic, însă izbucnirea Revoluţiei de la 1848 i-a schimbat planurile. La câteva zile după începerea Revoluţiei maghiare de la Pesta, mai exact în 25 martie, a redactat și răspândit prin Sibiu cunoscutul său manifest, Proclamaţia către români, în care milita pentru egalitatea națională. S-a implicat în revoluția română, fiind unul dintre principalii săi lideri. A convocat Adunarea din Duminica Tomii (30 aprilie 1848) de la Blaj, la care au răspuns peste două mii de oameni. Cu această ocazie a fost convocată Marea Adunare Naţională de la Blaj la care au participat circa 100.000 de români de pe întregul teritoriu al Transilvaniei. E memorabil discursul lui în Catedrala din Blaj (14 mai 1848), intrat în istorie ca Discursul de la Blaj. Programul său viza libertatea individuală, ştergerea definitivă a iobăgiei și libertatea naţională. După înfrângerea revoluției a fost nevoit să părăsească Transilvania și s-a refugiat la Viena, a urmat cursurile Universității până în 1853, apoi în Italia, la Pavia, la cursurile Facultății Juridice. A luat Doctoratul, iar, apoi, la propunerea lui August Treboniu Laurian a mers la Iași, profesor la Academia Mihăileană și la Universitatea din Iași, timp de un deceniu. Spre sfârșitul vieții, a încercat să se întoecă acasă, dar a murit pe drum, la marginea localităţii Sânmihaiu Almaşului, în brațele nepotului său, tatăl lui Iuliu Maniu. Din operele sale: Dreptul public al românilor, Constituțiunile statelor principale cu introducțiuni, Pedagogia, Românii și ungurii, Istoria filosofiei.

1821 – S-a născut Vasile Alecsandri

21 iulie/2 august 1821, în ținutul Bacăului – 22 august/3 septembrie 1890, Mircești, Roman/Iași

Poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator (1867) al Academiei Române, creator al teatrului și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României. În 1834 a fost trimis la studii la Paris, urmând cursurile Facultății de Inginerie, pe care nu a terminat-o. În 1838 i-au apărut primele încercări literare, în limba franceză: Zunarilla, Marie, Les brigands, Le petit rameau, Serata. În 1840, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi a condus teatrul din Iași, începând activitatea de dramaturg. Opera sa dramatică a contribuit la dezvoltarea dramaturgiei românești. A debutat cu Farmazonul din Hârlău, adaptat după o piesă străină. În 1842, într-o călătorie în munții Moldovei, a descoperit valoarea artistică a poeziei populare, devenind culegător de folclor. A scris primele poezii în limba română, grupate mai târziu în ciclul Doine. A scos, împreună cu Mihail Kogălniceanu, săptămânalul Propășirea, a redactat, împreună cu Kogălniceanu și Costache Negri Dorințele partidei naționale din Moldova, manifestul revoluționarilor moldoveni. După înfrângerea mișcării pașoptiste, a fost exilat și s-a stabilit la Paris pentru câțiva ani. În 1854, a fondat și condus revista România literară, la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, Al. Russo și muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu. În 1859 Vodă Cuza l-a numit ministru al afacerilor externe, fiind trimis în Franța, Anglia și Piemont pentru a pleda recunoașterea Unirii. În 1863 a luat naștere la Iași societatea Junimea, al cărei membru onorific a fost până la sfârșitul vieții. A scris teatru: Chirița în Iași sau două fete ș-o neneacă, Chirița în provincie, Chirița în balon; poezie: Pasteluri, Poezii populare. Balade (Cântice bătrânești), Doine și lăcrămioare; proze: Istoria unui galben, Un salon din Iași, Românii și poezia lor, O primblare la munți, Un episod din anul 1848, Dridri, Vasile Porojan.

Casa memorială „Vasile Alecsandri” de la Mircești

1861 – Prima reprezentație a piesei Hamlet în România

Tradus în 1855, de P. Economu, în proză, Hamlet, Principele Danemarcei, dramă în cinci acte și opt părți de William Shakespeare, a fost interpretat pentru prima oară pe scena Teatrului cel Mare din București la 21 iulie 1861 (stagiunea 1860–1861), avându-l în rolul principal pe Mihail Pascaly, primul actor român care l-a întruchipat pe Hamlet. Pentru acest rol, actorul a făcut studii de dicție, de disciplinare a glasului și a încercat marele exercițiu de temperare a patosului în care era învățat să se dezlănțuie, el fiind prin excelență un actor de melodramă. Reprezentația a fost socotită un eveniment cultural și piesa – o culme a creației dramatice universale.

1864 – S-a născut Ermil Pangrati

21 iulie 1864, Iași – 19 septembrie 1931, București

Inginer, matematician și profesor universitar. A început studiile superioare la Universitatea din Iași, finalizându-le la Școala națională de drumuri și poduri din Paris, cu diplomă de Inginer în 1889. Revenit în țară, a fost angajat inginer la Direcția Generală a Căilor Ferate, lucrând la Craiova și apoi la Iași. A fost profesor la Facultatea de Științe, Școala Superioară de arte și meserii din Iași, profesor de Geometrie descriptivă la Universitatea din București, inspector, ministru, senator, președintele Societății de Științe din București și vicepreședinte al Societății politehnice din București. Cu sprijinul lui Spiru Haret, s-a implicat în înființarea și funcționarea Școlii de Arhitectură, al cărei decan a fost din 1897 și căreia avea să-i dedice o mare parte din activitate sa. A pus bazele învățământului de arhitectură din țara noastră, menit să aibă o deosebită importanță în evoluția noastră culturală. Între 1911–1912 și 1923–1929 a fost rector al Universității din București. A fost ministru al Lucrărilor Publice în Guvernul Titu Maiorescu. A construit două monumente ale culturii românești: clădirea Academiei de Arhitectură și clădirea Universității București. Dintre lucrările sale: Noua îndrumare a învățământului nostru superior tehnic, Învățământul artelor frumoase, Institutele tehnice și politehnice, Avântul arhitecturii românești.

1879 – S-a înființat consulatul României la Sofia

La 21 iulie/2 august, Alexandru Sturdza era acreditat agent diplomatic și consul general al României la Sofia. Diplomatul român și-a prezentat, în calitatea sa oficială, scrisorile de acreditare principelui Alexandru de Battenberg, la 9/21 septembrie 1879. În baza reciprocității, la 11/23 noiembrie, primul agent diplomatic al principatului autonom al Bulgariei, negustorul și bancherul Evlogie Georgiev, îi prezenta scrisorile de acreditare Principelui Carol I. Merită evidențiat faptul că, în ciuda statutului de vasalitate al Bulgariei față de Imperiul Otoman – Bulgaria fiind principat autonom aflat sub suzeranitatea Porții – autoritățile de la București au purces la întemeierea de reprezentanțe diplomatice în această țară, fără a solicita avizul de aprobare (beratul) sultanului față de acest demers.

1880 – Alexandru Macedonski a publicat, în revista Literatorul, articolul Despre logica poeziei

Considerat a fi primul manifest al poeziei române moderne, în care erau formulate idei care anticipau anumite judecăți ale lui Mallarmé. Nu numai că se făceau apropieri între poezie și muzică, dar se releva deosebirea de structură dintre poezie și proză. Articolul a fost urmat de altele: Despre poezie (1881), Poezia viitorului (1892).

1890 – S-a născut Constantin Pârvulescu

21 iulie 1890, Ploiești – 2 iulie 1945, București

Astronom, astrofizician și profesor universitar, membru post-mortem (din 1991) al Academiei Române. A obținut titlurile de licențiat în Matematici (1914) al Universității din București și Doctor în Astronomie al Universității din Paris cu teza Sur les amas globulaires d’étoiles et leur relations dans l’espace (Despre clusterele de stele globulare și relațiile lor în spațiu, 1925). După încheierea studiilor, a lucrat ca astronom stagiar la Observatorul Astronomic din Paris, conferențiar de Astronomie și Geodezie la Universitatea din Cernăuți, profesor de Astronomie la Universitățile din Timișoara și Cluj. Prin cercetările și observațiile sale, a adus contribuții originale deosebite asupra Căii Lactee, a structurii Universului și în domeniul astronomiei stelare. Statistic, Pârvulescu a stabilit legea luminozității și legea densității, folosite de W.M. Smart în lucrarea sa Stellar Dynamics, iar Metoda Pârvulescu pentru determinarea (evaluarea) densității stelare a roiurilor globulare a fost folosită de astrofizicianul Edwin P. Hubble în lucrarea acestuia intitulată Evaluation of the density function. În 1948, Observatorul Regal din Belgia a propus Uniunii Astronomice Internaționale ca asteroidul cu nr. 2.331, descoperit în 1936 de directorul acestui observator, E. Dalporte, să poarte numele savantului român.

1891 – S-a născut Jean Yonnel

Jean-Estève Schachmann; 21 iulie 1891, București – 17 august 1968, Paris

Renumit actor francez de origine română, profesor la Conservatorul Național de Artă Dramatică. A fost unul din cei 4 actori români societari ai Comediei Franceze alături de Eduard de Max, Maria Ventura și Elizabeth Nizan. A fost unul din ultimii actori care făceau parte din marea tradiție de artiști ai începutului de secol. A jucat cu Mounet Sully și Sarah Bernhardt și și-a realizat marile roluri pe scena Comediei Franceze, după ce jucase în tinerețea sa la Teatrul Odeon, Théâtre du Gymnase Marie Bell și la Teatrul Sarah Bernhardt. A jucat în Gloria de Maurice Rostand, Cidul și Horace de Pierre Corneille, Andromaca, Fedra, Britannicus, Mithridate și Iphigénia de Jean Racine, Le Cœur partagé de Tristan Bernard, rol titular în La Tragique histoire d’Hamlet de William Shakespeare, Hernani, Ruy Blas de Victor Hugo, rol titular în Tartuffe, Don Juan de Molière etc. De asemenea, a apărut și într-o serie de filme între 1913–1966: Le Crime enseveli, Les lois du monde, Vingt ans après, Obsession ou L’Homme mystérieux, L’Appel du silence, Les Nuits blanches de Saint-Pétersbourg, Mission spéciale, Procès au Vatican, Le Capitaine Fracasse, La dama del alba etc. precum și într-un film realizat pentru televiziune în 1961, La Reine morte.

Polyeucte: Acte I, Scène 2

1904 – S-a născut Ion Biberi

21 iulie 1904, Turnu Severin – 27 septembrie 1990, București

Medic psihiatru, prozator, eseist și critic literar. A absolvit Facultatea de Medicină și Facultatea de Litere și Filozofie din București. A fost Doctor în Chirurgie, medic primar psihiatru. A debutat în literatură cu proze scurte, foarte apreciate de Tudor Arghezi, în prima serie a revistei Bilete de papagal, a colaborat la reviste literare: Revista Română, Kalende, Ramuri, ținând Cronica ideilor la Viața Românească și a cărții franceze la Revista Fundațiilor Regale. Romancier modernist, nuvelist, a fost interesat de motivația psihică a experiențelor umane, de explorarea zonelor abisale ale subconștientului, angoasa, dar mai ales alienarea individului tensionând spațiul epic. A publicat nuvele: Oameni în ceață; eseuri, studii literare: Eros, Thanatos, Poezia, mod de existență, Argonauții viitorului, Arta de a scrie și de a vorbi în public; romane: Proces, Cercuri în apă, Un om își trăiește viața, Destinul Aïsei; interviuri cu personalități culturale: Lumea de mâine, Orizonturi spirituale. Dialoguri, Lumea de azi.

1904 – S-a născut Emilia Saulea

21 iulie 1904, Iași – 1 aprilie 1998, București

Geolog, membră de onoare (din 1993) a Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Științe Naturale a Universității din Iași (1929), având profesori pe Ion Simionescu și Ion Athanasiu. S-a specializat în mineralogie și petrografia rocilor sedimentare la Basel și Paris. A devenit Doctor în Geologie la Universitatea București în 1946, cu teza Les récifs et les faciés détritiques du Sarmatien moyen de la partie centrale de Plateau moldave. A profesat la Catedra de Geologie a Universității din Iași, apoi la București, unde a predat Stratigrafie și Geografie istorică, a lucrat și în cercetare la Comitetul/Institutul Geologic, în domeniul paleontologiei și stratigrafiei formațiunilor terțiare din România, ale faunei fosile microscopice din Neogenul românesc. A colaborat la realizarea primului studiu românesc despre foraminiferele fosile din Miocen: Contributions à la Connaissance de la faune de l’étage Méotien și a primului atlas litofacial al Neogenului românesc: Hărțile litofaciale ale neogenului superior din România. Prima femeie paleontolog din România, a fost membră de onoare a Societății Geologice din România, a primit Premiul „Grigore Cobălcescu” din partea Academiei Române (1966).

1905 – S-a născut Constantin N. Ionescu

21 iulie 1905, București – 6 octombrie 1956, București

Chimist și farmacist, profesor universitar, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Științe din București, și a fost Doctor în Chimie (1931). A fost profesor universitar la Catedra de Chimie farmaceutică a Universității din București. A realizat o serie de substanțe farmaceutice, care au fost produse la scară industrială. A fost unul din organizatorii industriei farmaceutice din România. Dintre lucrările sale: Contribuțiuni la cunoașterea proprietăților preparării și conservării apelor cianhidrice, Sinteza totală a acidului pantotenic.

1906 – S-a născut Traian Chelariu

21 iulie 1906, Hatna–Dărmănești, Ducatul Bucovinei, Imperiul Austro-Ungar/Bacău – 4 noiembrie 1966, Suceava

Scriitor, filosof. A debutat cu versuri în revista Floarea Soarelui din București (1926). S-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Suceava; a luat licența în filozofie, cu Magna cum laude în 1930. A studiat la Școala Română de la Fontenay-aux-Rose, Paris condusă de Nicolae Iorga, apoi a fost doctorand bursier la Școala Română din Roma (1933–1934). A debutat editorial în 1933 cu volumul de versuri Exod, elogiat de criticii literari printre care și Perpessicius. A publicat Proze pentru anul inimii, Zaruri, Casă pe nisip. A susținut Doctoratul cu teza Aspecte finaliste și biologice în pozitivismul lui David Hume (1937) și a devenit asistent la Catedra de psihologie și logică la Universitățile din Cernăuți, Iași și apoi București, unde s-a stabilit în 1940. Odată cu instaurarea regimului comunist, pentru Traian Chelariu și familia sa au început ani grei de nenumărate umilințe și privațiuni, consemnate cu o sinceritate uimitoare în paginile unui jurnal ținut cu perseverență și curaj în ciuda riscurilor evidente, Zilele și umbra mea, pagini de jurnal (Iași, 1976). A colaborat de-a lungul vieții la revistele: Glasul Bucovinei, Junimea Literară, Bilete de papagal, Gândirea, Convorbiri literare, Universul literar, Bucovina Literară, Revista Fundațiilor Regale. Din opera sa literară: Cântec de leagăn, Balade și strofe răzlețe.

1907 – S-a născut Dimitrie Macrea

21 iulie 1907, Fântâna, comitatul Târnava Mare/Fântâna–Hoghiz, Brașov – 5 noiembrie 1988, București

Fonetician și lingvist, profesor universitar, membru corespondent (din 1965) al Academiei Române. După absolvirea Facultății de Litere din Cluj și susținerea tezei de doctorat despre Palatalizarea labialelor în limba română (1935), și-a continuat specializarea la Paris (1935–1937). A fost asistent, șef de lucrări, conferențiar și profesor la Facultatea de Filologie din Cluj, profesor de Istoria limbii române la Facultatea de Filologie a Universității din București, director științific al Institutului de Lingvistică din Cluj, director al Institutului de Lingvistică din București. S-a numărat printre colaboratorii apropiați ai lui Sextil Pușcariu, participând activ la întocmirea Dicționarului limbii române, început de acesta, a Atlasului lingvistic român și a revistei Dacoromania. A coordonat lucrările de revizie finală a Gramaticii limbii române, a volumului Limba română. Fonetică. Vocabular. Gramatică, a condus lucrările de elaborare ale Dicționarului limbii române și ale Dicționarului enciclopedic român (4 vol.). Preocupările sale în variate domenii ale lingvisticii (lexicografie, lexicologie, statistică lingvistică, fonetică, geografie lingvistică) s-au concretizat în numeroase lucrări: Circulația cuvintelor în limba română, Fizionomia lexicală a limbii române, Probleme de fonetică, Lingviști și filologi români, La composition du lexique de la langue roumaine moderne, Ortografia actuală a limbii române. Câteva precizări, Introducere în gramatica istorică a limbii române, Unitatea limbii române, etc. A fost membru al Societății de Lingvistică Romanică (1959) și Profesor Emerit (1963).

 

1907 – A încetat din viață Nicolae Grigorescu

(15 mai 1838 – 21 iulie 1907)

Pictor, primul dintre fondatorii picturii române moderne; a participat la războiul de Independență în calitate de pictor de front; membru de onoare al Academiei Române.

 

 

 

1919 – A încetat din viață Eremia Grigorescu (Eremia Teofil Grigorescu; 28 noiembrie 1863 – 21 iulie 1919)

General al Armatei României în primul război mondial; comandantul trupelor române în bătălia de la Mărășești; comandant de divizie și de armată; ministru de război; decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl.III, și cl.II.

1920 – S-a născut Violeta Zamfirescu

Violeta Lăzăroiu; 21 iulie 1920, Craiova – 4 octombrie 2006, București

Poetă, prozatoare și jurnalistă. A urmat studii de drept la Universitatea din București (1942–1944). A fost redactor la revistele Gazeta literară, Luceafărul, la Radio pentru emisiuni literare, redactor-șef al redacției de poezie la Editura Eminescu. A debutat în anul 1951 cu poezie în revista Viața Românească și editorial în 1955, cu volumul Inima omului. A fost o poetă prolifică, versurile sale fiind reunite în numeroase volume precum: Rodul pământului, Ceasul de slavă, Frumusețe continuă, La gură de rai, Colind de primăvară, Simfonie, Zobor de cântec peste mări, romanele: Îndrăgostiții triști, Surâsul iubirii, versuri dedicate copiilor și publicistică pe teme turistice.

1920 – S-a născut Nicolae Ciocoiu

21 iulie 1920, Râșnov – ?

Compozitor și profesor. A urmat Conservatorul Astra din Brașov cu Willy Teutsch și Erich Hermann, continuând la Conservatorul din București (1941–1951) cu Faust Nicolescu, Vasile Filip, Marțian Negrea, Mihail Andricu, Theodor Rogalski, Tiberiu Alexandru etc. În paralel, a urmat Academia Comercială din București (1943–1945) și Facultatea de Drept din București (1945–1947). A fost profesor de Vioară la Liceul de Muzică din Brașov, Școala de Muzică nr.1 și Școala de Muzică nr.4 din București. A compus muzică simfonică: Prin Țara Bârsei pentru orchestră; muzică vocal-simfonică: Balada morții pentru voce, cor mixt și orchestră; muzică de cameră: Cvartet de coarde, Baladă pentru vioară și pian, Sonata în la minor pentru vioară și pian, La horă-n sat pentru 2 viori și violă; muzică instrumentală pentru pian: Sonata pentru pian, Patru piese mici pentru pian (Colind, Joc, Cadou, Întrebare); muzică corală: Cărăruie de pe deal, Trei coruri pe versuri populare (Mândra din vale, Ia ieși badeo și Foaie verde); muzică vocală: Trei cântece pe versuri populare (Doina, Cântec de leagăn, Cântec), Te-ai depărtat, Cântecul călătorului, Frumoasă ești, Prima stea, Revenire, Lumea uitată, Vis și căutare etc.

1921 – A încetat din viață Leon C. Cosmovici (29 ianuarie 1857 – 21 iulie 1921)

Biolog; profesor de Fiziologie la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași; fondatorul învățământului de fiziologie animală din România; membru corespondent al Academiei Române.

1927 – S-a născut Vespasian Lungu

21 iulie 1927, Costișa, Suceava – 22 august 1994, Brăila

Pictor și profesor. A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, iar după absolvirea facultății a fost profesor la Școala Populară de Artă din Brăila. A organizat numeroase expoziții de pictură în tabere de creație, în țară și peste hotare. A deschis o primă expoziție în ținutul natal, la Rădăuți, apoi una la București, alta la Brăila, dar și-n afara țării, în Bulgaria, Cehoslovacia, Germania, Spania și Anglia. A avut o relație apropiată, de adevărată prietenie, cu filosoful Constantin Noica, căruia i-a pavoazat mansarda Vilei nr. 12 din Păltiniș cu „bizonii de la Altamira”. L-a cunoscut și pe fiul lui C. Noica, Răzvan – ieromonahul Rafael Noica, precum și pe gânditorul Petre Țuțea, dar și pe omul de cultură trecut la credința creștină ortodoxă și slujitor al mănăstirii din Rohia, Nicolae Steinhardt, care au intrat în Galeria sa de Portrete [colectionarul.eu].

Vespasian Lungu – Pictor român

1931 – S-a născut Ion Baciu

21 iulie 1931, Brateiu, Sibiu – 8 noiembrie 1995, Ploiești

Dirijor, profesor universitar. A studiat la Conservatorul din București avându-l profesor pe dirijorul și compozitorul Constantin Silvestri. După absolvire, a fost dirijor la Filarmonica din Ploiești (1955–1962), Din 1962 s-a mutat la Iași, ocupând postul de dirijor permanent la Filarmonica de Stat din Iași până în 1986, fiind și director al Filarmonicii de Stat din Iași (1968–1974 și 1982–1986). A fost un eminent șef de orchestră, contribuind la renașterea Filarmonicii ieșene. A colaborat cu Opera de Stat din Iași, cu postul de radio Iași și a fost profesor și rector (1974–1976) al Academiei de Arte „George Enescu”.

George Enescu – Concert pe teme populare românești în La major, op. 32 • Orchestra Filarmonică „Moldova”, Dirijor Ion Baciu (1948)

1932 – S-a născut Corneliu Leu

21 iulie 1932, Medgidia, Constanța – 9 iunie 2015, București

Scriitor, dramaturg și regizor de film. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București (1950–1952) și pe cele ale Facultății de Ziaristică a Academiei Ștefan Gheorghiu (absolvită în 1965). A lucrat în redacțiile mai multor ziare și reviste: Cuget liber, Roumanie d’aujourd’hui, Luceafărul, Contemporanul. Ca prozator, a debutat în revista Flacăra (1948), iar primul roman, Ochiu-dracului, a apărut în 1956. A fost redactor la Radiodifuziunea Română, unde a înființat în 1967 postul Radio Vacanța, redactor-șef la Editura Eminescu, unde a fondat colecția Romanul de dragoste, director general adjunct la Consiliul Național al Cinematografiei, director al Casei de Filme 4, devenind producătorul unor filme și mari ecranizări precum Mihai Viteazul, Actorul și sălbaticii, Ciprian Porumbescu, Nea Mărin Miliardar sau Castelul din Carpați. La Televiziunea Română a înființat Studioul de producție de filme, seriale și coproducții. A realizat un ciclu de filme documentare despre scriitori, un ciclu de 48 de filme de călătorii în jurul lumii (1972–1975), a semnat și scenariile filmelor artistice Asediul, Fata bună din cer, Casa dintre câmpuri. De-a lungul timpului a publicat peste 50 de romane: O familie puternică, Femeia cu ochi albaștri, Patriarhii, Insulele, Romanul nopții de februarie, Romanul unei zile mari, Vecinul cel bun etc.

Casa dintre câmpuri (1979) • Regia Alexandru Tatos, scenariul Corneliu Leu. Cu: Amza Pellea, Mircea Daneliuc, Tora Vasilescu și Mircea Diaconu, Corado Negreanu, Dorel Vișan

1934 – S-a născut Veronika Petrovici

21 iulie 1934, Tătulești, Olt – 2 aprilie 2023

Medic german, originară din România; profesoară universitară, membră de onoare a Academiei de Științe Medicale din România, International Society for the Study of Vascular Anomalies, Jordanian Society for Plastic and Reconstructive Surgery  În 1969 a emigrat în Germania, unde a început să lucreze în Clinica de Chirurgie Plastică și Reconstructivă a Universității din Köln, sub conducerea renumitului chirurg plastic german Josef Schrudde. A obținut în 1973 titlul de Doctor în Medicină și Chirurgie din partea Universității din Roma. În urma susținerii dizertației Contribuții la clasificarea și tratamentul hemangioamelor cutanate, Universitatea din Köln i-a decernat titlul academic de Doctor-Docent (1982). În 1988 a fost numită Profesor de Chirurgie Plastică și Reconstructivă la Facultatea de Medicină a Universității din Köln. Partea cea mai importantă a activității sale l-a constituit tratamentul anomaliilor vasculare cutanate la copii. A introdus metode originale de tratament, ca extirparea chirurgicală a malformațiilor vasculare după embolizare superselectivă, adoptate în toate centrele de specialitate.

1936 – Protocol între Guvernul Regal al Romaniei și Guvernul URSS

La 21 iulie 1936 la Montreaux, Nicolae Titulescu și Maksim Litvinov au perfectat un Protocol care cuprindea principiile de bază ale unui viitor tratat de asistență mutuală româno-sovietic, care prevedea „Asistența mutuală în cadrul Societății Națiunilor […] care să nu vizeze în mod special un stat, ci, în general, orice agresor european”. Se stipula printre altele că: „Guvernul URSS recunoaște că, în virtutea diferitelor sale obligații de asistență, trupele sovietice nu vor putea trece niciodată Nistrul fără o cerere formală în acest sens din partea Guvernului Regal al României, la fel cum Guvernul Regal al României recunoaște că trupele române nu vor putea trece niciodata Nistrul în URSS fără o cerere formală a Guvernului URSS”. Protocolul nu a fost niciodată încheiat.

1936 – S-a născut Nicolae M. Manolescu

21 iulie 1936, Strunga, Iași – 28 noiembrie 2020

Medic veterinar; creator al școlii românești de hematologie și citologie veterinară, al celei de oncologie comparată și al celei de microscopie electronică Scaning, membru corespondent (din 1992) al Academiei Române. Absolvent al Facultății de Medicină Veterinară din București (1966), a devenit Doctor în Medicină Veterinară în 1969. S-a specializat la Institutul „Victor Babeș” din București, la Rims și Berlin (Germania). A fost medic veterinar la Stațiunea Zootehnică Rușețu (Buzău), asistent la catedra de Chirurgie a Facultății de Medicină Veterinară a Institutului Agronomic din București, șef al colectivului de Microscopie electronică, al secției de Morfologie și Microscopie electronică a Institutului „Pasteur”, șef al Laboratorului de Morfologie și Oncologie comparată, șef de secție la Institutul Oncologic din București, profesor universitar la Facultatea de Medicină Veterinară, director general în Ministerul Educației Naționale, Departamentul de cercetare științifică. În 1996 a pus bazele Institutului Național de Biotehnologie, pe care l-a condus. S-a implicat activ în dezvoltarea învățământului universitar privat, deținând funcții de conducere la unele din instituțiile nou înființate. A fost autorul a peste 500 de lucrări și comunicări științifice, a 25 de cărți și al unui remarcabil atlas: Atlas de oncocitomorfologie la canide si feline (în colaborare cu Emilia Balint). A obtinut 10 brevete de invenție. A pus bazele, în premieră națională, a Revistei române de oncologie comparată bilingvă (română și engleză) în 2000. A fost membru al Academiei de Științe Agricole și Silvice, membru titular al Academiei de Științe Medicale, membru în comitetului director al European Association for Cancer Research (EACR) din Nottingham, membru al Societății Ateneul Român; președinte al Fundației Societatea Română de Oncologie Comparată, membru al Academiei Franceze de Medicină (2013); șef al secției de medicină comparată al Academiei de Științe Medicale și vicepreședinte al Forumului Național de medicină Comparată, președinte al Asociației One health New Medical Concept din România. A primit Premiul Academiei Române (1978, 1980, 2009), Premiul internațional ”Nikola Tesla” (1980), medalii de aur la Târgul Internațional de Inventică (Geneva 2002, Bruxelles 2002), de argint (Geneva 2004) și de bronz (Bruxelles 2004).

1938 – S-a născut Mircea Cojocaru

21 iulie 1938, Cernăuți – 31 mai 1995, SUA

Prozator român stabilit în Canada. Era al șaselea copil din șapte ai unui pastor protestant; în timpul războiului familia s-a refugiat la București. A absolvit liceul „Dimitrie Cantemir” în 1959; a fost mecanic auto, apoi fotograf, cu un minuscul atelier pe str. Brezoianu, nu departe de locuința sa. La mijlocul anilor ’80 s-a exilat la Detroit-Canada. A murit timpuriu, singur. A debutat cu proză în revista Cronica în 1967 și a scris 4 romane în doar 10 ani: Minciuna, Ramayana, Roman zadarnic, Înapoi la Savina, Risipa.

1939 – S-a născut Valentin Hossu-Longin

Valentin Hossu; 21 iulie 1939, București – 7 noiembrie 2016, București

Jurnalist și prozator. Tatăl lui, inginerul mecanic Emilian Hossu, a fost judecat în procesul politic al lotului Canalului și apoi condamnat la moarte. Casa le-a fost confiscată, familia fiind nevoită să locuiască într-un beci. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1959–1961) și a Universității București, specialitatea Teoria și practica presei (absolvită în 1964). A fost reporter la ziarele Scînteia, România liberă și Teleormanul, la Radiodifuziunea Română și la revista România pitorească. După 1989 a fost redactor la ziarele Atheneum, Baricada, Rezistența, Democrația creștină și Linia întâi, redactor-șef al revistei Cuget, director al postului de televiziune SOTI, consilier guvernamental, membru în Consiliul de administrație și consilier al președintelui Societății Române de Radiodifuziune, apoi redactor-șef adjunct al ziarului Curierul Național și senior editor la ziarul Ziua. A fost căsătorit cu jurnalista de televiziune Lucia Hossu-Longin. A scris reportaje: Țara Lotrului, Omul pentru om, Prin țara trandafirilor, Soarele din poartă; povestiri: Trenul de flăcări; proză document: Monarhia românească, Clipe de eternitate, A doua Românie, Canalul morții. Martor, Mantaua Iancului etc.

1941 – Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupația sovietică

Corpul 2 a început trecerea Dunării, la ora 7:30, când Regimentul 33 Infanterie din Divizia 10 Infanterie a realizat primul cap de pod. Până seara, Armata Română a eliberat localitățile Tighina, Ismail, Chilia Nouă, Pardina, Isbrieni și Vâlcov.

1943 – S-a născut Aurel Sasu

21 iulie 1943, Alba Iulia – 27 septembrie 2018, Cluj-Napoca

Critic și istoric literar, eseist, traducător și profesor universitar. A absolvit în 1968 Facultatea de Filologie din Cluj, în același an, devenind cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” al Academiei Române din Cluj, secția Istorie literară, unde a lucrat până în 2013. În 1974 a obținut titlul de Doctor în Filologie al Universității din Cluj, cu teza Retorica ficțiunii. A fost lector de limbă și civilizație românească la University of Washington din Seatle (SUA), bursier Fulbright în Washington, DC, la Library of Congress și Visiting Scholar la Northrop Frye Center, Victoria University (Toronto, Canada), invitat al Centrului de Studii și Documentare al Românilor Americani „Valerian D. Trifa” de la Jackson, Michigan, Statele Unite (1996), bursier Fulbright la George Town University din Washington. A participat la colocvii internaționale de literatură (Moscova, Varșovia și Toronto), a fost profesor la Facultatea de Științe Umaniste a Universității „Avram Iancu” din Cluj (2000–2006), iar din 2002, decan la aceeași universitate. A mai fost profesor asociat la Departamentul de Jurnalism al Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A debutat publicistic în revista Tribuna (1968), continuând să publice studii, articole și cronici pe teme de literatură română modernă și contemporană.

1947 – S-a născut Fănuș Băileșteanu

21 iulie 1947, Sălcuța–Calopăr, Dolj – 30 aprilie 2008, București

Critic și istoric literar. A studiat la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1965–1970). După absolvire, a fost lector la Centrala Cărții, instructor la Direcția Literaturii și Publicațiilor, sectorul Edituri, din Consiliul Culturii și Educației Socialiste, cercetător la Muzeul Literaturii Române și redactor și secretar de redacție la revista Manuscriptum, publicist-comentator la revista Academica, redactor responsabil al Analelor Academiei Române și șef al Biroului de presă al Academiei Române, apoi director adjunct al Bibliotecii Academiei Române. A colaborat cu articole încă din anii studenției la Scînteia tineretului, Viața studențească, Informația Bucureștiului. A debutat în critica literară cu o recenzie a cărții Contradicția lui Maiorescu de Nicolae Manolescu, publicată în 1971 în revista Tomis. S-a impus ca editor și critic al operei lui Mihail Sadoveanu, editând antologia Mihail Sadoveanu interpretat de… (1973) și publicând volumul Introducere în opera lui Mihail Sadoveanu. A fost cooptat în colectivul de realizare a ediției critice Mihail Sadoveanu, a elaborat, în colaborare cu Cornel Simionescu, ediția critică Operele lui Mihail Sadoveanu (vol. I–VIII). A fost decorat în 2000 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler. Din scrierile sale: Abside, Refracții, Aorist, Marin Sorescu. Studiu monografic, Personalități culturale românești din străinătate, Eseuri, Interludii.

1947 – S-a născut Peter Wertheimer

21 iulie 1947, Satu Mare – 5 ianuarie 2020, Tel Aviv, Israel

Saxofonist, clarinetist și flautist israelian-român. Fiu al violonistului Andrei Wertheimer, a copilărit la Timișoara, unde tatăl său a fost dirijor la Operă. De la vârsta de 5 ani a învățat vioara clasică și alte instrumente cu tatăl său, apoi vioara la Școala de Muzică din Timișoara. Când părinții săi au depus cerere de emigrare în Israel, au fost concediați, iar copilul exmatriculat din Școala de muzică. Ulterior, Peter a plecat la București, cu ajutorul unor muzicieni a putut relua studiile, inclusiv la Conservatorul din București. A cântat în diverse localuri, teatre, case de cultură, având un repertoriu variat de jazz, muzică ușoară, clasică, klezmer, muzică de scenă și de film. A fost membru al orchestrei de estradă a Radiodifuziunii, cu care a întreprins turnee în țară și străinătate. A participat la festivaluri de jazz la Sibiu, București, ulterior la Gărâna. A avut colaborări fructuoase cu Johnny Răducanu, Eugen Gondi, Marius Popp, Dan Mândrilă, Radu Goldiș, Adrian Enescu.

Peter Wertheimer Quartet – Gărâna Jazz Festival 2013

1947 – S-a născut Ioana Diaconescu

21 iulie 1947, București

Poetă, traducătoare, publicistă, jurnalistă media, cercetătoare de istorie recentă, membră a Uniunii Scriitorilor din 1971. Provenită dintr-o familie de intelectuali persecutați de regimul comunist, a fost licențiată a Facultății de Filologie, secția Română–Italiană a Universității din București, având mentori pe Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și Florica Dimitrescu-Niculescu. Angajată bibliograf la Uniunea Scriitorilor, după trei ani, odată cu „restructurarea” instituțiilor conform noilor cerințe ale regimului ceaușist, i s-a desființat postul, fiind reangajată cu o jumătate de salariu, „pe din două” cu un alt „pedepsit” al regimului până aproape de 1989. După 1989 a fost realizator la Radio România, unde a transmis zilnic emisiunea Poezie Românească, până în 2000, când a conceput o altă emisiune de poezie, Curs întreg de poezie românească, apoi s-a specializat lucrând ca cercetător de istorie recentă la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. După 2005 a rămas în cercetare, la Arhivele Securității. A debutat în revista Contemporanul în 1966 cu șase poezii și a colaborat cu versuri la revistele literare: Luceafărul, România literară, Steaua, Convorbiri literare, Tribuna, Viața Românească etc. și cu traduceri la Secolul 20. Debutul editorial s-a produs în 1967, cu volumul de versuri Furăm trandafiri, primit cu entuziasm de critica literară. A avut o activitate prodigioasă în domeniul istoriei recente, cu noutăți de interes pentru istoriografia literară românească, pentru istoria României în general, atât în presa literară cât și în volume de poezie: Jumătate zeu, Adagio, Taina, Amiaza, Vârtejul și lumea, Dumnealui, destinul, Poemul cu părul alb, Tratat de amintiri neverosimile, Caiet căzut pe mere, Țesuturi etc., traduceri, literatură pentru copii, studii de istoriografie – istorie recentă: Scriitori în arhivele CNSAS – studii și documente, Marin Preda – Un portret în arhivele Securității, O conștiință literară – Mihai Ursachi în documentele Securității, Poezia ca act de insurgență – Cezar Ivănescu în Arhiva CNSAS, Rugul Aprins. Studii despre exterminare și supraviețuire, Revoluția ascunsă – 14 Decembrie 1989, Iași (coautor) etc.

1955 – S-a născut Dan Chișu

21 iulie 1955, Brăila

Producător, scenarist, regizor de film, scriitor, om de televiziune, actor, bucătar. A încercat să intre la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică de câteva ori, a fost ghid turistic, și-a aranjat o căsătorie pentru a emigra in Franța în 1982. A lucrat la IBM, la Nouvelle Frontière (o companie de transport din Franța). În 1988 l-a cunoscut pe Ion Țiriac și a început să organizeze turnee de tenis. A călătorit în toată lumea și în 1992 s-a întors in țară, făcând o perioadă naveta între Paris și București și stabilindu-se definitiv în România în 1996. A înființat Fundaţia DaKINO (1991), care include firma de publicitate DaKINO Advertising și a organizat și produs un festival de scurt metraje, Festivalul Internaţional de Film DaKINO. A produs documentare TV, a primit premiul Asociației Profesioniștilor în Televiziune din România pentru Cel mai bun documentar și pentru Cea mai bună emisiune de călătorii, Orașele pierdute ale incașilor. A deschis un restaurant, Esperanto, a scris cărți de bucate, a fost președinte al Școlii de bucătari Bella Italia. A jucat în filme: Senatorul melcilor, Faimosul Paparazzo, Datorie, #Selfie, a regizat și produs: Websitestory, Și caii sunt verzi pe pereți, Déjà Vu, București NonStop. A publicat lucrarea autobiografică Singur sub duș.

Ursul / The Bear • Scenariul și regia: Dan Chișu; cu: Șerban Pavlu, Mihai Constantin, Magda Catone, Claudiu Bleonț

1958 – Modificarea Codului penal și a Codului de procedură penală

Decretul nr. 318/17 iulie 1958 pentru modificarea Codului penal și a Codului de procedură penală a fost publicat în Buletinul Oficial nr. 27/21 iulie 1958. Prin noile amendamente au fost stabilite categorii de noi cazuri penale, concomitent cu înăsprirea pedepselor. De asemenea, a fost lărgit evantaiul situațiilor de aplicare a pedepsei cu moartea (pe primul loc situându-se colaborarea cetățenilor români cu străinii).

1969 – A fost inaugurat Combinatul Petrochimic Pitești

Realizat după proiectele institutelor de profil din București și Ploiești, în colaborare cu firme occidentale, a fost realizat de Întreprinderea de Construcții-Montaj Craiova și Trustul de Construcții Industriale Pitești.

Prima instalație a fost inaugurată în 1964.

1971 – S-a născut Paul Anastasiu

21 iulie 1971, Suceava

Pictor și sculptor francez de origine română, pictorul oficial al Armatei Franceze. A moștenit pasiunea pentru arte de la tatăl său. După ce a absolvit liceul cu profil pedagogic, a lucrat timp de un an în orașul natal. Apoi a hotărât să-și continue cariera într-o țară în care arta să nu fie condiționată, așa că într-o perioadă de restriște a încercat imposibilul și a fugit din țară. S-a înscris în Legiunea Străină, pe care a servit-o timp de 16 ani, cu singurul gând de se împlini artistic. A avut peripeții și aventuri la un pas de moarte în țări precum Somalia, Republica Centrafricană, fosta Iugoslavia, Erythreea-Etiopia și Insulele Mayotte. În 2006 a renunțat la viața militară, după ce în prealabil a obținut titlul onorific de Pictor Oficial al Armatei Franceze, o situație excepțională, fiind pentru prima dată când un astfel de statut onorific a fost atribuit unui militar activ.

Ulterior, s-a dedicat în totalitate carierei artistice. Lucrările sale sunt realizate în culori pe bază de ulei pe pânză, temele predominante ale operelor de artă fiind legate de viața militară. Prima expoziție a avut-o în 2000 la Paris, la Salonul Societății Artiștilor Francezi, unde a fost premiat de Institutul Franței și medaliat de salon. O altă distincție, poate cea mai importantă din viața sa de artist, a fost Medalia de Aur primită la Salonul Internațional al Lumii Culturale și Artistice, Cannes 2005. A avut zeci de expoziții pe întreg Mapamondul.

Imagini: Paul Anastasiu [Singulart.com]

1972 – A încetat din viață Ion Croitoru (11 martie 1884 – 21 iulie 1972)

Compozitor, dirijor și profesor.

1974 – S-a născut Alina Chivulescu

21 iulie 1974, Constanța

Actriță de film și de televiziune. A fost căsătorită cu Mihai Cuptor, Dan Chișu. A jucat în filme: Omul zilei, Orient Express, Ho Ho Ho, #Selfie, #Selfie 69 și seriale de televiziune: La bloc, Sub clar de lună, Îngerașii, Aniela, Iubire și Onoare, O nouă viață, Fructul oprit.

HO HO HO (2009) • Regia Jesus del Cerro. Cu: Ștefan Bănică Jr., Pavel Bartoș, Alina Chivulescu, Ion Sapdaru, Alex Mărgineanu

1979 – A încetat din viață Ion Pascadi (3 august 1932 – 21 iulie 1979)

Estetician, filosof al culturii, eseist, traducător și publicist.

1981 – S-a născut Victor Hănescu

21 iulie 1981, București

Jucător de tenis retras din activitate. A început să practice tenisul la vârsta de 7 ani. A obținut primele sale puncte în clasamentul ATP la simplu în august 1999, în turneele F1 și F2 Futures din România. A obținut un titlu ATP Tour, 8 titluri Challengers, 3 titluri Futures. A câștigat turneul 2008 Allianz Suisse Open Gstaad, (Elveția). S-a retras la sfârșitul anului 2016.

1984 – S-a hotărât construirea canalelor navigabile Poarta Albă–Midia-Năvodari și Dunăre–București

După finalizarea Canalului Dunăre–Marea Neagră, CPEx al CC al PCR din 21 iulie 1984 a hotărât și construirea canalelor Poarta Albă–Midia-Năvodari și Dunăre–București. Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari este ramura nordică a Canalului Dunăre-Marea Neagră, cu o lungime de 31,2 km. Construcția a început în 1983 și a fost finalizată în octombrie 1987.

Lucrările de executare pentru Canalul Dunăre–București au început în 1986. După 1989 s-au sistat, deși partea de canal deja realizată se estimează a fi de 70% din întregul volum de lucrări.

1986 – A încetat din viață Ion Caraion (Stelian Diaconescu; 24 mai 1923 – 21 iulie 1986)

Poet, eseist și traducător; stabilit în Elveția din 1981.

1996 – A început, la Constanța, aplicația militară Cooperative Partner ’96

Au participat, între 21–27 iulie, statele membre NATO – Grecia, Italia, Spania, SUA, Turcia, Gruparea navală de intervenție din Mediterana și statele partenere România, Bulgaria și Ucraina.

2004 – A încetat din viață Paul Tomiță (12 iunie 1914 – 21 iulie 2004)

Unul dintre inițiatorii golfului în România; a participat, între 1968–1973, la opt Campionate Mondiale de Golf; a construit un teren de golf la Pianu, Alba.

2011 – A încetat din viață Mircea Ivănescu (26 martie 1931 – 21 iulie 2011)

Scriitor, poet, eseist și traducător; redactor la Agerpres, la revistele Lumea, Transilvania din Sibiu, la Editura pentru Literatură Universală.

2018 – A încetat din viață Ilie Micolov (2 iulie 1950 – 21 iulie 2018)

Interpret de muzică ușoară.

2020 – Mihai Viteazul declarat martir și erou al națiunii române

Prin Legea nr. 137/21 iulie 2020 pentru declararea lui Mihai Viteazul, Domn al Țării Românești și al Moldovei și Principe al Transilvaniei, martir și erou al națiunii române, publicată în Monitorul Oficial nr. 647/22 iulie 2020, Domnul Mihai Viteazul a fost declarat „martir și erou al națiunii române, pentru rolul marcant pe care l-a avut în săvârșirea Primei Uniri a poporului român și pentru curajul și sacrificiul său marcant în istoria României”. Ceremoniile anuale au loc în ziua de 27 mai și pot fi marcate de autoritățile centrale și locale, precum și de instituțiile publice de cultură din țară și din străinătate, prin organizarea unor programe și manifestări cu caracter cultural-științific.

2020 – Horea, Cloșca și Crișan declarați martiri și eroi ai națiunii române

Prin Legea nr. 138/21 iulie 2020 pentru declararea personajelor istorice Horea, Cloșca și Crișan martiri și eroi ai națiunii române și pentru comemorarea la data de 8 noiembrie a Martirilor Români de la Beliș, publicată în Monitorul Oficial nr. 647/22 iulie 2020, „Se declară martiri și eroi ai națiunii române Vasile Nicula, Ion Oargă și Gheorghe Crișan, cunoscuți popular sub numele Horea, Cloșca și Crișan, pentru rolul, curajul, eroismul și sacrificiul lor din timpul răscoalei țărănești din anul 1784”. Ceremoniile anuale se desfășoară în data de 2 noiembrie și pot fi marcate de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și de instituțiile publice de cultură din țară și din străinătate, prin organizarea unor programe și manifestări cu caracter cultural-științific.

2020 – A încetat din viață Valeriu Cazacu (18 februarie 1948, Mateuți, Rezina, Moldovenească/Moldova – 21 iulie 2020)

Actor de teatru și film din Republica Moldova; a jucat la Teatrul Muzical-Dramatic „A.S. Pușkin” din Chișinău; unul dintre fondatorii Teatrului municipal Satiricus „Ion Luca Caragiale” din Chișinău

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită