22 Aprilie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Prima atestare pentru Curtea Domnească din Piatra Neamț

 

1491 – Prima atestare documentară a Curții Domnești din Piatra Neamț

Atestarea Curții Domnești apare într-un document emis în anul 1491, când Ștefan cel Mare face danie Mănăstirii Tazlău trei sate „care au fost din ocolul curților noastre de la Piatra“.

1517 – S-a încheiat domnia lui Bogdan al III-lea cel Chior în Moldova

Bogdan al III-lea (18 martie 1479 – 30 aprilie 1517), fiul voievodului Ștefan cel Mare și al doamnei Maria Voichița, a fost Domnul Moldovei, fiind asociat la domnie încă din 1497 și singur între 2 iulie 1504–22 aprilie 1517. Domnia sa a fost marcată de luptele cu Polonia, cu hoardele tătare, iar în 1514 a închinat de bunăvoie Moldova Porții Otomane în condiții de autonomie sub toate aspectele, recunoașterea suzeranității otomane și plata unui peșcheș anual.

1517 – A început domnia lui Ștefăniță Vodă în Moldova

Ștefăniță Vodă cel Tânăr sau Ștefan al IV-lea (1506 – 14 ianuarie 1527), fiul lui Bogdan al III-lea și nepotul lui Ștefan cel Mare, a fost Domnul Moldovei în perioada 22 aprilie 1517–14 ianuarie 1527. Cunoscând limbile polonă, turcă, latină, germană, greacă, tătară și armeană, a fost una din cele mai interesante figuri de domnitori moldoveni. Grigore Ureche aprecia că „ar fi putut să fie un mare conducător și altor țări”, aluzie probabil la faptul că visul de unire al celor trei țări românești încolțise deja la cronicarii vremii.

1552 – O armată sub comanda lui Ahmed-pașa a plecat de la Adrianopol spre Timișoara

Asediul Timișoarei a fost parte a conflictului militar dintre Monarhia Habsburgică și Imperiul Otoman. Armata de 160.000 de oameni a lui Ahmed-pașa a părăsit Adrianopol în 22 aprilie, avangarda trupelor turcești a ajuns sub zidurile Timișoarei la 24 iunie, iar la 28 iunie a venit, dinspre Belgrad, și grosul armatei în frunte cu beglerbegul Ahmed Ali. Asediul final al Timișoarei a durat între 27 iunie–25 iulie și s-a încheiat cu cucerirea Timișoarei.

1780 – S-a născut Ioan Lemeni

22 aprilie 1780, Dezmir, Cluj – 29 martie 1861, Viena

Episcop unit al Episcopiei de Făgăraș și Alba Iulia cu sediul la Blaj (1833–1853). A fost suspendat de autoritățile austriece în 1848, ca urmare a trecerii sale de partea Revoluției și a guvernului revoluționar de la Pesta. Împreună cu episcopul ortodox Andrei Șaguna a prezidat Adunarea de la Blaj, din 15 mai 1848, care l-a desemnat drept președinte al delegației care să prezinte Dietei de la Cluj hotărârile Adunării de la Blaj. A fost membru de drept al Dietei de la Pesta, după dizolvarea Dietei de la Cluj, ca urmare hotărârii de unire a Transilvaniei cu Ungaria (29 mai 1848). În martie 1850, guvernatorul Transilvaniei, l-a determinat să-și dea demisia din scaunul episcopal de la Blaj. S-a retras la Viena, unde a trăit până în 1861. În mai 1857 l-a hirotonit la Viena episcop pe Spiridon Litvinovici, devenit ulterior arhiepiscop mitropolit și întâistătător al Bisericii Greco-Catolice Ucrainene.

1850 – S-a născut Veronica Micle

Ana Câmpeanu; 22 aprilie 1850, Năsăud, Principatul Transilvaniei – 3 august 1889, Mănăstirea Văratec

Poetă, rămasă în conștiința publică mai ales prin marea dragoste pe care i-a inspirat-o lui Mihai Eminescu. A publicat un volum de poezii și nuvele și traduceri în revistele vremii. S-a căsătorit în 1864 cu Ștefan Micle, profesor universitar, iar mai târziu rector al Universității din Iași, cu 30 (sau 33) de ani mai în vârstă. În 1869 a contribuit la înființarea și bunul mers al unei școli profesionale de fete, s-a implicat în îndrumarea unor școli de fete din Iași și a început să fie activă în viața literară. În primăvara anului 1872 a făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, ocazie cu care i-a fost prezentat Mihai Eminescu. În același an a debutat în revista Noul curier român cu două scrieri în proză: Rendez-vous și Plimbarea de mai în Iași. Majoritatea poeziilor i-au fost publicate în Convorbiri literare. A colaborat la Columna lui Traian, Familia, Literatorul, Universul literar. La 1 septembrie 1874 Mihai Eminescu a fost numit director al Bibliotecii Centrale din Iași, locuind în Iași până în octombrie 1877, timp în care a avut cu Veronica o relație tumultoasă. În timpul Războiului de Independență a fost soră de caritate, a făcut parte din Comitetul central pentru ajutorul ostașilor români răniți și i-a ajutat cu bani pe invalizi să se întoarcă pe la casele lor. În 1887 i-a apărut un volumul de poezii care cuprinde poezii originale, prelucrări după Théophile Gautier și Lamartine și aforisme.

Veronica Micle – De-ai ști • Lectura Maia Martin

1866 – Primul concert simfonic din București

Din inițiativa și sub bagheta lui Eduard Wachmann, concertul a fost susținut la Teatrul cel Mare, de o orchestră cu 30 de instrumentiști. Programul reprezentației, din repertoriul clasic, a fost ales cu grijă pentru pregătirea și educarea publicului: Uvertură din Făpturile lui Prometeu de Beethoven, Simfonia nr. 40 în sol minor de Mozart, Adagio (executat de toate instrumentele de coarde) de Haydn, Simfonia a II-a în re major de Beethoven. Dar Wachmann nu s-a oprit aici…După doi ani de la premieră, a pus bazele Societății Filarmonice Române, stând 35 de ani la pupitrul dirijoral.

1867 – Prima lege monetară a României

Legea din 22 aprilie/4 mai 1867 pentru înființarea unui nou sistem monetar și pentru fabricarea monedelor naționale este actul de naștere al sistemului monetar național, prin care s-a adoptat ca unitate monetară „Leul”, o monedă bimetalică cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur și având 100 de diviziuni, numite bani.

 

 

 

 

 

 

El a fost marcat cu valoarea sa și armele țării, fără vreun semn distinctiv al puterii suzerane, așa cum prevedea firmanul din octombrie 1866. Totodată a fost adoptat sistemul monetar zecimal al Uniunii Monetare Latine, bazat pe bimetalism – aur și argint. Legea a intrat în vigoare la 1/13ianuarie 1868.

1877 – Imperiul Otoman a început represaliile împotriva României

Odată cu intrarea armatei ruse pe teritoriul românesc, Imperiul Otoman a intrat în război cu România, fără declarație de război. În 22 aprilie/4 mai a fost bombardat orașul Brăila. Drept răspuns, autoritățile au sechestrat 10 vase aflate în port sub pavilion otoman. În 24 aprilie/6 mai, Brăila a fost din nou bombardată. În 25 aprilie/7 mai au fost bombardate porturile Calafat, Oltenița, Bechet și Călărași. Replica armatei române în fața acestor acte de agresiune nu s-a lăsat mult așteptată: la 26 aprilie/8 mai, artileria românească din Calafat a bombardat Vidinul, iar în 28 aprilie/10 mai artileria din Oltenița a bombardat Turtucaia, energica ripostă românească anunțând apropiata declarare a independenței. După declararea stării de razboi româno-turce din 29 aprilie/11 mai, turcii au organizat bande înarmate care terorizau populația din preajma Dunării. Ca represalii s-a executat un puternic bombardament de artilerie asupra Ghecetului, care a fost incendiat.

1885 – S-a născut Maria Teohari

22 aprilie 1885, Giurgiu – 1975, București

Prima femeie astronom din România și profesoară. A studiat la Facultatea de Științe, cu specializări la Observatoarele astronomice din Paris și Nisa, trimisă din inițiativa profesorului Nicolae Coculescu, întemeietorul Observatorului din București, unde a făcut observații asupra Soarelui, planetelor mici și asteroizilor. Și-a dedicat întreaga viață științei și cercetărilor. Din 1914 a lucrat la Observatorul Astronomic din București, publicând în Anuarul acestuia și în revista Natura lucrări despre petele solare, protuberanțe, cometa Halley și alte fenomene celeste. Lipsa unui echipament corespunzător i-a afectat puternic vederea, fiind la un pas să orbească, ceea ce a determinat-o să se retragă de la Observatorul Astronomic. A devenit profesoară de astronomie și matematică la Liceul „Domnița Ileana” din București, a publicat manuale pentru cele două discipline. A păstrat legătura cu Observatorul Astronomic, nu a mai efectuat cercetări, dar a fost mentor pentru tinerii cercetători.

1891 – S-a născut George Enacovici

22 aprilie 1891 în Focșani – 26 ianuarie 1965, București

Compozitor și violonist, profesor universitar. A studiat în București, cu Géza de Kresz și în Paris, până în 1918 la Schola Cantorum cu Armand Parent și Vincent d’Indy. Ca violonist, a câștigat în 1915 concursul „George Enescu” cu Sonata pentru pian în Mi major a acestuia și Premiul I al concursului de compoziții muzicale pentru lucrarea intitulată Rapsozii, pentru vioară și orchestră. A fost profesor de vioară la Conservatorul din București. În 1929 a fost angajat ca primul șef al Orchestrei Radio din București.

George Enacovici – Concertul în Mi minor pentru vioară și orchestră • Orchestra Simfonică a Filarmonicii „Oltenia”, Dirijor Gian Luigi Zampieri, Vioară Geo Fabian

1907 – A apărut revista Viața Basarabiei

Viața Basarabiei, cu subtitlul „Gazeta moldovenilor din Basarabia, culturală și neatîrnată” a fost editată pe cont propriu și sub conducerea publicistului basarabean Alexandru Nour, la Chișinău. Ea apărea în Imperiul Țarist atât cu litere rusești, cât și „cu litere românești pentru marele public inteligent al Basarabiei și tuturor țărilor locuite de români”, motiv pentru care a dispărut după numai șase numere (22 aprilie–25 mai 1907).

1914 – S-a născut Constantin I. Gulian

Constantin Henri Ionescu-Gulian; 22 aprilie 1914, București – 21 august 2011

Filosof, membru titular (din 1955) al Academiei Române, membru PCR. A studiat la Sorbona și a fost membru al Asociației Sociologilor de limbă franceză și membru al Comisiei de marxism din Heidelberg (Germania). A scris: Hegel sau filosofia crizei, Introducere în istoria filosofiei moderne, Structura și sensul culturii, Axiologie și istorie în gândirea contemporană. Cartea sa despre antropologia filozofică marxistă a apărut în Franța în a trei ediții, fiind tradusă în spaniolă, portugheză și germană, iar monografia Hegel a fost editată și în Uniunea Sovietică. În 1964 i s-a conferit Ordinul Muncii cl.I. Dar, după ce a fost criticat de Leonte Răutu, Gulian s-a metamorfozat într-un instrument docil, fiind cel care i-a „demolat” pe Titu Maiorescu și pe Eugen Lovinescu, la comanda autorităților comuniste.

1916 – Prima audiție a Suitei Nr. 2 de George Enescu

Suita Nr. 2 pentru orchestră în do major, Op. 20, remarcabila lucrare pe care George Enescu a compus-o în patru luni, în ultima parte a anului 1915, a fost interpretată în anul imediat următor de două ori de Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice, căreia i-a și fost dedicată, prima audiție fiind în data de 9/22 aprilie, la Ateneul Român din București. În perioada imediat următoare, partitura a ajuns la Moscova, alături de alte manuscrise enesciene trimise de Guvernul României împreună cu tezaurul țării. Suita a II-a a început să fie din nou interpretată după anul 1925, când a fost recuperată de la Moscova.

George Enescu – Suita nr. 2 pentru orchestră în Do major, Op. 20 • Orchestra Națională Radio, Dirijor Horia Andreescu

1916 – S-a născut Yehudi Menuhin

22 aprilie 1916, New York, SUA – 12 martie 1999, Berlin, Germania

Celebru violonist și dirijor american, descendent al unei familii de evrei emigrați din Rusia. Pe lângă cetățenia americană, a dobândit ulterior și cetățenie elvețiană și britanică, fiind înnobilat în Marea Britanie cu titlul de Lord Menuhin of Stoke d’Abernon. A avut una din cele mai lungi și prestigioase cariere muzicale ale secolului al XX-lea. În 1927 a venit în România să-l întâlnească pe George Enescu, de la care a luat lecții de vioară. După ce, copil-minune, la 7 ani a cucerit publicul cu Concertul nr. 1 de Felix Mendhelson, avea nevoie de un maestru, despre care a scris: „Enescu mi-a dat lumina care a ghidat întreaga mea existență”. L-a legat de Enescu o misterioasă prietenie, o rară bucurie intelectuală. Una din marile bucurii ale lui Enescu a fost până la sfârșitul vieții să cânte împreună cu Menuhin, fie în calitate de pianist sau dirijor, fie formând un duo de viori, așa cum s-a întâmplat la prima lor colaborare din 1933, când au înregistrat Dublul concert de Johann Sebastian Bach. În 1963, la Londra, într-un mare concert, Yehudi Menuhin a introdus pentru prima dată Simfonia I de George Enescu, lucrare pe care englezii o cântă cu ardoare în fiecare an. Tot el a fost cel care l-a ajutat pe Enescu să „evadeze” din România comunistă.

Johann Sebastian Bach – Concert pentru două viori în re minor Partea I – Yehudi Menuhin & George Enescu

1918 – Consiliul de Directori pentru administrația provizorie provincială a Basarabiei

Sfatul Țării Republicii Democratice Moldovenești, de curînd unită cu patria mamă România, a validat lista cu componența noului Consiliu al Directorilor, constituit prin Înaltul Decret Regal nr. 852 din 9/22 aprilie 1918. Consiliul Directorilor Generali ai Basarabiei este denumirea cabinetelor de miniștri (directori generali) care au guvernat Republica Democratică Moldovenească și apoi regiunea românească Basarabia în perioada 7 decembrie 1917–12 decembrie 1918. Consiliul urma a fi, în principal, consultat „în toate chestiunile care urmau a fi rezolvate pe cale de decrete, în așteptarea unei lucrări administrative“. În perioada activității Sfatului Țării, au funcționat trei guverne ale Basarabiei, conduse de Pantelimon Erhan (24 noiembrie/7 decembrie 1917–17 ianuarie/30 ianuarie 1918), dr. Daniel Ciugureanu (17 ianuarie/30 ianuarie 1918–8 aprilie/21 aprilie 1918) și dr. Petre Cazacu (9 aprilie/22 aprilie 1918–29 noiembrie 1918/12 decembrie 1918). Din aceeași zi s-a trecut la numirea de noi prefecți în cele nouă județe basarabene, la 9/22 aprilie 1918 pentru județele: Chișinău, Soroca, Orhei, Izmail, Cahul, Bălți și Hotin, iar la 11/24 aprilie pentru Ackerman și Bender.

1921 – S-a născut Petru Gherman

22 aprilie 1921, Grebeniș, Mureș – 18 ianuarie 2016, Bruxelles

Prelat papal și canonic onorariu, îndrumător spiritual al exilului românesc. Absolvent al liceului în 1941, a fost desemnat să-și continue pregătirea teologică la Roma, dar din cauza războiului nu a putut pleca. Și-a făcut studiile la Blaj unde a obținut licența în Teologie. A fost profesor suplinitor de Religie la licee din Sighișoara. A fost hirotonit de Mitropolitul Valeriu Traian Frențiu în 1946 la Blaj, și-a definitivat pregătirea pedagogică, devenind profesor de religie la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. În 1947 a fost trimis să-și continue studiile la Paris, cu o bursă de studii asigurată de guvernul francez. A îndeplinit misiunea de spiritual al Surorilor Benedictine de Meudon din Paris (1950–1953), iar ulterior s-a stabilit la Misiunea Română din Paris. În ianuarie 1953 și-a susținut teza de Doctorat în Teologie la Institutul Catolic din Paris, anul următor a urmat cursuri de Științe Sociale la Institutul Catolic din Paris și cursuri de Sociologie religioasă la Școala de Înalte Studii de la Sorbona. Activitatea sa prestigioasă s-a regăsit nu doar în scrierile sale ci și într-o laborioasă colaborare la posturile Radio Vatican și Europa Liberă, de unde a propovăduit Cuvântul lui Dumnezeu. Ca preot a slujit la altar și în confesional nu doar pentru credincioșii români ci și pentru cei de limbă franceză.

1922 – S-a născut Ionel Bandrabur

22 aprilie 1922, Panciu, Vrancea – 13 ianuarie 2017

Poet, prozator, gazetar, profesor, deținut politic și ostracizat de regimul comunist. Absolvind Facultatea de Filosofie și Litere din Cluj (în refugiu la Sibiu, 1941–1945), a pregăt licența în domeniul Filosofiei culturii cu Lucian Blaga. A fost ziarist independent la Tribuna nouă din Cluj (1945–1948). A fost deținut în 1949, constrâns apoi să ducă o existență marginală: om de serviciu, legător de cărți, tipograf, electrician, contabil. Între anii 1957–1984 a fost profesor de Limba franceză și de Limba română la Liceul „Ioan Slavici” din Panciu. A debutat în 1939, cu poemul Stepa, în Jurnalul literar al lui George Călinescu, iar editorial, cu volumul de versuri Vrăjitorul de cuvinte (1940). A reapărut în literatură în 1971 cu o carte de proză, Fântâna iadului, ajutat de Marin Preda, pe atunci director al Editurii Cartea Românească. Alte opere: Fiul primarului, Hanul trăsnit, Cândva de demult, Mă numesc Eva, Banchetul dragostei, Paradisul evident.

1922 – S-a născut Mariana Kahane

22 aprilie 1922, Tecuci, județul Galați – 23 martie 2008, București

Cercetătoare, profesoară, folcloristă și etnomuzicologă. A urmat studii muzicale la Școala de Arte pentru Evrei din București (1941–1946), cu profesorii Benjamin Weiss, Alfred Mendelsohn, Hilda Jerea. Între 1943–1945 a fost asistentă la catedra de teorie-solfegiu la aceeași școală. După război și-a continuat studiile la Conservatorul din București, Facultatea de Canto și Facultatea de Pedagogie muzicală/Dirijat, având profesori pe Ioan D. Chirescu, Nicolae Buicliu, Zeno Vancea, Harry Brauner, Emilia Comișel, Theodor Rogalski etc. A fost profesoară de Teorie-solfegiu la Conservatorul Alberto della Pergolla din București, angajată la nou-înființatul Institut de Folclor din București, unde va fi pe rând: asistent, cercetător și cercetător principal. A cules peste 4.300 de piese, a notat și a transcris peste 3.500 melodii populare, majoritatea aflate în arhiva Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” din București. A susținut comunicări științifice, referate și conferințe în țară și în străinătate (Bulgaria, Polonia, Slovacia, SUA), emisiuni de radio și televiziune.

1924 – S-a născut Ion Lucian

22 aprilie 1924, București – 31 martie 2012, București

Actor de teatru, film radio și televiziune, epigramist. A dat admitere la Academia de Artă Dramatică în 1941 (când era încă elev în ultimul an de liceu) și a fost admis, deși nu avea bacalaureat, după ce a recitat poezia Oltul de Octavian Goga. A frecventat timp de un an liceul și academia, iar în toamna anului 1942, după bacalaureat, a dat concurs (cu dispensă) pentru unul din cele cinci posturi de actor la Teatrul Național și a fost admis, deși erau 163 de candidați. A debutat în piesa Castiliana de Lope de Vega. A jucat, pe rând, la Teatrul Național București, Teatrul de Operetă Alhambra, Teatrul Municipal din București, Studioul Actorului de film „C.I. Nottara” și Teatrul de Comedie. A fost director fondator al Teatrului „Ion Creangă” (1964–1972), director fondator și actor al Teatrului Excelsior (1990) și societar de onoare la Teatrul Național (din 2002). În cursul carierei sale a interpretat numeroase roluri, mai ales în comedii: Coana Chirița, Revizorul, Câinele grădinarului, D-ale carnavalului, Șweik în al II-lea război mondial, Rinocerii, Burghezul gentilom, Harpagon, Volpone etc. A jucat, de asemenea, în piese puse în scenă la Operetă și la Teatrul de revistă. S-a remarcat și ca autor dramatic. Piesa de debut, Din cauza unui punct, a fost jucată, pe rând, la Teatrul Municipal, Studioul „C.I. Nottara” și Teatrul de Comedie și Televiziune. Prima piesă pentru copii, Cocoșelul neascultător, a fost scrisă în patru nopți, comandată de Lucia Sturdza Bulandra, și s-a jucat timp de 17 ani în diferite teatre din România. A mai scris Mușchetarii …Măgăriei Sale, Drumul e liber, Snoave cu măști, Cenușăreasa, Nemaipomenitele aventuri ale lui Nils etc.

Ion Luca Caragiale – D’ale carnavalului (1958) • Grigore Vasiliu-Birlic, Alexandru Giugaru, Ion Lucian, Ion Anghel, Jana Gorea, Vasilica Tastaman, Horia Căciulescu

1925 – S-a născut Alexandru Gromov

Alexandru Gofman; 22 aprilie 1925, Ismail, Basarabia, România/Ucraina – 12 iulie 2011, Chișinău, R. Moldova

Scriitor de anticipație, jurnalist, publicist, scenarist, redactor, critic de cinema, traducător. A urmat Institutul Pedagogic din Chișinău (1947–1953). A fost redactor de literatură pentru copii la Editura Școala sovietică, Editura de Stat a Moldovei, Editura Cartea Moldovenească. A colaborat la ziare și reviste: Moldova, Literatura și arta, Columna, Noi etc., la Televiziunea Națională și Radioul Național. A alcătuit culegeri de proză științifico-fantastică, a scris articole critice despre cinema, a tradus literatură artistică din limbile: franceză, italiană, engleză și rusă. La începutul anilor ’70 a înființat clubul Solaris, unde au făcut școala literaturii de anticipație: Nicolae Dabija, Leonida Lari, Ioan Mînăscurtă, Alexandru Roșu etc. A colaborat cu studioul Moldova-film, fiind scenarist al unei serii de pelicule documentare: Visul devine realitate, Fluieraș, Dosarul personal, Timpul pîinii, Și iarăși e dimineață, Cu voia stăpînului; a făcut traduceri pentru dublarea filmelor. A fost fondator și redactor-șef al ziarului de cinema Lanterna magică, a participat la alcătuirea web enciclopediei despre filmul moldovenesc. Din scrierile sale: Taina Luceafărului, O vacanță în cosmos, Naufragiu pe Teogra, Cei din anul întîi, Pe urmele lui Argos, A gîndi inovațional.

1925 – S-a născut Teodor Tanco

22 aprilie 1925, Monor, Bistrița-Năsăud – 29 martie 2019, Cluj-Napoca

Scriitor, jurist, dramaturg și istoric literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj. A debutat publicistic în 1946, cu critică literară, în revista Orizonturi literare, fiind încă elev la Liceul „George Coșbuc” din Năsăud. A urmat Facultatea de Drept din Cluj, absolvind în 1950. A devenit Doctor în Științe Juridice în anul 1975, cu teza Sociologia dreptului în opera lui Eugeniu Speranția. A debutat ca dramaturg cu piesa Cetatea Unirii (1978). În anul 1994 i s-a acordat Premiul „George Barițiu” al Academiei Române pentru cele șapte volume Virtus Romana Rediviva.

1927 – Debutul lui Tudor Arghezi

Primul volum de versuri al lui Tudor Arghezi, intitulat Cuvinte potrivite a ieșit de sub tipar Ia 22 aprilie 1927 la Editura Fundația Principele Carol. Mare parte a versurilor cuprinse în volum erau cunoscute publicului, fiind în prealabil publicate în reviste.

1927 – S-a născut Pascal Bentoiu

22 aprilie 1927, București – 21 februarie 2016, București

Compozitor, muzician și muzicolog. A studiat compoziția în particular cu Mihail Jora. A urmat cursurile Facultății de Drept din București (1945–1947) și apoi s-a înscris la Conservator dar nu a putut plăti taxele exorbitante, stabilite de regimul comunist pentru copiii personalităților din România interbelică. A fost cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor din București, apoi s-a dedicat în întregime vocației de compozitor. A fost secretar al Secției de muzică simfonică, muzică de cameră și operă a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și primul președinte după 1989. A fost cel mai reputat expert în muzica compozitorului George Enescu. A analizat toate lucrările acestuia, a completat unele dintre partiturile rămase neterminate, este autorul celei mai importante cărți referitoare la opera muzicală a lui George Enescu, Capodopere enesciene. A scris cărți, articole și studii în revistele de specialitate, a participat la emisiuni de radio și TV. A compus opere, simfonii, concerte, cvartete de coarde, sonate și șase cicluri de melodii. Opera sa, Hamlet a fost reprezentată în premieră mondială în Franța; opera Amorul doctor a fost înregistrarată de Radio BBC 3 și de Radio ORTF Paris; opera Jertfirea Ifigeniei a primit Premiul Italia al Radiodifuziunii italiene.

Pascal Bentoiu – Simfonia I, Allegro

1928 – Legea cultelor

Legea nr. 54/22 aprilie 1928 pentru regimul general al cultelor garanta libertatea tuturor cultelor istorice recunoscute (ortodox, greco-catolic, romano-catolic, reformat, evanghelic-luteran, unitarian, armeano-gregorian, mozaic, mahomedan) precum și funcționarea, în limitele legii, a asociațiilor religioase, adică a tuturor cultelor neoprotestante. Relațiile dintre culte și asociații religioase, pe de o parte, și stat, pe de altă parte, erau mediate de către Ministerul Cultelor și Artelor investit cu drept de supraveghere și control.

1929 – S-a născut Gigi Marga

22 aprilie 1929, București – 9 iunie 2020, New York, SUA

Cântăreață de muzică ușoară. A copilărit la Râșnov. A cântat în Corul Patriarhiei și în corul Filarmonicii „George Enescu”. A studiat Științele Economice și Conservatorul, fiind repartizată pe postul de contabil la Întreprinderea Gaz Metan. A fost angajată de casa de discuri Electrecord, unde a înregistrat mai multe piese cu Trio Grigoriu. A devenit cunoscută pentru melodii ca Parfumul florilor de crin, Din mici nimicuri, Chemare, Nu știu ce să cred, concerte în restaurantele din București, dar și pentru pentru aparițiile televizate de revelion din timpul regimului comunist. A emigrat în America în 1986, devenind cetățean american în 1987. S-a stabilit la New York și a continuat să cânte în restaurantele cu specific românesc din New York.

Te rog să-mi scrii

1931 – S-a născut Alec Hanță

22 aprilie 1931, Soveja, Vrancea – 2008, Satu Mare

Critic și istoric literar. A absolvit Facultatea de Filologie, secția Limba și literatura română, a Universității București (1955), urmată de studii de specializare în Literaturile feudale la Universitatea din Rennes (Franța, 1963). A devenit Doctor în Filologie cu teza Idei și forme literare la români (1970). După o carieră universitară la București, a fost lector de Limbă, literatură, istorie și civilizație românească în Franța, la Toulouse și Montpellier. A colaborat la Luceafărul, Gazeta literară, Contemporanul, România literară, Revista de istorie și teorie literară etc. A debutat publicistic în Tânărul scriitor (1956) și editorial cu volumul Ideea de patrie în literatura română (1976), urmat de Contemporanul, O revistă așa cum a fost și de Idei și forme literare până la Titu Maiorescu. A primit Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române (1983).

1932 – Legea învățămîntului universitar

Prin Legea pentru organizarea învățămîntului universitar din România, universitățile au căpătat personalitate juridică și s-a menținut autonomia universitară.

1937 – S-a născut Eugen Lumezianu

22 aprilie 1937, Constanța – 31 ianuarie 1990, Constanța

Scriitor. A absolvit Facultatea de Filologie a Universitații București. A predat Limba și literatura română la Școala Medie din Adamclisi și la Liceul Agricol din Poarta Albă. A fost redactor al revistei Tomis, profesor de Limba și literatura română la Liceul Energetic Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza”, Liceul Nr. 3 (Liceul „Ovidius”) și la Liceul „Mihail Eminescu” din Constanța. În anul 1961 a debutat cu schița Urluia, în revista Luceafărul. A publicat în revistele Ateneu, Iașul Literar, Tomis, România Literară, Steaua etc. A publicat nuvele: Mersul ciudat al lucrurilor, Ultima zi optimistă, Memoriu către ministru; romane: Fluxul apei dulci; piese de teatru: Tatăl nostru uneori, Capcana de nichel, Petreceri duminicale, Musafiri pe viață; memorii: Compuneri libere pe ilustrate.

1938 – S-a născut Vlad Ionescu

Vlad Ștefăniță Ionescu; 22 aprilie 1938, București – 28 mai 2000, București

Inginer electroenergetician, specialist în teoria sistemelor, profesor universitar, membru corespondent (din 1996) al Academiei Române. A fost profesor de Teoria Sistemelor și Tehnici de Optimizare în Facultatea de Automatică și Calculatoare, Universitatea Politehnica din București, profesor-invitat la University of Groningen și Technical University of Delft (Olanda), Polytechnic Institute of Grenoble (Franța), Gerhard Mercator University din Duisburg (Germania). A publicat zeci de monografii, cursuri universitare și articole de specialitate.

1944 – S-a născut Jeanine Stavarache

22 Aprilie 1944, Slănic

Actriță de teatru, film și televiziune. A absolvit a Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București, Facultatea de Teatru, Secția Actorie, clasa Radu Beligan – Elena Negreanu. A jucat la Teatrul Național Timișoara, Teatrul „Ion Creangă” și Teatrul Odeon din București, în numeroase roluri în piese ca: Nu sunt turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu, Cidul de Corneille, Snoave cu măști de Ion Lucian, Alice în țara minunilor de Luis Caroll, Cine se teme de crocodil de Alecu Popovici, Cum s-a făcut de-a rămas Catinca fată bătrână de Nelu Ionescu, Serenadă târzie de Alexei Arbuzov, Regele Lear de W. Shakespeare, Veronika se pregătește să moară după Paulo Coelho, Micul Prinț după Antoine de Saint-Exupery, Când Isadora dansa de Martin Sherman. A jucat și în filme: Autenticitatea, Vânătoarea de lilieci, Vineri în jur de 11.

Patima fără sfârșit după Horia Lovinescu Teatru TV • Regia Cornel Todea. Cu: Mircea Albulescu, Dragoş Pâslaru, Gilda Marinescu, Mirela Gorea, Jeanine Stavarache, Ioana Bulcă, Gelu Niţu, Traian Stănescu etc.

1944 – S-a născut Ion Victor Bruckner

22 aprilie 1944, București

Medic internist și cardiolog, om politic. A urmat Facultatea de Medicină la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, absolvită în 1967, devenind Doctor în Medicină în 1980. A avut în paralel activitate practică – medic generalist, medic primar, medic primar în cardiologie, șeful Departamentului de Medicină Internă și Cardiologie la Spitalul Colțea, București, ministru al Sănătății – și didactică: asistent, lector, profesor, decan la Facultatea de Medicină, Universitatea de Medicină și Farmacie, București. Este membru al Academiei Române de Medicină, membru și președinte al Societății Române de Medicină Internă, membru și vicepreședinte al Societății Române de Cardiologie, membru al Societății Europene de Cardiologie.

1947 – S-a născut Traian Buzoianu

22 aprilie 1947, Meteleu/Scutelnici, Buzău – 22 martie 2014

Actor de teatru, una dintre cele mai iubite figuri ale Teatrului Național din Timișoara, unde a jucat timp de aproape patru decenii. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. Imediat după absolvire a devenit actor la Timișoara. Rolurile lui aici au acoperit toată istoria teatrului, de la Euripide la Brecht, de la Molière, Shakespeare sau Carlo Gozzi la Neil LaBute, Thomas Berhanrdt sau Hanoch Levin, de la Caragiale la Ion Băieșu, Mazilu sau Tudor Popescu, trecând prin Gogol, Cehov, Goldoni, Sorge.

1952 – S-a născut Ion Cristofor

Ioan Cristofor Filipaș; 22 aprilie 1952, Geaca, Cluj

Scriitor și traducător. A absolvit Facultatea de Filologie din Cluj, secția Română-Franceză în 1976 și a devenit Doctor în Filologie cu lucrarea Aron Cotruș între revoltă și rugăciune (2001). A debutat în Familia (1969). A fost redactor la revista Echinox. Din volumele sale: În odăile fulgerului, Cina pe mare, Scriitori belgieni, Scriitori din Țara Sfântă, Marsyas, Casa cu un singur perete, Sărbătoare la ospiciu, Amurgul dimineții.Convorbiri cu Gabriel M.Gurman, Românitate și exil, Belgia sau regatul poeților, Cine a dat foc Romei, Geamantanul de sticlă/The Glass Suitcase. A colaborat la Dicționarul scriitorilor români, Dicționarul esențial al scriitorilor români, Dicționarul general al literaturii române, Dicționarul biografic al scriitorilor români etc. A tradus din literatura universală: Tahashi Arima, Alain Petre, Alain Jadot, Paul Emond etc.

1953 – S-a născut Ioan Popa

22 aprilie 1953, București – 3 august 2017

Scrimer olimpic specializat pe spadă, antrenor. A început scrima la clubul Triumf București sub îndrumarea antrenorului Ioan Halmagyi, apoi s-a transferat la Steaua, cu care a câștigat Cupa Europei la Scrimă în anul 1980. A cucerit de trei ori titlul de campion național în 1976, 1977 și 1979. A luat parte la proba de spadă pe echipe la Jocurile Olimpice de vară Montreal 1976, România clasându-se pe locul șase. A fost laureat cu aur pe echipe la Universiada de vară Sofia 1977, cu bronz pe echipe la Ciudad de México 1979 și cu aur la ediția București 1981. A participat la ambele probe la olimpiada Moscova 1980, clasându-se pe locul 6 la individual și pe locul 4 pe echipe. A fost numit maestru emerit al sportului (1982). A devenit apoi antrenor de scrimă la Steaua, contribuind la creșterea spadei feminine în România.

1953 – S-a născut Irinel Popescu

22 aprilie 1953, Filiași

Medic chirurg, membru corespondent (din 2013) al Academiei Romane, secția de Științe Medicale. A urmat Facultatea de Medicină la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, absolvită în 1977. Este șeful Clinicii de Chirurgie și Transplant Hepatic de la Institutul Clinic Fundeni, realizatorul primului transplant hepatic din România.

1958 – S-a născut Florian Lucan

22 aprilie 1958, București

Artist plastic. A absolvit în 1994 Universitatea Națională de Arte București, secția Pictură, clasa Ion Sălișteanu. A debutat în 1993 la Salonul Tinerilor Artiști din București. A expus în numeroase expoziții de grup – Salonul Municipal București (1994), Centrul Cultural Ungar (1995), Muzeul Național de Artă București (1998), Târgul Internațional de arte vizuale de la Teatrul Național București (membru al echipei organizatoare și expozant, 2001, 2002), Salonul Național de Artă de la Palatul Parlamentului (2006), Elite Art Gallery București (2010). Între 1994–2010 a vernisat numeroase expoziții personale.

Biografie ilustrată: Lucan Florian [Artindex]; Lucan Florian, Pictor [Vatra Meșterilor și Creatorilor de Patrimoniu]

1965 – A încetat din viață Petre Antonescu (29 iunie 1873 – 22 aprilie 1965)

Arhitect, pedagog, planificator urban, restaurator de monumente istorice; membru titular al Academiei Române.

1965 – A încetat din viață Silvia Șerbescu (Silvia Chelaru; 27 ianuarie 1903 – 22 aprilie 1965)

Pianistă; profesoară de pian la Conservatorul din București; printre primii pianiști clasici importanți produși de școala română de pian.

1968 – Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român

Între 22–25 aprilie 1968 a avut loc plenara CC al PCR, care a dezbătut raportul comisiei însărcinate cu cercetarea represiunilor anterioare din partid și din stat. A fost condamnat rolul jucat în aceste represiuni de Gheorghe Gheorghiu-Dej și Alexandru Drăghici, fostul ministru de Interne și s-a hotărât reabilitarea unor victime, printre care Lucrețiu Pătrășcanu. Plenara nu a luat însă în discuție procesele, cu peste o sută de mii de deținuți politici, din perioada 1947–1964, singura excepție fiind Procesul de la Canal, din 1952, ai cărui condamnați au fost reabilitați. Istoric vorbind, plenara a însemnat victoria lui Nicolae Ceaușescu asupra întregii conduceri anterioare a partidului.

1968 – A încetat din viață Virgil Birou (11 mai 1903 – 22 aprilie 1968)

Inginer, scriitor; membru și președinte (1941–1944) al Societății Scriitorilor Români din Banat; membru al Societății Scriitorilor Români din București.

1968 – A încetat din viață Constantin Prisnea (2 februarie 1914 – 22 aprilie 1968)

Prozator și publicist; membru al PCR din 1937; vicepreședinte al Radiodifuziunii Române.

1977 – Echipa masculină de handbal Steaua București a cucerit Cupa Campionilor Europeni

Steaua a cucerit pentru a doua oară Cupa Campionilor Europeni, învingând în finală, la Sindelfingen, echipa ȚSKA Moscova cu scorul 21–20 (14–9).

1977 – Inaugurarea oficială a complexului comercial Bucur Obor

Unul dintre cele mai mari magazine universale din România la acea dată, cu o suprafaţă de peste 4.200m². Situat la parterul blocului ALMO (Ansamblul de Locuințe și Magazine Obor). Reper comercial al Bucureștiului, Bucur Obor a devenit în același an, prima destinație comercială care oferea mai toate produsele și serviciile la un loc, excelent amplasată într-una dintre cele mai cunoscute zone pentru cumpărături de la acea vreme. Cozile, cum e cea din fotografie, au apărut în anii ’80…
La 15 aprilie 2011, complexul a fost redeschis în urma unor renovări, în prezent având 4.500 de m².

1978 – A încetat din viață Nicolae Caranfil (Nicolae Gheorghe Caranfil; 28 noiembrie 1893 – 22 aprilie 1978)

Inginer, scrimer olimpic, om politic; membru corespondent al Academiei Române.

1986 – A încetat din viață Mircea Eliade (28 februarie/13 martie 1907 – 22 aprilie 1986)

Istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor la Universitatea din Chicago; membru post-mortem al Academiei Române.

1989 – A încetat din viață Paul Jelescu (6 aprilie 1901 – 22 aprilie 1989)

Compozitor; profesor și director al Conservatorului din Cernăuți (1931–1935); profesor la Conservatorul din București; maestru de sunet la Radiodifuziunea Română.

1990 – Fenomenul Piața Universității

Cu o durată de 53 de zile (22 aprilie–15 iunie) și adunând în jur de 50.000 de oameni în fiecare seară, Golaniada este cel mai amplu protest din istoria României și cea mai mare manifestare anticomunistă din Europa de Est, după căderea Cortinei de Fier. După un miting electoral al PNȚCD, înaintea alegerilor din 20 mai, o parte dintre manifestanți s-au baricadat în Piața Universității din București (unul dintre locurile-simbol ale Revoluției anticomuniste din decembrie 1989), blocând circulația pe cele două artere principale care străbat această zonă centrală a Capitalei.

Inițial au fost în jur de 17–20 de oameni, intimidați spre seară de două autobuze cu scutieri. Din acea zi, Piața Universității, zonă centrală a Bucureștiului a fost declarată „Zonă liberă de neo-comunism”. Demonstranții au publicat pe 26 aprilie o Declarație în care, între altele, figurează punctul 8 al Proclamației de le Timișoara. În zilele următoare, mișcarea a luat amploare, mii de oameni demonstrau zilnic, convinși de faptul că cei care preluaseră puterea mimau democrația, iar după revoluție nu se făcuse decât o rotație a cadrelor comuniste și securiste.

1991 – Premiera filmului Piața Universității–România, la cinematograful Scala

În regia lui Stere Gulea, documentarul prezintă mitingul din Piața Universității (22 aprilie–15 iunie), represiunile brutale ale guvernului și ale minerilor din Valea Jiului la adresa protestatarilor. Regizorul filmului, care se afla si el printre participanții la miting, a refăcut evenimentele folosind imagini rare, multe înregistrate de amatori și a dezvăluit o latură a întâmplărilor total diferită de versiunea oficiala a TVR. Sfârșitul include reportaje despre aceste incidente, difuzate pe posturile de televiziune străine.

Piața Universității–România (1991)

1993 – Zona Liberă Sulina

S-a adoptat Hotărârea de Guvern nr. 156/22 aprilie 1993 privind instituirea Zonei Libere Sulina și înființarea Administrației Zonei Libere Sulina, cu statut de regie autonomă, organizată pe principiile autogestiunii economice și financiare, în urma reorganizării fostei întreprinderi de comerț exterior Administrația Portului Liber Sulina.

1996 – A încetat din viață Mircea Ciobanu (Mircea Sandu; 13 mai 1940 – 22 aprilie 1996)

Poet, prozator, editor, traducător și eseist.

1999 – Autorizarea accesului avioanelor NATO

Parlamentul României a aprobat cererea NATO de acces în spațiul aerian al României, în contextul operațiunilor asupra Iugoslaviei.

2001 – S-a lansat Teatrul Național pentru Copii

Teatrul Național pentru Copii, proiect inițiat de Fundația Abracadabra, condusă de actorul Marian Râlea, în parteneriat cu Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, director general Dinu Săraru, a devenit locul unde copiii urcă pe scenă și devin eroii cei buni și frumoși ai basmelor.

La fiecare sfârșit de săptămână, stagiune de stagiune, la Teatrul Național din București copiii sunt invitați pe scenă alături de actori pentru a reimagina împreună nemuritoarele basme ale românilor.

2002 – A încetat din viață Vera Proca Ciortea (Vera Proca; 30 ianuarie 1915 – 22 aprilie 2002)

Coregrafă; maestră de dans, specialistă în dansul de teatru; soția compozitorului Tudor Ciortea.

2003 – A încetat din viață Viorel Sălăgean (16 aprilie 1942 – 22 aprilie 2003)

Economist, jurnalist, scriitor și politician, membru al Clubului Român de Presă și al Societății Scriitorilor Români.

2005 – Răpirea jurnaliștilor români în Irak

Situația jurnaliștilor răpiți în Irak a ajuns într-un punct critic la 22 aprilie, după ce televiziunea panarabă Al Jazeera a transmis noi imagini cu aceștia. S-a aflat că gruparea teroristă care i-a preluat pe jurnaliștii români după ce au fost răpiți se numește Muadh ibn Jabal. Pe caseta video era adresat un ultimatum autorităților române în care se cerea retragerea trupelor române din Irak în termen de patru zile de la difuzarea mesajului, altfel ziariștii vor fi uciși. A fost prima revendicare politică exprimată de răpitori de la 28 martie 2005 și al doilea mesaj în decursul celor 26 de zile care s-au scurs de la dispariție. Înregistrarea îi prezenta pe cei trei jurnaliști desculți, încătușați și amenintați cu pistoalele, într-o stare fizică mult mai proastă.

2015 – A încetat din viață Eleodor Focșeneanu (17 februarie 1925 – 22 aprilie 2015)

Jurist, avocat, om de litere și traducător; membru al baroului București; cercetător cu preocupări în domeniul dreptului constituțional.

2017 – A încetat din viață Geta Popescu (Dor Medina Geta Popescu; 4 iunie 2003 – 22 aprilie 2017)

Tânără alpinistă; deținătoare a opt recorduri mondiale și alte câteva europene, care a intrat în cartea recordurilor.

2022 – A încetat din viață Mircea Anghelescu (12 martie 1941 – 22 aprilie 2022)

Cercetător literar, filolog, critic și istoric literar, paleograf și pedagog; profesor la Facultatea de Litere a Universității București; profesor emerit.

2023 – A încetat din viață Dușan Petrovici (Dušan Petrović; 23 august 1938 – 22 aprilie 2023)

Poet și traducător contemporan român de origine sârbă; medic veterinar; stabilit în Germania.

 

#istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemory

----------

*Ediție revizuită și adăugită