21 Mai în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Muzeul Simu

 

Sfinții Mari Împărați și întocmai cu Apostolii Constantin și mama sa, Elena

Sărbătoare în calendarul bizantin – biserica ortodoxă și biserica unită cu Roma, în calendarul romano-catolic, în calendarele protestante

Constantin cel Mare a fost un împărat roman, care stăpânea numai partea apuseană a Împărăției Romane. Spre sud, în părțile Italiei de azi, domnea Maxențiu, care era un mare dușman al creștinismului, îl dușmănea de moarte și pe Constantin și, în ascuns, lucra la dărâmarea puterii lui. Din aceste pricini între cei doi împărați s-a iscat un război. Constantin cel Mare a pornit către Maxențiu, oastea lui nu era prea numeroasă, dar avea nădejde în victorie, ostașii lui fiind în cea mai mare parte creștini. Legenda spune că în toamna anului 312, în ajunul luptei cu Maxențiu, Constantin a zărit pe cer, în plină zi, o cruce strălucitoare, deasupra soarelui, care avea inscriptia: “in hoc signo vinces” (prin acest semn vei birui), iar pe timpul nopții i s-a arătat în vis însusi Iisus Hristos, cu semnul crucii, cerându-i să pună acest semn sfânt pe steagurile soldaților săi, urmând să fie protector în focurile bătăliei. A doua zi, la porunca lui Costantin, pe toate steagurile s-a cusut semnul crucii, iar ostașii l-au așezat pe coifurile și pe scuturile lor. Într-adevar, Costantin cel Mare a ieșit biruitor din luptă și, în chipul acesta, a ajuns stăpân și peste partea de sud a Împărăției Romane. În semn de prețuire pentru creștini, Constantin a alcătuit un act foarte important, cunoscut sub numele de Edictul de la Milan (313). Prin el li se dădea creștinilor dreptul de a se închina în libertate deplină.

Flavia Iulia Helena (cca. 248 – 329), mama Împăratului Sfântul Constantin cel Mare a fost o femeie deosebit de credincioasă și cunoscută pentru pioșenia ei. I-a fost atribuită găsirea moaștelor Sfintei Cruci a lui Hristos și aflarea rămășitelor celor trei magi.

1666 – S-a încheiat prima din cele trei domnii a lui Gheorghe Duca în Moldova

Gheorghe Duca (cca. 1620 – 31 martie 1685) a fost domn al Moldovei de trei ori: septembrie 1665–21/31 mai 1666; noiembrie 1668–10/20 august 1672; noiembrie 1678–25 decembrie 1683 și al Țării Românești: noiembrie/decembrie 1674–29 noiembrie 1678. A urcat pe tronul Moldovei pentru prima dată, după moartea lui Eustatie Dabija, datorită susținerii soacrei sale Dafina Doamna și a Cupăreștilor. „Le era tuturor cu bine, fiind și el din boierii țării domnit, cât nu se plînge nime nici de o strîmbătate” [Ion Neculce].

A continuat politica internă promovată de Eustratie Dabija, susținînd boierii și biserica. Nu a domnit mult, deoarece a fost pârât pe nedrept turcilor, care l-au mazilit.

1821 – Tudor Vladimirescu a fost arestat în tabăra de la Golești

Părăsit de căpitanii săi, acuzat de trădare de către Eterie, conducătorul Revoluției de la 1821 a fost arestat de către Iordache Olimpianul și predat lui Alexandru Ipsilanti. A fost capturat de oamenii lui Ipsilanti, din mijlocul taberei sale, fără ca vreunul dintre panduri să se împotrivească pe 21 mai/2 iunie, iar o săptămână mai târziu, în noaptea de 27/28 mai a fost executat.

1826 – S-a născut Karl Storck

21 mai 1826, Hanau, Germania – 18 mai 1887, București

Sculptor român de origine germană, stabilit în București din 1849. A venit în Țara Românească, chemat de giuvaergiul Josef Resch ca meșter cizeleur și argintar. A părăsit atelierul lui Resch și a început să modeleze stucaturi, devenind asociatul sculptorului Georg Fles, iar în 1855 și-a deschis un atelier propriu. Constatând că există o cerere mare pentru sculptura figurativă, el a plecat la München, pentru a se specializa în sculptura decorativă. Revenit în 1858 la București, a continuat să lucreze ca pictor și sculptor decorativ. A început să execute și comenzi de busturi, ceea ce a dus la recunoașterea talentului său.

A lucrat în domeniul sculpturii statuare, portetistice și al celei decorativ-monumentale. A realizat monumentele: Domnița Bălașa, Spătarul Mihail Cantacuzino, Ana Davila. A fost primul profesor de sculptură la Școala de Arte Frumoase din București, fondată de Theodor Aman în 1864, a cărei catedră de specialitate a condus-o până la moarte. Fiii săi, Carl (1854 – 1926) și Frederic (1872 – 1942), au fost și ei sculptori.

Biografie ilustrată: Storck Karl [Artindex]

1826 – S-a născut Grigore Balș

21 mai 1826 – 16 februarie 1895

Om politic, jurnalist, ministru, deputat. Născut într-o veche familie de boieri moldoveni, fiu de logofăt, a activat în mișcarea unionistă. În 1858, a editat revista Constituționalul, de orientare pro-unionistă, la Iași. A făcut parte din primul guvern moldovenesc în urma îndeplinirii acestui obiectiv prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca Domnitor. A fost ministru de Finanțe în Guvernul Vasile Sturdza, ministru de Externe în cabinetul lui Manolache Costache Epureanu, iar după unirea politică a Moldovei cu Țara Românească, în ianuarie 1862, a făcut parte din primul guvern al Principatelor unite, cabinetul Barbu Catargiu, a fost ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice timp de câteva zile apoi ministru de Finanțe. După instalarea monarhiei constituționale (1866) a fost ales deputat (1866) și senator (1867), fiind ales președinte al Camerei Deputaților din România (1869–1870). În 1880, a semnat statutul fondator al Partidului Conservator.

1836 – A încetat din viață Barbu Paris Mumuleanu

1794, Slatina – 21 mai 1836, București

Poet. A fost logofăt, traducător în casa boierului Constantin Filipescu. S-a căsătorit, iar când a murit, a lăsat în urmă o familie tânără și numeroasă. A fost un autodidact, a scris stihuri de natură erotică, în spiritul vechi al vremii, dar monotone, apoi a evoluat spre iluminism, influențat de reprezentanții Școlii ardelene. A colaborat la Curierul românesc, Din volumele publicate: Rost de poezii, adecă stihuri, Caracteruri, Plângerea și tânguirea Valahiei asupra nemulțemirii streinilor ce au derăpănat-o, Poezii. Mihai Eminescu i-a atribuit epitetul „glas de durere”, în poezia Epigonii, iar istoricul german Hagen Schulze, în Stat și națiune în istoria europeană a apreciat rolul de „normator al limbii române” al lui Mumuleanu, care „a ridicat româna de la stadiul de dialect al țăranilor la rangul de limbă literară, asemănător rolului jucat de Ivar Aasen pentru limba norvegiană, sau Adamantios Korais pentru limba greacă”.

1855 – S-a născut Constantin Dobrogeanu-Gherea

Solomon Katz; 21 mai 1855, Slavianka–Ekaterinoslav, Imperiul Rus/Dnipro, Ucraina – 7 mai 1920, București

Sociolog, critic literar, fruntaș socialist. A absolvit Universitatea din Harkiv. A fost unul dintre membrii marcanți ai Partidului Social Democrat Român, un critic literar prodigios, cunoscut pentru polemica sa cu Titu Maiorescu, care susținea ideea artei pentru artă, în timp ce Constantin Dobrogeanu-Gherea era adeptul teoriei artei cu tendință. A deținut în proprietate restaurantul gării din Ploiești, fapt ce îi dădea prilejul lui Titu Maiorescu să lanseze ironii la adresa competențelor sale critice, spunând că lui Gherea îi reușesc mai bine sandvișurile decât articolele de critică literară, în timp ce Hasdeu, cu umorul său binecunoscut, spunea că mâncarea de la restaurantul criticului Gherea era „mai presus de orice critică”. Poate fi considerat un precursor al criticii sociologice. Articolul său fundamental, o veritabilă ars poetica a criticii literare, rămâne Asupra criticii. Alte lucrări: Personalitatea și morala în artă, Tendenționismul și tezismul în artă, Cauza pesimismului în literatură și viață etc.

1880 – S-a născut Tudor Arghezi

Ion Nae Theodorescu; 21 mai 1880, București – 14 iulie 1967, București

Poet, prozator și publicist, cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești. A urmat cursurile gimnaziului „Dimitrie Cantemir” și apoi pe cele ale liceului Sfântul Sava. De la vârsta de 11 ani, din cauza situației familiale, a fost nevoit să se întrețină singur, dând meditații. A debutat literar în anul 1896 cu poezia Tatăl meu în ziarul Liga Ortodoxă, condus de Alexandru Macedonski. La cenaclul lui Macedonski l-a cunoscut pe Grigore Pisculescu (Gala Galaction), cu care va rămâne prieten apropiat. Între 1900–1904, a fost călugăr la Cernica, chiar dacă nu era credincios. Ulterior, a declarat ca de fapt dorea să aibă un stil de viață comod. A publicat versuri și poeme în proză la Revista Modernă și Viața nouă. Opera sa poetică este de o originalitate exemplară. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestați din întreaga literatură română. Ca publicist, până în 1910 – când a început să conducă sau să editeze el însuși reviste și ziare (Cronica, Cuget românesc, Națiunea, Bilete de papagal) – a publicat la mai multe periodice ale vremii: Revista modernă, Viața nouă, Facla, Viața românească și altele. Dintre volumele sale: Cuvinte potrivite, Flori de mucigai, Ochii Maicii Domnului, Cimitirul Buna-Vestire, Ce-ai cu mine vântule?, Bilete de papagal, Cântare omului, Poeme noi, Versuri lungi, Testament.

1881 – S-a născut Iosif Iser

Iosif Isidor Rubinsohn; 21 mai 1881, București – 25 aprilie 1958, București

Pictor și grafician, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A studiat la München și la Paris. Inițial, a fost inspirat de curentul expresionist, pictând cu linii groase și unghiuri ascuțite, cu un colorit în care predomină tonurile pământoase. A început cu desene satirice, caricaturi pentru presa socialistă, Facla sau Adevărul. În perioada de maturitate artistică, pictura lui cuprinde scene de viață, pe teme dobrogene, cu portrete de localnici tătari. În urma unor călătorii în Spania și în Orient, a adoptat o coloristică mai luminoasă, exotică, compozițiile având echilibru și monumentalitate. A continuat cu tema tătarilor. După al doilea război mondial, a pictat teme socialiste, în special portrete de muncitori.

Biografie ilustrată: Iser Iosif [Artindex]

1886 – S-a născut Mihail David

21 mai 1886, Negrești, Vaslui – 26 iunie 1954, Iași

Geograf și geolog, profesor universitar, membru titular (din 1936) al Academiei de Științe din România, membru corespondent (din 1935) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Științe a Universității din Iași, Secția de Științe Naturale, luându-și licența în anul 1910. După absolvirea facultății, a fost profesor la Liceul Internat din Iași, unde a predat Științele naturale, apoi asistent suplinitor la Catedra de Geologie și Paleontologie de la Universitatea din Iași, preparator-desenator suplinitor la Catedra de Geografie, suplinitor la Catedra de Geologie și Paleontologie, unde a predat și cursul de Agrogeologie la Secția agricolă. A participat activ la primul război mondial, cu grad de căpitan, fiind decorat cu medalia Războiul de Întregire – bareta Ardeal, cu Egreta Mihai Viteazul și cu Coroana României. Ca profesor la Catedra de Geografie, și-a concentrat toate forțele și priceperea pentru organizarea temeinică a învățământului și a cercetării geografice, fără a rupe legăturile cu geologia. A organizat o bibliotecă de specialitate și un laborator fotografic, a condus lucrări practice, excursii de studiu, s-a preocupat de înalta ținută a manualelor.

1887 – S-a născut Florica Musicescu

21 mai 1887, Iași – 19 martie 1969, București

Renumită pianistă și profesoară de pian, fiica compozitorului și muzicologului Gavriil Musicescu. A studiat pianul, mai întâi cu Margareta Sion și Aspasia Sion-Burada, apoi, la Leipzig, cu Robert Teichmüller. A început să predea la Academia Regală de Muzică din București din 1921, în ciuda faptului că nu avea nicio diplomă de studii. „Domnișoara Musicescu” este considerată unul dintre fondatorii școlii pianistice din România, iar numărul elevilor ei a căror faimă a depășit granițele României este considerabil: Dinu Lipatti, Corneliu Gheorghiu, Radu Lupu, Dan Grigore, Madeleine Cantacuzino, Paul Dan, Sorin Enăchescu, Mihai Brediceanu, Svetla Protich, Marietta Orlov, Myriam Marbe, Mîndru Katz, Tamás Vesmás, Shulamith Shapira, Maria Fotino. Despre rostul pedagogului, Florica Musicescu afirma: „Esențial este să-l înveți pe pianist cum să studieze, nu cum să cânte perfect”. A fost mătușa celebrilor scriitori Ionel și Păstorel Teodoreanu.

1887 – S-a născut Alexandru Borza

21 mai 1887, Alba Iulia – 3 septembrie 1971, Cluj

Botanist, creatorul geobotanicii din România și preot român unit (greco-catolic), protopop onorar al Clujului, membru fondator al Academiei de Științe din România, membru (post-mortem) al Academiei Române. A urmat Seminarul Central Catolic din Budapesta (1904–1908) și apoi Facultatea de Științe din Budapesta, obținând licența în 1911 și Doctoratul în Științe naturale, cu Summa cum laude, în 1913. A fost profesor de Științe Naturale la Liceul de Băieți din Blaj, apoi profesor de Botanică la Universitatea din Cluj (1919–1947). Aici a desfășurat, în aproape trei decenii, o activitate prodigioasă, întemeind publicații științifice, ctitorind și conducând Institutul Botanic, a fondat în anul 1920 Grădina Botanică din Cluj (care îi poartă numele, din anul 1991) și Muzeul Botanic. Tot la inițiativa sa, alături de Emil Racoviță, a fost înființat Parcul Național Retezat, primul parc național românesc. Împreună cu un grup de profesori, ofițeri, ziariști, oameni de litere și politicieni a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României. S-a aflat în rândul cărturarilor ardeleni care la 1 decembrie 1918 au participat la Alba Iulia la votarea unirii Transilvaniei cu România. Episcopul Iuliu Hossu a reușit să-i încredințeze spre păstrare singurul album cu fotografiile realizate de Samoilă Mârza la Marea Adunare de la Alba Iulia, acest album fiind redat Episcopiei de Cluj-Gherla în anul 1990, de către Viorica Lascu, fiica profesorului Borza.

1891 – Dumitru C. Brătianu a devenit șeful Partidului Național Liberal

În urma morții fratelui său, Ion C. Brătianu (16 mai 1891), Dumitru C. Brătianu a preluat conducerea partidului.

Peste un an, la 6 iunie 1892, și Dumitru Brătianu s-a stins din viață.

 

1892 – A încetat din viață Grigore Cobălcescu (22 septembrie 1831 – 21 mai 1892)

Geolog și paleontolog; considerat creatorul școlii românești de geologie; întemeietorul cercetărilor geofizice din România; membru titular al Academiei Române.

1893 – S-a născut Al. Popescu-Negură

21 mai 1893, Râmnicu Sărat – 31 ianuarie 1974, Arad

Poet, gazetar și publicist. A debutat în ziaristică, în anul 1920, la publicația Dacia. Stabilit la Arad, în anul 1921, a colaborat sub pseudonimul Negură la Luceafărul, Banatul, Transilvania, Familia, Universul literar, Urzica, România de Vest, Pagini literare, Cuvântul liber, etc. Aici a scos primul ziar românesc după Unirea de la 1 decembrie 1918, cu titlul Solidaritatea (1921), a editat, pe cheltuiala sa, revista Hotarul (1933–1940) și a devenit corespondent la publicațiile Universul, Adevărul și Dimineața. Din operele sale: Sărmanul pescar, Parodii adevărate, Ardealul, Ecoul tăcerii.

1897 – S-a născut Smaranda Brăescu

21 mai 1897, Hănțești, Tecuci/Galați – 2 februarie 1948, Cluj

Aviatoare, prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană și mondială la parașutism. A absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din București, secția de Artă Decorativă și Ceramică (1924–1928). În 1928 a executat primul salt cu parașuta, de la înălțimea de 600 de metri. În 1931 a câștigat titlul european la parașutism, în urma unui salt de la înălțimea de 6.000 de metri, depășind și recordul american de 5.384 metri. A fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică, clasa Crucea de Aur. A stabilit primul record de traversare a Mării Mediterane în 1932, în 6 ore și 10 minute, străbătând distanța de 1.100 km, între Roma și Tripoli. În același an a devenit campioană mondială absolută la parașutism, în urma unui salt realizat cu o parașută de construcție românească, de la înălțimea de 7.400 de metri, record omologat de aeroclubul din Washington. A fost una dintre puținii instructori de parașutiști militari, la Batalionul 1 de parașutiști Băneasa. În timpul războiului a fost pilot în celebra Escadrilă Albă de avioane sanitare, pe frontul de Răsărit, fiind decorată cu Crucea Regina Maria, cl.III. După război a protestat împotriva falsificării alegerilor din 1946, semnând, alături de alte personalități, un memoriu care a fost trimis Comisiei Aliate de Control, ajuns însă la delegația sovietică, Smaranda și ceilalți semnatari fiind supuși opresiunii comuniste. A fost condamnată, în lipsă, la 2 ani de închisoare, fiind nevoită să se ascundă, să-și schimbe numele, să pribegească, pentru a nu fi trimisă la închisoare. Petrecându-și ultimii ani din viață sub nume false, a murit în anonimitate într-o mănăstire.

1897 – A încetat din viață Karol Mikuli (22 octombrie 1821, Cernăuți, Imperiul Austriac/Ucraina – 21 mai 1897, Lemberg, Austro-Ungaria/ Liov, Ucraina)

Compozitor, pianist și profesor de muzică, medic armeano-polono-român; director artistic al Conservatorului din Lemberg.

1899 – S-a născut Constantin Bobescu

21 mai 1899, Reni, Ucraina – 26 mai 1992, Sinaia

Compozitor, dirijor, violonist, profesor de vioară, și muzicolog. Provenea dintr-o importantă familie de artiști-muzicieni. Tatăl său, Aron Bobescu, a fost întemeietorul uneia dintre primele trupe de operetă românească. A luat primele lecții de vioară la vârsta de cinci ani, sub îndrumarea fraților săi, Aurel și Jean Bobescu, apoi cu Eduard Caudella. În anul 1918 a debutat la Iași în calitate de violonist concertist, sub bagheta lui George Enescu, interpretând alături de Orchestra simfonică ieșeană Concertul în Mi major pentru vioară și orchestră de Johann Sebastian Bach. Debut de bun augur, care i-a oferit o bursă de studii la Paris. Se știe, de asemenea, că George Enescu, atunci când și-a creat cvartetul în România, l-a ales pe Constantin Bobescu printre membrii lui. A fost un talent multidisciplinar, atât ca violonist, prin întinderea și diversitatea repertoriului de la preclasici la contemporani, cât și în alte domenii ale muzicii: compozitor, profesor de vioară, dirijor, muzicolog. Compozițiile sale sunt numeroase și variate – opere, muzică vocal-simfonică, muzică de film și muzică de cameră. A fost profesor de vioară la conservatoarele de la Cernăuți și Brașov, muzicolog și publicist în presa de specialitate. Comparat deseori cu George Enescu sub raport violonistic a fost vreme de aproape 40 de ani și dirijorul orchestrelor Radioteleviziunii Române.

Constantin Bobescu – Rapsodia română nr. 2 în sol major pentru orchestră simfonică (1950)

1900 – S-a născut Alma Cornea-Ionescu

21 mai 1900, Budapesta – 19 iulie 1977, Timișoara

Compozitoare, pianistă, profesoară și critic muzical. A început studiile muzicale la Conservatorul Fodor din Budapesta (1912–1916), având profesori pe Antal Siklos și Sandor Kovacs, a continuat la Conservatorul din Cluj (1924–1927), cu Traian Vulpescu, Marțian Negrea, Augustin Bena, Ana Voileanu-Nicoară și Jean Bobescu. S-a perfecționat la Akademie fur Musik un Darstellende Kunst din Viena (1928–1931) cu Paul de Conne, la Konservatorium für Musik și la Internationales Pianisten Seminar din Viena, cu Leo Sirota, Anton Ruzitska și Anton Webern. A audiat cursuri de istoria muzicii și pedagogia pianului la Internationale Hochschulkursen der Universitat din Viena (1930–1931). A fost timp de peste douăzeci de ani (1922–1946) profesoară de Pian la Conservatorul Municipal din Timișoara, apoi la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Timișoara (1946–1949), la Institutul de Arte din Timișoara (1949–1950) și la Liceul de Muzică din Timișoara. A fost lector universitar și conferențiar la Institutul Pedagogic de 3 ani din Timișoara.

Alma Cornea-Ionescu – Suita „Din lumea copiilor” 10 piese pentru pian în stil românesc (1931). Orchestrația Theodor Rogalski (1945) • Filarmonica „Banatul” Timișoara, Dirijor Remus Georgescu

1906 – S-a născut Profira Sadoveanu

21 mai 1906, Fălticeni – 3 octombrie 2003, București

Prozatoare și poetă, fiica lui Mihail Sadoveanu. A studiat Filosofia la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași (1925–1929), fără însă a-și susține licența. A intenționat să studieze arta dramatică la Paris, dar nu a obținut consimțământul tatalui. După facultate, a lucrat mult cu tatăl său, ea fiindu-i secretar literar, editor, arhivar, bibliotecar, corector și traducător. A debutat publicistic în Universul literar și artistic cu reportaje și editorial cu romanul Mormolocul în anul 1933. Alte scrieri: Naufragiații din Auckland, Vânătoare domnească, Stele și luceferi, Ochelarii bunicăi, Ploi si ninsori.

1910 – A fost inaugurat Muzeul Simu

Edificiul muzeului a fost construit în București, în stil ionic, similar templelor grecești și conținea opere de o inestimabilă valoare aparținând unor mari artiști români sau străini, adunate de colecționarul Anastase Simu (1854 – 1935).
A funcționat ca muzeu privat până în 1927, când Anastase Simu l-a donat statului român. Clădirea a fost demolată în 1960 de comuniști, iar pe locul ei a fost construit magazinul de confecții Eva, colecția de artă fiind dispersată în mai multe muzee.

1914 – S-a născut Dumitru Florea-Rariște

21 mai 1914, Ilișești, Suceava – 14 martie 1989, Iași

Poet, publicist, traducător, critic literar și profesor. Studiile liceale le-a facut la Suceava, apoi a urmat Facultatea de Filologie la Universitatea „Al.I. Cuza” la Iași. A fost profesor la Liceul Național unde a predat Limba română, a predat prin diferite localități din Bucovina și Transilvania Limba română, franceză, latină și germană. A debutat în revista Țara Fagilor și a colaborat la Arhiva (Iași), Analele Universității „Al.I. Cuza”, Grai Moldovenesc, Iașul Literar, Convorbiri literare, Ateneu etc. Poezia lui a fost adunată în volumele Maria Magdalena, Rătăcirea prin vis, Valuri împietrite, Bobâlna, Doja.

1915 – S-a născut Mircea Petrescu–Dâmbovița

21 mai 1915, Galați – 13 aprilie 2013, Iași

Istoric și arheolog, membru titular (din 1996) al Academiei Române. A studiat Istorie, Filosofie și Drept la Universitatea București, obținând, în 1947, Doctoratul în Litere și Filozofie, specialitatea Preistorie cu teza Contribuțiuni la ultima epocă a bronzului din Transilvania. În anul 1938 și-a început cariera universitară ca asistent onorific la catedra de Preistorie și Arheologie a Universității din București și a urmat toate treptele ierarhiei universitare, ajungând profesor și decan la Facultatea de Istorie a Universității din Iași. A îmbinat activitatea universitară cu aceea de cercetător științific la Institutul de Istorie și Arheologie „A.D. Xenopol” din Iași și ca director la Muzeul de Istorie a Moldovei. A întreprins săpături arheologice în Muntenia și Moldova cu privire la neo-eneolitic, perioada de tranziție la epoca bronzului, prima și a doua perioadă a epocii fierului, perioada formării poporului român și Evul Mediu. A participat la numeroase recunoașteri arheologice în Moldova. Dintre lucrările sale: Cetățuia de la Stoicani, Cucuteni, Scurtă istorie a Daciei preromane. A fost membru titular al Institutului de Preistorie și Protoistorie din Florența, membru corespondent al Institutului Arheologic German.

1918 – A încetat din viață Ștefan Ionescu–Valbudea (27 august 1856 – 21 mai 1918)

Sculptor monumentalist, profesor.

1920 – Vizita familiei regale române în Bucovina și Basarabia – Chișinău

Vizita familiei regale, derulată în perioada 15–25 mai 1920 – în a doua zi la Chișinău familia regală a asistat la un parastas în memoria ostașilor căzuți pe câmpul de luptă în timpul primului război mondial, oficiat de Mitropolitul Gurie în Catedrala din Chișinău, apoi s-au îndreptat spre Casa Eparhială, unde au vizitat Muzeul Bisericesc, administrat de Iosif Parhomovici. După prânz, suita regală a vizitat Spitalul din Costiujeni, apoi Regina Maria a vizitat spitalul evreiesc, căminul orfanilor de război și Școala eparhială de fete.

1926 – S-a născut Constantin Arvinte

21 mai 1926, Voinești, Iași – 1 mai 2021

Compozitor, dirijor și folclorist. Între anii 1945–1949 a urmat Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică „George Enescu” din Iași, a urmat apoi Școala militară de muzică – dirijor de fanfară, a făcut studii de perfecționare în domeniul compoziției și a susținut examenul de diplomă cu teza: Folclorul muzical românesc în creația cultă (corală) și în spectacolul scenic (ansambluri profesioniste de folclor) – conducător științific Lazăr Octavian Cosma. A fost dirijor de cor la Ansamblul MAI din București, secretar muzical, folclorist orchestrator la Ansamblul artistic Ciocârlia, inspector în cadrul Direcției Muzicii din Ministerul Culturii, revenind ca dirijor al formației artistice Ciocârlia. A compus muzică de scenă pentru ansambluri artistice, muzică simfonică, de cameră, corală; a scris culegeri de folclor. A primit mai multe premii naționale și internaționale și Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer.

Spectacolul Cântec de Primăvară • Orchestra Ansamblului Profesionist „Drăgan Muntean”, Dirijor Constantin Arvinte

1927 – S-a născut Constantin Petrovici

21 mai 1927 – 13 iulie 2007, București

Dirijor. Format la școala de elită a celor doi mari maeștri ai baghetei, George Georgescu și Constantin Silvestri, aflați în România în anii tinereții sale, a devenit un muzician bun cunoscător al orchestrei, al strategiilor de repetiție, al stăpânirii emoțiilor în spectacole, al deprinderii unui repertoriu larg și variat. Cariera sa a început la Radiodifuziune, unde a pregătit mai întâi corul, apoi cele două orchestre. A petrecut mai bine de 40 de ani la pupitrul Operei Naționale București. A fost un muzician de prestigiu, un îndrumător și susținător al tinererelor talente, fie că a fost vorba de soliști sau dirijori.

Giuseppe Verdi – Don Carlos selecțiuni Opera Română, Dirijor Constantin Petrovici, cu Marcel Roșca, Emil Iurașcu

1932 – S-a înființat la Timișoara Institutul Social Banat-Crișana (ISBC)

ISBC a fost înființat la 21 mai 1932 de către un grup de intelectuali bănățeni, conduși de sociologul Cornel Grofșorean, primar al Timișoarei. Preocupați de problemele Banatului în cadrul României Mari, inițiatorii proiectului au dorit să găsească o formulă științifică, după modelul școlii sociologice a lui Dimitrie Gusti, ca răspuns la aceste probleme. ISBC a avut și o revistă dedicată, unde erau publicate studii de interes pentru zona Banatului. Desființat în 1948 de regimul comunist, institutul a fost reînființat în 1995 și funcționează ca o asociație non-guvernamentală.

1932 – S-a născut H. Zalis

Henri Zalis; 21 mai 1932, București – 8 iunie 2016

Istoric și critic literar, prozator, memorialist și traducător. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din București (1951–1955), avându-l profesor și model pe profesorul Tudor Vianu. A obținut titlul de Doctor în Filologie al Universității din București, cu teza Aspecte și structuri neoromantice (1973). A fost redactor și corector la Gazeta literară, bibliotecar, documentarist, redactor și cercetător științific la Biblioteca Centrală Universitară din București. A urmat stagii de specializare în Franța și Elveția. A debutat publicistic în 1949 în revista Flacăra, iar editorial în anul 1958 cu volumul Nicolae Filimon. A publicat articole, studii și recenzii literare în revistele Gazeta literară, Steaua, România literară, Luceafărul, Viața Românească, Cronica, Ateneu etc. A publicat cărți de critică literară: Romantismul românesc, Scriitori pelerini, Tensiuni lirice contemporane; dar și un volum de poezie: Acoladă; proză scurtă: Mai aproape de amiază și Sezonul oglinzilor abandonate și două romane: Până la capăt și Strălucirea cristalului. A publicat numeroase cercetări bibliografice ale unor diverse curente literare (romantismul, simbolismul, modernismul, clasicismul, naturalismul, sămănătorismul, poporanismul, realismul) în literatura română, contribuind la cunoașterea profundă a literaturii române și la stabilirea locului literaturii române în cadrul literaturilor romanice. A tradus din Charles Ferdinand Ramuz, Marc Eigeldinger, Jean-Claude Fontanet etc.

1932 – S-a născut Ileana Vulpescu

21 mai 1932, Bratovoești, Dolj – 12 mai 2021, București

Filologă, lexicografă, prozatoare, romancieră și traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1972. După o licență în Litere, Limba și literatura franceză, la Facultatea de Filologie a Universității din București (1953–1958), a lucrat ca lexicograf la Institutul de Lingvistică al Academiei și a colaborat la redactarea lucrărilor Dicționarul limbii române și Dicționarul explicativ al limbii române (1959–1975). A fost soția poetului și traducătorului Romulus Vulpescu. A debutat în revista Familia în 1966, cu povestirea Scrisoare către un cunoscut. A scris proză și teatru, a tradus din literaturile engleză, franceză și spaniolă, și a semnat versiuni în limba franceză din literatura modernă și contemporană românească. Din operele sale: Arta conversației, Candidații la fericire, Pe apa sâmbetei, Notă informativă bătută la mașină. A fost distinsă cu medalia Ordinului Național Steaua României.

1933 – S-a născut Titi Udrea

Constantin Udrea; 21 mai 1933, București – 9 noiembrie 2021

Rugbyst, arbitru internațional. A debutat la Metalul București, pe postul de centru, în anul 1947. La seniori a jucat pentru Gloria București. După încheierea carierei de jucător, a devenit arbitru (1967–1988). A oficiat aproape 500 de meciuri în campionatul intern, dintre care 18 partide internaționale, alături de Theodor Witting, Gabriel Eftimescu, Ioan Vasilică, Puiu Huștiu. A deținut mai multe funcții oficiale: secretar general adjunct al Federației Române de Rugby (1993–2000), președinte al Comisiei Centrale de Arbitri (1990–2000), presedinte al Comisiei de Competiții al FRR (1993–2000) și secretar general al Asociației Municipale de Rugby București (2000–2005).

1933 – S-a născut Horia Zilieru

Gheorghe Iancu; 21 mai 1933, Racovița, Argeș

Poet și filolog. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Iași în 1955. A fost ziarist la Flacăra lașului, bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, secretar de redacție, apoi secretar responsabil de redacție la revista lașul literar (Convorbiri literare). A debutat cu poezie în Albina (1947), iar debutul editorial a fost cu volumul de versuri Fluierul (1959). A colaborat la Cronica, Luceafărul, România literară, Tribuna etc. A publicat volumele: Florile cornului tânăr, Orfeu îndrăgostit, Alcor, Iarna erotică, Nunțile efemere, Oglinda de ceață, Addenda la un fals tratat de iubire, Raza eternă, Fulgul și cenușa etc. A primit Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1967, 1974, 1979), Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei (1980).

1937 – S-a născut Constantin Eretescu

21 mai 1937, Cetatea Albă, România/Ucraina

Prozator, eseist, semiotician, etnograf, jurnalist și profesor, fiind recunoscut drept una dintre cele mai importante personalități ale exilului românesc din America. Refugiat din Basarabia natală la vârsta copilăriei, s-a înscris la Facultatea de Filosofie a Universității din București, fiind exmatriculat politic în anul IV; s-a transferat un an mai târziu la Facultatea de Filologie, absolvind în 1961. A obținut titlul de Doctor în Științe filologice în 1976. A fost cercetător științific la Institutul de Etnografie și Folclor și profesor-invitat la Universitatea Bloomington, Indiana. În anul 1980 a emigrat în Statele Unite, unde a editat ziarul Lupta (1983–1992), publicație a exilului românesc și a predat cursuri de Antropologie culturală la Rhode Island School of Design din Providence. Dintre cărțile publicate: Noaptea (1988), Hiatus, Pensiunea Dina (Jurnal de emigrație), În căutarea Alexandrei, Dezvăluirile târzii ale unui pretins martor ocular (teatru), Pasărea de fier și fluturii, Fețele lui Ianus. America văzută de aproape, A doua naștere, Folclorul literar al românilor. O privire contemporană, Știma Apei. Studii de mitologie și folclor, Visul lui Owen, Cerbul din Cadillac. Folclor urban contemporan, Cu ochii în zare. Exilați, emigranți, pribegi etc.

1938 – S-a născut Ștefan Dimitriu

21 mai 1938, Ibănești, Tutova/Vaslui

Scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din 1978. A urmat Facultatea de Limba și literatura română a Universității din București (1962–1967). De la absolvirea facultății și până la retragerea din activitate (2007), a lucrat la Radio-Televiziunea Română, realizator de emisiuni, redactor-șef, director de departament. Debutul literar absolut a fost cu poezia Cântec de toamnă în Flamura Prahovei în 1957, dar; adevăratul debut literar s-a produs în 1962, în Luceafărul, cu un grupaj de versuri. A colaborat la revistele Luceafărul, România literară, Viața Românească, Contemporanul, Viața Studențească, Terra Magazin etc. A debutat editorial cu volumul de proză scurtă Drumuri ca-n palmă (1971). A înființat Editura Românul. Dintre volumele publicate: Trapez, Țara lui Skanderbeg, Dealuri la Prut, Tinerețea lui Bogdan Irava, Turnul nebunilor, Steaua păguboșilor, Lasă zilei scârba ei (2009, Premiul de excelență al Clubului de Proză al Uniunii Scriitorilor). Documentarul său, Exerciții de libertate, consacrat Revoluției Române, a fost distins cu Premiul Federației Internaționale a Arhivelor de Televiziune FIAT/IFTA (Londra, 2001) și Nimfa de argint (Monte Carlo, 2002).

1947 – S-a născut George Balica

21 mai 1947, Timișoara – 24 mai 2018, Timișoara

Om de radio, una dintre vocile emblematice ale postului de Radio România Timișoara. A absolvit Facultatea de Filologie, Secția Română-Rusă a Universității din Timișoara. Cariera sa la Radio Timișoara a început în 1971 în calitate de colaborator, un an mai târziu a fost angajat reporter în redacția Actualități. Dicția și timbrul său l-au impus ca principala voce de prezentare a programelor postului de radio. A realizat programele matinale, a inițiat rubrici de mare interes între care: Sfatul medicului, Întrebați și vă răspundem, Tinerețe, împliniri, răspunderi și Breviar cultural artistic. După întreruperea din 1985, când s-au închis toate posturile regionale, a fost unul dintre primii redactori care au ajuns la postul de radio în 22 decembrie 1989, iar vocea sa a fost cea care a anunțat în Timișoara și în tot vestul țării că românii și-au recâștigat libertatea și speranța: „Aici Radio Timișoara Liberă”. Și-a reluat locul la pupitrul programului matinal, după care a oferit ascultătorilor posibilitatea de a avea propria voce, demarând prima și cea mai longevivă emisiune interactivă de la Radio Timișoara, Un răspuns pentru fiecare. A coordonat secțiile Actualități și Social la Radio Timișoara, post căruia i-a rămas credincios toată viața. De numele său se leagă o serie de rubrici, între care Poezia de dragoste și La zi în viața partidelor parlamentare. A primit distincția Vocile Radioului.

1953 – S-a născut Călin Vlasie

21 mai 1953, Buzău

Poet, eseist, publicist și editor, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990. A debutat în revista Argeș în 1970. A absolvit în 1978 Facultatea de Filologie, secția Pedagogie–Limba franceză, a Universității din București. A participat la fondarea Cenaclului de Luni condus de criticul literar Nicolae Manolescu. A lucrat ca defectolog, logoped și psiholog clinician. După 1990 a fost redactor și redactor-șef la revistele Argeș și Calende. A publicat articole în revista Contrapunct. A înființat și a condus editurile Calende, Didactica Nova și Editura Vlasie, iar în 1994, Editura Paralela 45. A fost director al Editurii Cartea Românească (2017–2019), în prezent, coordonator editorial. A publicat poezie, articole, interviuri în majoritatea revistelor literare românești. În 2008 i s-a conferit Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler. Dintre volumele sale: Laborator spațial, Un timp de vis, Poezie și psihic.

1954 – România a ratificat convențiile internaționale pentru protecția victimelor de război

Prin Decretul nr. 183/14 mai 1954 privind ratificarea convențiilor internaționale pentru protecția victimelor de război, încheiate la Geneva la 12 august 1949, adoptat de Marea Adunare Națională la 14 mai și intrat în vigoare la 21 mai 1954.

1960 – S-a născut Anda Onesa

21 mai 1960 Pucioasa, Dâmbovița

Actriță de film. A debutat la 17 ani în filmul Septembrie, când încă nu terminase liceul. Actriță fără studii de specialitate (a terminat Facultatea de Filosofie din București în 1983), a apărut într-o serie de filme românești din anii ’70–’80, aducând un stil de joc proaspăt: Vacanța tragică, Duios Anastasia trecea, Pas în doi, Primăvara bobocilor, Balanța. Pentru filmul Duios Anastasia trecea, a primit Premiul de interpretare feminină la Festivalul de la Karlovy Vary, în 1980. Acest premiu i-a adus renume internațional, motiv pentru care a fost urmărită și hărțuită de Securitate. În 1991 a emigrat în Statele Unite ale Americii. A fost profesoară de Istorie Americană pentru doi ani, după care a renunțat și a urmat cursuri de vânzări imobiliare (este agent imobiliar autorizat) și de Feng Shui (consultant calificat).

Duios Anastasia trecea (1979) • Regia Alexandru Tatos. Cu: Anda Onesa, Amza Pellea, László Tarr, Cătălin Ciornei

1961 – Premiera spectacolului Cum vă place la Teatrul „Bulandra”

Piesa lui William Shakespeare, în montarea lui Liviu Ciulei, cu Clody Bertola în rolul Rosalindei, a reprezentat un moment de referință pentru dezvoltarea teatrului românesc.

1964 – A încetat din viață Tudor Vianu (27 decembrie 1897/8 ianuarie 1898 – 21 mai 1964)

Filosof, estetician, critic și istoric literar, scriitor, poet, eseist, memorialist și traducător; profesor universitar.

1971 – Prima audiție a compoziției Masa Tăcerii

Lucrarea, compusă de Tiberiu Olah face parte din Ciclul Constantin Brâncuși: Coloana infinită (1962), Poarta sărutului (Dialoguri pentru orchestră) (1965), Masa tăcerii (1967–1968).

Tiberiu Olah – Masa tăcerii Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din București, Dirijor Ion Baciu

1973 – A încetat din viață Grigore Moisil (10 ianuarie 1906 – 21 mai 1973)

Matematician, profesor universitar, cercetător; considerat părintele informaticii românești.

1981 – A încetat din viață Ioan Cușă (19 mai 1923 – 21 mai 1981)

Poet și editor de origine macedoromână; stabilit în Franța din 1948.

1982 – S-a instalat Guvernul Constantin Dăscălescu (1)

Guvern socialist, succedând Guvernelor Ilie Verdeț (1) și (2), care a fost la conducere în perioada 21 mai 1982–29 martie 1985, urmat apoi de Guvernul Constantin Dăscălescu (2), între 29 martie 1985–22 decembrie 1989, când a fost înlăturat de revoluționarii care ocupaseră sediul Comitetului Central al PCR. Pe durata celor două mandate Dăscălescu, a avut loc o profundă criză economică și socială, o deteriorare accentuată a nivelului de trai până la limita subzistenței. Pentru a achita datoria externă, producția internă a fost reorientată spre export, în timp ce restul cetățenilor au fost privați de alimentele și bunurile de consum de bază, acestea fiind raționalizate și reduse progresiv. Ca prim-ministru, Dăscălescu nu a avut o putere reală, sprijinind metodele controversate ale lui Ceaușescu de reorganizare a datoriei naționale.

1985 – A încetat din viață Nicolae Barbu (15 decembrie 1921 – 22 mai 1984)

Critic și istoric literar; membru al Uniunii Scriitorilor din România.

1986 – A început strămutarea cimitirului Crângași din București pentru construcția unui lac

În Crângași în 1986, cimitirul și Biserica Sfântul Ierarh Nicolae stăteau în calea constructorilor care edificau Lacul Morii. În câteva săptămâni, în regim de maximă urgență, cele două obiective au dispărut. Consiliul popular al municipiului București a „trasat” sarcina Întreprinderii de Prestări și Servicii (IPS), condusă la acea vreme de directorul Ion Mușat. Elaborarea normelor de lucru i-a revenit însă tehnicianului Aurel Constantinescu, care a calculat și devizul final al costului lucrărilor. Inginerul a relatat ulterior despre aplicarea deciziei de strămutare a cimitirelor Crângași (1986), Ordoreanu și Buda (1987).

1991 – A încetat din viață Ioan Petru Culianu (5 ianuarie 1950 – 21 mai 1991)

Istoric al religiilor, scriitor și eseist de origine română; a plecat în SUA în 1986, chemat întâi ca visiting professor, apoi ca profesor titular la Divinity School, Universitatea din Chicago; a fost asasinat (împușcat de un necunoscut, în incinta Universității din Chicago).

1994 – A încetat din viață Ștefan Tapalagă (4 aprilie 1933 – 21 mai 1994)

Actor de teatru, film și televiziune; a jucat pe scena Teatrului de Comedie București.

1995 – S-a născut Gianina Elena van Groningen

Gianina-Elena Beleagă; 21 mai 1995, Gura Humorului, Suceava

Canotoare legitimată în prezent la CSA Steaua București. În decurs de câțiva ani a reușit performanțe importante: medalia de aur în proba de 8+1 la Mondialele de juniori Plovdiv 2012 (Bulgaria), medalia de aur în proba de 8+1 la Mondialele de juniori Trakai 2013 (Lituania), locul 2 la regata preolimpică Lucerna 2016 (Elveția) și calificarea la Jocurile Olimpice de vară din 2016 la dublu vâsle categorie ușoară, împreună cu Ionela-Livia Lehaci (calificate pe locul 7), medalia de aur în proba dublu vâsle cateogorie ușoară la Campionatul Mondial de Tineret (U23) Plovdiv 2017 (Bulgaria), medalia de aur în proba dublu vâsle cateogorie ușoară la Campionatul Mondial de Seniori Sarasota-Bradenton 2017 (USA), din poziția de cel mai tânăr echipaj din concurs, medalia de aur în proba dublu vâsle cateogorie ușoară la Campionatul Mondial Plovdiv 2019, medalia de bronz în proba dublu vâsle cateogorie ușoară la Campionatul European Poznań 2019 (Polonia), calificarea pe locul 6 la Jocurile Olimpice Tokyo 2021 (Japonia). S-a retras din activitatea competițională în 2022, iar un an mai târziu s-a căsătorit cu Sijmen van Groningen. În 2024 a revenit după o pauză de aproximativ un an şi jumătate, declarând: „Nu poți să te desparți de prima dragoste”.

1995 – A încetat din viață Gheorghe Niculescu (28 aprilie 1923 – 21 mai 1995)

Medic militar, general-locotenent; membru de onoare al Academiei Române.

2005 – România s-a clasat pe locul trei la Eurovision

La cea de-a cinzecea ediție Eurovision de la Kiev (19–21 mai), melodia Let me try, interpretată de de Luminița Anghel și trupa Sistem, s-au clasat pe locul trei, cea mai înaltă poziție a țării noastre la Eurovision. Câștigătoarea ediției a fost Grecia.

Luminița Anghel & Sistem – Let Me Try (Romania) 2005 Eurovision Song Contest

2014 – A încetat din viață Theodor Grigoriu (25 iulie 1926 – 21 mai 2014)

Compozitor și muzicolog; a compus muzică simfonică, muzică de film etc.

2015 – A încetat din viață Panaite C. Mazilu (21 martie 1915 – 21 mai 2015)

Inginer, specialist în rezistența materialelor, teoria elasticității și statica construcțiilor.

2016 – A încetat din viață Bogdan Ulmu (29 aprilie 1951 – 21 mai 2016)

Teatrolog, regizor, scenograf, scriitor, publicist și profesor universitar.

2017 – A încetat din viață Petre Grăjdeanu (11 martie 1937 – 21 mai 2017)

Sculptor; autor de lucrări monumentale; membru al Uniunii Artiștilor Plastici.

2018 – A încetat din viață Mircea Malița (Mircea Augustin Malița; 20 februarie 1927 – 21 mai 2018)

Scriitor, eseist, matematician, diplomat și profesor universitar; membru titular al Academiei Române.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită