21 Iunie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: În 1848 a fost publicată poezia Un răsunet de Andrei Mureșanu

 

1822 – Sfârșitul regimului fanariot din Țările Române

Cea mai importantă urmare a revoluției lui Tudor Vladimirescu, chiar învinsă de forțele otomane, a fost numirea la conducerea Țării Românești și Moldovei de domni pământeni. Rolul jucat de domnitorii fanarioți în revoltele grecilor de după 1820, haosul provocat de mișcarea Filikí Eteria în Moldova și Muntenia, ca și insurecția condusă de Tudor Vladimirescu în 1821, au dus la încetarea numirii de domnitori din rândul familiilor fanariote. Un obiectiv major al proiectului politic al lui Tudor Vladimirescu, înlăturarea domniilor fanariote, era astfel atins. În primăvara lui 1822, de la București și Iași au fost trimise delegații pentru a cere Înaltei Porți domni pământeni. Din aceste delegații au făcut parte, printre alții: Ioniță Sandu Sturdza, descendent al lui Vlad Țepeș, Grigorie Dimitrie Ghica, nepot de frate al decapitatului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei și vornicul Iordache Râșcanu. În urma presiunilor marilor puteri, dar și la cererea delegațiilor de boieri români, armata otomană a părăsit țara, punând capăt regimului fanariot. Această acțiune a adus în Moldova, după lunga perioadă fanariotă, din nou un domn pământean în persoana lui Ioniță Sandu Sturdza (21 iunie 1822–5 mai 1828) și în Muntenia pe Grigore al IV-lea Ghica (30 iunie 1822–29 aprilie 1828).

1848 – A fost publicată poezia Un răsunet de Andrei Mureșanu

Revista Foaie pentru minte, inimă și literatură, a publicat în nr. 25, din 21 iunie 1848, alături de prima parte a Proclamației de la Izlaz, act fundamental al Revoluției din Țara Românească și poezia Răsunet (în manuscris Unu răsunetu) de Andrei Mureșanu. Se presupune că a fost un ecou, o replică la poezia Către români a lui Vasile Alecsandri, publicată în numărul 21 al aceleiași reviste.

Din data de 24 ianuarie 1990, această poezie, pe muzica lui Anton Pann, a devenit Imnul de Stat al României, cunoscut sub titlul Deșteaptă-te, române!.

Imnul de Stat al României, Deșteaptă-te, române! • Corul „Madrigal – Marin Constantin” și Cantus Mundi

1848 – S-a înființat la Cernăuți Comitetul revoluționar moldovean (Societatea română)

Revoluționarii moldoveni, exilați după represaliile domnului Moldovei Mihail Sturdza, au organizat la Cernăuți Comitetul revoluționar moldovean sau Societatea română în frunte cu Costache Negri – președinte, Petrache Cazimir – secretar și membri: V. Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza, Zaharia Moldoveanu etc, care ținea o strânsă legătură cu revoluția din Valahia. La reuniunile și dezbaterile politice participau și localnici, îndeosebi membrii familiei Hurmuzaki. De altfel, familia Hurmuzaki a găzduit în această perioadă, la moșia sa, Cernăuca, o parte dintre moldovenii aflați în exil în Bucovina. Comitetul l-a însărcinat pe Mihail Kogălniceanu să redacteze un program de revendicări sociale și politice, care a fost publicat în august.

1888 – S-a născut Horia Furtună

21 iunie 1888, Focșani – 8 martie 1952, București

Poet, prozator dramaturg și mason. A urmat studii de drept la Paris, unde și-a luat licența în 1909 și doctoratul în 1915, cu teza Du recours de l’assureur contre les tiers responsables de la realisation du risque dans le contrat d’assurance. A debutat în suplimentul ziarului Adevărul cu epopeea eroi-comică Iarba fiarelor (1902). A profesat avocatura în Baroul de Ilfov, apoi a devenit directorul Serviciului teatral al Radiodifuziunii (1934–1948). Împreună cu Ion Pillat și Adrian Maniu a condus revista Flacăra. Tot cu Ion Pillat a înființat colecția Cărțile albe, în care a apărut volumul Flori sacre de Macedonski. A participat la războiul din 1916–1918, a căzut prizonier în luptele de la Nad-Patac și a fost internat în lagăr la Stralsund. A fost membru al Societății Scriitorilor Români (din 1919, o vreme făcând parte și din conducere), vicepreședinte al Societății Autorilor Dramatici, calitate în care a participat la diverse congrese internaționale, deputat. A colaborat la revistele Noi pagini literare, Flacăra, Cugetul românesc, Adevărul literar și artistic, Gândirea, Rampa, Viața literară, Revista Fundațiilor Regale, Mișcarea literară și, cu literatură umoristică, la Papagalul și Gluma. A tradus din Waldemar Bonsels, E.R. Gummerus, G. Trakl și diverse librete de operă. Din operele sale: Criza morală a timpului de față, Făt-Frumos, Războiul pentru neatârnare, Păcală, Contesa de Noailles, Balada lunii.

1894 – S-a născut Virginia Andreescu-Haret

Maria Virginia Andreescu; 9/21 iunie 1894, București – 6 mai 1962, București

Prima femeie arhitect din România, și prima femeie din lume care a ajuns la gradul de arhitect inspector general, statut recunoscut prima dată în cadrul celui de-al XVI-lea Congres de Istorie a Științei (București, 1981). A fost nepoată de frate a pictorului Ion Andreescu. La 18 ani, cu sprijinul ministrului Spiru Haret a obținut o bursă specială la Școala Superioară de Arhitectură din București. În paralel, a studiat Belle-Arte și a realizat un număr mare de acuarele care, astăzi, fac parte din Colecția de Stampe a Bibliotecii Academiei Române. În 1919 a absolvit Școala Superioară de Arhitectură din București cu mențiunea „foarte bine”, fiind prima femeie-arhitect din România. Din 1923 a lucrat în serviciul tehnic al ministerului Educației nationale, de unde s-a pensionat în 1947. În perioada interbelică a reprezentat România la Congresele internaționale de arhitectură la Roma, Paris, Moscova și Bruxelles. Pentru activitatea sa a primit de-a lungul vieții nenumărate premii care i-au confirmat valoarea. În 1928, în plină maturitate de creație, s-a căsătorit cu Spiru I. Haret, nepotul savantului, „distins inginer-profesor, colaborator al Virginiei pe șantiere”, cu care va conlucra de acum înainte, în toate domeniile de activitate. Printre cele mai importante realizări ale sale se numără o serie de blocuri de pe Calea Victoriei (printre primele la care s-a utilizat betonul armat), pavilionul adminstrativ și dependințele subterane ale Aeroportului Băneasa, Liceul „Gheorghe Șincai” și Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București. În ultimii ani ai vieții a elaborat monografia Istoricul clădirii Teatrului Național din București.

1903 – S-a născut Alexandru Vianu

21 iunie 1903, Giurgiu – 26 iulie 1936, București

Scriitor, traducător și publicist; fratele mai mic al lui Tudor Vianu. Orfan de mamă din 1912, a fost martor al războaielor balcanice și al primului război mondial, unde, ca cercetaș, și-a însoțit tatăl, medic militar, pe frontul din Moldova. A absolvit Facultatea de Drept în 1925. După moartea tatălui (1926), și-a continuat studiile de drept la Sorbona, dar a audiat și cursuri la sociologie și litere. În 1930 s-a întors la București, unde, pe lângă activitatea de barou, a desfășurat o activitate publicistică și culturală. În 1932 a aderat la Partidul Național Agrar condus de Octavian Goga, de unde a demisionat după fuziunea cu Liga Apărării Național-Creștine a lui A.C. Cuza. A fost membru al asociației Criterion, al echipei redacționale de la Floarea de Foc, a citit la Radio și a publicat în Revista Fundațiilor Regale o cronică lunară, Actualități franceze. A murit prematur, în urma unei septicemii, la 33 de ani. Volumul Libertate și cultură, publicat postum de Tudor Vianu, a strâns majoritatea articolelor sale apărute în presa culturală românească.

1909 – A încetat din viață Vasile Gherman Pop (Vasile Gr. Pop sau Vasile Gramen; 13 octombrie 1850 – 21 iunie 1909)

Istoric literar, poet, prozator și traducător.

1915 – S-a născut Al. I. Ștefănescu

Alexandru Iancu Ștefănescu; 21 iunie 1915, București – 20 august 1984, București

Prozator, editor și publicist, soțul scriitoarei Nina Cassian. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1934–1939), luându-și licența în Filologie romanică și Filosofie. A fost profesor secundar (1940–1947) la aceeași facultate. A intrat în viața publicistică și editorială, fiind redactor la Contemporanul, director adjunct al Editurii de Stat pentru Literatură și Artă, director al Editurii Tineretului. redactor-șef adjunct la revista Luceafărul, redactor, apoi șef al secției de proză la Gazeta literară, redactor-șef la Revue Roumaine, și al periodicelor pentru străinătate. A debutat în Contemporanul (1947), cu proză și critică, editorial cu broșura Bobocica (1947). Debutul propriu-zis în proză a fost cu Soare de august (1955). A publicat volume de proză: Să nu fugi singur prin ploaie, Al cincilea anotimp, Omul de duminică, Fratele meu. Femeia, Băiat de București, Aventură la Brașov; piese de teatru: Cinstea noastră cea de toate zilele, Camera fierbinte etc. În anii ’50, a participat la acțiunea de revalorificare a „moștenirii literare„, editând și prefațând, în stilul conjunctural al momentului, texte din Kogălniceanu, Odobescu, Bolintineanu etc. A primit Premiul Asociației Scriitorilor din București (1980).

1920 – S-a născut Puiu Călinescu

Alexandru Călinescu; 21 iunie 1920, București – 16 mai 1997, București

Actor de comedie, celebru datorită grimaselor sale. Și-a început cariera jucând în revistele de cinematograf care prefațau cândva în sălile de cinema proiecția unui film. Din 1948 a intrat în trupa Teatrului de comedie „Constantin Tănase”, care l-a consacrat și căruia artistul i-a rămas credincios până la sfârșitul vieții. Și-a scris singur partiturile comice pentru spectacolele de pe Calea Victoriei, cu titluri trăsnite: Sonatul lunii, Un băiat de zahăr… ars, Trăsnitul meu drag, Omul care aduce râsul, Idolul femeilor etc., al căror protagonist a fost zeci de ani. Creator al unui personaj unic, a fost un actor de comedie prin vocație, declanșând râsul doar la simpla sa apariție. Puiu Călinescu a creat pe malurile Dâmboviței o variantă românească a îndrăgitului actor Louis de Funès. A jucat și în filme: Ilie în luna de miere, Directorul nostru, S-a furat o bombă, Balul de sâmbătă seară, Brigada Diverse, Nea Mărin miliardar.

Balul de sâmbătă seara (1967) • Regia: Geo Saizescu. Cu: Sebastian Papaiani, Mariella Petrescu, Ana Széles, Octavian Cotescu, Puiu Călinescu, Coca Andronescu, Mișu Fotino

1921 – Premiera filmului Ecaterina Teodoroiu la București

Filmul, realizat în colaborare cu Societatea Mormintelor Eroilor de Război, a îmbinat episoade reconstituite – cu Marietta Rareș în rolul Ecaterina Teodoroiu – cu materiale autentice din actualitățile de război, filmate pe front de Serviciul Foto-Cinematografic al Armatei Române. În presa vremii a fost numit „un episod în jurul Ecaterinei Teodoroiu, fecioara de la Jiu, înscenat cu concursul Armatei”. Pelicula a fost regizată de cineastul, regizorul și operatorul Nicolae Barbelian. În nr. 8 din 15 aprilie 1925, revista Cinema aprecia creația lui Barbelian drept prima mare operă cinematografică de după Războiul Independenței.

Ecaterina Teodoroiu (1921)

1921 – S-a născut Eugen B. Marian

21 iunie 1921, București – 17 ianuarie 2012, București

Prozator și traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat Facultatea de Drept, absolvită în 1947. A lucrat ca ziarist la Timpul și la Rampa, apoi redactor la secția de scenarii a Studioului Cinematografic „Al. Sahia” și la secția de limbă spaniolă a Redacției emisiunilor pentru străinătate a Radiodifuziunii Române. A debutat în Tribuna poporului (1944). După câteva traduceri realizate în colaborare cu Paul B. Marian, a publicat singur traducerea romanului Serenada de James Cain (1945). A colaborat cu povestiri, schițe umoristice, recenzii, interviuri, traduceri la Contemporanul, Flacăra, La Roumanie d’aujourd’hui, Tribuna României, Cinema, Luceafărul, România literară, Licurici și Urzica. A scris scenarii radiofonice, cărți pentru copii, pise de teatru. A avut o intensă activitate de traducător. A tradus, adaptând uneori și pentru teatrul radiofonic, opere de Garcia Lorca, Buero Vallejo, Ben Jonson, Marivaux, Bernard Shaw, Dickens, Conan Doyle, Lewis Caroll, Albert Camus, John Steinbeck, Mark Twain etc.

1923 – S-a născut Eugen Luca

Jean Leibovici; 21 iunie, 1923, Iași – 13 iulie 1997, Haifa, Israel

Scriitor, critic literar, eseist și jurnalist. A absolvit Facultatea de Literatură Română, Franceză și Estetică la Universitatea din Iași. Încă din tinerețe a început să publice în presa locală. În anul 1949 s-a mutat la București. Cu timpul, a devenit redactor șef la revista literară Contemporanul. În afara articolului săptămânal pe care îl publica în Contemporanul, a publicat sute de articole și eseuri în toată presa literară română: Viața românească, Gazeta literară, România Liberă etc. A publicat cinci volume, printre care: Poezia lui Marcel Breslașu, Sadoveanu sau elogiul rațiunii. În 1976 a emigrat în Israel împreună cu soția sa, dr. Tamara Luca și cu unica lor fiică. În Israel, Eugen Luca și-a continuat activitatea literară; a colaborat în mod permanent la Viața noastră, Ultima Oră, Minimum, Secolul 20 și a fost redactor șef al revistei Izvoare. A publicat încă două cărți: Aproximații (eseuri) și romanul autobiografic Pogrom – 29 iunie 1941 (1989). A primit premii literare, printre care Premiul Sion (1990) și Premiul Izvoare (1993).

1926 – S-a născut Marcela Rusu

21 iunie 1926, Galați – 19 februarie 2002, București

Actriță de film, radio, scenă și voce, precum și cântăreață ocazională. A debutat la Teatrul Muzical Gioconda, împreună cu Nicușor Constantinescu, care a încurajat-o să meargă la Conservator, plătindu-i taxele de studenție. Ca studentă, a făcut figurație la Teatrul Național, unde a fost apoi angajată. La 20 de ani a debutat la Teatrul Radiofonic, unde a colaborat mulți ani. În 1949 a absolvit Institutul de Artă Teatrală. Remarcată de critici încă de la debut pentru talentul ei excepțional, a interpretat roluri principale din dramaturgia universală, atât din repertoriul „clasic” rus: Pescărușul, Trei surori; cât și din cel sovetic „la zi”: Egor Buliciov și alții, Tragedia optimistă; dar și din cel internațional consacrat, în Othello, și modern: Cui e frica de Virginia Woolf, Omul care aduce ploaie, Mutter Courage. Din repertoriul românesc a jucat în Citadela sfărâmată de Horia Lovinescu, Șeful Sectorului Suflete de Al. Mirodan și în multe alte piese scrise de Aurel Baranga: Fii cuminte, Cristofor!, Interesul general, Opinia publică, Sfântul Mitică blajinul, Travesti etc. În film nu a apărut prea mult, doar în Citadela sfărâmată (1957) și Fii cuminte Cristofor (1967). A fost căsătorită cu omul de teatru Moni Ghelerter, cu politicianul Alexandru Bârlădeanu și cu dramaturgul Aurel Baranga, căruia i-a rămas văduvă. A primit titlul de artist emerit în 1962.

Citadela sfărâmată (1957) • Regia Marc Maurette și Haralambie Boroș. Cu: Marcela Rusu, György Kovács, Ion Finteșteanu, Niki Atanasiu, Petre Gheorghiu

1928 – Divorțul dintre Principesa Elena și Carol al II-lea

Principesa Elena a divorțat de Carol al II-lea pe data de 21 iunie 1928, căsătoria fiind desfăcută de Curtea Supremă a României din cauza nepotrivirii și abandonării domiciliului conjugal probată prin renunțarea la tron a principelui din anul 1925. Odată pronunțat divorțul, principesa Elena i-a telegrafiat mamei sale „Am scăpat, în sfârșit, dintr-un coșmar”.

1928 – S-a născut Elena Greculesi

21 iunie 1928, Suceava – 17 septembrie 2016, București

Pictoriță, membră al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Începând cu anul 1947 a studiat timp de doi ani Filosofia și Artele frumoase la Academia de Arte Plastice din Iași, având maeștri pe Corneliu Baba și Mihai Cămăruț. În septembrie 1949 a primit o bursă la Academia „Repin” din Sankt-Petersburg, dar a revenit în țară în același an, neputându-se adapta atmosferei opresive de acolo. În urma refuzului de a continua studiile la Sankt-Petersburg, a reușit cu greu, abia după 2 ani, să-și reia cursurile la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București pe care l-a absolvit în 1955. Aici, printre iluștrii săi profesori, lui Camil Ressu îi va păstra o amintire neștearsă. A studiat la clasa Siegfried Wolfinger care și-a încurajat și protejat studenții de visicitudinile vremurilor. În același an a debutat la București, într-o expoziție de artă plastică. A participat cu regularitate la Saloanele republicane și municipale, la numeroase expoziții personale, colective sau de grup organizate în țară: Suceava (1957, 1966), București (1969) și străinătate: Paris, Praga, Uppsala (1968), Tel Aviv, Podgorica (Titograd), Lüdenscheid, Viena, Beirut (1969), Geneva, Torino, Roma, Varșovia, Düseldorf (1971) etc.

Biografie ilustrată: Elena GRECULESI, pictor [Vatra MCP]

1929 – S-a născut Ana Novac

Zimra Harsányi; 21 iunie 1929, Dej, Someș/Cluj – 31 martie 2010, Paris

Scriitoare evreică din Transilvania, supraviețuitoare a Holocaustului, care s-a stabilit în Franța. La vârsta de 11 ani, a devenit cetățeană maghiară, ca urmare a Dictatului de la Viena. La vârsta de 14 ani a fost deportată de autoritățile fasciste maghiare în lagărele național-socialiste de concentrare Auschwitz și Płaszów. Părinții Zimrei, precum și fratele ei au pierit în lagăr. După eliberarea din lagăr a revenit în România, recuperându-și cetățenia română. Și-a completat jurnalul început încă de la vârsta de 11 ani, înainte de deportare, continuat în condițiile extrem de periculoase din lagăr. A descris, între altele, condițiile călătoriei din Transilvania de Nord la Auschwitz. În anii ’50 devenise o dramaturgă deosebit de apreciată de către autorități, scriind în stilul realismului socialist. A fost susținută de scriitorii cunoscuți: Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Paul Schuster, care i-a fost pentru scurtă vreme soț. Piesele sale au avut un succes răsunător în țările comuniste, în special în Uniunea Sovietică și în Ungaria. Piesa Ce fel de om ești tu?, jucată în sezonul ’57/’58, a fost calificată drept o deraiere de la linia partidului. A fost exclusă din partid, din Uniunea Scriitorilor din Republica Populară Română, iar în 1965, a emigrat în Ungaria, apoi în Berlinul Occidental pentru un timp și apoi s-a stabilit în Franța, la Paris. A continuat să scrie piese de teatru, eseuri și romane biografice. Frecventând Café de Flore, a cunoscut numeroși intelectuali francezi și exilați români, printre care Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir, Eugen Ionescu, Jean Pârvulesco, Monica Lovinescu.

1930 – S-a născut Dumitru Enescu

21 iunie 1930, Drajna de Sus, Prahova – 12 august 2012

Inginer geofizician, membru de onoare (din 2011) al Academiei Române. A absolvit Secția de Geofizică a Facultății de Geologie din București în 1955, obținând diploma de inginer geofizician. A lucrat ca inginer geofizician la Comitetul Geologic și în cercetare: la Academia Română, Institutul Geologic și la actualul Institut Național pentru Fizica Pământului, avansând de la cercetător stagiar pâna la cercetător știintific principal gradul I. Activitatea sa științifică și didactică de peste 48 de ani este concretizată în 165 de lucrări publicate în reviste științifice în țară și strainatate și 6 volume sau monografii publicate în edituri de prestigiu. A adus contribuții în toate domeniile seismologiei, dar și în câteva ale prospecțiunii seismice. În domeniul Fizica sursei seismice a dat soluțiile de mecanism focal pentru cutremure din România și din alte zone ale Centurii Mediteranean-Alpine. A rezolvat problema directivității cutremurelor vrâncene prin modelarea fizico-matematică a sursei seismice și a elaborat o teorie spectrală a surselor seismice, precum și o metodă pentru determinarea parametrilor geometrici, dinamici și cinematici ai focarelor de cutremure.

1934 – S-a născut Mihail Cibotaru

Mihail Gheorghe Cibotaru; 21 iunie 1934, Vărvăreuca, Soroca, Regatul României/Florești, R Moldova – 20 ianuarie 2021

Prozator și publicist din Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău în anul 1959 și a urmat apoi Școala Superioară de Partid de pe lângă CC al PCUS (1967). A fost jurnalist la ziarele Tinerimea Moldovei și Moldova Socialistă, redactor responsabil al revistei Moldova. A debutat în presă cu povestiri la începutul anilor ’60. Primul său volum de povestiri a fost Tăcerea pădurilor (1965). Articolele sale au fost grupate în culegerile de schițe, portrete, reportaje, note de călătorie Glasul inimii (1971) și Oameni de omenie (1981). A mai publicat romanele: Durerea liniștii, Semănătorii, Drumuri, Îndrăzneala; volumele de schițe și povestiri Semaforul, Izvoare, Sârjoaca și Cu legea pre lege călcând. Este și autor de povestiri pentru copii: Lupul, Pasăre călătoare etc. În anul 1984 a primit titlul de Jurnalist emerit din RSSM, iar în anii ’80 a avut de suferit din partea autorităților sovietice pentru că a publicat scriitori ca Grigore Vieru, Ion Hadârcă etc. După 1989, a îndeplinit funcția de ministru al Culturii și Cultelor al Republicii Moldova.

1942 – S-a născut Geo Vasile

Vasile Gheorghe; 21 iunie 1942, București

Italienist, critic literar, traducător și poet. A absolvit cursurile Universității din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, unde i-a avut profesori, printre alte ilustre personalități, pe Nina Façon, Alexandru Balaci, George Lăzărescu, Doina Derer și Marco Cugno. Lucrarea sa de diplomă a fost primul studiu din lumea noastră universitară despre poezia și proza lui Cesare Pavese. A fost profesor de țară, bibliotecar la serviciul de schimburi internaționale al Bibliotecii Naționale, după 1990 redactor de pagină culturală la cotidianul Dimineața și apoi la săptămânalul Baricada; în prezent colaborează la câteva reviste literare, între care Luceafărul de dimineață, România literară, Hyperyon etc. A debutat editorial cu traducerea unui volum de versuri de Mimmo Morina, Insula regăsită (1987). A scris eseistică, critică literară, beletristică: Pluralul românesc/Cartea cu prețul vieții; Poezia română între milenii. Dicționar de autori; Proza românească între milenii. Dicționar de autori; Epica analitică, personaje în filigran; De veghe în lanul de proză. De la Mircea Eliade la Mircea Cărtărescu; Europa în cincizeci de romane; Lecturi în filigran. Prozatori români de raftul întâi; Epica Universalis. Filoane narative intramilenare. A tradus foarte mult din și în limba italiană.

1943 – S-a născut Andrei Șerban

21 iunie 1943, București

Regizor de teatru și de operă. A absolvit în 1968 IATC București, secția Regie, la clasa Radu Penciulescu. A debutat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț cu spectacolele Arden of Feversham de un autor englez anonim din secolul al XVI-lea, Iulius Cezar de Shakespeare, Omul cel bun din Siciuan de B. Brecht și apoi s-a întors în București, remarcându-se cu montarea tragediei shakespeariene Iulius Cezar la Teatrul „Bulandra”. În 1971 a fost invitat de Ellen Stewart, directoarea companiei La MaMa, la New York, cu o bursă Ford. Ca regizor, a pus în scenă spectacole de teatru și operă în 39 de țări. În SUA, începând cu 1970, timp de 20 de ani, a fost asociat cu Robert Brustein’s American Repertory Theatre Company, a lucrat, de asemenea cu La MaMa Theatre, the Public Theatre, Lincoln Centre, Circle in the Square, Yale Repertory Theatre, the Guthrie Theatre, A.C.T. și cu Opera din New York City, Seattle și Los Angeles. În Europa, a lucrat pentru Opera din Paris, Geneva, Viena, Bologna, cu Welsh National Opera, Covent Garden, Théâtre de la Ville, Helsinki Lilla Teatern, La Comédie Française. A revenit în România după evenimentele din decembrie 1989 ca director general al Teatrului Național din București (1990–1993). În Japonia a pus în scenă spectacole pentru Shiki Company of Tokyo. A fost profesor la numeroase universități: Yale School of Drama, Harvard University, Le Conservatoire de Paris, Stockholm Dramatic School, Theatre School of Tokyo, University of California–San Diego, Pittsburgh Theatre Institute, San Francisco State University, Carnegie-Mellon, Sarah Lawrence, Paris Conservatoire d’Art Dramatique, A.R.T. Institute for Advanced Theatre Trening, Director al Oscar Hammerstein Centre for the Performing Arts at Columbia University, New York.

Vremea Troienelor în regia lui Andrei Șerban la Festivalul Național de Teatru (FNT) 2013

1951 – S-a născut Doru Tufiș

21 iunie 1951

Compozitor și cântăreț, fost solist vocal al formației pop-rock Mondial. Pionier al rockului, artist avangardist, a dat semnul schimbării în muzica românească. După o carieră muzicală prodigioasă, este considerat unul dintre cei mai buni chitariști români dintotdeauna. A scris istorie cu Mondial (începând cu 1966), Modern Grup, Grup 2005, Romanticii și Sincron (împreună cu regretatul Cornel Fugaru), Doru Tufiș a ieșit la pensie după ce, până în 2014 a deținut mai multe funcții în Ministerul Culturii și Cultelor, unde a încercat în trei mandate să separe calitatea și muzica autentică de cea „de duzină”. Piesa sa Natașa a câștigat un premiu la Cerbul de Aur 1993.

Doru Tufiș – Natașa Gala aniversară a Festivalului Cerbul de Aur 2018

1970 – A încetat din viață Victor Vâlcovici (9/21 septembrie 1885 – 21 iunie 1970)

Matematician; profesor și rector al Școalei Politehnice din Timișoara; considerat creatorul hidrodinamicii și al aerodinamicii teoretice românești și primul mecanician de anvergură; membru titular al Academiei Române.

1974 – S-a născut Răzvan Mazilu

21 iunie 1974, București

Dansator și coregraf. În 1992 a absolvit Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” din București iar în 1996, Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, secția Coregrafie. Înca din liceu, a devenit solist al Companiei de Dans Contemporan Contemp la Opera Națională din București, apoi la Teatrul Evreiesc de Stat. În 1996 a semnat prima coregrafie, a unui spectacol de la Teatrul Odeon, Vorbește-mi ca ploaia și lasă-mă să te ascult, iar din 1998 a început colaborarea cu Opera Națională București. A lansat proiectul cultural Dance energy, pentru susținerea financiară a liceelor de coregrafie din România, continuat cu spectacolul de dans contemporan Dance Generator. Răzvan Mazilu și invitații săi de pe scena Operei Naționale București, apoi cu Dance across generations. Răzvan Mazilu și invitații săi. Este primul dansator român protagonist într-un one-man-show, Jocul de-a Shakespeare, TNB 1997), cât și primul realizator al unui spectacol de teatru-dans în România (Dama cu camelii, TNB 1995).

Un tango mas 2011

1975 – S-a născut Paula Chirilă

21 iunie 1975, Iași

Actriță de film, radio, teatru, voce și televiziune, și prezentatoare de televiziune. A absolvit Facultatea de Teatru a Universității de Arte „George Enescu” Iași, promoția 1998. Tot în 1998, a debutat în actorie pe scena Teatrului de Stat din Oradea cu rolul „Rosine” din „Bărbierul din Sevilia”. Timp de trei ani, actrița a jucat la Teatrul din Oradea, iar alți trei la Teatrul de Nord din Satu Mare. Pentru o scurtă perioadă de timp, Chirilă a cântat cu formația Boema din Oradea. Pe micile ecrane, actrița debutat cu rolul Anei, în filmul Margo (2006), regizat de Ioan Cărmăzan. Tot în anul 2006, pentru rolul său din scurtmetrajul Nunta a obținut Premiul pentru Cea mai bună actriță de comedie la Festivalul internațional de teatru și film Hyperion. În anul 2016 a prezentat reality show-ul matrimonial Mireasă pentru fiul meu. A fost căsătorită cu scenaristul clujean Marius Aciu, cei doi având împreună o fiică pe nume Carla Sofia.

Margo (2006): https://www.youtube.com/watch?v=qZUi2g9j-nI

1976 – A încetat din viață Alexandru Zavulovici (17 iunie 1889 – 21 iunie 1976)

Compozitor clasic de inspirație folclorică.

1978 – S-a născut Andreea Bănică

21 iunie 1978, Eforie Sud, Constanța

Cântăreață pop. A făcut parte din grupul Exotic, împreună cu Claudia Pătrășcanu și Julia Chelaru, după care a înființat trupa Blondy împreună cu Cristina Rus. Apoi a urmat o carieră solo, câștigând premii la festivaluri ca: Romanian Music Awards, Romanian Top Hits, Mtv European Music Awards sau Balkan Music Awards. Piesele ei, Love In Brasil, Sexy au ajuns numărul unu în topurile din România, Bulgaria și Serbia

Același iubit

1978 – S-a născut KEO

Cosmin Mustață; 21 iunie 1978, București

Cântăreț de muzică pop și rock. Din 2005, a lansat peste 30 de piese și videoclipuri. S-a născut în România dar a locuit de mic în Elveția unde a început să cânte cu mai multe trupe live la festivaluri de muzică. A cântat la deschiderea showului David Bowie în Festivalul de la Montreux. Cariera lui Keo în România a început în 2005 cu piesa Azi vii mâine pleci. Albumul de debut, Fără Aripi a fost lansat în 2005. În calitate de compozitor și producător, a lucrat pentru Proconsul, Andreea Bălan, Alexandra Ungureanu, Gabriel Cotabiță, Cătălin Josan, Massari, Anna Lesko, Andra Gogan etc.

Keo – După furtună

1980 – S-a născut Cristina Rus

21 iunie 1980, Cluj-Napoca

Cântăreață de muzică dance/pop, cel mai cunoscută pentru colaborarea sa din trecut cu Andreea Bănică în trupa Blondy. A fost în top 5 Romanian MTV cu melodiile Viața mea și I don’t see ya. A mai făcut parte din trupa dance Sing Sing B.B. În 2009 s-a măritat cu Dragoș Bîlteanu, unul dintre cei mai bogați români, împreună cu care are doi copii: Dragoș și Cristina Maria.

Cristina Rus – Dacă m-ai întreba

1988 – A încetat din viață George Ivașcu (22 iulie 1911 – 21 iunie 1988)

Istoric și critic literar, autor și publicist; comunist din ilegalitate; deținut politic.

1992 – Proclamarea oficială a canonizării unor sfinți din România

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a anunțat canonizarea următorilor sfinți români: Sfântul Cuvios Gherman din Dobrogea (cu data de prăznuire la 29 februarie); Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș (24 aprilie); Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț (30 iunie); Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți (1 iulie); Sfântul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt (2 iulie); Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț–Hozevitul (5 august); Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla (7 august); Sfinții Martiri Brâncoveni, Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și sfetnicul Ianache (16 august); Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop (13 septembrie); Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul (27 septembrie); Sfinții Preoți Mărturisitori Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel (21 octombrie); Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul-Vâlcea (23 noiembrie) și Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul (18 decembrie).

1994 – Prima vizită oficială a președintelui ceh Václav Havel în România

La vizita președintelui ceh Václav Havel în România (21–23 iunie) a fost semnat Tratatul privind relațiile de prietenie și dintre România și Cehia.

1994 – A încetat din viață Amilcar Vasiliu (1 iunie 1900 – 21 iunie 1994)

Inginer agronom; membru titular al Academiei Române.

1995 – Declarația de la Snagov

Document semnat la 21 iunie 1995 de către liderii partidelor parlamentare din România, care atesta acordul forțelor politice față de strategia națională pentru pregătirea aderării României la Uniunea Europeană. Procesul de integrare europeană a României a început cu semnarea Acordului European între statul român și țările membre ale Uniunii Europene (1 februarie 1993), care a certificat intenția României de a deveni membru al Uniunii Europene, prevăzând asistență tehnică și financiară din partea UE. Acordul a intrat în vigoare la 1 februarie 1995.

2005 – Semnarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană

Tratatul între Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) și Republica Bulgaria și România privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană a fost semnat la Luxemburg de reprezentanții statelor menționate, cu intrare în vigoare la 1 ianuarie 2007.

2008 – A încetat din viață Victor Iancu (25 martie 1936 – 21 iunie 2008)

Lingvist, folclorist, prozator și dramaturg.

2017 – Moțiunea de cenzură a PSD împotriva propriului guvern

Moțiunea de cenzură intitulată „România nu poate fi confiscată. Apărăm democrația și votul românilor„, inițiată de parlamentarii PSD și ALDE împotriva Guvernului Sorin Grindeanu a fost aprobată cu 241 voturi „pentru” și 10 voturi „împotrivă”. Au votat doar parlamentarii PSD, ALDE și cei ai minorităților naționale; PNL și USR au fost prezenți în plen, dar nu au votat, în timp ce UDMR și PMP nu au fost prezenți. Deși de obicei votul era secret cu bile, de data asta s-a votat cu bilele la vedere. Pentru ca moțiunea să treacă, numărul minim necesar de voturi a fost de 233.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită