~ Amintirile zilei* ~
Foto: Cetatea Deva
1269 – Prima mențiune documentară a Cetății Deva
Sub denumiea Castrum Deva, cetatea a apărut într-un act de danie al tânărului Ștefan, duce de Transilvania, fiul lui Béla al IV-lea, care făcea o donație comitelui Chyl din Cîlnic, care în luptele purtate „ni s-a alăturat nouă și a rămas cu noi sub cetatea Deva, iar sub cetatea Codlea a luptat cu bărbăție cu dușmanii noștri”. Cetatea a fost reședință voievodală, fortăreață militară, a fost transformată de Iancu de Hunedoara în castel nobiliar și întărită succesiv între secolele XVI–XVIII, ajungând printre cele mai puternice din Transilvania.
Mai mult: Zece lucruri mai puțin știute despre fortăreața ridicată pe un con vulcanic de Daniel Guță [Adevărul]
Cetatea Deva
1607 – Ștefan Bocskay, principele Transilvaniei, a fost înmormântat la Alba Iulia
Ștefan Bocskay a încetat din viață la Košice, la 29 decembrie 1606, după părerea unora el fiind otrăvit de inamici. Cortegiul funerar care a dus trupul lui Bocskay la Alba Iulia a plecat din Košice pe 3 februarie. Bocskay a fost înmormântat pe 22 februarie, în Catedrala Sf. Mihail din cetatea Alba Iulia, unde a avut curtea.
1708 – Antim Ivireanul a fost întronizat mitropolit al Țării Românești
După moartea predecesorului său, Teodosie, la recomandarea și cu sprijinul Domnitorului Constantin Brâncoveanu, Antim Ivireanul a fost ales Mitropolit al Ungrovlahiei, la 28 ianuarie 1708, fiind instalat în funcție pe 22 februarie al aceluiași an. În această calitate, a înființat o tipografie la Târgoviște, unde a tipărit un număr de 18 cărți (5 grecești, una slavo-română, una slavo-româno-greacă, 11 românești), a înființat prima bibliotecă publică în București. Fiind un apărător al drepturilor Bisericii și ale poporului român, din pricina atitudinii sale antiotomane, în toamna lui 1716, domnitorul Nicolae Mavrocordat (primul domn fanariot al Țării Românești), l-a înlăturat din scaun, a fost închis, caterisit de patriarhul ecumenic și condamnat la exil pe viață în mănăstirea Sf. Ecaterina de la Muntele Sinai, fiind ucis de ostașii turci care îl escortau pe drumul exilului. În 1966 Patriarhia Ecumenică a ridicat caterisirea nedreaptă care era asupra Sfântului Antim, iar în anul 1992 a fost recunoscut în chip sobornicesc drept Sfânt Ierarh și Sfințit Mucenic.
1712 – S-a născut Bod Péter
22 februarie 1712, Cernatu de Sus, Covasna – 2 martie 1769, Ighiu, Alba
Cărturar umanist, pastor reformat, istoric și scriitor secui transilvănean, figura cea mai reprezentativă a istoriografiei maghiare transilvănene din secolul al XVIII-lea. Și-a desăvârșit studiile la Aiud (1724–1729), apoi la Leida (1740–1743), specializându-se în filosofie, teologie, istorie și jurisprudență. A fost preot la Ighiu timp de 20 de ani (1749–1769). Una dintre cele mai cunoscute opere ale sale este Magyar Athenas (Ateneul maghiar) cu caracter biografic și bibliografic, referiindu-se la oamenii de litere și cronicarii de origine maghiară. Totodată, a fost autorul primei istorii a românilor din Transilvania, Brevis Valachorum Transylvaniam incolentium Historia in qua populi Valachici in Transylvania status civilis et eclesiasticus, profani item ac sacri Ritus precipue vero Unionis cum Romano-Catolicis ab anno 1648, în care a insistat asupra epocii daco-romane, asupra procesului de romanizare a Daciei și a originii poporului român. Lucrarea a fost editată în 1890, de către reprezentanții luptei naționale române, Timotei Cipariu și Vincențiu Babeș. A mai publicat lucrări referitoare la istoria tiparului transilvănean și la istoria secuimii.
1739 – Au luat foc casele Mănăstirii Sfântul Sava din București
În cea de-a treia domnie în București a lui Constantin Mavrocordat, la 22 februarie 1739, a izbucnit un incendiu la casele Mănăstirii Sf. Sava, care a atins și alte două biserici, dar Vodă a intervenit prompt „pentru îndreptarea și înnoirea părților arse”, acordând „trei pungi de la Cămara sa”.

Constatin Daponte relata în ale sale Ephemerides daces: „…au ars atunci 16 case boierești, 49 de case de negustori, 77 de case mai mici, 5 chilii mănăstirești, 40 de măcelării și 9 prăvălii”.
1810 – S-a născut Grigore Alexandrescu
22 februarie 1810, Târgoviște – 25 noiembrie 1885, București

Poet, fabulist și prozator. Rămas orfan și sărac de mic, a dovedit o inteligență deosebită și o memorie extraordinară. A devenit elev la Colegiul Național Sfântul Sava din București, fiind coleg cu Ion Ghica. L-a cunoscut pe Ion Heliade Rădulescu. I-a uimit pe toți prin talentul său poetic. Un timp a locuit acasă la Heliade, care i-a publicat prima poezie, Miezul nopții, în Curierul Românesc, urmată de elegia Adio. La Târgoviște. O vreme a fost ofițer, dar a demisionat. Din pricina unor scrieri, Anul 1840 și Lebăda și puii corbului, a fost întemnițat. A ocupat funcții mărunte. În 1848 era redactor al ziarului Poporul suveran. Poezia sa a fost influențată de ideile care au pregătit Revoluția din 1848. A fost ultimul fabulist autentic din literatura română, lăsându-ne vreo 40 de fabule, în care adevărul e mascat, din cauza cenzurii autorităților: Câinele și cățelul, Boul și vițelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală etc. A consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola, meditația și satira. A tradus din Lamartine și Byron.
1821 – Eteriștii în frunte cu Alexandru Ipsilanti au pornit din Chișinău spre Țările Române
Pentru a evita urgia mahomedanilor, un număr important de locuitori din Moldova și Țara Românească s-au refugiat în Basarabia, în intervalul martie–septembrie 1821. Alexandru Ipsilanti, general-maior în armata rusă a strâns în mod clandestin la Chișinău o armată formată din greci, macedoromâni, bulgari, sârbi, albanezi și arnăuți. La 22 februarie/6 martie 1821, detașamentul eterist condus de Alexandru Ipsilanti a trecut frontiera de la Prut, bazându-se și pe ridicarea populației de aici și, mai ales, pe sprijinul domnitorului moldovean Mihail Suțu, cu scopul eliberării Greciei de sub dominația turcilor. Ajungând la Iași, a declanșat acțiuni insurecționale. De la Iași, unde turcii au fost măcelăriți și lumea îngrozită, s-a îndreptat spre București, unde spera să-i vină în ajutor armata revoluționară românească în frunte cu Tudor Vladimirescu.
Mai mult: 40.000 de oameni din Principatul moldovei se refugiază în Basarabia de Dinu Poștarencu [Historia]
1881 – S-a născut Petre Grimm
10/22 februarie 1881, Bucuresti – 3 decembrie 1944, Sibiu
Istoric literar și traducător. A absolvit Facultatea de Filologie de la Universitatea București, fiind licențiat în Limba franceză și Limba germană. A urmat specializări în anglistică și germanistică în Marea Britanie, Franța, Germania și Austria. A fost profesor la Târgu Jiu, Turnu Severin și Târgoviște, apoi la Universitatea din Cluj. Este posibil să fi debutat ca traducător în 1894, cu o tălmăcire din Th. Hales, apărută în Biblioteca familiei. A colaborat apoi la Timișoara, Convorbiri literare, Transilvania, Dacoromania, Gândirea, Junimea literară, Datina, Societatea de mâine, Hyperion, Făt-Frumos etc. A scris: Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, Robert Burns, poetul țărănimii, Glosarul lui Creangă și a tradus din Alfred Tennyson, William Cowper, Robert Burns, Byron, Shakespeare.
1900 – Prima audiție a Sonatei nr. 2 pentru vioară și pian de George Enescu
Prima interpretare a sonatei a avut loc la Paris, într-un concert care făcea parte din seria Concertelor Colonne, cu Jacques Thibaud la vioară și compozitorul, George Enescu la pian.
Sonata nr. 2 pentru vioară și pian • Interpretează George Enescu și Dinu Lipatti
1901 – S-a născut Justinian Marina
Ioan Marina; 22 februarie 1901, Suiești, Vâlcea – 26 martie 1977, București
Al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, între 1948–1977. A fost patriarhul care a acceptat colaborarea dintre Biserica Ortodoxă și autoritățile comuniste. Viitorul patriarh Justinian își datorează ascensiunea în ierarhia Bisericii faptului că îl ajutase pe liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej să se ascundă în casa parohială din Râmnicu Vâlcea în urma evadării acestuia din lagărul de la Târgu Jiu în anul 1944. O mostră a gândirii sale: „Stalin, conducătorul Partidului Comunist, duce la îndeplinire legea istoriei, cu alte cuvinte acționează așa cum dorește Dumnezeu, motiv pentru care trebuie să ne supunem lui. Omenirea poate fi reînnoită după modelul rusesc; de aceea nici un creștin nu se poate opune ideii – crude, ce-i drept – care va crea un om nou pe întreaga planetă […] Cristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic. Prin urmare Cristos este sovietic!”.
1902 – S-a născut Constantin Macarovici
22 februarie 1902, Negrești, Vaslui – 7 februarie 1984, Cluj-Napoca
Chimist, profesor universitar, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de științe a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, devenind licențiat în chimie în 1926. A trecut prin toate treptele profesionale la Facultatea de Chimie a Universității din Cluj, până la director adjunct. A desfășurat o intensă muncă de cercetare științifică, studiind, prin diverse metode, compușii chelatici cu hidroxiacizi organici; a stabilit noi metode analitice de dozare a zincului, cobaltului și sodiului etc.; a efectuat studii de sonochimie și de valorificare a unor resurse minerale indigene; a elaborat noi metode analitice pentru controlul medicamentelor.
1903 – S-a născut B. Jordan
22 februarie 1903, Jorăști, Covurlui/Galați – 30 iunie 1962, București
Învățător, scriitor, publicist, reprezentant al romanului social românesc al secolului XX, membru al Societății Scriitorilor Români din 1935. A urmat Școala Normală de Băieți „Șt.O. Iosif ” din Brăila (1919–1921), continuând studiile la Școala Normală „Spiru Haret” din Buzău (1921–1923). A fost învățător la Școala primară „I.C. Brătianu” din Ismail, director al revistei Expres din Ismail, director al revistei Orientări din Moinești, învățător la Școala primară Progresul din București, funcționar la Fundația Culturală din București, fiind responsabil al publicației Școala țăranului, redactor la Gazeta învățământului, redactor principal la Frontul plugarilor, consilier cultural, referent tehnic în Ministerului Educației și Învățământului. A fost membru al Organizației Frontul plugarilor. A debutat publicistic cu poezia La Schit, în revista clujeană Cultura poporului (1923) și în proză cu schița Vine Ministrul, în Bilete de papagal (1928). A colaborat la Cultura poporului (Cluj), Curierul Basarabiei de Sud, Cuvântul, Dimineața, Expres (Ismail), Gazeta învățământului, Graiul satelor, Lanuri, Licurici, Pagini literare, Rampa, România literară (condusă de Liviu Rebreanu), Straja Moldovei, Universul, Universul literar, Viața Basarabiei, Viața Românească. Debutul editorial s-a produs în 1933, cu romanul Normaliștii. A tradus, împreună cu Teodor Holban, celebrul roman Țăranii de Wladyslaw Reymont.
1903 – S-a născut Tudor Mușatescu
22 februarie 1903, Câmpulung-Muscel – 4 noiembrie 1970, București
Poet, prozator, dramaturg, umorist și publicist. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie și Facultatea de Drept. Provenind din familia unui avocat, dar contaminat de înclinațiile artistice ale mamei sale, a fost cuprins de patima scrisului încă din anii de școală; a scris epigrame, a compus de unul singur o revistă scrisă de mână, Ghiocelul, cu versuri, schițe și chiar cu o piesă de teatru, intitulată Ardealul. A scris nuvele, romane, poezie, dar succesul i-a fost adus de teatru. La maturitate s-a dedicat trup și suflet teatrului, în calitate de dramaturg, traducător, director de scenă, de conducător și proprietar de teatru. Criticii l-au considerat un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialene de moravuri, prin tipologie, situații și dialoguri spirituale. Debutul scenic l-a avut la Paris, în 1923, în piesa Focurile de pe comori. Piesele sale de teatru, cu deosebire comediile Titanic-Vals, …escu, Visul unei nopți de iarnă, sunt remarcabile prin verva replicilor și prin comicul intrigii, având mare succes și în străinătate, fiind și ecranizate. Multe dintre piesele lui Mușatescu au fost traduse în limbile franceză, engleză, germană, italiană, greacă, poloneză, cehă etc.
Tudor Mușatescu – …escu • Ion Lucian, Radu Beligan, Nicolae Gărdescu, Nicky Atanasiu, Virginica Romanovschi, Grigore Vasiliu Birlic, Alexandru Giugaru, Nicolae Stroe
1904 – S-a născut Nagy István
22 februarie 1904, Cluj – 24 aprilie 1977, Cluj-Napoca
Prozator și dramaturg român de limbă maghiară, membru titular (din 1974) al Academiei Române. Rămas orfan de tată la vârsta de numai 10 ani, a lucrat ca muncitor tâmplar, cunoscând astfel viața grea a proletariatului din perioada interbelică. Ca studii avea numai patru clase elementare și o școală de ucenici tâmplari. În anii 1920 a lucrat la București și pe șantierele navale din Galați și Brăila. Încă din anul 1919 a fost implicat în mișcarea muncitorească, devenind membru al Partidului Comunist din România în anul 1931. A desfășurat o intensă activitate politică ilegală, fiind arestat și condamnat în mai multe rânduri. A fost deținut în închisorile de la Jilava, Doftana și Caracal. A debutat în anul 1930, fiind unul dintre colaboratorii permanenți ai revistei Korunk.
1905 – Primul sindicat muncitoresc din România
După anul 1900 au apărut uniuni de sindicate, create pe ramuri din aceleași profesii sau meserii înrudite. I.C. Frimu și Voicu Andreescu-Râureanu au înființat la 22 februarie Sindicatul lucrătorilor tâmplari. În scurt timp, la 13 martie s-a înființat Sindicatul strungarilor, iar la 20 martie s-a înființat Sindicatul lucrătorilor din fabricile de încălțăminte.
1907 – Răscoala țărănească s-a extins în județele Dorohoi și Iași
La 22–23 februarie 1907 au avut loc primele mișcări țărănești mai însemnate. Principalele cauze ale răscoalei au fost: diferența enormă dintre suprafața de pămînt deținută de marii latifundiari și cea deținută de țărani; impunerea țăranilor spre cultivarea culturilor destinate exclusiv exportului (grâu, rapiță etc), pentru profituri mai mari; creșterea fenomenului arendășiei – boierii nu mai doreau să se ocupe direct de administrarea proprietăților, închiriind domeniile lor unor intermediari (arendași), în schimbul unei sume fixe (arendă). Arendașii, la rîndul lor încercau să obțină de pe seama țăranului profituri cît mai mari într-o perioadă cît mai scurtă de timp. Fiind mult mai duri și neînduplecați cu țăranii decât boierii, arendașul ajunsese să fie dușmanul principal al țărănimii din România.
1910 – S-a născut György Kovács
22 februarie 1910, Cluj – 9 noiembrie 1977, București
Actor de teatru și film, Artist al Poporului. În peste 40 de ani de activitate scenică, pe scena Teatrului Național din Cluj și al Teatrului din Târgu-Mureș, a susținut numeroase roluri care i-au permis să-și manifeste originalitatea talentului dramatic. Pe ecran, a debutat în anul 1957, cu rolul generalului conte von Karg din filmul Pădurea spânzuraților. Alte filme: Serbările galante, Dacii, Mihai Viteazul, Pistruiatul, Vlad Țepeș.
Trei zile și trei nopți (1976) • George Constantin, Petrică Gheorghiu, Gheorghe Dinică, Amza Pellea, Irina Petrescu, Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Gabriel Oseciuc, Constantin Codrescu
1915 – S-a născut Eugen Popescu
22 februarie 1915, Bălteni, Olt – 20 februarie 1997
Economist, scriitor, memorialist și publicist, stabilit în SUA. În clasa a VII-a a scris o lucrare Despre scrierile politice ale lui Mihai Eminescu, foarte apreciată. Studenția i-a fost foarte agitată, cu greve și pichete studențești, dar și acțiuni caritabile. A fost arestat în 1945 și deținut în lagărul de la Slobozia, fiind suspectat de activitate anticomunistă; arestat din nou în 1952, până la eliberarea din 1957, a trecut prin 14 închisori și o colonie de muncă forțată. Procesul, cu acuzații imaginare și martori mincinoși a fost la Craiova; după cum notează el în cartea sa autobiografică, Articolul 193, cu aliniatele 1, 2, 3, pe baza căruia a fost condamnat, nici nu figura în Codul Penal al României în anul arestării sale. În 1973 a luat calea exilului, în Germania. Cartea sa, Sub două dictaturi (Freiburg, 1985) consemnează întâmplări semnificative privind funcționarea aparatului administrativ comunist, din perioada când lucra în sectorul Gostat. Stabilit în SUA din 1979, a înființat, la San Diego (California), Institutul Român de Cercetări Istorice.
1923 – S-a născut Zephi Alșec
22 februarie 1923, București – 8 iulie 1992, Ploiești
Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Teatru și Film în 1948 și a fost repartizat la Teatrul de Stat din Ploiești, al cărui director era Toma Caragiu, fiind printre primii actori ai acestui teatru și a rămas pentru totdeauna în acest oraș. A debutat pe marele ecran în perioada studenției, cu rolul lui Ianot din filmul Furtul de la Arizona (1945), regizat de Mircea Botez. De-a lungul carierei sale a fost distribuit în peste 20 de filme, în 1978 a jucat în filmele germane Severino, Im Staub der Sterne. Din filmografie: Sfînta Tereza și diavolii, Nemuritorii, Actorul și sălbaticii, Artista, dolarii și ardelenii, Duminică în familie.
Sfînta Tereza și diavolii (1972) • Ion Dichiseanu, Peter Paulhoffer, Réka Nagy, Cornel Coman, Vasile Nițulescu, Zephi Alșec, Costel Constantinescu, Ion Anghel etc.
1926 – S-a născut Gheorghe Adoc
22 februarie 1926, Socodor, Crișana/Arad
Pictor, grafician, gravor, ilustrator de carte și sculptor. A absolvit cursurile Institutului de Arte Plastice din București avându-i profesori pe M.H. Maxy, Jean Alexandru Steriadi și Simion Iuca. A participat la expoziții de grup și personale în Palatul Culturii din Iași, Palatul Parlamentului București, Muzeul de Istorie Chișinău, Bienala de la Veneția. A făcut lucrări monumentale: Bustul lui Mihai Viteazul la Buenos Aires, bustul lui Onisifor Ghibu din Oradea, monumentul Eminescu-Slavici de la Mănăstirea Putna, busturile lui Mihai Viteazul, Nicolae Bălcescu și Alexandru Ioan Cuza solicitate de Ministerul Afacerilor Externe pentru a fi amplasate în capitalele Argentinei, Chile și respectiv Columbiei, dar cea mai reprezentativă lucrare este Statuia Independenței din Iași, realizată împreună cu soția sa, sculptorița Gabriela Manole-Adoc – în timp ce soția sa a sculptat statuia, Independența, Gheorghe Adoc a realizat basoreliefurile de pe soclul statuii.
Gheorghe Adoc – Ilustrație de carte [ColoRo]
Gheorghe Adoc – interviu de Cleopatra Lorințiu
1928 – S-a născut Irinel Liciu
Silvia Lia Voicu; 22 februarie 1928, Cluj – 26 mai 2002, București
Balerină, prim-solistă a baletului Operei Române din București. A studiat baletul la Cluj cu mătușa sa, Elena Penescu Liciu, specializându-se la Moscova și Leningrad. A debutat în 1948 în piesa Faust. A fost prim-solistă a Baletului Operei Române din București (1950–1970). A interpretat majoritatea rolurilor principale din baletele clasice, iar spre sfârșitul carierei a abordat și dansul contemporan. A susținut spectacole în mai multe state europene: Franța, Italia, Grecia, Bulgaria, Polonia și Rusia, precum și pe alte continente, alături de balerinii Magdalena Popa, Alexa Mezincescu, Elena Dacian, Gabriel Popescu, Gelu Barbu. Rolurile din Lacul Lebedelor și Romeo și Julieta au fost foarte bine primite de critici. Cu Lacul Lebedelor a înregistrat un uriaș succes la Moscova, unde a refuzat să rămână definitiv, pentru a dansa. A fost căsătorită cu poetul Ștefan Augustin Doinaș. Au trăit o frumoasă poveste de dragoste, timp de 42 de ani, la moartea acestuia alegând să-și curme viața.
Charles Gounod – Faust Walpurgisnacht • Irinel Liciu și Gabriel Popescu
1928 – S-a născut Eduard Jurist
22 februarie 1928, Chișinău, România/R. Moldova – 4 iunie 2004, București
Scriitor de literatură pentru copii și proză science-fiction și dramaturg. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din București. Încă student fiind, a fost angajat redactor la secția de literatură pentru copii a Editurii de Stat. În această perioadă și-a început activitatea de scriitor și de traducător. În 1948 s-a transferat la Radiodifuziunea Română, unde a lucrat mai întâi ca redactor, apoi ca șef de secție la emisiunile pentru copii și tineret. Din scrierile sale: Pentru voi, copii (1955, debut editorial), Alarmă în subterană, Duțu, Lucu și vacanța de primăvară, Ochelarii de scris povești, Captivi in spațiul comic, Ultima călătorie cosmică, Umor expres, Agresiunea nocturnă, Paharul de cristal, Subiecte de conversație, Umordinatorul – dicționar de impresii etc.
1932 – S-a născut Aurel Grigoraș
22 februarie 1932, București – 28 ianuarie 2000
Dirijor care a condus vreme de 35 de ani Corul Radiodifuziunii Române. A absolvit în 1953 Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, secțiile Dirijat coral și Pedagogie muzicală, beneficiind de îndrumarea unor însemnați mentori: D.D. Botez, I.D. Chirescu, I. Dumitrescu, N. Buicliu, Zeno Vancea, Theodor Rogalski. A fost dirijorul corului Teatrului de operetă din București, între 1965–2000, a condus Corul Radiodifuziunii Române, în anul 1975 a condus Corul Operei din Ankara (Turcia). De-a lungul timpului, dirijorul Aurel Grigoraș și Corul Radiodifuziunii au întreprins diferite turnee în: Bulgaria, Ungaria, Germania, Italia, Spania, Israel.
Traian Popescu – Aiud “Zarca” • Orchestra Națională Radio – dirijor Paul Popescu, Corul Radio – dirijor Aurel Grigoraș
1932 – S-a născut Carol Roman
22 februarie 1932 – 30 noiembrie 2022
Ziarist și scriitor, supranumit „decanul de vârstă al presei românești”, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști și al Uniunii Scriitorilor din România. Licențiat în Filosofie și ziaristică, a fost comentator de politică externă la diferite posturi de radio și televiziune din România, precum și colaborator la publicații importante, printre care Scînteia tineretului, Femeia, România liberă, Contemporanul, Gazeta Literară. A realizat anchete internaționale: Există un secret al celebrității? (cu laureați ai Premiului Nobel), La o secundă de mileniul III (cu mari personalități din România și străinătate) etc. A fost director-proprietar al unor edituri particulare, directorul general al revistei Balcanii și Europa, pe care a fondat-o și care s-a distins prin analize avizate asupra politicii externe. Printre cărțile publicate se numără: Die rumanische Revolution, Misterele Revoluției române, Războiul unui inocent, O viață printre ziare. Oameni, umbre și fantome, Mersul pe sârmă la români, Bulă, mon amour, Să te încrezi în vise, Ziaristul și fascinația clipei etc., iar prefațatori ai cărților sale au fost Henri Coandă, Mihnea Gheorghiu, Ion Cristioiu, Zoe Petre etc.
1933 – S-a născut Justin Capră
Virgilius Justin Capră; 22 februarie 1933, Măgureni, Prahova – 19 ianuarie 2015, Ploiești
Inventator, profesor și inginer. Încă de mic copil a fost preocupat de știință și tehnică, construind diferite mașinuțe cu motorașe de ceas. A urmat Școala Superioară de Aviație de la Mediaș (1952–1956), care pregătea ofițeri, absolvind ca subinginer în aviație. A realizat peste 130 de invenții, dintre care 72 sunt prototipuri de automobile cu un consum redus de combustibil, 7 aparate de zbor și 15 motoare neconvenționale. În 1956 a conceput primul aparat individual de zbor: renumitul rucsac zburător, dar ideea sa a fost brevetată șapte ani mai târziu în SUA (probabil furată). Numeroase dintre invențiile sale nu au fost omologate, la intervenția Securității.
1935 – Reînființarea Monetăriei Naționale
Prima Monetarie a fost înființată în 1870, într-un sediu de pe Șoseaua Kisselef. Funcționarea sa a fost îngrădită de dominația otomană; timp de 45 de ani, moneda românească se comanda în străinatate, Monetaria ocupându-se doar cu baterea de medalii. Clădirea a fost demolată prin 1912. După recunoașterea independenței de stat a României, Monetaria a reluat baterea de monedă în 1879, fără nici o îngradire. Legea nr. 391/22 februarie 1935 a corectat și completat sistemul monetar existent. Decretul regal nr. 392, din aceeași zi a hotărât înființarea Monetăriei Naționale. Cu finanțare din partea Băncii Naționale, lucrările de construcție a sediului au început pe 25 mai, fiind terminate 7 luni mai târziu, iar construcția s-a predat Ministerului de Finanțe, în subordinea căruia urma să funcționeze monetăria. Pe 20 decembrie 1935, s-a inaugurat localul din strada Fabrica de Chibrituri (demolat și acesta, în prezent).
1936 – S-a născut Bodor Ádám
22 februarie 1936, Cluj
Scriitor maghiar, stabilit în Ungaria în 1982. Între 1952–1954 a fost deținut politic, condamnat pentru participarea sa la IKESZ (Organizația Ilegală Anticomunistă, pe care o fondase), închis la Gherla. A fost membru fondator al Bibliotecii virtuale gratuite a Academiei Literare Digitale Ungare. Cărțile care l-au făcut cunoscut peste tot în lume, Zona Sinistră (1992) și Vizita arhiepiscopului (1999), sunt, amândouă, romane ale unor lumi închise, neliniștitoare, cu reguli proprii, în care individul nu e decât o rotiță a marelui mecanism social. Bodor a fost de asemenea un cunoscut scenarist, a lucrat cu regizori maghiari celebri, ale căror filme au avut mare succes la festivalurile de film din Ungaria și Europa.
1938 – S-a născut Paul Neagu
22 februarie 1938, București – 16 iunie 2004, Londra
Artist plastic, pictor, desenator, grafician, sculptor, eseist, poet, profesor de artă englez din România. În 1965 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. A avut prima expoziție personală la Galeria Amfora din capitală. În 1969 s-a stabilit în Marea Britanie de unde, după 1989, a revenit periodic în România. A avut numeroase expoziții personale și de grup în Marea Britanie, Germania, Elveția, Irlanda, Franța, Austria, Ungaria, Slovenia, Grecia, România, Statele Unite, Canada, Japonia, China. A fost o figură emblematică a neoavangardei anilor ’60–’70 ai secolului XX. I s-au acordat Premiul „Tony Cobbeld” (1976), Premiul Consiliului Artelor, din Marea Britanie (1973 și 1978) și a fost decorat de Guvernul Japoniei (1996). A fost bursier al Arts Council (UK, 1975) și al The Pollock-Krasner Foundation (USA, 1990, 1991 și 2004). A predat la Chelsea School of Art, Royal College of Art și la Universitatea Concordia din Montreal, Canada. Lucrările sale se găsesc în muzee sau colecții din Marea Britanie (Tate Britain, Victoria and Albert Museum, Scottish National Gallery – Edinburgh, Arts Council, The Henry Moore Foundation, Goodwood etc), Germania, Elveția, Canada, Statele Unite (Philadelphia Museum of Art, Chicago Art Institute), Japonia (Fukuoka Museum, Toshigi Museum), România (Muzeul Național de Artă, Muzeul Național de Artă Contemporană, Muzeul Banatului etc). Lucrări monumentale se pot vedea înîn Marea Britanie, România (București și Timișoara), China (Guilin).
Sculptorul Paul Neagu Interviu (Timișoara, 1994)
1945 – S-a născut Cornel Ciupercescu
22 februarie 1945, Brăila – 4 decembrie 2022
Actor de teatru și film. A absolvit în anul 1970 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” din București, la clasa George Carabin. A interpretat numeroase roluri la Teatrul de Stat din Târgu Mureș: Boze în Pădurea împietrită de Sherwood Anderson, Tase în Un individ suspect de Sterea Popovici și la Teatrul Municipal din Ploiești Rică Venturiano în O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, Valère în Avarul de Molière, Malcolm în Macbeth de William Shakespeare. Din 1990, a fost actor al Teatrului Evreiesc de Stat, timp de aproape trei decenii, în roluri precum Saladin în Nathan înțeleptul de G.E. Lessing, Gaston Schmaltz în Povestea unei bănci particulare, de Friedrich Dürrenmatt, rolul titular în Golem, de H. Leivik, sau Ulrich von Hutten, în Elogiul nebuniei, de Dumitru Solomon. A jucat în numeroase filme, dintre care: Conspirația (Debut, 1972), La răscrucea marilor furtuni, Actorul și sălbaticii, Între oglinzi paralele, Munții în flăcări, Castelul din Carpați, Cel mai iubit dintre pământeni, Trenul vieții, Amen, Totul pentru copiii mei, Tatăl fantomă, Nașa.
Munții în flăcări 1980 • Vlad Rădescu, Silviu Stănculescu Cornel Coman, Cornel Ciupercescu, Alexandru Drăgan, Mircea Moldovan, Ștefan Velniciuc etc.
1945 – S-a născut Răsvan Cernat
22 februarie 1945, București
Dirijor și compozitor. Născut într-o familie de muzicieni, a fost dublu licențiat al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București (Dirijat și Compoziție) și Doctor în Muzicologie al Universității „George Enescu” din Iași. A urmat stagii de perfecționare cu maeștrii Franco Ferrara (Veneția) și Sergiu Celibidache (Bologna și Paris). După debutul la pupitrul Filarmonicii din Oradea, a fost succesiv dirijor titular al Filarmonicii „Gheorghe Dima” din Brașov și al Operei Naționale din Iași. Director artistic, apoi dirijor și director general al Operei Naționale Române din București, a contribuit decisiv la relansarea internațională a primei scene lirice a țării, cu spectaculoase turnee ale întregului colectiv în Japonia, Spania, Grecia, Italia, Franța, Olanda, Elveția. Are un important palmares național și internațional, Iosif Sava îl considera „marele liric al generației sale”.
Wolfgang Amadeus Mozart – Concertul nr. 20, KV 466 • Filarmonica „Ion Dumitrescu” Vâlcea, Dirijor Răsvan Cernat, pian Mădălin Voicu Jr.
1952 – S-a născut Voicu Popescu
22 februarie 1952, București
Muzician, dirijor, artist liric și regizor muzical. A fost regizor muzical la Televiziunea Română, artist liric la Corul Național de Cameră Madrigal, din 1988 și până în prezent este dirijor al Corului de Copii Radio, dirijorul Corului SOUND al Casei de Cultură a Studenților din București, lector la clasa de ansamblu vocal a Facultății de Music-Hall, Universitatea Ecologică București, maestru corepetitor și director artistic la Corului Național de Cameră Madrigal. În februarie-mai 2000 a asigurat producțiile artistice ale Corului Academic al Societății Române de Radiodifuziune, iar între 2011–2014 a preluat bagheta Corului Național de Cameră Madrigal. A fost distins cu Medalia Meritul Cultural cl.II (2003) și a primit Premiul pentru cel mai bun dirijor al Festivalului Concurs Internațional de Muzică Sacră de la Preveza, Grecia (2005).
Tudor Jarda – Mă luai, luai • Corul SOUND, Dirijor Voicu Popescu
1961 – S-a născut Cristina Anghelescu
22 februarie, 1961, București
Violonistă. Și-a început studiile muzicale sub îndrumarea tatălui său, violonistul Aurelian Anghelescu, s-a perfecționat în cadrul Conservatorului „Ciprian Porumbescu” la clasa Ștefan Gheorghiu, maestru violonist. Este laureată a concursurilor „J. Thibaud” – Paris, „Alberto Curci” – Neapole, „Tibor Varga” – Sion, „Dr. Luis Sigale” – Vina del Mar, „Ceaikovski” – Moscova, „Jan Sibelius” – Helsinki, aceste premii propulsand-o in prim-planul lumii muzicale internaționale. A devenit solistă a Orchestrelor și Corurilor Radio din București. Din 1990 a realizat și numeroase înregistrări radio și discografice ale concertelor de Mozart, Mendelssohn, Ceaikovski, Anotimpurile de Vivaldi etc. A cântat în principalele centre muzicale europene, Moscova, Paris, Helsinki, Madrid, Taiwan, Thailanda, America de Nord și America de Sud.
Ceaikovski – Concertul pentru vioară și orchestră • Orchestra Inginerilor, Dirijor Andrei Iliescu, Vioară Cristina Anghelescu
1969 – A încetat din viață Nicolae Dașcovici (13 februarie 1888 – 22 februarie 1969)
Jurist, istoric și publicist; membru corespondent al Academiei Române.
1973 – A încetat din viață Ioan Gheorghe Savin (19 decembrie 1885 – 22 februarie 1973)
Profesor de teologie; a desfășurat o bogată activitate didactică și publicistică la Iași, Chișinău și București; deținut mulți ani în închisorile comuniste.
1977 – A încetat din viață Marcel Anghelescu (3 noiembrie 1909 – 22 februarie 1977)
Celebru actor de teatru și film; Artist Emerit și Artist al Poporului; distins cu Ordinul Meritul Cultural cl. I.
1990 – S-a născut Marius Alexe
22 februarie 1990, București
Fotbalist care joacă pe post de atacant. Și-a făcut junioratul la Dinamo București, dar a debutat oficial în Liga I pentru Astra Ploiești, Debutul la echipa mare a lui Dinamo București s-a petrecut în 2009, câștigând cu această echipă Cupa României și Supercupa României, ambele în 2012. A mai lucat la clubul turc Karabükspor pe postul de extremă, Concordia Chiajna și Campionii FC Argeș, în prezent fiind liber de contract. A jucat pentru echipa națională de juniori, România U-17 – 6 meciuri/1 gol, U-19 – 8 jocuri/1 gol și pentru România U-21 – 10 meciuri/2goluri, având și 7 apariții la echipa națională a României.
1991 – A încetat din viață Alexandru Raicu (18 iunie 1914 – 22 februarie 1991)
Poet, prozator, traducător și jurnalist.
1992 – Centrul Euro-Atlantic
A fost inaugurat la București în prezența secretarului general al NATO, germanul Manfred Wörner.
1994 – A încetat din viață Ștefan Balș-Lupu (27 octombrie 1902 – 22 februarie 1994)
Arhitect; a desfășurat ample acțiuni de restaurare a edificii de cult și monumente istorice; membru de onoare al Academiei Române.
1996 – Tragedia aviatică de lângă Baia Mare
Zece persoane și-au pierdut viața în urma prăbușirii unui avion AN-24, de la Autoritatea Aeronautică Civilă, în Cariera de piatră Sfântul Ioan. Opt persoane se aflau în aeronavă, în vreme ce alți doi se aflau la sol.
1997 – Primul campion mondial la box profesionist pentru România
Pugilistul Mihai Leu a cucerit centura mondială versiunea WBO (World Boxing Organization) la categoria semimijlocie, după ce l-a învins, la Hamburg, în 12 reprize, pe panamezul Santiago Samaniego.
2001 – A încetat din viață Vlad Voiculescu (30 august 1913 – 22 februarie 2001)
Medic neurolog; profesor universitar; membru titular al Academiei Române, membru al Royal Society of Medicine, Société Française de Neurologie.
2002 – A încetat din viață Vlaicu Ionescu (1 aprilie 1922 – 22 februarie 2002)
Pictor, scriitor, traducător; autoritate recunoscută pe plan mondial în materie de traducere, decriptare și interpretare a catrenelor lui Nostradamus; stabilit, la sfârșitul anilor ’60, în SUA.
2011 – A încetat din viață Ion Hobana (Aurelian Manta Roșie; 25 ianuarie 1931 – 22 februarie 2011)
Antologator, critic și teoretician literar, scriitor, ziarist și editor; specializat în domeniul literaturii științifico-fantastice; a publicat povestiri și exegeză SF, exegeză ufologică antologii comentate de science fiction românesc și străin.
2011 – A încetat din viață Petroniu Tănase (23 mai 1916 – 22 februarie 2011)
Călugăr, protosinghel, duhovnic ortodox și stareț al Schitului Prodromu, de la Muntele Athos; membru al grupării Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim; deținut politic
2017 – Parlamentul României, membru cu drepturi depline al Adunării Parlamentare a Mediteranei
Parlamentul României a devenit membru asociat al Adunării Parlamentare a Mediteranei (APM) în anul 2008, iar la cea de a 11-a sesiune plenară a APM (Porto/Portugalia, 22–24 februarie 2017), a devenit membru cu drepturi depline.
2018 – A încetat din viață Șerban Cantacuzino (6 septembrie 1928 – 22 februarie 2018)
Arhitect, istoric și critic de arhitectură britanic de origine română; fondator și președinte al Fundației Pro Patrimonio; membru onorific al Uniunii Arhitecților din România; membru al Institutului Regal al Arhitecților Britanici; Comandor al Ordinului Imperiului Britanic.
2018 – A încetat din viață Vasile Gaftone (10 decembrie 1936 – 22 februarie 2018)
Scriitor, jurnalist, jurist.
#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories
---------- *Ediție revizuită și adăugită
Pingback: 22 februarie în istoria românilor | RomaniaEv