21 Septembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Ceremonia prezentării Firmanului de învestitură lui Alexandru Ioan Cuza

 

1391 – A încetat din viață Petru Mușat

? – 21 septembrie 1391

Domn al Moldovei (1375–1391), fiul lui Costea (fiu al lui Bogdan I) și al Margaretei (Mușata). În timpul domniei lui s-au emis primele monede moldovenești (groșii de argint). A extins teritorial Moldova mult spre sud, a construit Cetatea Sucevei, unde a stabilit scaunul domnesc al Moldove. A creat Mitropolia Moldovei, a construit mănăstirea Bistriței, Cetatea și Mănăstirea Neamțului, biserica Mitropoliei din Suceava și a sprijinit construirea mănăstirii dominicanilor de la Siret, ctitorită de mama sa.

1812 – S-a născut Claudine Rhédey

Claudine Rhédey de Kis-Rhéde; 21 septembrie 1812, Sângeorgiu de Pădure – 1 octombrie 1841, Pettau, acum în Slovenia

Nobilă maghiară, soția lui Alexandru de Württemberg, stră-străbunica reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Familia Rhédey, atestată din secolul al XIII-lea, a fost una din familiile nobiliare importante din Transilvania. Claudina a fost fiică a contelui Ladislau Rhédey și a baronesei Agnes Inczedi petrecând o mare parte a adolescenței în Palatul Rhédey din Cluj. A murit la doar 29 de ani și a fost înmormântată în Biserica reformată din Sângeorgiu de Pădure.

1827 – A încetat din viață Philipp Caudella (Philipp Caudella; 25 martie 1770 sau 1771 – 21 septembrie 1827)

Compozitor, organist și pedagog, stabilit la Sibiu din 1817; a compus motete, cantate, piese pentru orgă; bunicul lui Eduard Caudella.

1847 – A fost inaugurarat Stabilimentului fântânilor de la Mihai Vodă

În timpul domniei lui Gheorghe Bibescu a fost instalată o mașină cu aburi care scotea apă din Dâmbovița. Realizată după proiectul inginerului parizian Jean Baptiste Marsillo, instalația strecura și filtra apa înainte de a o distribui cișmelelor.

Nu e de mirare că la ceremonia inaugurării acestei prime uzine hidraulice bucureștene, din 21 septembrie/3 octombrie 1847, au participat peste 70.000 de suflete și toate mărimile vremii, în frunte cu domnitorul Gheorghe Bibescu.

1859 – Ceremonia de prezentare a Firmanului de învestitură a lui Alexandru Ioan Cuza

Firmanul de învestitură a fost prezentat Domnului Alexandru Ioan Cuza la Iași, în 21 septembrie/4 octombrie 1859, de către trimisul Sultanului Abdul Medjid, colonelul Samih bei. Consulul Franței la Iași, Victor Place, a descris întâmplarea în raportul său către contele Al. Waleski, ministrul de Externe al Franței: „Mai este încă un incident de care mă simt dator să vorbesc Excelenței Voastre din cauza neprevăzutului său. Până în prezent era în obicei ca fiecare trimis, delegat sau comisar turc, veniți cu împuterniciri diverse în Principate să nu plece decât cu mâinile pline cu câteva mii de ducați. Principele Cuza nu se simți în stare de a-și însuși acest vechi și supărător obicei. Consultat de către acesta i-am răspuns că mi se părea preferabil de a reteza o dată pentru totdeauna aceste abuzuri și că Puterile garante nu vor privi cu bucurie noua ordine pe care o stabiliseră începând cu unul dintre actele de venalitate. Cu toate acestea, el era să facă o tentativă și trimise la Samih bei o persoană de încredere însărcinată să-i spună că Alteța Sa dorește a face un cadou, dar neștiind ce obiect anume i-ar fi pe plac, intenționa să-i trimită suma necesară pentru a-și procura singur obiectul dorit. Samih bei păru jignit de această propunere și îi răspunse că, dacă în trecut funcționarii ordinei civile fuseseră trimiși în Principate, ei au avut ocazia să primească bani, însă un ofițer nu poate să primească și că roagă pe Alteța Sa să privească epoca bacșișurilor ca încheiată”.

1864 – S-a născut Elena Văcărescu

21 septembrie 1864, București – 17 februarie 1947, Paris

Scriitoare, poetă, prozatoare, autoare de piese de teatru și traducătoare franceză de origine română, cu o bogată activitate politică și literară la Paris, membră de onoare (din 1925) a Academiei Române, născută într-o familie de boieri veche și vestită, primind o educație aleasă. În 1895 s-a stabilit definitiv în Franța, unde s-a distins în viața literară. A debutat în anul 1886 publicând la Paris volumul Chants d’Aurore (Cântecele zorilor), premiat de Academia Franceză. A tradus în limba franceză poezii de Eminescu, Blaga, Goga, Topîrceanu, Minulescu, Vinea. În perioada primului război mondial, a militat pentru realizarea Marii Uniri de la 1918, fiind numită de către Regele Ferdinand I (1919) secretar general al Asociației Române pe lângă Societatea Națiunilor pentru o perioadă de douăzeci de ani. Guvernul francez i-a decernat ordinul Cavaler al Legiunii de Onoare, fiind laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. A lăsat moștenire Academiei Române, prin testament, majoritatea averii Văcăreștilor. A scris versuri: Lueurs et Flammes (Licăriri și văpăi), Le Jardin passioné (Grădina dorului), romane: Amor vincit (Amorul învinge), Le Sortilége (Vraja); memorialistică: Memorial sur le mode mineur (Memorial la modul minor), Le Roman de ma vie (Romanul vieții mele); teatru: Cobzarul, Stana, Pe urma dragostei.

Vocea Elenei Văcărescu la Radio România Cultural

1868 – Concesionarea căii ferate Suceava–Iași–Botoșani–Roman

A fost promulgat, prin Decretul nr. 1516/1868 al principelui Carol I al României, Actul de concesiune pentru construirea și esploatarea căei ferate de la Suceava la Iași, Botoșani pene la Roman, încheiat de guvernul român cu Societatea austro-engleză Lemberg–Czernowitz–Eisenbahn–Gessellschaft, LCEG, cu sediul la Viena, care și-a adăugat la firmă termenul Iassy și se numea în limba română Lemberg–Cernăuți–Iași, afișând pe vagoane titulatura LCIE, act prin care era concesionată construcția primei căi ferate din Moldova, cu o lungime de 224 km.

1875 – S-a născut Henric Sanielevici

21 septembrie 1875, Botoșani – 19 februarie 1951, București

Jurnalist și critic literar, amintit, de asemenea, pentru activitatea sa în antropologie, etnografie, sociologie și zoologie. Inițial, un militant socialist din cercul politico-filosofic al lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, el a încorporat alte influențe și în 1905 și-a creat propria revistă de critică literară, Curentul Nou. Sanielevici și prietenul său, Garabet Ibrăileanu au fost printre fondatorii poporanismului, o mișcare țărănească orientată spre stânga. Cu toate acestea, s-a desprins curând atât de marxism, cât și de agrarianism, criticând literatura română tradiționalistă, și prorocea neoclasicismul pentru oamenii muncii. Polemica puternică cu școala rivală a revistei Sămănătorul l-a izolat de alți poporaniști, pe care i-a denunțat în cele din urmă ca fiind „reacționari”. Mai multe controverse au înconjurat atitudinile sale ambigue din timpul primului război mondial.

1879 – Johannes Brahms în turneu în Transilvania. Sibiu

La Sibiu, pianul călător nu a ajuns la timp, astfel ca Brahms a interpretat pe un pian Bluthner, pus la dispoziție imediat de un domn, von Heldenberg.

Joseph Joachim – Concertul pentru vioară nr. 1 în Sol minor ”in einem Satz”, op. 3

1888 – S-a născut Mihai Boca

21 septembrie 1888, Petea, Satu Mare – 4 august 1953, închisoarea Văcărești

Preot greco-catolic. A slujit în cadrul Episcopiei Bihorului, unde a ctitorit o biserică. A fost arestat în august 1952, primind o condamnarea aministrativă de 24 luni, încarcerat la Satu Mare de unde a fost transferat la Centrul de Triere București. Închis împreună cu preotul Vasile Șuta în lagărul de muncă forțată de la Ghencea (București), a murit la închisoarea spital Văcărești.

1900 – S-a născut Isaiia Răcăciuni

Isaiia Nacht, 21 septembrie 1900, Răcăciuni, Bacău – 16 iunie 1976, București

Prozator, dramaturg, traducător, memorialist și publicist, fratele actorului Nicolae Stroe. Se pare că ar fi absolvit Academia Comercială. A lucrat în publicistică și în administrația editorială: redactor la revista Clipa, secretar literar și casier la editurile Gutenberg, Cultura națională, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, Cugetarea. A debutat în ziarul Dacia (1920) și a colaborat la Adevărul, Rampa, Clipa, Premiera ilustrată, Revista Fundațiilor Regale, sub pseudonim (Ion Negrea, Ion Noapte, I. Nopteanu, Vladimir Spătaru). A debutat în dramaturgie cu Trei cruci, „apocalips în 9 tablouri” (1922), urmată de alte piese: Isterie, Poste-Restante, Omul de departe, la care se adaugă texte rămase în manuscris: comedia Bursa neagră, Isus (fragmente) etc. Sprijinit la Teatrele Naționale din Iași și București de directorii (temporari) ai acestora, Mihail Sadoveanu și Liviu Rebreanu, teatrul său, de o foarte modernă factura expresionistă, a cunoscut distribuții de zile mari (George Vraca, Aura Buzescu, Ion Iancovescu, Jules Cazaban, Romald Bulfinsky, Marietta Deculescu, Eliza Petrachescu, Ștefan Ciubotărașu etc.). A făcut parte din grupul de scriitori evrei declarați ostateci de regimul Antonescu în 1941.

1910 – S-a născut Isai Alterman

21 septembrie 1910, Oryol, Imperiul Rus/Rusia – 1 noiembrie 1985, Chișinău

Dirijor și profesor, evreu moldovean. A studiat vioara și dirijatul de orchestră la Conservatorul din Leningrad (1930–1939). A fost dirijor al orchestrei Radiodifuziunii și profesor la Conservatorul „N.A. Rimski-Korsakov” din Leningrad/Sankt Petersburg. Cariera sa artistică și pedagogică a continuat la teatrele lirice și instituțiile superioare de învățământ muzical din Vilnius, Chișinău, Ufa, Saratov etc. A primit distincțiile de Artist emerit în Lituania (1957) și Maestru emerit al artei din Bașkiria (1963). A semnat direcția muzicală la spectacolele: Logodnica țarului de Rimski-Korsakov, Grozovan de D. Gherșfeld, Lacul lebedelor și Evgheni Oneghin de Ceaikovski, Surorile de L. Kogan, Traviata și Rigoletto de Verdi, Carmen de Bizet, Balada eroică de A. Stârcea, Bolero de Ravel etc.

1911 – S-a născut Alexandru Jar

Solomon A. Jacob; 21 septembrie 1911, Iași – 10 noiembrie 1988, București

Scriitor; inițial, un apologet al proletcultismului, ulterior, critic al acestuia. Comunist din ilegalitate, a luptat ca voluntar în Războiul Civil Spaniol și ulterior în Rezistența franceză anti-nazistă (maquis) împreună cu soția lui, celebra Olga Bancic, condamnată la moarte de naziști în 1944. După război, a revenit în România, iar în anii ’50 s-a căsătorit cu Sanda Orleanu, prim balerină a Operei de Stat din București. A publicat intens în primii ani postbelici, devenind un scriitor de prim-plan al regimului comunist, fiind laureat al Premiului de Stat Stalin (1950). Ulterior, într-un interviu în Gazeta literară, în preajma Congresului Uniunii Scriitorilor din România din 1956, a exprimat o atitudine ostilă proletcultismului și ingerințelor partidului în artă, opinii pe care le-a dezvoltat și în cadrul unei ședințe a comitetului PMR al raionului „I.V. Stalin”. De față fiind Gheorghe Gheorghiu-Dej, Leonte Răutu și Miron Constantinescu, vorbitorul a fost aspru admonestat pentru cutezanță, exclus din partid pentru „o ieșire antipartinică“. La scurtă vreme după ce i s-a retras statutul de membru de partid, împreună cu toate privilegiile de scriitor proeminent al regimului, Alexandru Jar și-a reconsiderat opiniile, scriind o autocritică, dar a căzut în dizgrație, a lucrat la un anticariat, continuând totuși să fie publicat. Din scrierile lui: Sânge și vis, Fragment de veac, Interogatoriul, Evadare, Sfârșitul jalbelor, Undeva pe Dunăre, Cucuietul, Un craniu de prisos, La borna 203, Trădarea lunii, Nașul și fericirea lumii etc.

1913 – Primul meci oficial de rugbi din România

A avut loc în data de 8/21 septembrie 1913 la București, între Tennis Clubul Român și Sporting Club. Întâlnirea s-a terminat cu un scor egal (3–3).

Pentru început, echipamentul era puțin precar. Pentru deosebire, jucătorii purtau tricouri în alte culori. Șortul erau pantaloni de stradă tăiați sub genunchi sau în cel mai fericit caz, de culoare albă. Cine avea bani purta încălțăminte de sport, cu crampoane, dacă nu, aveau ghete de oraș. Arbitrul era îmbrăcat de stradă, cu șapcă, pantaloni golf, haină strânsă pe corp. Cu timpul s-a ajuns, ca toți participanții să fie îmbrăcați de sport, la un moment dat federația cerând ca rugbiștii să aibă pantalonii tăiați deasupra genuchilor.

1919 – S-a născut Gheorghe D. Marinescu

21 septembrie 1919, Pitești – 10 martie 1987, București

Matematician, membru titular (din 1974) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Științe, secția Matematici la Universitatea București. În 1949 a devenit Doctor în Științe Matematice, cu teza Operații relativ complet continui. A fost asistent, lector, conferențiar, profesor la Facultatea de Matematică a Universității din București, predând cursuri de Ecuații diferențiale, Matematici superioare, Teoria distribuțiilor, Aplicații ale ecuațiilor funcționale în calculul probabilităților. În cercetările sale s-a aplecat cu precădere asupra analizei funcționale, mecanicii axiomatice și analizei numerice, fiind primul matematician român care s-a ocupat de teoria distribuțiilor. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări și studii, între care: Extensiunea funcționalelor biliniare în spațiile euclidiene generale, Asupra unei mecanici generale (4 vol.), O generalizare a noțiunii de variabilă aleatorie, Structuri algebrice pe latice și mecanică laticială, Asupra diferențialei și derivatei în spațiile normate, Elemente de analiză funcțională, Spații vectoriale normale, Teoria ecuațiilor diferențiale și integrale etc.

1925 – S-a născut Iosif Sârbu

21 septembrie 1925, Șibot, Alba – 26 septembrie 1964, București

Trăgător de tir, primul campion olimpic român. A pus mâna pe pușcă la vârsta de 12 ani, fiind inițiat de tatăl său, ca prim antrenor. La 14 ani a câștigat Cupa Orașului București pentru elevi, la proba armă sport, cinci focuri, din poziția culcat, cu 49 de puncte din 50. A luptat în război, participând între timp la concursurile militare cu arma de război. În 1946 a câștigat concursul național de tir cu 358 de puncte la armă liberă poziția în picioare. În 1947 a devenit campion balcanic, în 1949, a cucerit patru titluri naționale, deținând supremația internă a acestui sport. În 1952, la Campionatele Mondiale de la Oslo a câștigat două medalii de aur, două de argint. La Jocurile Olimpice de la Helsinki 1952 a devenit campion olimpic, devansând pe Andreev (URSS), Jakson (SUA), Boa (Canada) etc. După ce s-a retras din activitatea competițională, a desfășurat o susținută activitate de instructor și antrenor de tir.

1931 – S-a născut Dem Rădulescu

21 septembrie 1931, Râmnicu Vâlcea – 17 septembrie 2000, București

Actor de comedie de teatru, film și televiziune, profesor universitar. A debutat ca amator la 17 ani, la un bal organizat de fanfara gării. În 1956, a câștigat premiul I pentru interpretare la un concurs pentru tineri actori, cu rolul banditului Rijikov în piesa Steaguri pe turnuri, fiind remarcat de Sică Alexandrescu. A urmat Institutul de Teatru, a absolvit șef de promoție, fiind repartizat la Teatrul Național. A jucat în 66 de producții, filme și seriale de televiziune. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural cl.IV (1967), a primit postum o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului și Placheta Orașului București, în semn de recunoaștere și prețuire pentru întreaga sa activitate artistică. Dintre numeroasele filme în care a jucat: Telegrame, Dragoste la zero grade, Brigada Diverse, Astă seară dansăm în familie, O scrisoare pierdută, Saltimbancii, Coana Chirița, A doua cădere a Constantinopolului. A fost profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București.

B.D. la munte și la mare (1971) • Regia Mircea Drăgan. Cu: Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Puiu Călinescu, Dem Rădulescu, Jean Constantin, Iurie Darie

1931 – S-a născut Ion Iancu

21 septembrie 1931, Comloșu Mare, Timiș – 1 septembrie 2008, Timișoara

Dirijor, director al Operei din Timișoara. A absolvit Conservatorul din Cluj, studiind deopotrivă Canto, Dirijat coral, Pedagogie, specializându-se apoi în Arta dirijorală, la Berlin, cu celebrul Kurt Sanderling. A fost, pe rând solist al Teatrului Muzical din Galați, cadru universitar și, în paralel, dirijor la Cluj, pentru ca în 1983 să revină în Banatul său natal, preluând bagheta și, în perioadele 1983–1990, 1992–2000, funcția de director general al Operei din Timișoara, cu care a realizat numeroase premiere, turnee, seri-eveniment și a participat la Festivalul Timișoara Muzicală. În paralel, a activat și ca profesor la clasa de Operă a Universității de Vest. Timp de două stagiuni, a fost dirijor și consilier artistic al Operei din Sarajevo, colaborând permanent și cu Filarmonica sau cu Orchestra Radio din oraș. A fost invitat frecvent la Operele din Chișinău, Skopje, Novi-Sad – unde, în 2003 a preluat postul de dirijor și de director artistic al Operei. Atras prioritar de partiturile destinate teatrului liric, a abordat și repertoriul simfonic și vocal-simfonic, fiind aplaudat, de-a lungul deceniilor, atât în spectacole susținute în țară, pe podiumul filarmonicilor noastre, la pupitrul Orchestrei Radio, cât și în străinătate. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural cl.V (1969), Ordinul Meritul Cultural cl.III (1971), Diploma Marea Unire – 80 de ani, Timișoara 1998, iar din 2002 a fost Membru de Onoare al Operei Române din Timișoara.

Georges Bizet – Pescuitorii de perle • Opera Română Cluj-Napoca, Dirijor Ion Iancu, cu Angela Nemeș, Ștefan Popescu, Mugur Bogdan, Ion Iercosan

1933 – A încetat din viață N. Milcu (Nicolae Milcu; 23 septembrie 1903 – 21 septembrie 1933)

Poet, traducător și profesor.

1934 – A încetat din viață Gheorghe Bogdan-Duică (21 decembrie 1865/2 ianuarie 1866 – 21 septembrie 1934)

Istoric literar, critic literar, biograf, traducător, om politic; membru titular al Academiei Române.

1935 – S-a născut Marius Popp

21 septembrie 1935, Sibiu – 8 noiembrie 2016, București

Compozitor și instrumentist român de jazz, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Și-a început studiile muzicale în București cu profesoara Maricica Neagu (Pian), continuându-le cu Ana Severa Benția (Pian), Alexandru Pașcanu (Teorie-solfegiu, Armonie), perfecționându-se cu Corneliu Gheorghiu (Pian). A absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București (1959). A fost pianist concertist în diverse cluburi din București, membru al Cvintetului de jazz București, fondator și conducător al propriei formații de jazz (1974–1995), profesor de teoria improvizației în jazz la Școala Populară de Artă din București, profesor de pian la Liceul „George Enescu” din București, profesor de improvizație în jazz la Universitatea particulară Luceafărul din București. A participat la Festivalurile de jazz de la Ploiești, San Sebastian, Varșovia, Ljubljana, Praga, Sibiu, Debreczen, Nagykanisza, Mannheim, Göttingen, Praga, Tel-Aviv, Russe, Frankfurt, Viena, München. A fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor (1979, 2002) și cu Premiul UNITER (1991). A susținut work-shop-ul Alpenzeller-Jazz Days din Elveția, a colaborat de-a lungul carierei artistice cu Lionel Hampton, Art Farmer, Johnny Griffin, Barney Kessel, Aura Urziceanu, Pedro Negrescu, Eugen Gondi, Johnny Răducanu etc. A efectuat nenumărate înregistrări la Radio și Televiziune, la Electrecord, Seria jazz.

Marius Popp – Balada [Essential]

1938 – S-a născut I. Constantinescu

Ioan Constantinescu; 21 septembrie 1938, Rogojeni, Covurlui/ Rogojeni–Suceveni, Galați – 3 ianuarie 2002, Iași

Istoric, critic și teoretician literar, traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Asociației de Literatură Comparată. A studiat la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, Facultatea de Filologie (1956–1961); a primit apoi o bursă de specializare la Institut für Theaterwissenschaft (Institutul de Istorie a Teatrului) din München. A fost asistent universitar, lector, conferențiar la Catedra de Literatură română și comparată a Facultății de Filologie din cadrul Universității „Al.I. Cuza” din Iași; lector universitar asociat de Limbă și literatură română la Universitățile din München și Augsburg. A debutat publicistic în Iașul literar (1964) și editorial cu volumul Caragiale și începuturile teatrului european modern (1974). S-a refugiat politic în RF Germania în 1984, la Augsburg, fiind profesor docent asociat de Literatură comparată la Universitatea din Augsburg. Revenit în țară în 1994, ca profesor universitar, a întemeiat Catedra de Literatură comparată și estetică la Facultatea de Litere din cadrul Universității „Al.I. Cuza” din Iași, fiind șef de catedră; apoi profesor universitar de Teatrologie la Facultatea de Teatru al Academiei de Arte „George Enescu” din Iași; membru în Consiliul Științific al Editurii Junimea. A înființat publicația anuală Studii eminescologice consacrată lucrărilor Simpozionului „Mihai Eminescu” organizat în fiecare an la Botoșani, revista academică de literatură comparată Acta Iassyensia Comparationis din Iași. A colaborat la Convorbiri literare, Cronica, Iașul literar. A fost autorul a două piese de teatru, a trei traduceri și a numeroase studii de literatură comparată și eseuri despre literatura română clasică, în țară și străinătate. A primit Premiul special al Societății „Titu Maiorescu” (2000), Premiul Asociației Culturale Mondiale a Evreilor Originari din România (ACMEOR) (2000), Premiul Prieteniei România – Israel (Tel Aviv, 2001).

1939 – Primul ministru român, Armand Călinescu a fost asasinat de membrii pro-naziști ai Gărzii de Fier

Armand Călinescu a fost omorât în apropierea casei sale din București din ordinul lui Horia Sima, un act de răzbunare al membrilor Gărzii de Fier, împotriva cărora a adoptat măsuri extrem de dure. Adversarii săi legionari au afirmat existența unui plan secret al lui Călinescu, aprobat de Marea Britanie, de a distruge câmpurile petrolifere din Prahova în cazul unui atac german asupra României.

A fost asasinat de un comando legionar condus de avocatul Miti Dumitrescu. Execuția lui, în centrul Bucureștiului, la amiază, a fost unul dintre cele mai dure asasinate politice din istoria țării. Aceștia s-au predat, fiind împușcați în stradă, fără judecată, cadavrele lor fiind lăsate în stradă timp de 3 zile.

1939 – Guvernul Armand Călinescu și-a încheiat mandatul. S-a instalat Guvernul Gheorghe Argeșeanu

Guvernul Armand Călinescu a fost un Consiliu de miniștri al Frontului Renașterii Naționale, care a guvernat în perioada 7 martie–21 septembrie 1939. În acest interval, s-a votat Legea electorală din 1939; s-a semnat Pactul Ribbentrop–Molotov; a început cel de-al doilea război mondial; primul ministru a fost asasinat de un comando legionar. Decesul lui Armand Călinescu a determinat încheierea bruscă a madatului guvernului.

Guvernul Gheorghe Argeșeanu a fost un Consiliu de miniștri al Frontului Renașterii Naționale, prezidat de generalul Gheorghe Argeșeanu, care a guvernat în perioada 21 septembrie 1939–28 septembrie 1939. Noul prim ministru a coordonat represaliile autorităților față de asasinarea lui A. Călinescu. La ordinul regelui Carol al II-lea, au fost asasinați fără judecată, în lagăre și pe întregul cuprins al țării, de către jandarmi, 252 de persoane, dintre care 105 membri ai Mișcării Legionare. Cadavrele a câte 3, 4 legionari au fost scoase în stradă și lăsate acolo vreme de trei zile.

1939 – A încetat din viață Armand Călinescu (4 iunie 1893 – 21 septembrie 1939)

Economist, om politic, cu scurte mandate ca ministru al Sănătății, al Educației Naționale și al Apărării Naționale și prim ministru al României; asasinat de un comando legionar.

1940 – S-a născut Ilie Gheorghe

21 septembrie 1940, Giubega, Dolj – 28 aprilie 2018, Craiova

Actor de teatru și film și regizor de teatru, profesor universitar. A fost mai întâi învățător – a absolvit Școala Normală din Craiova în 1958; s-a căsătorit, apoi a intrat al doilea la IATC și l-a absolvit în anul 1967, la clasa Dinu Negreanu. De la absolvire a jucat pe scena Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova. A debutat cu rolul lui Iamandy din spectacolul Iancu Jianu de Octav Măgureanu și a jucat în: Cezar și Cleopatra de G.B. Shaw, Regele Lear și Othello de Shakespeare, Al patrulea anotimp de Horia Lovinescu, Domnișoara Iulia de A. Srindberg, Henric al IV-lea de Luigi Pirandello, Camera de alături de Paul Everac, O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Don Carlos de Schiller, Ecaterina Teodoroiu de N.Tăutu, A treia țeapă de Marin Sorescu, Moartea accidentală a unui rebel de Dario Fo, Greul pământului de Valeriu Anania, Phaedra după Euripide și Seneca, Avarul de Molière etc. A jucat pe cele mai mari scene ale lumii – angajat 8 luni la teatrul Playhouse din Nottingham, a jucat rolul lui Caliban din Furtuna în 85 de spectacole, cu turnee in toata lumea; șase luni în Franta, cu Marchizul de Sade, trei luni in Italia etc.. A jucat și în filme: Soarele și infinitul, Moromeții, Aurul alb, Undeva în Est, Ochii care nu se văd, Cortul, Răzbunarea Robertei și Amantul marii doamne Dracula – seriale TV, Faust – Drumul clipei, Undeva la Palilula. Începând din anul 1966 a fost profesor la Departamentul de Teatru al Facultății de Litere, în cadrul Universitatății din Craiova. A fost distins cu Premiul I și titlul de laureat la Festivalul Național de teatru 1985, Premiul I la Gala dramaturgiei românești Timișoara 1986, a fost nominalizat pentru titlul Omul anului 1996 de American Biographical Institute, Premiul național „Marin Sorescu”, acordat de Academia Română și TNC, Ordinul Meritul cultural în grad de Cavaler (2004).

Undeva, în Est (1991) • Regia Nicolae Mărgineanu. Cu: Remus Mărgineanu, Valentin Voicilă, Dorel Vișan, Maria Ploae, Doru Ana, Ion Fiscuteanu, Ilie Gheorghe, Papil Panduru, Călin Nemeș

1940 – S-a născut Dumitru Murariu

Dumitru T. Murariu; 21 septembrie 1940, Ungureni, Botoșani

Biolog, zoolog, membru titular (din 2021) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Biologie-Geografie de la Universitatea din Iași, secția Biologie-Zoologie. Și-a început cariera în 1966, ca biolog-bacteriolog în laboratorul Spitalului Unificat TBC Pantelimon din București. A colaborat la câteva proiecte de cercetare științifică, printre care Infestări experimentale cu bacilul Koch la diferite specii de mamifere mici, rezultatele fiind comunicate la sesiunile Societății de Științe Medicale sau publicate în revista Ftiziologia. A fost apoi muzeograf și cercetător la Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, mai bine de patru decenii, răstimp în care a parcurs toate treptele ierarhice: muzeograf, muzeograf principal, șef de secție, cercetător principal, director cu delegație și director general (1990–2011). În 1975 a devenit Doctor în Biologie, cu teza Anatomia, histologia și histochimia glandelor tegumentare specializate la mamiferele insectivore din România. A fost bursier Fulbright (1975–1976) colaborând cu specialiști din Universitatea Statului Kansas, Muzeul Național de Istorie Naturală din Washington, D.C. (Institutul Smithsonian), Muzeul American de Istorie Naturală din New York; Muzeul de Istorie Naturală din Pittsburgh; Field M.N.H. din Chicago și Muzeul de Istorie Naturală din Lawrence, al Universității Statului Kansas. A participat la 37 de congrese și conferințe internaționale, cu comunicări științifice. Din anul 2000 a devenit conducător de doctorat la Școala Doctorală a Facultății de Biologie a Universității București.

1945 – S-a născut Nicolae Sârbu

21 septembrie 1945, Ohaba-Forgaci, Timiș

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara. A urmat Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1964–1969). S-a stabilit în Reșița, fiind ziarist la Flamura, redactor-șef la Timpul, director al Bibliotecii Județene Caraș-Severin. A colaborat la:Luceafărul, Contemporanul, Steaua, Tribuna, Echinox, Flamura, Convorbiri literare, Semenicul, Timpul etc. Volume publicate: Cochetăria cu fulgerul, Șantier în creier, Neputința de-a închide cercul, De o sută de ori Banat. Patima și pătimirile unui publicist în pustie, Că poetu nu-i ca omu, Cămila din Bucegi. Veghind la căpătâiul cărții, Cu pumnul pe i, Ferestre pentru labirint, Vitralii sparte. A primit Premiul „Al. Sahia” pentru reportaj (1982), Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara (2008), Premiul „V.A.Urechia (2010).

1945 – A încetat din viață Ioan Filitti (Ioan Constantin Filitti; 8 mai 1879 – 21 septembrie 1945)

Istoric, jurist și diplomat; și-a consacrat viața istoriei militare și diplomatice, genealogiei și istoriei bisericii; membru corespondent al Academiei Române.

1946 – S-a născut Gheorghe Zamfirescu

21 septembrie 1946, București

Fost jucător de polo pe apă și antrenor. A început să practice polo la Clubul Sportiv Școlar Triumf București, sub îndrumarea antrenorului Paul Niculescu. Din 1964 a jucat sub culorile clubului Dinamo, cu care a câștigat 10 titluri de campion național și a câștigat locul II în CCE, ediția 1967–1968. A participat la 7 competiții internaționale oficiale: Jocurile Olimpice de vară (1972 – locul 8, 1976 – locul 4); Campionatul Mondial (1973 – locul 7, 1975 – locul 7); Campionatul European (1966, 1970 și 1974 – la toate, locul 6). A jucat în echipa națională în 232 de meciuri, marcând 163 de goluri (locul 7 în ierarhia jucătorilor de polo români). Este absolvent al IEFS din București, promoția 1975, Maestru al sportului și Maestru emerit al sportului și i-a fost conferit Ordinul Meritul Sportiv cl.III (1976). După retragerea din activitatea competițională, a lucrat ca antrenor la cluburile Sportul Studențesc și Steaua, a pregătit lotul național pentru Campionatul European 1991 (împreună cu Cornel Rusu), a funcționat ca antrenor federal în cadrul nou înființatei Federații Române de Polo.

1950 – S-a născut Păunița Ionescu

21 septembrie 1951, București

Cântăreață de rock, jazz, gospel; după 1990 s-a stabilit în străinătate. Provine dintr-o familie de artiști lirici, cântă de la 4 ani. A debutat cu formația Catena (1970), repertoriul său fiind foarte variat abordând muzică ușoară, rock și jazz. Din 1974, s-a angajat la Teatrul „Ion Vasilescu” din București, participând la toate premierele. A cântat împreună cu Gilbert Bécaud în sala Reduta din Praga (1976), a realizat filme muzicale ca invitată a lui Karel Gott, a cântat în spectacole îin URSS, alături de Lili Ivanova, Tereza Kessovia, Kovacs Kati, într-un film de televiziune alături de surorile Baccara. A cântat muzică rock cu formațiile Roșu și Negru, Sfinx, Domino, Iris. Mult timp nu a fost acceptată în concerte, la radio, deloc la TV, pentru că repertoriul ei avea puține cântece în română. Nu a reușit să scoată în România măcar un singur disc. Cu o voce „a la Mahalia Jackson”; a fost numită „Doamna albă cu voce neagră”. În Germania, unde traiește, are casă de discuri proprie, studio de înregistrări, a scos albume.

Paunița Ionescu / Big Mama&The Golden Six – Out of the rain

1952 – S-a născut Valeriu Sterian

21 septembrie 1952, Știubei–Râmnicelu, Buzău – 16 septembrie 2000, București

Muzician, cântăreț și compozitor de muzică folk și rock, unul dintre liderii generației care a pus bazele folkului românesc, din anii ’70. A cântat la tobe în formația liceului, Copiii Florilor, în grupul folk Vali și Carmen – grupul a participat la Festivalul Primăvara Baladelor, prima ediție, s-a alăturat Cenaclului Flacăra, contribuind practic la apariția și popularizarea acestuia. A fondat în 1979, alături de Iulian Constantinescu, Bebe Teodorescu și Gabi Vulpe, Compania de Sunet. Pe 25 decembrie 1989, piesa Nopți, cenzurată încă de la apariția ei, a răsunat la Televiziunea Română Liberă. A participat activ la fenomenul Piața Universității din 1990, implicându-se în evenimentele sociale de atunci și devenind pentru foarte mulți un lider de opinie. Pe perioada celor 53 de zile cât a durat Golaniada, Vali Sterian, alături de Alexandru Andrieș și Cristian Pațurcă, au oferit suportul muzical principal al manifestațiilor, Nopți fiind unul dintre cântecele de rezistență din Piața Universității, cântat de multe ori de întreaga mulțime în genunchi și cu lumânări aprinse.

Valeriu Sterian – Nopți

1952 – S-a născut Petru Marta

21 septembrie 1952, Fălești, RSS Moldovenească, URSS/R. Moldova – 21 iulie 2023

Luptător și antrenor moldovean multiplu laureat. A început să practice luptele libere în 1967. A participat la cinci campionate sovietice. În 1972 a devenit maestru al sportului al URSS, iar în 1975, maestru al sportului de clasă internațională al URSS. A câștigat medalia de aur la Campionatul URSS la lupte libere 1975 și 1978, Lupte libere la Spartakiada de vară a URSS din 1975, Campionatul European de lupte libere 1977 și 1978 și o medalie de bronz la Campionatul URSS la lupte libere 1976. Între 1977–1980 a fost membru al echipei naționale sovietice. În 1980 și-a încheiat cariera sportivă.

1955 – S-a născut Ducu Bertzi

21 septembrie 1955, Sighetu Marmației, Maramureș

Cantautor folk. Din clasa a noua, împreună cu un grup de prieteni, a înființat grupul Mi bemol rock, cu care cânta la serile de dans ale liceului. La primul festival de poezie și muzică de la Sighet (1973), Bertzi a câștigat marele premiu… o valiză! Debutul pe o scenă recunoscută a avut loc în 1976 la Baia Mare, cu Cenaclul Flacăra, (unde a activat până în 1985). A participat săptămânal la manifestările folk organizate de Casa Studenților, a fost pentru scurt timp membru permanent al Grupului Coral SONG, sub bagheta regretatului Ioan Luchian Mihalea. A susținut aproximativ 4.500 de concerte atât țn țară cât și în străinătate în mijlocul comunităților românești. Din 1997 a realizat la Radio România Actualități emisiunea Omul cu chitara, împreună cu Mihai Cosmin Popescu. Din cântecele sale: Dor de ducă, Poveste de iarnă, Seara de Crăciun, Floarea de colț, Colinde, Colinde.

Ducu Bertzi – Când s-o-mpărțit norocu’

1959 – Iolanda Balaș a stabilit al optulea record mondial la săritura în înălțime

Iolanda Balaș a sărit la București 1,84 de metri, depășind propriul record, de 1,83 metri din anul precedent.

1961 – A încetat din viață Claudia Millian-Minulescu (21 februarie 1887 – 21 septembrie 1961)

Poetă simbolistă, a scris versuri, memorialistică, dramaturgie; soția poetului Ion Minulescu.

1967 – S-a născut Daniela Sălăjan

21 septembrie 1967, Iași – 27 octombrie 2021

Artist plastic, pictoriță, restauratoare, membră a Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala Iași. A absolvit Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” Iași, apoi Academia de Arte „George Enescu” (în prezent Universitatea Națională de Arte „George Enescu”), Facultatea de Arte plastice și decorative, specializarea Pictură, clasa Adrian Podoleanu. A făcut studii postuniversitare de Restaurare pictură la Muzeul Național de Artă București. A fost expertă în conservare-restaurare pictură a Centrului de Cercetare și Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural Iași. Printre expozițiile personale pot fi enumerate, printre altele: Expoziție de pictură – Galeriile Uniunii Artiștilor Plastici Oradea (1994), Expoziție de pictură – Casa Americii Latine București (1998), Expoziție de pictură – Galeriile Cupola Iași (2003), Expoziție de pictură  – Kunsthuis Secretarie Meppel, Olanda (2006), Expoziție de pictură – Galeriile Artis Iași (2007). Lucrări ale sale se regăsesc în colecții din țară și străinătate.

Biografie ilustrată: Daniela Salajan, pictor, frescar [Vatra Meșterilor și Creatorilor de Patrimoniu]

1970 – S-a născut Igor Bergler

21 septembrie 1970, Reșița

Scriitor, regizor, realizator de televiziune, critic de film, specialist în marketing. Și-a petrecut copilăria și prima tinerețe la Timișoara, a intrat la Politehnică în 1989, dar după revoluție a plecat la București, unde a studiat Regie de film, apoi Scenaristică și filmologie la Academia de teatru și Film (ATF, în prezent UNATC), după care a fost admis la Academia de Film și Televiziune din Berlin. A realizat 12 filme (scurt și mediu metraje) și două lung metraje, printre care: Gambitul Damei (1995; primul film produs vreodată de o televiziune particulară din România), Porțile (1996; primul thriller românesc),. A fost redactor la revista ProCinema, încă de la început, scriind sute de articole de întâmpinare și despre istoria cinematografului. Întors la Timișoara, a condus televiziunea Analog și radiourile Analog din Timișoara, Lugoj și Deva. A fost, alături de Robert Șerban, realizatorul a emisiunii culturale A cincea roată. Este Doctor în Naratologie și în Științe Economice. A fost producător în publicitate la Tempo Advertising din București după care și-a făcut propria agenție, având câteva campanii celebre. A mai fost, de-a lungul timpului, visiting-professor la diverse universități. A scris cel mai vândut roman românesc din ultimii 20 de ani, Biblia pierdută, difuzată până acum în 30 de țări, fenomen fără precedent pentru o carte scrisă în limba română. Au urmat Testamentul lui Abraham, Minciuna lui Michelangelo. Catedrala în flăcări, 6 povești cu draci etc.

1970 – A încetat din viață Ion Țurai (17 ianuarie 1907 – 21 septembrie 1970)

Medic chirurg, anatomist; membru corespondent al Academiei Române.

1972 – Centrul European pentru Învățământul Superior (UNESCO–CEPES)

A fost înființat cu scopul de a promova cooperarea în domeniul învățământului superior între statele membre din regiunea Europei (țările din Europa, America de Nord, precum și Israel), începându-și activitatea la București în 21 septembrie 1972. Și-a concentrat activitățile pe formularea și implementarea de politici în domeniul educației superioare; reforme legislative în educație; asigurarea calității și acreditarii academice; recunoașterea calificărilor academice și profesionale; noi abordări ale managementului instituțional și guvernamental; autonomia universitară și libertatea academică; statutul și pregătirea profesorilor; relațiile între universități și patronate; folosirea noilor tehnologii informatice; educația transnațională.

Sediul instituției este în Palatul Kretzulescu.

1974 – A încetat din viață Ion Ghiga (9 septembrie 1895 – 21 septembrie 1974)

Compozitor, violonist concertist și dirijor al Orchestrei Radio din București; profesor la Conservator în Iași și București; a compus muzică vocală, corală, de cameră, simfonică.

1977 – S-a născut Ioana Ginghină

21 septembrie 1977, Copșa Mică, Sibiu

Actriță de film, televiziune, scenă și voce. A debutat în anul 1996 în rolul Eleonorei, în piesa Poate Eleonora de Gellu Naum, în regia lui Constantin Chiriac, pe scena Teatrului de amatori Puck din Constanța. A jucat la Teatrul „Ion Creangă” în Hainele cele noi ale regelui, Motanul încălțat, Pasărea albastră, Pinocchio actor etc. A avut multe roluri în filme și seriale TV: My Name Is Modesty (A Modesty Blaise Adventure), Numai iubirea, Catherine the Great, Lacrimi de iubire, Inocență furată, Inimă de țigan, Aniela, Iubire și onoare, Îngeri pierduți, O grămadă de caramele. Prin UNITER a colaborat la proiectul Clinic–Clown, care se ocupa de terapie prin teatru în spitalele pentru copii imobilizați la pat.

Ioana Ginghină – interviu la Cultour (partea I)

1977 – S-a născut Vali Boghean

21 septembrie 1977, Bumbăta, Ungheni, Moldova

Interpret de muzică ușoară. A absolvit Școala de muzică de la Cornești, Ungheni, clasa trompetă. A cântat împreună cu formația fraților săi, Aghelia (1993–1995), apoi a făcut parte din formația Panoramic, iar în 1998 a devenit membru al formației de jazz-rock X-band. În anul 2002 s-a implicat în proiectul Anotimpurile dragostei și tot în aceeași perioadă a fost membru al formațiilor Trigon, Transbalkanica, The Shin, Boghean & Band. A participat la numeroase concursuri și festivaluri, clasându-se pe locuri de frunte. Începînd cu anul 2010 și-a început cariera solo, ca solist-instrumentist și vocalist. A lansat primul său album solo, Doar ea în anul 2011. A fost membru al juriului la preselecția națională pentru concursul Eurovision.

M-am îndrăgostit dintr-o întâmplare • Vali Boghean Band

1977 – A încetat din viață Gheorghe Cantacuzino (6 martie 1900 – 21 septembrie 1977)

Istoric, arheolog specializat în neolitic și epoca romană, membru titular al Academiei române.

1985 – Inginerul Gheorghe Ursu a fost arestat

Gheorghe Ursu (1 iulie 1926 – 17 noiembrie 1985) a fost inginer constructor, poet, scriitor și disident. În timpul liceului a participat la acțiunile unui grup anti-nazist, în 1944, s-a înscris în UTC, a fost urmărit de Siguranța antonesciană și arestat; a scăpat de închisoare printr-o întâmplare norocoasă. Tot în 1944 a început să scrie un jurnal personal intim, în care a notat zilnic, pe tot parcursul vieții, impresii și evenimente politice, culturale, personale etc. și care însuma mii de pagini. În studenție, s-a angajat voluntar pe unul din marile șantiere industriale, crezând în încercarea noului regim de reconstrucție a țării după război și s-a înscris în PCR, dar repede dezamăgit de turnura evenimentelor politice a devenit, prin atitudinea sa contestatară, un ins incomod. În 1950 a fost exclus din partid. A lucrat la Institutul de proiectări în construcții ISLGC, a scris eseuri pe care le citea la cenacluri, a avut numeroși prieteni în lumea artistică și literară. A devenit un sarcastic critic al abuzurilor regimului comunist și al cultului personalității lui Ceaușescu. În cea mai mare parte, aceste critici le-a încredințat jurnalului; uneori le citea, în forme literare, în cercuri de prieteni; la serviciu ținea la vedere afise anti-totalitare. Securitatea l-a urmărit în toți acei ani, printr-o acțiune cu numele de cod „Călătorul„. În anul 1970 i s-a publicat un volum de versuri, Mereu Doi, cu o prefață de Nina Cassian.

A fost arestat pe 21 septembrie 1985 pe motiv că deținea valută, de fapt în urma denunțului unei colege de serviciu, care a intrat în posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate. În urma confiscări jurnalului intim, prietena lui, poeta Nina Cassian, a preferat să nu se mai întoarcă în România și a emigrat în SUA. A fost plasat în aceeași celulă cu recidiviștii violenți Marian Cliță și Gheorghe Radu, iar milițienii au primit ordin să nu intervină, chiar dacă din spatele gratiilor se auzeau zgomote. Deținuții au fost puși de Securitate să îl omoare. În paralel, Gheorghe Ursu era scos din celulă și „interogat” zilnic, prin „metode specifice”, de către Securitate. Disidentul a rezistat până pe 17 noiembrie 1985, iar organele statului au notat drept cauză oficială a morții o „peritonită”.

1986 – S-a născut Roxana Cogianu

21 septembrie 1986, Iași

Canotoare legitimată la CSA Steaua București. A participat la Campionate Europene: Poznan 2007 – locul 2 (4x), Atena 2008 – Locul 3 (4x), Brest 2009 – locul 1 (8+), Montemor-o-Velho 2010   – locul 1 (8+), Plovdiv 2011 – locul 1 (8+), Varese 2012 – locul 1 (8+), Sevilla 2013 – locul 1 (8+), Belgrad 2014 – locul 1 (8+); Campionate mondiale: U20 Atena 2003 – locul 1 (4x), U23 Hazewinkel 2006 – locul 1 (4x), U20 Banyoles 2006 – locul 3 (4x), Poznan 2009 – locul 2 (8+), Lake Karapiro 2010 – locul 3 (8+), Bled 2011 – locul 4 (8+), Chungju 2013 – locul 2 (2- și 8+); Jocuri olimpice de vară: Beijing 2008 – locul 4 (2x), Londra 2012 – locul 4 (8+), Rio de Janeiro 2016 – locul 3 (8+).

1992 – A încetat din viață Ion Băieșu (Ion Mihalache; 2 ianuarie 1933 – 21 septembrie 1992)

Scriitor, prozator, dramaturg, autor de schițe și foiletoane umoristice, de scenarii pentru televiziune și film.

1995 – A încetat din viață Matty Aslan (Matei Aslan; 7 mai 1924 – 21 septembrie 1995)

Caricaturist, regizor și scenarist de filme de animație.

1996 – Căsătoria Principesei Margareta cu actorul Radu Duda

În 1994, fiica Regelui Mihai I, Margareta, principesă de Hohenzollern l-a întâlnit, în timp ce vizita un orfelinat din România, pe actorul Radu Duda, care coordona la aceea vreme un program de terapie prin artă, proiect desfășurat de Ion Caramitru prin intermediul fundației patronată de Majestatea Sa. S-au căsătorit pe 21 septembrie 1996 la Lausanne. Slujba religioasă a fost oficiată de mitropolitul ortodox Damaskinos al Elveției, care participase și la nunta Reginei Ana și a Regelui Mihai din 1948, când era un tânăr diacon. Mitropolitul a participat la toate evenimentele speciale din viața familiei regale precum botezul Majestății Sale Margareta și a surorilor ei, Elena și Irina, care au avut loc tot în Biserica Ortodoxă Grecească din Lausanne. Radu Duda a devenit principe de Hohenzollern-Veringen (la 1 ianuarie 1999).

1996 – S-a născut Nicolae Soare

21 septembrie 1991, Buzău

Atlet specializat pe alergare de distanță, legitimat la clubul Știința Bacău. A fost laureat cu argint la proba de 10.000 m la Campionatul European pentru tineret din 2013 și la Universiada de vară din 2015. S-a calificat la Jocurile Olimpice Rio de Janeiro 2016, după ce a realizat un timp de 2:18:52 la maratonul de la Hamburg. A fost depistat pozitiv cu meldonium in 2016 de controlul anti doping, dar a fost declarat nevinovat la 30 iunie. La Universiada de la Taipei din 2017, a obținut locul 2 la proba de 10.000 m și locul 4 la proba de 5.000 de metri, reușind și 2 personal best-uri în cele 4 zile de concurs. A mai participat la Campionatul European de Cros Šamorín 2017, Campionatul Mondial de Semimaraton Valencia 2018, Campionatul European Berlin 2018, Campionatul Mondial de Semimaraton Gdynia 2020, Campionatul Mondial Budapesta 2023.

1998 – România a aderat la Sistemul aranjamentelor forțelor ONU

În perioada 21–26 septembrie, cu ocazia celei de-a 53-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, de la New York, ministrul român al afacerilor externe, Andrei Pleșu, a semnat Memorandumul de înțelegere dintre Guvernul României și Națiunile Unite privind contribuția statului român la Sistemul aranjamentelor forțelor ONU, țara noastră fiind al 17-lea stat membru al ONU care a aderat la acest sistem (înființat în 1994).

 

Ziua Națională a Contabilului Român

Stabilită la 21 septembrie de Conferința Națională a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România din 2 septembrie 2004, prin Hotărârea nr. 04/52 și sărbătorită prima oară în 2005. Profesia contabilă este privită ca cea care gestionează, calculează și păstrează echilibrul între „cât trebuie” și „de unde se ia”. Simbolul profesiei contabile este contul, instrument care se reprezintă sub forma unui T sau a unei balanțe, există chiar și un alt instrument de lucru cu denumirea de Balanță. Toate acestea au determinat să se aleagă o zi care să sugereze echilibrul și să aibă legătură cu instrumentele de lucru ale profesiei. Astfel, s-a ales ziua echinocțiului de toamnă, când ziua este egală cu noaptea, zi care constituie începutul zodiei Balanței.

 

2005 – Mario Vargas Llosa a vizitat România

În vizita sa, între 17–21 septembrie, scriitorul sud-american a participat la lansarea a două dintre romanele sale, publicate într-o serie de autor de Editura Humanitas și a fost invitat la Festivalul Zile și Nopți de Literatură, organizat de Uniunea Scriitorilor din România, la Neptun, unde i-a fost acordat Premiul Ovidius, pentru „valoarea operei literare și contribuția la afirmarea libertății de expresie și a toleranței interetnice”. Scriitorul a mai fost în România în 1995 și 2013.

2010 – A încetat din viață Valentin Popa (20 noiembrie 1940 – 21 septembrie 2010)

Artist plastic, pictor, grafician și gravor, recunoscut la nivel internațional ca unul dintre cei mai proeminenți gravori ai lumii.

2013 – A încetat din viață Roman Vlad (29 decembrie 1919 – 21 septembrie 2013)

Compozitor, muzicolog și pianist român, stabilit în Italia din 1938; director artistic al Academia Filarmonica Romana, superintendent al Operei din Roma și director artistic la La Scala din Milano.

2015 – A încetat din viață Viorel Știrbu (2 octombrie 1940 – 21 septembrie 2015)

Scriitor, editor și jurnalist; director al Teatrului de Stat din Turda (1967–1971); director al editurii Viitorul Românesc; membru al Uniunii Scriitorilor.

2015 – A încetat din viață Ionel Talpazan (16 august 1955 – 21 septembrie 2015)

Pictor american de origine română; a pictat nave extraterestre și extratereștri, inspirat de un episod din copilărie.

2019 – A încetat din viață Florin Bucescu (18 mai 1936 – 21 septembrie 2019)

Preot, etnomuzicolog, bizantinolog și paleograf și profesor; membru fondator al Arhivei de Folclor a Moldovei și Bucovinei; fondator și conducător al specializării Muzică religioasă la Facultatea de Compoziție, Muzicologie, Pedagogie muzicală și Teatru a Universității de Arte „George Enescu” Iași.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită