21 Martie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Tudor Vladimirescu la București

 

1697 – Unirea religioasă a românilor cu Biserica Romei

Sinodul de la Alba Iulia, convocat de mitropolitul Teofil Seremi, a adoptat Unirea cu Roma. Episcopul ortodox Teofil Seremi a prezidat sinodul diecezan de la Alba Iulia, care, încă din februarie 1697, a negociat Unirea religioasă a românilor cu Biserica Romei în termenii stabiliți împreună cu iezuiții. S-a decis unirea cu Roma după regulile conciliului de la Florența și exemplele precedente ale unirii de la Brest și ale formării episcopiei greco-catolice de Muncaci. Declarația de Unire, din 21 martie 1697, semnată de episcopul Teofil, împreună cu 11 protopopi și un preot, a pus bazele Bisericii Române Unite cu Roma. Clerul român urma sa primească aceleași privilegii și imunități ca și clerul de rit latin. Unirea a fost recunoscută la sinodul din octombrie 1698 prin Manifestul de unire pe baza celor patru puncte, în schimbul păstrării ritului, a egalității în drepturi cetățenești depline.

„Noi Teofil cu mila lui Dumnezeu episcopul bisericii românești din Ardeal și din părțile Țării Ungurești lui împreunate și tot clerul aceleași biserici, lăsăm pomenire prin scris aevea aceasta tuturor cărora se cuvine cum că în luna trecută a lui februarie când am avut săbor mare la Bălgrad cu o inimă am așezat ca să ne întoarcem în sânul sfintei maicii biserici romano-catolicești și iarăși să ne unim cu ea, toate acelea primindu-le și crezându-le care ea le primește, le mărturisește și le crede. Și mai întâiu mărturisim acelea patru puncte, în care până acum ne-am înperechiat: a) Cunoaștem cum că Papa de la Roma este cap văzut a toată Biserica lui Christos, care peste toată lumea e lățită. b) Mărturisim cum că afară de cer, scaunul celor fericiți și afară de iad, temnița celor osândiți, al treilea loc este, în care și sufletele celor ce nu sunt încă curățite se țin și se curățesc. c) Cum că pânea azimă este destulă materie a Cinei Domnului și a jertfei Liturghiei, nu ne îndoim. d) Credem cum că Duhul Sfânt, a treia față în Treime, de la Tatăl și de la Fiul purcede. Și primim, mărturisim și credem toate celelalte, care sfânta maică biserică romano-catolică primește și crede.[…] Noi, adică cei mai înainte numiți Teofil și clerul tot, de la Preaînălțatul împărat acestea acum foarte cu smerenie le cerem și la cele mai sus pomenite puncturi ne îndatorăm înaintea cinstitului părinte Baranyi, plebanul (parohul) bisericii romano-catolicești a Bălgradului, întru a căruia lucru, credință și tărie cu mâna noastră ne-am iscălit și cu pecetea cea episcopească și cu a soborului am întărit.

Dată în Bălgrad, 1697 zile 21 martie.

Teofil episcop și tot clerul”.

1808 – A încetat din viață Paul Iorgovici Brâncoveanu (28 aprilie 1764 – 21 martie 1808)

Jurist; cercetător al originii romane a poporului român; printre primii oameni de cultură din Banat care au scris românește folosind alfabetul latin.

1821 – Tudor Vladimirescu a intrat în București

Tudor Vladimirescu și oastea sa au intrat pe Podul Calicilor (Calea Rahovei). Pe Dealul Mitropoliei, arnăuții lui Bimbașa Sava au deschis focul asupra pandurilor. Tudor și-a stabilit cartierul general în casele brâncovenești de lângă Mitropolie și a făcut o înțelegere de colaborare cu boierii din Divan.

1849 – S-a născut Dumitru C. Ollănescu-Ascanio

21 martie 1849, Focșani – 20 ianuarie 1908, București

Scriitor, dramaturg, poet și traducător, membru titular (din 1893) și vicepreședinte (1898–1900; 1903–1906) al Academiei Române. În 1869, împreună cu Ștefan C. Michăilescu, Grigore G. Tocilescu și G. Dem. Teodorescu, a participat la întemeierea societății Românismul, condusă de B.P. Hașdeu. A fost magistrat, a îndeplinit funcția de primar al orașului Tecuci, funcționar la Ministerul de Externe, inaugurând astfel o întinsă carieră diplomatică: secretar general al ministerului, secretar de legație și apoi ministru al României la Istanbul, Viena și Atena. Membru al Junimii din 1878, a colaborat constant la Convorbiri literare, până în 1895. Relațiile sale cu Junimea răcindu-se, Ollănescu-Ascanio a înființat o nouă grupare artistică, Amicii literaturii și artei române, al cărei președinte a fost. Admirator al lui Vasile Alecsandri, el s-a bucurat de prietenia acestuia. Fără să fi desfășurat o prea întinsă activitate de prozator, a fost unul dintre nuveliștii înzestrați de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Din scrierile sale: Doine, Cronici dramatice, Jocurile seculare, Năravuri orientale, Isprava lui Pandur, Fecior de bani gata, Din viața teatrului, Satire. Pe malul gârlei.

1866 – S-a născut Octavian Smigelschi

21 martie 1866, Ludoș, Sibiu, Imperiul Austriac/Sibiu – 10 noiembrie 1912, Budapesta, Austro-Ungaria/Ungaria

Pictor, sculptor și grafician, renumit pentru pictura monumentală bisericească. A obținut o bursă de stat la școala de profesori de desen din Budapesta (1884–1889). Și-a desăvârșit studiile sub îndrumarea maestrului Bertalan Székely și a devenit profesor de desen. În anul 1904 a întreprins o călătorie de studii la monumentele de artă veche din Țara Românească, Moldova și Bucovina, de la care s-a inspirat în executarea picturilor din numeroase biserici transilvănene. Ca pictor de șevalet a lucrat portrete și chipuri de țărani, surprinse în mediul lor obișnuit. A executat numeroase icoane și iconostase, au rămas drept mărturie acestei perioade din viața pictorului lucrări în bisericile transilvănene: Racovița, Sâncel, Ilva Mare, Măgura, Romos, Rodna Nouă și Poiana Sf. Iosif, Mihalț, Vereșmort și Timișoara Fabrică. A fost profesor de desen în Banská Štiavnica (Șemniț), la liceul de stat din Elisabetopol (azi Dumbrăveni, Sibiu), fiind prezent în Sibiu și făcând numeroase schițe ca-n vremurile studenției prin localitățile din jur: Racovița, Câlnic, Tălmăcel, Sibiu și Gârbova. Multe din aceste schițe, fiind datate în 1886, sunt păstrate în prezent la muzeul Astra.

Biografie ilustrată [Artindex]

1871 – S-a născut Nicolae Grigore Mihăescu-Nigrim

21 martie 1871, Gura Sărății, Buzău – 11 noiembrie 1951, București

Poet, prozator, dramaturg, epigramist, memorialist, publicist, traducător și compozitor, membru al Societății Scriitorilor Români (din 1915). A fost licențiat în științe sociale și politice, fiind Doctor în Litere și Filosofie al Universității din Bruxelles. A lucrat ca profesor de liceu la Ploiești, apoi inspector școlar. A colaborat la: Convorbiri literare, Adevărul ilustrat, Clipa, Convorbiri critice etc. A editat și condus revistele Intim, Carmen Sylva, Viața Nouă și a condus ziarul conservator Ordinea. A scris în diverse domenii, risipindu-se în publicistică și eseistică: Doctrina vieții unui nebun, Ce zice englezul despre români, Șarlatanii științei, Humorul englezesc etc.; memoriale de călătorie: Londra, Constantinopol; nuvelistică: Cavalul fermecat, Din grozăviile Parisului; roman În apele oglinzilor și încercări dramaturgice: L’Aveu, Bogdan. Spiritual, iscoditor, mereu în căutarea unor noi forme de afirmare, s-a remarcat și ca epigramist de reală virtuozitate.

1873 – Legea de organizare a Ministerului de Externe

Conform acestei legi, structura ministerului a fost împărțită în: administrația centrală, serviciul exterior și reprezentanțele României în străinătate. La rândul său, ministrul era secondat de către un Secretar general, care avea în sarcina sa principală expedierea corespondenței ministrului, înlocuirea acestuia în caz de absență, primirea corespondenței, supravegherea bunei organizări a lucrărilor funcționarilor.

1881 – A încetat din viață Ioan Grigore Ghica (10 decembrie 1830 – 21 martie 1881)

Politician și diplomat; fiul ultimului domn al Moldovei, Grigore al V-lea Ghica; ministru în varii guverne; ambasador la Constantinopol, Viena, Roma și Sankt Petersburg; tatăl lui Vladimir Ghica și al lui Dimitrie I. Ghica.

1882 – A încetat din viață Constantin Bosianu (10 februarie 1815 – 21 martie 1882)

Jurist și om politic; prim-ministru al Principatelor Române; primul decan al Facultății de Drept din București; membru de onoare al Academiei Române.

1884 – A încetat din viață Constantin Al. Kretzulescu (22 mai 1809 – 21 martie 1884)

Om politic; revoluționar pașoptist și membru al Guvernului Provizoriu în Țara Românească; a deținut de două ori funcția de prim-ministru; membru de onoare al Academiei Române.

1893 – S-a născut Al. Popescu-Negură

21 mai 1893, Râmnicu Sărat – 1954

Poet și gazetar. A fost funcționar la CFR., reporter la Dacia unde a și debutat în 1920. S-a stabilit la Arad. A colaborat la Lupta, Adevărul, Rampa, Luceafărul, Familia, Renașterea română, Duh, Viața socială etc. A publicat volume de versuri: Sărmanul pescar, Parodii adevărate, Ardealul, Ecoul tăcerii.

1894 – S-a născut Mihai Zavergiu

21 martie 1894, Oltina, Constanța – 31 ianuarie 1985, București

Medic și prozator. A urmat studii de Pediatrie și Medicină preventivă la Paris (1916–1917), Institutul Medico-Militar, apoi Facultatea de Medicină din lași și București. A fost asistent universitar la Institutul Medico-Legal, medic de domiciliu la Asociația Invalizilor de Război din București, medic primar la spitalul „Dr. I. Cantacuzino” și inspector general cu delegație la Centrul de Medicină Preventivă. A desfășurat o bogată activitate științifică în domeniul medicinei social-preventive. A debutat în literatură cu volumul Viață de student (1923), semnat cu pseudonimul Marcel Olin. Sub acelasi nume a publicat Femeia isterică, Amor de vagabond și Femeia pătimașă. Romanul Eroare medicală sau sinucidere? a fost singurul volum semnat Mihail Zavergiu. Mai multe piese de teatru: Virusurile, Destinul, O catedră universitară, Jurnalul unui medic, După 217 zile, Moșierul industriaș și Exuberanța tinereții au rămas în manuscris.

1902 – S-a născut Virgil I. Vătășianu

21 martie 1902, Sibiu – 15 noiembrie 1993, Cluj-Napoca

Istoric de artă, medievist și pedagog, membru titular (din 1974) al Academiei Române, laureat al Premiului Herder. A urmat între anii 1920–1924 cursurile facultății de drept la Universitatea București, ulterior a studiat istoria artei la universitățile din Cluj, Praga și Viena. Și-a luat Doctoratul în Istorie cu Summa cum laude în 1927 la Universitatea Viena, cu teza Vechile biserici de piatră românești din județul Hunedoara. A fost secretar al Școlii Române din Roma (Scuola Romena di Roma). Revenit în țară, a fost titularul catedrei de Istoria Artei la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj. Intelectual de vastă erudiție, posesor al unei imense culturi umaniste și un teoretician de elită al fenomenului artistic, este autorul unui număr impresionant de lucrări științifice, unele fundamentale, dedicate precumpănitor istoriei artei medievale din România. În calitate de profesor universitar, îi revine calitatea de ctitor al școlii clujeane de istoria artei precum și meritul de a fi instruit și format generații de istorici de artă. Din operele sale: Vechile biserici de piatră românești din județul Hunedoara, Pictorul Octavian Smigelschi, Istoria artei feudale în Țările Române, Pictura murală românească în veacurile XIV-XVI, Metodica cercetării în istoria artei.

1903 – S-a născut Ilarion Felea

21 martie 1903, Valea Brad, Hunedoara – 18 septembrie 1961, închisoarea Aiud

Preot ortodox, profesor de teologie, deținut în timpul regimului comunist. A studiat la Academia teologică Andreiană din Sibiu (1922–1926), la Facultatea de Litere și Filozofie din Cluj (absolvent în 1929), cu examene de licență și Doctorat (1939) la Facultatea de Teologie din București. A fost preot în Valea Brad, Sega (Arad) – unde a ridicat o biserică parohială, apoi la catedrala din Arad, profesor de Dogmatică și Apologetică la Academia Teologică din Cluj și la cea din Arad, unde a fost și rector (1947–1948), iconom stavrofor. A fost redactor la Biserica și Școala și Calea Mântuirii din Arad. Arestat și deținut în timpul regimului comunist (1949–1950, 1958–1961), a fost condamnat la 20 de ani muncă silnică „pentru uneltire contra ordinei sociale” și 20 ani temniță grea pentru „activitate intensă contra clasei muncitoarei și a mișcării revoluționare”. A scris numeroase lucrări de mare valoare teologică, cea mai importantă fiind Spre Tabor, o desăvârșită tâlcuire a Filocaliei. Alte lucrări: Convertirea creștină, Dumnezeu și sufletul în poezia română contemporană, Teologie și preoție, Paisie și paisianismul, Catehism creștin ortodox, Religia iubirii (predici apologetice), Sfintele Taine, Mântuirea, Religia culturii etc. A scris și publicat sute de articole și predici în: Telegraful Român și Revista Teologică (Sibiu), Biserica și Școala și Calea Mântuirii (Arad); Duh și Adevăr (Timișoara) etc. Șase volume au rămas în manuscris. S-a stins martirizat în închisoarea Aiud.

1910 – S-a născut Ștefan Ciubotărașu

21 martie 1910, Lipovăț, Vaslui – 27 august 1970, București

Actor de teatru și film și scriitor. A mers la București (1921–1922) pentru a învăța meseria de pantofar, meserie care nu l-a atras, preferând activități casnice. În schimbul comisioanelor pe care le făcea, primea bilete la teatru – a fost fascinat de O scrisoare pierdută și Înșir’te, mărgărite. Întors la Vaslui, a debutat literar în revista liceului, Năzuința și în ziarul local, Vasluiul, contribuind de atunci cu poezii, sonete și amintiri la Luceafărul. A studiat actoria la Conservatorul de muzică și artă dramatică din Iași. A debutat în 1934 la Teatrul Național de Iași în piesa Macbeth și a fost angajat al acelui teatru timp de 14 ani. În 1945 s-a stabilit în Capitală, unde a jucat la teatrele Alhambra, Comedia, Teatrul Victoriei, stabilindu-se pe un registru interpretativ de comedie. În 1948 teatrele au fost restructurate, fiind repartizat la Arad, la primul teatru de stat din țară, unde a fost și instructor artistic. Din 1950 a revenit la București, la Teatrul Național și a început perioada în care a realizat roluri de consistență uriașă. A jucat mult și variat, fiind supranumit actorul celor 300 de roluri. Nu a neglijat nici domeniul literar, scriind poezie până în ultimele clipe ale vieții. A jucat și în numeroase filme: Telegrame, Valurile Dunării, Setea, Porto-Franco, Amintiri din copilărie, Străinul, Diminețile unui băiat cuminte, Columna.

Columna 1968 •  Richard Johnson, Antonella Lualdi, Ilarion Ciobanu, Ștefan Ciubotărașu, Amedeo Nazzari, Amza Pellea, Emil Botta, Franco Interlenghi, Gheorghe Dinică, Florin Piersic etc.

1913 – A încetat din viață Constantin Erbiceanu (Constantin Ionescu; 5 august 1838 – 21 martie 1913)

Scriitor, elenist, istoric și teolog; profesor universitar; membru titular al Academiei Române.

1915 – S-a născut Călin Gruia

Chiril Gurduz; 21 martie 1915, Trifești, Orhei, Basarabia, Imperiul Rus/Trifești, Rezina, R. Moldova – 9 iulie 1989, București

Poet și prozator, cunoscut mai ales prin volumele sale de povești pentru copii. A debutat în literatură cu versuri publicate în 1938 în revista Speranța, din Orhei, apoi a publicat versuri și în reviste literare din Chișinău. În 1942 i s-a publicat primul volum, placheta Litanii de seară. Mobilizat în război, a fost luat prizonier în 1944. După eliberarea din prizonierat din 1948, s-a dedicat literaturii pentru copii, publicând în 1952 prima sa culegere de povești, Nucul lui Toderiță. A avut o intensă activitate publicistică la revistele pentru copii din România: Arici Pogonici, Luminița, Cutezătorii și a publicat numeroase cărți. A scris și un scenariu de film, inspirat din evenimentele primului război mondial, după care a fost realizat filmul Baladă pentru Măriuca (1969). Între 1951–1969 a fost redactor la emisiunile pentru copii ale Radioteleviziunii Române.

Călin Gruia – Măriuca (1974) Teatru Radiofonic • George Calboreanu, Camelia Stănescu, Val Săndulescu, Costel Constantin, Emil Hossu, Ștefan Radof, Eugen Cristea Marga Chicoș, Maria Mihăescu etc.

1915 – S-a născut Panaite C. Mazilu

21 martie 1915, Broșteni, Vrancea – 21 mai 2015, București

Inginer, specialist în rezistența materialelor, membru fondator al Academiei de Științe Tehnice din România. A fost profesor de Rezistența materialelor la Universitatea Tehnică de Construcții București (Institutul de Construcții București), contribuind prin activitatea sa la formarea a numeroase serii de ingineri constructori. După pensionare, a fost profesor emerit al aceleiași instituții de învățământ superior. De numele său se leagă proiectarea unora dintre cele mai importante clădiri din România, precum Casa Scînteii (actuala Casă a Presei Libere din București) și aeroportul Băneasa. De asemenea, a contribuit la construcția sau consolidarea unor obiective: Castelul Peleș, Cazinoul din Sinaia, Palatul de Justiție din București, Palatul Parlamentului și podurile rutiere peste Dunăre de la Giurgeni-Vadu Oii și Fetești-Cernavodă.

1919 – S-a proclamat Republica Sovietică Ungaria

Republica Sovietică Ungaria sau Republica Ungară a Sfaturilor (Magyarországi Tanácsköztársaság) a fost un regim comunist care a existat în Ungaria între 21 martie–6 august 1919, primul regim comunist din Europa după URSS, format ca urmare a eșecului guvernului condus de contele Mihály Károlyi de a organiza statul după dizolvarea Imperiului Austro-Ungar. Președintele noii republici era socialistul Sándor Garbai, de profesie zidar, puterea reală având-o însă ministrul de externe Béla Kun. Primele acte ale guvernării au fost naționalizarea industriei, abolirea titlurilor și privilegiilor aristocrației și separarea statului de Biserică, dar în pofida sfatului dat de Lenin, Béla Kun a refuzat să împartă pământ țăranilor, iar armata, condusă de ofițeri ai vechiului regim, era dezamăgită de măsurile comuniste. Regimul comunist ungar a instaurat teroarea bolșevică asupra poporului, durând doar 133 de zile, până la intervenția armatei române care a ocupat Budapesta. Statul succesor a fost Regatul Ungariei, constituit după retragerea trupelor române.

1927 – S-a născut Costin Merișca

21 martie 1927, Miclăușeni, Iași – 23 iulie 2003

Prozator, profesor, cercetător în domeniul filologiei și istoriei. A debutat la 12 ani, în revista Lumea copiilor (1939), iar la 17 ani, a devenit redactor la revista literară Haralamb Lecca (Caracal) și colaborator la revistele umoristice bucureștene Veselia și Humorul. După o jumatate din Facultatea de Litere și Filosofie (la Litere, Istoria literaturii române moderne, cu G. Calinescu iar la Filosofie, Estetica, cu T. Vianu), a fost arestat, alături de mii de alți studenți, în 1948, și condamnat pentru „activitate anticomunistă”, „crima de organizare și participare” și „instigare publică” (au înălțat o cruce de lemn pe Rarău), fiind condamnat la 5 ani temniță grea, 5 ani închisoare corecțională fiind închis la Suceava, Jilava, Pitești, Gherla și Canal, fiind eliberat după 5 ani și 3 luni, după încă 2 ani de „domiciliu obligatoriu” în satul natal. A fost victimă a experimentului Pitești, fiind marcat sufletește pentru o lungă perioadă. A reluat de la capăt facultatea la fără frecvență (Litere și Istorie), a fost, apoi, profesor de Limba și literatura română timp de 34 de ani, metodist voluntar și conducător de cerc pedagogic. De-a lungul vieții, a publicat peste o sută de articole și studii, tipărite sau difuzate la Radio, a colaborat la: Națiunea, Gazeta învățământului, Cronica, Tribuna școlii, Radioteleșcoală, Limba și literatura pentru elevi, Filatelia, Magazin istoric, Cercetari istorice, Transilvania, Convorbiri literare. Debutul editorial a venit abia în 1992 cu romanul Tărâmul Gheenei, prefațat de Paul Goma și premiat de Uniunea Cineaștilor. A scris romane, studii pedagogico-metodice, studii de lingvistică și etnologie, genealogii boierești, studii istorice de interes local sau național, s-a ocupat de documente inedite de istorie literară (despre Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, D. Bolintineanu, S. Bărnuțiu, V. Alecsandri etc.) și a fost membru al Comisiei de heraldică, genealogie și sigilografie a Academiei Române.

1927 – A încetat din viață C. Sandu-Aldea (Constantin Sandu-Aldea; 14 noiembrie 1874 – 21 martie 1927)

Inginer agronom; scriitor și prozator de orientare sămănătoristă; membru corespondent al Academiei Române.

1928 – S-a născut Victor Anagnoste

21 martie 1928, Bârlad – 25 februarie 2011, București

Avocat, politician, soțul actriței Gina Patrichi. Imediat după terminarea studiilor universitare, a devenit avocat. A profesat inițial în cadrul Biroului Colectiv de Asistență Juridică din Bârlad, a fost președinte al Colegiului de avocați Galați, în Baroul București a deținut, în mai multe mandate succesive, calitatea de vicepreședinte al Colegiului de Avocați București și de membru al consiliului Baroului, a fost președinte al Uniunii Avocaților din România (1990–1999). A fost apoi senator și membru al Comisiei de redactare a proiectului Constituției României (1990–1992).

1928 – S-a născut Valentin Gheorghiu

21 martie 1928, Galați – 17 iulie 2023, București

Muzician, pianist și compozitor. A început să cânte la pian la vârsta de 5 ani. George Enescu l-a recomandat Ministrului Culturii astfel că, la vârsta de 9 ani, a primit o bursă pentru a studia la Conservatorul Național Superior de Muzică din Paris (1937–1939). La 15 ani a debutat la Ateneul Român, acompaniat de Orchestra Filarmonică din București, sub bagheta lui George Georgescu, solist al Concertului Nr. 1 în Do-major pentru pian și orchestră de Ludwig van Beethoven. Din 1950 a devenit solist al Filarmonicii. A susținut turnee de răsunet în țările europene, Anglia, Franța, Spania, Germania, Uniunea Sovietică, Austria etc. precum și în SUA, Israel, Japonia. A colaborat cu orchestre de prestigiu ca: Société des Concerts du Conservatoire de Paris, Gewandhaus (Leipzig), Staatskapelle (Dresda) etc. și a colaborat cu dirijori de renume mondial ca Antal Dorati, Kurt Masur, Rafael Kubelik, Constantin Silvestri, Georges Prêtre, George Georgescu. A excelat în recitaluri solo de muzică de cameră sau în Trio-ul format din frații Valentin Gheorghiu (pian) și Ștefan Gheorghiu (vioară), cu Radu Aldulescu (violoncel). A făcut înregistrări de radio, televiziune și discografice pentru casele His Master’s Voice, Pathé Marconi, Deutsche Gramophone, Electrecord, Editura Casa Radio.

Valentin Gheorghiu și Roxana Gheorghiu la Ateneul Român • Camerata regală, Dirijor: Cristian Mandeal

1929 – Tratatul de arbitraj între România și Statele Unite ale Americii

Tratatul de arbitraj și conciliațiune româno-nord-american a fost încheiat la Washington în 21 martie 1929 și votat de Adunarea deputaților la 20 decembrie și de Senat la 21 decembrie 1929. Părțile se angajau să se supună Curții Penale de Arbitraj de la Haga pentru diferendele ce nu puteau fi soluționate pe cale diplomatică.

1930 – Prima transmisie de operă dintr-un studio al Radiodifuziunii Române

Primul spectacol de operă difuzat de Radiodifuziunea Română fost Bărbierul din Sevilla de Gioachino Rossini.

Rossini – Bărbierul din Sevilla Uvertura • Orchestra Simfonică București

1930 – S-a născut Tiberiu Utan

21 martie 1930, Văleni, Maramureș – 26 mai 1994, București

Poet contemporan și traducător. După terminarea liceului s-a înscris la Institutul ”Maxim Gorki” din Moscova. Revenit în țară, a lucrat la diferite redacții de reviste, a fost redactor-șef la Gazeta literară, iar ulterior a funcționat în cadrul Editurii Tineretului. Lirica sa a cunoscut teme foarte variate. Mai multe cicluri de versuri ale sale sunt rezultatul călătoriilor și vizitelor sale în străinătate, el considerându-se un pios cercetător de itinerarii. Pe lângă acestea a scris foarte multe poeme proletcultiste, ode dedicate Partidului Comunist sau celor doi conducători, Elena și Nicolae Ceaușescu.

1930 – S-a născut Ioan Cherecheș

21 martie 1929, Ocna Mureș

Scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1987. A urmat Școala de Oțiteri Militari de Aviație (1950–1952). La terminarea școlii, cu gradul de locotenent, a fost repartizat ca redactor la ziarul Șoimii Patriei, organ de presă al aviației, în 1956, promovând la Apărarea Patriei, organul central de presă al armatei. Ca ziarist a publicat numeroase articole din toate genurile gazetărești. A debutat în 1981 cu volumul de nuvele și povestiri despre aviatorii care au luptat în cel de-al doilea război mondial, În căutarea eroilor. A mai publicat volumele: Ultimul foc de pușcă, Aerodrom și cer, Mareșalul din Băneasa (despre pilotul Ștefan Alexandrescu), Dracii Roșii, Vulturul își strânge aripile, Scafandrul aerului.

1938 – S-a născut Ioan Chindriș

21 martie 1938, Sânmiclăuș, Sălaj/Sânmiclăuș–Moftin, Satu Mare – 25 iunie 2015, Cluj-Napoca

Istoric literar, scriitor, publicist. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1957–1962). A devenit Doctor în Filologie în 1976, Doctor în Istorie în 1994. A fost redactor cultural la studioul Radio Cluj, șef de secție, realizator al ciclurilor de emisiuni culturale: Acusticon Studio, Teatru la microfon, File de aur, Incunabulum etc.; cercetător științific, secretar științific la Institutul de Istorie „George Bariț” din Cluj; profesor conducător de doctorate în cadrul Academiei Române; director al Bibliotecii Academiei din Cluj. A debutat cu reportaj literar în ziarul Pentru socialism din Baia Mare (1957), cultivând acest gen literar în emisiunile realizate la Radio Cluj și în revistele Vatra, Flacăra, Tribuna, Familia. Debutul literar s-a produs în Tribuna, cu schițele Bărbosul și Melchior (1967). S-a axat pe istoria literară, debutând editorial cu volumul Corespondența lui Alexandru Papiu Ilarian (în colaborare cu Iosif Pervain) în 1972. A editat numeroase opere rămase în manuscris sau scrieri mai puțin cunoscute ale reprezentanților Școlii Ardelene, în publicații de specialitate și în volume: edițiile princeps Arhieraticon de Inocențiu Micu-Klein și Istoria și lucrurile și întâmplările românilor de Samuil Micu, alături de ediții din lucrările lui Petru Maior și Gheorghe Șincai. I-a aparținut inițiativa, coordonarea, prefațarea și realizarea în parte a ediției critice a Bibliei de la Blaj, opera de vârf a Școlii Ardelene, apărută în condiții monumentale la Roma, în anul jubiliar 2000. A inițiat de asemenea și a realizat în cea mai mare parte corpusul de corespondență literară George Bariț și contemporanii săi (9 vol., 1973–1993).

1942 – S-a născut Dan Brânzei

21 martie 1942, Iași – 11 mai 2012, Iași

Matematician. Pasiunea sa pentru matematică s-a conturat pe când se afla la Liceul Internat „C. Negruzzi”, sub îndrumarea profesorului N. Colibaba; în această perioadă a început și colaborarea cu Gazeta Matematică. A urmat Facultatea de Matematică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1959–1964), avându-i profesori pe Dan Papuc, Radu Miron, Ion L. Creangă și alții. În 1976 a devenit Doctor în Matematică, cu teza Minimalitatea sistemului de axiome ale unei structuri diferențiabile, noțiune care stă la baza noțiunii de varietate diferențiabilă. Contribuțiile sale științifice au condus la îmbunătățirea teoriei algebrice a grupurilor, teorie introdusă de Viktor Vagner. Din 1980 a devenit conferențiar. A avut contribuții deosebite în topologia algebrică, fundamentele matematicii, geometria sintetică și geometria proiectivă, s-a ocupat, cu rezultate notabile de creșterea eficienței predării matematicii în școli, lucru concretizat în special prin manualele și culegerile de probleme pe care le-a editat. A fost invitat să susțină conferințe la universități din: Vancouver, Salonic, Atena.

1944 – Scrisoarea adresată mareșalului Ion Antonescu

Iuliu Maniu și Constantin I.C. Brătianu au cerut mareșalului Ion Antonescu ieșirea României din război: „[…] Astăzi trebuie să constatați că, după pierderile enorme rezultate din război, țara noastră este amenințată de un pericol la care nu mai poate face față. Armatele germane înfrânte nu ne mai pot asigura în contra unei invazii rusești și concursul pe care l-am mai putea da să o împiedicăm va fi cu totul insuficient. A coopera mai departe cu armatele germane ar fi să sacrificăm în mod inutil ceea ce ne-a mai rămas ca putere militară și să provocăm din partea armatelor bolșevice victorioase represalii și distrugeri iresponsabile […]”.

Textul integral al scrisorii: Scrisoarea lui Iuliu Maniu și Constantin I.C. Brătianu adresată mareșalului Ion Antonescu [Historia]

1945 – A luat ființă Universitatea Muncitorească a PCR

A fost înființată de Partidul Comunist Român, la inițiativa Anei Pauker, fiind o universitate politică. Primul rector a fost Barbu Lăzăreanu (1945–1948). A devenit ulterior Academia de învățământ social-politic „Ștefan Gheorghiu” de pe lângă CC al PCR. Pregătea cadrele birocrației de partid și, de-a lungul timpului, a acordat zeci de diplome și doctorate cu aceeași valoare ca ale universităților și ale institutelor de cercetare, însă fără acoperirea științifică corespunzătoare. A fost desființată în 1990.

1949 – A încetat din viață Tina Barbu (Aretina Rusavețeanu; 6 decembrie 1885 – 21 martie 1949)

Actriță de teatru cu o carieră scurtă (1908–1913) la Teatrul Național din București; victimă a regimului comunist.

1953 – S-a născut Ștefan Tașnadi

21 martie 1953, Cluj – 27 februarie 2018

Halterofil de talie internațională. A început în 1970 la Școala Sportivă Viitorul Cluj, apoi a fost legitimat la clubul AS Clujana, unde a activat până la desființarea acestuia. Între 1976–1984 a fost component de bază al lotului olimpic de haltere al României. A fost prezent la două ediții ale Jocurilor Olimpice, la Los Angeles 1984, cucerind medalia olimpică de argint la 110 kg. În afară de argintul de la Los Angeles 1984, vârful carierei sale sportive, Tașnadi mai are în palmares o medalie de bronz la Campionatele Europene și Mondiale Moscova 1983. A stabilit peste 50 de recorduri naționale și a fost primul halterofil român care a castigat medalii europene, mondiale și olimpice la categoriile mari de greutate. După 1984, a devenit antrenor, mai întâi la AS Clujana, până la desființarea clubului, în 2001, apoi la secția de haltere a CS Universitatea Cluj. A fost, de asemenea și arbitru internațional de haltere. A primit titlurile de Maestru Emerit al Sportului si de Clujean de Onoare.

1956 – S-a născut Ioan Lăzureanu

21 martie 1956, Seliște, Arad

Pictor, membru titular (din 1992) al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A urmat Universitatea „Al.l. Cuza” din lași, secția Desen. Este profesor la Colegiul Național de Artă „George Apostu” din Bacău. Din 1979 a participat la anualele Filialei UAP Bacău, la expozițiile Atelier 35, județene și interjudețene, naționale și internaționale, la expoziții de grup în țară și străinătate: Tirana, Lausanne, Wiesbaden, Ceske Budejovice, Tabor și Praga (Cehia), Pisa, Chișinău, Ibaraki (Japonia). În 2002 a deschis o expoziție personală la Galeriile Artă Bacău.

Biografie ilustrată [Artindex]

1958 – A încetat din viață Aca de Barbu (Aurora de Barbu; 31 iulie 1893 – 21 martie 1958)

Soprană, profesoară universitară; fondatoare și prima directoare a Operei din Timișoara.

1961 – Gheorghe Gheorghiu-Dej președinte al Consiliului de Stat

Marea Adunare Națională l-a ales președinte al Consiliului de Stat al RPR pe Gheorghe Gheorghiu-Dej. A ocupat această funcție între 21 martie 1961–19 martie 1965.

1961 – S-a instalat Guvernul Ion Gheorghe Maurer (1)

Marea Adunare Națională l-a desemnat președinte al consiliului de Miniștri pe Ion Gheorghe Maurer, care a format un guvern aflat la conducerea RPR în intervalul 21 martie 1961–18 martie 1965. În această perioadă s-a încheiat procesul de colectivizare a agriculturii (1962); au apărut disensiunile din interiorul CAER; a fost respins cu vehemență Planul Valev, care preconiza alcătuirea unui „complex economic interstatal” în zona Dunării de Jos, care ar fi înglobat sudul URSS (Basarabia și sudul Ucrainei), sud-estul României și nordul Bulgariei, la plenara CC al PMR din 15–22 aprilie 1964.

1969 – A încetat din viață Franz Kräuter (12 mai 1885, Vucova, Chevereșu Mare, Timiș, Austro-Ungaria – 21 martie 1969, Freiburg im Breisgau, RFG)

Pedagog șvab bănățean, deputat în Parlamentul României în opt legislaturi (1920–1938); inspector școlar general al școlilor germane din România; deținut politic.

1975 – A încetat din viață Constantin Fântâneru (1 ianuarie 1907 – 21 martie 1975)

Poet, prozator, critic literar, elenist.

1977 – A încetat din viață Andrei Oțetea (24 iulie 1894 – 21 martie 1977)

Istoric; redactor responsabil al volumelor II și III din Istoria României; membru titular al Academiei Române.

1980 – A încetat din viață Șerban Solacolu (30 decembrie 1905 – 21 martie 1980)

Inginer chimist, profesor universitar; membru corespondent al Academiei de Științe din România; membru corespondent al Academiei Române.

1986 – Au avut loc două explozii de gaze în subteran la mina Vulcan

Prima explozie, din 21 martie, ora 11.45, a provocat moartea a 17 persoane și rănirea altor două, iar a doua în 22 martie ora 14.04, a fost soldată cu alți 17 accidentați, dintre care 8 mortal și 9 răniți. Printre cele 8 persoane care și-au pierdut viața s-au aflat și 5 dintre membrii comisiei de expertiză de la CCSM, trimiși să investigheze la fața locului cauzele producerii primei explozii.

1990 – Conflictul interetnic de la Târgu Mureș – Intervenția armatei

Situația tensionată a continuat, fiind ridicate baraje pe ruta Târgu Mureș–Reghin, în localitățile Dumbrăvioara, Ernei și Sângeorgiu de Mureș, cu scopul de a împiedica venirea spre Târgu Mureș a populației de etnie română. Alte baraje au mai fost instalate în municipiul Târgu Mureș și de asemenea pe ruta Târgu Mureș–Sovata, Râciu–Târgu Mureș și Band–Târgu Mureș. În centrul Târgu Mureșului, ceea ce doar se prefigura nu a mai putut fi stopat. Cordonul de milițieni neînarmați nu i-au putut opri pe români și maghiari să se încaiere. Conflictul, care începea să semene cu un masacru general a izbucnit în jurul orei 16–17. S-au folosit drept arsenal de luptă sticle incendiare (coctailuri Molotov), bâte, furci, bile metalice, topoare, sulițe cu vârf metalic, săbii Ninja. În jurul orei 18, primele tancuri ale Diviziei 6 Tancuri și-au făcut apariția în zonă. Aprobarea de intervenție pentru aplanarea conflictului a fost dată târziu, iar încăierarea generală și scenele de coșmar erau deja consumate. Au fost așezate două rânduri de tancuri, sub comanda col. Ștefan Damian, între cele două părți combatante. Prezența Armatei nu a calmat spiritele, dar violența atacurilor în valuri a scăzut în intensitate. În jurul orelor 22–23, grupurile au început să se împrăștie. Conflictul se încheiase. S-a dat ordin să fie blocate toate intrările în oraș, să fie legitimate toate persoanele, oprite și verificate mașinile care încercau să intre și să iasă din oraș. Situația era sub aparent control.

1990 – Relații diplomatice România – Namibia

La 21 martie 1990, au fost stabilite relații diplomatice la nivel de ambasadă. Din cauza constrângerilor bugetare, România a suspendat activitatea ambasadei sale de la Windhoek cu începere de la 01 iulie 1999. Namibia nu are ambasadă la București. România l-a acreditat la Windhoek pe ambasadorul României cu reședința în Republica Africa de Sud. Reprezentarea diplomatică a Namibiei în România este asigurată prin intermediul Ambasadei Namibiei la Viena. Ambasadorul Namibiei, Nada Kruger, a fost acreditată la 15 martie 2021.

1995 – A încetat din viață Romeo Ghircoiașiu (22 noiembrie 1919 – 21 martie 1995)

Profesor universitar, muzicolog și pianist; rector al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj.

1997 – A început Turneul regal NATO

Regele Mihai I s-a implicat activ în procesul de integrare a României în NATO și în Uniunea Europeană, contribuind la formarea unei imagini pozitive a țării noastre în rândurile monarhiilor europene. Astfel, la 21 martie 1997, însoțit de Principesa Ana, Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu, a ajuns în Marea Britanie, prima țară a Turneul regal NATO, consacrat sprijinirii integrării României în NATO din primul val. În perioada martie–iunie 1997, Regele Mihai I a vizitat șapte capitale europene, respectiv Londra, Oslo, Bruxelles, Haga, Luxemburg, Copenhaga și Madrid. Vizitele, pe lângă întâlnirea cu șeful statului, de regulă, au cuprins o recepție la ambasada României, întâlniri cu guvernul sau parlamentul, un discurs al regelui la o instituție militară și un interviu al regelui într-un ziar de mare tiraj, lăsând o imagine diferită de cea atribuită, în mod obișnuit, României. Turneul regal a continuat cu vizite în Statele Unite ale Americii (mai 2000 și octombrie 2000), alte șapte vizite NATO și UE (martie–septembrie 2002), în Franța (2007), precum și în alte țări occidentale. De asemenea, a reprezentat România la Cetatea Vaticanului (1999, 2005, 2012), în Federația Rusă (2005 și 2010), în Ungaria, Slovacia, Cehia, Serbia, Spania, Suedia, Bulgaria și a vizitat românii din Ucraina (2000) și Republica Moldova (2006).

2000 – A încetat din viață Mircea Zaciu (27 august 1928 – 21 martie 2000)

Critic și istoric literar, profesor universitar, prozator; membru de onoare al Academiei Române.

2001 – A încetat din viață Virgil Hnat

1936 – 21 martie 2001, București

Jucător de handbal în postul de inter. A debutat în handbal în 1951 și a jucat la Progresul, Chimia, ICF, CSU Bucureşti, din 1959 cunoscând consacrarea la Dinamo, cu care a câștigat nouă titluri naționale și Cupa Campionilor Europeni (1965). A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport din București. În 1958 a fost selecţionat în echipa naţională, evoluând în partide internaţionale de handbal în 11 (6 meciuri, 6 goluri) și de handbal în 7 (55 meciuri,109 goluri). A participat la 5 ediţii de CM (1958, 1959, 1961, 1964, 1967), obţinând două titluri mondiale (1961, 1964). Declarat cel mai bun jucător la CM 1961, la cel din 1964, a fost inclus în „echipa lumii”. A fost căpitanul echipei reprezentative (1961–1967). A fost cunoscut drept creatorul procedeului tehnic de aruncare „prin evitare”, care îi poartă numele. I s-a acordat titlul de Maestru emerit al sportului (1961). La finalul activității competiționale a devenit antrenor și a pregătit mai multe echipe din România și Germania.

2001 – A încetat din viață Ovidiu Bădilă (18 octombrie 1962 – 21 martie 2001)

Contrabasist și profesor universitar; considerat unul dintre cei mai buni virtuozi ai basului secolului al XX-lea.

2003 – A încetat din viață Ion Boroda (7 noiembrie 1938 – 21 martie 2003)

Poet creștin, muzeograf; membru al Uniunii Scriitorilor din România.

2004 – A încetat din viață Paraschiv Oprea (14 februarie 1937 – 21 martie 2004)

Dirijor, pianist și compozitor; a condus Ansamblul Rapsodia Română și Orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii Române.

2007 – Includerea pe lista Patrimoniului European a monumentelor europene din România

Proiect al Uniunii Europene care include monumente emblematice pentru identitatea europeană, lista patrimoniului european cuprinde obiective care sunt legate de ideile și principiile care stau la baza ideii europene. La 21 martie 2007, au fost incluse: Ateneul Român, Palatul Cantacuzino, Cetatea Histria și Calea Eroilor din Târgu-Jiu.

2008 – A încetat din viață Marcel Aderca (26 ianuarie 1920 – 21 martie 2008)

Traducător; a tradus din limba franceză cărți de istoria artei și de literatură; fiul scriitorului Felix Aderca.

2008 – A încetat din viață Sofia Ionescu-Ogrezeanu (25 aprilie 1920 – 21 martie 2008)

Medic neurochirurg; una dintre primele femei neurochirurg din lume.

2009 – A încetat din viață Petre Stoica (15 februarie 1931 – 21 martie 2009)

Poet, traducător, publicist, colecționar de presă și bibliofil.

2015 – A încetat din viață Panait I. Panait (25 noiembrie 1931 – 21 martie 2015)

Istoric și arheolog, cu preocupări în domeniul arheologiei medievale.

2018 – A încetat din viață Iosif Herțea (22 martie 1936 – 21 martie 2018)

Etnomuzicolog, compozitor de muzică de scenă și cercetător; creator de instrumente adecvate jocului teatral; cunoscut pentru studiul instrumentelor muzicale și al colindelor.

2023 – A încetat din viață Vladimir Cioroiu (13 mai 1950 – 22 martie 2023)

Artist plastic în ceramică, sticlă, metal; membru al Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala de Arte Decorative Bucureşti.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită