22 Iunie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: La intrarea României în al doilea război mondial, populația a căzut în genunchi rugându-se pentru Basarabia și Bucovina de Nord (fotografie de Willy Prager)

 

1479 – A început construirea cetății Chilia Nouă

Pentru îmbunătățirea sistemului de apărare, Ștefan cel Mare a reconstruit Cetatea Chilia pe malul stâng al Dunării (Cetatea Chilia Nouă), între 22 iunie–6 iulie 1479. La lucrări au participat 800 de zidari și 17.000 de salahori. „Vă leato 6987 [1479] iunie 22 au început Ștefan-Vodă a zidi cetatea Chiliei și au sfârșit-o într-același an, iulie 16” [Grigore Ureche].

 

1498 – Ștefan cel Mare a condus o expediție de represalii în Polonia

A fost o expediție de pedepsire, în urma atacului din anul precedent al regelui Ioan Albert asupra Moldovei, încheiat cu lupta de la Codrii Cosminului. Unități moldovene au asediat orașele poloneze Trembowla, Buczacz, Podhajce și Lvov. Au ars toate așezările și cetățile din Galiția, până aproape de Cracovia. Ca urmare, Ioan Albert a semnat pacea la Cracovia și la Hârlău, angajându-se să-l ajute pe Ștefan împotriva dușmanilor și nu le acorde azil acestora, în timp ce Ștefan se angaja să participe la războiul care urma să fie declanșat de Ungaria și Polonia împotriva Porții Otomane.

1529 – Bătălia de la Feldioara

S-a desfășurat între oastea moldoveană a lui Petru Rareș, intrată în Transilvania de partea lui Ioan Zapolya pe de o parte și partizanii lui Ferdinand de Habsburg pe de cealaltă parte.

Armata moldoveană de 10.000 de oameni, cu o artilerie ușoară, condusă de vornicul Grozav a reușit să-i înfrângă pe imperiali care aveau o armată de 4.000 de oameni și 50 de tunuri mari și să creeze astfel o situație favorabilă pretendentului Ioan Zapolya, care aspira la tronul Ungariei cu sprijin otoman. Drept mulțumită pentru intervenția Moldovei, Ioan Zapolya a dăruit lui Petru Rareș cetatea Unguraș, conform înțelegerii încheiate între cei doi în luna mai din același an.

1861 – Tricolorul a devenit drapelul civil oficial al Principatelor Unite

Domnul Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul românesc din timpul Revoluției de la 1848, roșu-galben-albastru, cu benzile dispuse orizontal ca fiind drapelul civil oficial al Principatelor Unite.

 

1864 – S-a născut Ioan Russu-Șirianu

22 iunie 1864, Șiria, Arad – 12 decembrie 1909, București

Ziarist, scriitor. A absolvit studii pedagogice la Pedagogiul de Stat din Deva. După absolvirea studiilor a fost profesor de istorie la școala pedagogică de fete din București, redactor al ziarelor Lumina pentru toți, Românul și Voința Națională. În anul 1891 s-a întors în Transilvania și a lucrat în redacția ziarului Tribuna din Sibiu, unde a devenit, după retragerea lui Gheorghe Bogdan-Duică, director. În 1893 a întemeiat la Sibiu, împreună cu Eugen Brote și Septimiu Albini, ziarul Foaia Poporului, iar în 1897 a înființat la Arad, împreună cu Vasile Goldiș, Tribuna Poporului. Între anii 1905–1906 a fost deputat în Dieta Ungariei din partea cercului electoral de la Chișineu. Din operele sale: Românii din Dobrițin, Moara din vale, Românii din statul ungar, Românii de peste Carpați, Schițe și nuvele inedite, Militărește.

1874 – S-a născut Constantin C. Orghidan

22 iunie 1874, București – 29 august 1944, Oțelu Roșu, Caraș-Severin

Inginer, colecționar de monede, sigilii și obiecte arheologice, vicepreședinte al Societății Numismatice Române și membru de onoare (din 1942) al Academiei Române. A urmat Școala Politehnică la București. Încă de la început a lucrat în marea industrie românească, îndeosebi în cea metalurgică, înființând și conducând numeroase societăți: Uniunea Metalurgică Română, Socomet, Titan-Nădlag-Călan; administrator general al uzinelor din Reșița, apoi președinte al Camerei de Comerț și Industrie din București. A fost un mare susținător al culturii, prin străduințele sale fiind editate lucrări monumentale, printre care Enciclopedia României coordonată de Dimitrie Gusti. A fost, în același timp, un pasionat colecționar, reușind să strângă o impresionantă colecție (10.167 de piese, dintre care 8.025 de monede grecești, romane, bizantine, medievale, moderne și contemporane, medalii, sigilii, ponduri, pietre gravate, obiecte arheologice, camee, una de dimensiuni impresionante – Cameea Orghidan), pe care a donat-o, în 1944, Academiei Române. A fost membru în comitetul de direcție și în comitetul de administrație al Muzeului Municipiului București, al Societății Numismatice Române. A fost distins cu ordinele Coroana României în grad de Cavaler (1911) și de Mare Ofițer (1926), Steaua României în grad de Comandor (1923), Meritul Comercial și Industrial (1926).

1875 – Semnarea primului acord comercial româno-austriac

Convenția comercială româno–austro-ungară, pe baza clauzei națiunii celei mai fovorizate, s-a semnat la Viena la 10/22 iunie 1875, fiind compusă din 32 articole. Apreciată în general ca pozitivă din punct de vedere politic prin prisma afirmării unei anumite independențe față de Imperiul Otoman, ea s-a dovedit dezavantajoasă din punct de vedere economic. Deși Convenția enumera anumite reciprocități și facilități, România nu a dispus întotdeauna și de mijloacele necesare de a le exploata. Convenția prevedea deplina libertate a importului, exportului și a tranzitului. Făceau excepție numai măsurile de prohibiție cu privire la armele de război, praful de pușcă, sarea și tutunul sau prohibițiile de natură sanitară. România, aflată sub suzeranitatea Porții Otomane, accepta orice condiții pentru a avea parteneri externi direcți, avantajul ei economic fiind posibilitatea desfacerii produselor agricole pe piața imperiului dualist fără taxe vamale, sau cu taxe reduse. Mai important, era avantajul politic – încheierea nemijlocită a unei asemenea convenții cu o mare putere europeană marca un pas semnificativ în afirmarea independenței de stat. În schimb, România trebuia să accepte pătrunderea masivă pe piața proprie a mărfurilor industriale austro-ungare, care concurau puternic producția autohtonă, descurajând inovațiile, întârziind apariția industriilor interne și, implicit, modernizarea țării.

1882 – S-a născut Tiberiu Crudu

22 iunie 1882, Tudora, Botoșani – 25 august 1952, Botoșani

Prozator și profesor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Și-a făcut studiile universitare la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1902–1905), la Sorbona și College de France. A avut o strălucită carieră didactică, fiind profesor de Istorie la Dorohoi, profesor și director la Școala pregătitoare de învățători din Tudora, director la Școala Normală „Mihai Eminescu”, profesor la Școala Normală de Învățătoare și la Liceul „A.T. Laurian” din Botoșani. Pentru activitatea didactică a fost distins cu Ordinul Meritul cultural clasa I și Coroana României (1922). Proza sa poartă marca realismului tradițional, reconstituind atmosfera rurală. A făcut parte din colectivul de redacție a celor mai importante publicații culturale botoșănene apărute între anii 1919–1927, Junimea Moldovei de Nord și Revista Moldovei. A scris: Șapte ani din viața unei școli normale, De pe la noi ce-a fost odată, Sihăstria Sihlei (1933, Premiul Academiei Române).

1902 – S-a născut Alexandru Ghika

22 iunie 1902, București – 11 aprilie 1964, București

Matematician și pedagog, membru titular (din 1938) al Academiei de Științe din România și membru titular (din 1963) al Academiei Române. În 1922 a luat licența în Matematici la Sorbona, iar în 1929 a obținut Doctoratul. În 1932 a intrat asistent la Facultatea de Științe din București, apoi conferențiar, profesor de Analiză funcțională, a devenit șef de catedră la Teoria Funcțiilor. Activitatea sa științifică a fost bogată, împletită permanent cu o activitate didactică de înaltă calitate. Contribuțiile sale se referă la analiza funcțională, unde a introdus noțiunile de funcție cvasianalitică generală, paranormă, poliedroid convex, modul unitar topologic, precum și operațiile topologice de limită proiectivă, limită inductivă, reuniune și intersecție topologică de spații local convexe. A introdus în învățământul românesc studiul analizei funcționale – disciplină nouă pe plan mondial, fiind fondatorul școlii românești de analiză funcțională. Din scrierile sale: Introducere în teoria funcțiilor armonice, Ecuații integrale și aplicațiile lor la funcțiile armonice, Curs de teoria funcțiilor reale, Teoria funcțiilor generalizate, Analiză funcțională.

1905 – S-a născut Nicolae Mărgineanu

22 iunie 1905, Mihalț, Alba – 13 iunie 1980, Cluj

Psiholog, declarat membru post-mortem al Academiei Române (din 2012). Și-a luat licența în 1927 și Doctoratul în Filosofie, specialitatea Psihologie în 1929 al Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj, cu mențiunea Magna cum laude, fiind îndrumat de profesorul Florian Ștefănescu-Goangă. Ulterior a efectuat stagii post universitare de specialitate la Leipzig, Berlin, Hamburg, Paris, Londra. S-a reîntors în țară și a ocupat catedra de Psihologie a Universității „Regele Ferdinand I”. A fost de asemenea cercetător științific și bursier al Fundației Rockefeller la Universitățile Duke, Yale, Columbia și Chicago. A publicat studii de psihologie a persoanei, psihometrică, psihologie matematică, psihologie a științei, psihologie aplicată în marea industrie. A fost închis în anul 1948, pentru activitatea sa în Asociația Româno–Americană (ARA), care a constat dintr-o serie de conferințe susținute în America și în informarea părții americane din cadrul Comisiei Aliate de Control despre situația Transilvaniei; cu alte cuvinte, a ajuns în închisoare fiindcă și-a folosit talentul persuasiv pe lângă americani pentru ca Transilvania să revină României. A fost condamnat la 25 de ani de închisoare, din care a executat 16, trecând prin infernul pușcăriilor: Malmaison, Jilava, Pitești, Aiud și Gherla.

1908 – A încetat din viață Tudor de Flondor (10 iulie 1862 – 8/22 iunie 1908)

Compozitor, politician, jurist și economist român în timpul Imperiului Austro-Ungar.

1913 – S-a născut Petru Rezuș

22 iunie 1913, Rădăuți – 7 mai 1995, București

Preot, profesor de teologie, poet și prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Teologie a Universității din Cernăuți, frecventând în paralel și cursurile Facultății de Litere și Filosofie. Între 1935–1937 s-a specializat la universitățile din Oxford, Cambridge, Strasbourg și Viena. A fost proclamat Doctor în Teologie la Cernăuți (aprilie 1937). A fost hirotonit preot la București, la Parohia Sfântul Vasile de pe Calea Victoriei (1938). Carierea sa în învățământ a început ca profesor de Apologetică și Dogmatică la Academia Teologică din Caransebeș. Aici a înființat biblioteca orașului și revista Altarul Banatului, a fost profesor de liceu, profesor titular la catedra de Teologie fundamentală a Facultății de Teologie din Cernăuți (aflată în refugiu la Suceava) și prodecan al facultății, profesor la aceeași specialitate în cadrul Facultății de Teologie din București și director al acestei instituții. S-a remarcat, de tânăr, ca un teolog și publicist erudit, semnând studii și articole în multe publicații ale vremii, fiind membru al mai multor societăți literare. După venirea în București, a fost redactor la revistele Ortodoxia și Studii Teologice. A colaborat cu studii, articole, eseuri, note, recenzii, poezii, proză, culegeri de folclor la revistele teologice Foaia diecezană, Altarul Banatului din Caransebeș, Revista Teologică din Sibiu, Candela, Revista Bucovinei din Cernăuți, revistele centrale bisericești și ale mitropoliilor; la publicațiile laice Albina, Flacăra, Contemporanul, Luceafărul, Națiunea, Cronica, Viața românească etc. De asemenea, a colaborat la Calendarul Credința din Detroit (SUA), și la Vestitorul canadian din Ontario (Canada). Scrieri teologice: Dezvoltarea dogmatică, Tradiția dogmatică ortodoxă, Aspecte soteriologice, Axiologia ortodoxă, Despre Duhul Sfânt. A scris poezii, romane, povestiri, basme etc. dintre care: volume de versuri: La vaduri de vreme, Trecerea înaltă, Vama de aur; romanele: La umbra sfinxului, Cosițele Doamnei, Războieni, Dansul șerpilor, Dumbrava roșie, monografii.

1913 – A încetat din viață Șt.O. Iosif (Ștefan Octavian Iosif; 11/23 octombrie 1875 – 22 iunie 1913)

Poet și traducător; redactor al revistei Sămănătorul; membru fondator al Societății Scriitorilor Români.

1915 – S-a născut Dumitru D. Panaitescu

9/22 iunie 1915, București – 7 martie 1983, București

Eseist și traducător, fiul criticului literar Dumitru S. Panaitescu-Perpessicius. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din București în 1938, luându-și doctoratul în Litere în 1974, cu teza Ramiro Ortiz, prietenul din Italia. A fost cadru didactic universitar la Facultatea de Litere, secția Limbi străine, a Universității din București. A debutat în Revista Literară a Liceului Sf. Sava (1931), și debutul literar a fost în Vremea (1941). A fost autor de manuale secundare de limba franceză, editor al unor opere de Alexandru Davila, Mateiu Caragiale și ale tatălui său, eseist de factură tradițională, traducător din italiana și franceză. Din scrierile sale: Studii despre Dante; Ediții: 12 prozatori interbelici; Antologii: De la Chateaubriand la Mallarmé. Antologie de critică literară franceză; traduceri: Piero Gadda Conti – Gagliarda sau Asediul insulei Capri, Carlo Collodi – Pinocchio.

1916 – S-a născut Jeni Acterian

Eugenia Maria Acterian-Georgescu; 22 iunie 1916, Constanța – 29 aprilie 1958, București

Regizoare de origine armeană, teatrolog și dramaturg, sora mai mică a scriitorilor Arșavir Acterian și Haig Acterian. A cunoscut încă din tinerețe pe Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre Țuțea, Petru Comarnescu, Marietta Sadova (soția lui Haig Acterian), și pe mulți alții din aceeași generație. A fost bună prietenă cu Marieta Rareș, Clody Bertola, pictorița Nuni Dona (nepoata pianistei Cella Delavrancea), Alice Botez, Rori Nasta (soția actorului și regizorului Dan Nasta), pictorița Lucica Vasiliu etc. S-a căsătorit în 1954 cu tânărul actor Adrian Georgescu, dar căsătoria a dezamăgit-o încât s-a cufundat într-o depresie severă. A revenit la o viață normală traducând piese de teatru. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie, luând licența în 1940 cu o teză pe o temă de logică matematică: Raționamentul prin recurență. În 1947 s-a înscris la secția de Regie a Conservatorului de Artă Dramatică. A fost asistentă de regizor de scenă și apoi regizor principal la Teatrul Odeon, Teatrul Municipal și Teatrul Tineretului din București. A colaborat cu regizorii Liviu Ciulei și Marietta Sadova, având numele de scenă Jeny Arnotă. A regizat: Scufița roșie la Teatrul „Bulandra”; Poveste despre adevăr și Doi tineri din Verona la ATF București (1949); Crima directorului Riggs la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești. Jurnalul lui Jeni Acterian, intitulat Jurnalul unei ființe greu de mulțumit (sau Jurnalul unei fete greu de mulțumit), cuprinde 27 de caiete, aflate astăzi în fondul Acterian din cadrul Fundației Arhiva Culturală Română. A fost publicată numai prima parte (1932–1947). Postum, a fost publicat și un volum de Corespondență. A tradus piese de teatru, din limbile franceză și engleză.

1919 – A apărut la București publicația Ideea europeană

Revistă de filosofie, înființată, girată și construită de filosoful Constantin Radulescu-Motru, alături de Emanoil Bucuța, care își propunea „să informeze publicul românesc asupra curentelor de idei și transformărilor sociale din Europa, interpretând, totodată, cu obiectivitate, pe cele din cuprinsul românesc”. Cu subtitlul Critică artistică și socială, a apărut întâi săptămânal și apoi lunar, între 22 iunie 1919–1 iulie 1928.

1922 – S-a născut Ion Stan Arieșanu

Ioan Petru Stan; 22 iunie 1922, Sohodol, Alba – 6 martie 1945, pe front în Cehoslovacia

Poet, culegător de folclor. După studii pedagogice la Sibiu, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj, având profesori pe D.D Roșca, Lucian Blaga, Ștefănescu-Goangă. A fost un împătimit culegător de folclor din Țara Moților; a cules poezie populară, cântece, a scris lucrări literare, poezii inspirate de povestirile auzite din gura bătrânilor. A publicat în revistele timpului: Gândul nostru, Luceafărul literar, Zorile Romanaților, Foaia Noastră, Izvorașul. Opera lui s-a constituit din poezie și schițe, nuvele, cu un bogat conținut popular din Țara Moților, dintre care: Livada bunicilor, Scara cea grozavă, piesa Moții, volumul de poezie Vai de mine, despre viața grea a moților. A întrerupt studiile universitare la începutul războiului, fiind înrolat în armata română, la batalionul de moți „Avram Iancu” din Abrud. Brav ostaș în slujba neamului, Ioan Stan-Arieșeanu în calitate de comandant de pluton cu gradul de sublocotenent, a căzut eroic în luptele împotriva armatelor hitleriste pe teritoriul Cehoslovaciei la 6 martie 1945, când împlinea abia 23 de ani. A fost înmormântat la Cimitirul Român din Lucenek (Cehoslovacia), unde și azi i se odihnesc osemintele.

1925 – S-a născut Ion Oarcăsu

22 iunie 1925, Josenii Bârgăului, Bistrița-Năsăud – 9 martie 2000, Cluj-Napoca

Critic literar, eseist și poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat Facultatea de Drept din Cluj, pe care a absolvit-o în 1949. După obținerea diplomei universitare, a fost secretar al Filialei clujene a Uniunii Scriitorilor din România, redactor pentru Transilvania al revistei Contemporanul, redactor al revistei Steaua și, din 1956 până la pensionare, redactor la revista Tribuna. După dictatul de la Viena, Transilvania de Nord a fost anexată de Ungaria, iar el a decis să rămână la Năsăud și a scris o serie de poezii și articole pentru una dintre cele doua publicații laice în limba română autorizate de autoritățile maghiare. A debutat ca poet în ziarul Tribuna Ardealului din Cluj, în 1942, într-o perioadă agitată a istoriei Transilvaniei, cea a dictatului, alături de alți colaboratori ai ziarului, dintre care amintim pe Francisc Păcurariu, D. Micu, Gavril Scridon și Raoul Șorban. În calitate de președinte de onoare al Cenaclului literar „George Coșbuc” din Bistrița, a îndrumat și sprijinit scriitorii și poeții bistrițeni. A fost premiat pentru activitatea de critic literar, în 1959. Dintre volumele publicate: Opinii despre poezie, Oglinzi paralele, Prezențe poetice, Destine și valori.

1927 – S-a născut Vlad Mugur

22 iunie 1927, București – 22 iulie 2001, München

Regizor de teatru. A absolvit Institutul de Teatru din București, secția Regie, ca șef de promoție, cu spectacolul de licență Unchiul Vania de Cehov, în 1949, dar începuse să regizeze piese de teatru încă din 1947. În 1965 a devenit directorul Teatrului Național din Cluj, de unde a emigrat în Italia din 1971, deoarece îi displăcea atmosfera de lucru creată pentru oamenii de artă de către Tezele din iulie – atacul politico-ideologic lansat la adresa intelectualilor nonconformiști – inițiate de Nicolae Ceaușescu. Ulterior s-a mutat în Germania. În România a regizat la teatrele din București, Craiova, Cluj, Târgu Mureș, Galați, Turda, iar în Germania la München, Konstanz, Hanover, Esslingen, Münster. A fost căsătorit cu actrița Magda Știef. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural cl.III (1967), Premiul UNITER pentru întreaga sa activitate (1999) precum și Premiul UNITER pentru spectacolul Slugă la doi stăpâni (2000).

Portret In Memoriam Vlad Mugur

1928 – S-a născut Mircea Petru Cucuianu

22 iunie 1928, Sibiu – 7 decembrie 2017, Cluj-Napoca

Biochimist, întemeietorul școlii românești de Biochimie Clinică, membru corespondent (din 2014) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Medicină la Cluj, iar în 1966 a susținut teza Contribuții la semnificația clinică și patologică a modificării glicoproteinelor serice și a insuficienței fibrinolitice în arteroscleroză, devenind Doctor în Medicină. De-a lungul anilor a ocupat diferite funcții în învățământul superior și în cercetare: preparator, ulterior asistent la catedra de Fiziopatologie a Universității de Medicină din Cluj, asistent la Clinica Medicală I a Universității de Medicină din Cluj, cercetător principal la Institutul de Cercetări al Academiei, filiala Cluj, conferențiar, apoi profesor la disciplina Biochimie clinică, în paralel șef al laboratorului Clinicii medicale I și medic șef al laboratorului central al Spitalului Județean Cluj-Napoca, medic șef al laboratorului central al Spitalului Județean Cluj-Napoca, profesor consultant la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca. De numele său se leagă înființarea celei dintâi catedre de Biochimie clinică la Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca. În domeniul activității spitalicești, a introdus în diagnosticul curent metode avansate de analiză: electroforeza proteinelor și lipoproteinelor serice, determinarea de rutină a trigliceridelor, HDL-colesterol, colinesterază serică, y-glutamil transferaza, fribinogen dozat fotometric, timp de liză al cheagului de sânge diluat.

1930 – S-a născut Oltea Alexandru

Oltea Epureanu; 22 iunie 1930, Cernăuți, Basarabia/Ucraina – 28 iulie 1991, București

Prozatoare, jurnalistă. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1952. A debutat în presă cu un reportaj de la Bumbești-Livezeni, Bucuria muncii. A fost redactor la revistele Femeia și Căminul, apoi mai bine de două decenii la Săteanca. Prima sa carte, romanul Racul a apărut în 1970. Din scrierile sale: Veghea bătrânei doamne Gall, Niciodată toamna…, Sertarul cu medalii, Cărarea îngustă etc.

1930 – S-a născut Argentina Cupcea-Josu

22 iunie 1930, Cupcui, Cahul, Regatul României/Leova, Moldova – 4 martie 2019, Chișinău, Moldova

Critic literar, traducătoare, eseistă. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova (1953). A fost profesoară de Limba română la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, cercetător științific la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei. A semnat studii și articole critice despre procesul literar contemporan: Conceperea și realizarea chipului artistic, Evoluția caracterului, Talentul scriitorului și măiestria literară etc., coautoare la manuale, prefațatoare de cărți; studii despre măiestria traducerilor literare din Nekrasov, Maiakovski, Șolohov, Ilf și Petrov; despre măiestria traducătorilor Igor Crețu și Alexandru Cosmescu. A transpus în limba română opere de Maupassant, Stendhal, Avijius, Cehov, Nușici, Gorki etc. A lucrat la Enciclopedia Chișinău. A fondat și a condus Cenaclul Un zâmbet pentru vârsta a treia la Biblioteca Publică „Onisifor Ghibu” din Chișinău. A fost distinsă cu titlul de Maestru al literaturii din R. Moldova, a primit medalia „Mihai Eminescu” (1996), Ordinul Gloria Muncii.

1932 – S-a născut Mircea Palaghiu

22 iunie 1932, Andrieșeni, Iași – 1 octombrie 1978, București

Prozator. Absolvent al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (1960), a fost profesor și director la Școala generală din Homorâciu–Izvoarele, Prahova. A debutat cu două schițe umoristice în Neuer Weg (1960). Debutul editorial, cu volumul de schițe umoristice Orbit de prea multă dragoste a avut loc în 1972. Din scrierile sale: Eram fericit în noaptea cu lună, Sublima soră Camelia, Arhipelagul Alexandru, Petrecere la Mirmidon, La revedere Cassiopeea.

1934 – S-a născut Ioan Taloș

22 iunie 1934, Prodănești, Sălaj

Etnolog, folclorist și traducător. A studiat la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1953–1957). După absolvire, a fost angajat la colectivul de folclor al Institutului de Lingvistică din Cluj. A lucrat la alcătuirea Bibliografiei folclorice românești (1891–1918), devenind, mai tîrziu, colaborator pentru România la Internationale Volkskundlische Bibliographie, Bonn și bursier al Fundației Humboldt la Deutsches Volksliedarchiv din Freiburg im Breisgau. A fost secretar științific al Centrului de Științe Sociale al Filialei Cluj a Academiei Române, șeful secției de Etnografie și Folclor din cadrul aceluiași centru. A devenit Doctor în Filologie al Universității din București. A fost apoi lector de Limba și literatura română la Universitatea din Köln (1978–1983), cu reveniri periodice în țară de circa șase luni anual. În 1985 a luat calea exilului, fiind profesor asociat și apoi definitiv la Universitatea din Köln, Doctor docent (Privatdozent) și profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din Köln. A revenit în țară, fiind profesor invitat al Facultății de Studii Europene, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj (2001–2004). A fost membru în societăți științifice internaționale: Société Internationale d’Ethnographie et Folklore (Paris), Kommission für Volksdichtung (Freiburg-Edinburgh), Deutsche Gesellschaft für Volkskunde (Göttingen), International Society for Folk Narrative Research (SUA). Din cărțile sale: Gândirea magico-religioasă la români (Dicționar), Lupta voinicului cu leul (Mit și inițiere în folclorul românesc) etc.

1936 – A început Conferința Internațională de la Montreux

Conferința privind regimul strâmtorilor Mării Negre a avut loc între 22 iunie–21 iulie la Montreux (Elveția). Au participat Turcia, URSS, Marea Britanie, Franța, Bulgaria, România, Grecia, Iugoslavia, Australia și Japonia, conferința fiind convocată de către Turcia în scopul revederii acordului adoptat la Conferința de la Lausanne (1922–1923) și stabilirii unui nou regim al strâmtorilor Bosfor și Dardanele.
Convenția, încheiată la Montreux în 20 iulie, confirma principiul libertății de trecere și de navigație prin strâmtori pentru navele comerciale ale tuturor statelor pe timp de pace, precum și în timp de război, dacă Turcia nu era parte beligerantă, conferind Turciei dreptul de a militariza zona strâmtorilor în situație de conflict armat. Delegația română a fost alcătuită din Nicolae Titulescu, ministrul Afacerilor Străine, Constantin Contescu și Vespasian V. Pella, miniștri plenipotențiari.

1936 – S-a născut Vladimir Rusnac

22 iunie 1936, Ciorna, Orhei, Regatul României/Rezina, R. Moldova

Scriitor. A absolvit Universitatea de Stat din Tiraspol, 1958. A debutat editorial cu volumul Poamă acră în 1958. A publicat volume de versuri: Cine stinge stelele, Zi de sărbătoare, Ultima modă, Țărmul de aur al zilei, Mărgeanul zilelor, Sfintele rădăcini, Fabule, Fără tine. În amintirea Agnesei Roșca, Adă-mi în suflet lumină etc. A fost decorat cu Medalia Meritul civic.

1938 – S-a născut Izu Vaisman

22 iunie 1938, Iași

Matematician, cercetător și profesor israelian, originar din România, membru de onoare din străinătate (din 2015) al Academiei Române, emigrat în Israel în 1976. A absolvit în 1959 Facultatea de Matematică a Universității din Iași. A devenit Doctor în Matematică, la aceeași universitate în 1965. A fost asistent, conferențiar, profesor de Matematică la Universitatea Iași; profesor, profesor emerit de Matematică, președinte al departamentului Matematică la Universitatea Haifa, Israel. S-a aplecat cu deosebire asupra geometriei: geometria diferențială locală, geometria simplectică și geometria Poisson etc. Este membru al Societății Române de Matematică, al Societății Americane de Matematică, al Uniunii Matematice din Israel, al Societății Balcanice de Geometrie.

1940 – Carol al II-lea a format Partidul Națiunii

În Monitorul Oficial din 22 iunie 1940 a apărut Decretul-lege pentru transformarea Frontului Renașterii Naționale în Partidul Națiunii, al cărui prim articol specifica: „Frontul Renașterii Naționale devine partid unic și totalitar, sub denumirea de Partidul Națiunii. El va funcționa sub conducerea supremă a Majestății Sale Regelui”. Reprezenta o încercare de ultimă oră a lui Carol al II-lea de a se alinia, pe plan intern, la noua balanță de forțe de pe continent, înclinând în favoarea Reichului. Acest regim politic, dictatorial, antifascist și anticomunist, naționalist și creștin, a fost denumit carlist.

1941 – Intrarea României în războiul Reîntregirii

Armata Română a declanșat operațiunile militare pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord.
Angajarea României în al doilea război mondial, în baza apartenenței la Pactul Tripartit și a deciziei personale a generalului Ion Antonescu, a vizat refacerea integrității teritoriale a țării, grav afectată în vara și toamna anului 1940, când Basarabia, partea de nord a Bucovinei și ținutul Herța, partea de nord-vest a Transilvaniei și Cadrileterul (circa 100.000 kmp și 7.000.000 de locuitori, reprezentând aproximativ o treime din teritoriu și din populație) au fost ocupate succesiv de către Uniunea Sovietică, Ungaria și Bulgaria. În noaptea de 21/22 iunie, la ora 2:00, Armata Română a primit de la generalul Ion Antonescu legendarul ordin: „Ostași, vă ordon: treceți Prutul!” pentru a dezrobi din „jugul roșu al bolșevismului pe frații noștri cotropiți” și să readucă „în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali al Bucovinei”.

Oriunde în țară, la aflarea veștii, populația a căzut în genunchi rugându-se pentru Basarabia și Bucovina de Nord [fotografii de Willy Prager].

În dimineața zilei de 22 iunie 1941, la orele 3-3.30, ora locală a României, s-a declanșat, pe o linie a frontului de la Marea Neagră la Oceanul Înghețat, atacul împotriva Uniunii Sovietice. Alături de trupele Wehrmacht-ului au luptat în această campanie forțe armate ale altor state: finlandeze, române, ungare, italiene, slovace, pentru ca ulterior să se adauge și contingente din Franța regimului de la Vichy, Olanda, Belgia [Istoria militară a românilor]. Forțele române implicate erau configurate în Armatele 3, comandant fiind generalul Petre Dumitrescu și 4, comandată de generalul de corp de armată Nicolae Ciupercă, iar Corpul 2 armată era subordonat direct Marelui Cartier General. Efectivele acestora se ridicau la 371.995 militari. Mobilizarea din noaptea de 21 spre 22 iunie 1941 a avut un caracter parțial, fiind aduse la nivel de război numai marile unități considerate operative, pentru ca restul marilor unități să rămână cu efective de pace sau în categoria părților active.

Mai mult: Armata Română a intrat în război împotriva Uniunii Sovietice (21/22 iunie 1941) [AGERPRES]

1941 – URSS a rupt relațiile diplomatice cu România

Acestea au fost întrerupte odată cu intrarea trupelor române în Basarabia, între România și URSS fiind instituită starea de război.

1941 – A început bombardamentul sovietic asupra Constanței

Odată cu invazia Uniunii Sovietice, la 22 iunie 1941, armatele sovietice staționate în Ucraina au opus o rezistență îndârjită trupelor germane, păstrând o linie stabilă a frontului, iar Flota Sovietică a Mării Negre a atacat Constanța. Scopul acestui atac era cucerirea Dobrogei, obligând armata germană să amâne ofensiva pe frontul ucrainean în fața acestei noi amenințări, dar și distrugerea depozitelor de combustibil din Constanța și anihilarea forțelor navale românești, care reprezentau o amenințare. Începand cu seara de 22 iunie, avioane sovietice au bombardat Constanța, fiind întâmpinate cu focurile bateriilor antiaeriene, dar stratul gros de nori le-a protejat. Formațiile sovietice au atins chiar și câte 100 de avioane odată. Au fost lovite garniturile de tren care transportau combustibil, danele, dar și obiective civile. Au fost omorîți 30 de soldați care operau o baterie antiaeriană. Catedrala și alte clădiri din zona peninsulară au fost grav afectate.

1941 – S-a născut Lidia Istrati

22 iunie 1941, Sofia, Drochia, RSS Moldovenească, URSS/Moldova – 25 aprilie 1997, Chișinău

Prozatoare și politiciană din Republica Moldova. A urmat Institutul Agricol din Chișinău (actualmente Universitatea Agrară de Stat din Moldova), absolvit în anul 1962. A devenit Doctor în Biologie la Academia de Științe din Republica Moldova în 1971. După absolvire a fost profesoară în satul Bujor, Hâncești, apoi a fost redactor și șef de redacție la Editura Știința, directoare a Muzeului Republican de Literatură „Dimitrie Cantemir”. A debutat cu nuvela Îngăduie, omule!, publicată în revista Nistru (1968), în care critica viața în colhoz, motiv pentru care nuvela a fost publicată cu o întârziere de zece ani. S-a remarcat prin volumele de proză: Nica, Tot mai departe, Scara, Goana după vânt, Nevinovata inimă, Fașă dalbă de mătase, (2002, postum), bazate pe teme din viața cotidiană și probleme etice. A fost membră a Parlamentului Republicii Moldova (1990–1997), pe listele Blocului electoral Alianța Frontului Popular Creștin Democrat. A fost președinta Ligii Creștin-Democrate a Femeilor din Moldova (1993–1997), iar din 1994 a reprezentat Blocul Țăranilor și Intelectualilor. A semnat Declarația de independență a Republicii Moldova în 1991. A fost descrisă de unii colegi ca luptătoare aprigă împotriva corupției și a mafiei. A fost distinsă cu Ordinul Gloria Muncii (1996).

1943 – S-a născut George Banu

Georges Banu; 22 iunie 1943, Buzău – 21 ianuarie 2023 , Paris, Franța

Teatrolog și profesor universitar român stabilit la Paris, membru de onoare (din 2013) al Academiei Române. A studiat la Academia de Teatru și Film, București. A devenit profesor de Teatrologie la Sorbona, Paris, Franța, unde s-a stabilit în 1973. De asemenea a fost profesor la Universitatea „Louvain la Neuve” din Belgia. Între 1991–2000 a fost director al Academiei Experimentale de Teatru. A fost membru UNITER, președinte de onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, după ce a fost ales de trei ori președinte. Cărți în limba română: Modurile de comunicare teatrală în secolul XX, Roșu și aur: teatrul spectatorului, Scena supravegheată. De la Shakespeare la Genet, Spatele omului: pictură și teatru, Shakespeare. Lumea-i un teatru, Teatrul de artă, o tradiție modernă, Trilogia îndepărtării: Odihna. Noaptea. Uitarea, Reformele teatrului în secolul reînnoirii, Parisul personal. Autobiografie urbană, Iubire și neiubire de teatru, Scena modernă. Mitologii și miniaturi, Convorbiri teatrale, Ușa, o geografie intimă.

1945 – S-a născut Petre Florescu

22 iunie 1945, Valea Ciorii, Ialomița – 8 decembrie 2021

Jucător de rugby și antrenor. A debutat în rugby în 1960, la echipa Vulcan București, pe postul de mijlocaș la grămadă. A evoluat pentru Progresul București, Dinamo București, Politehnica Iași, Farul Constanța și Rulmentul Bârlad, unde și-a încheiat activitatea de jucător. De-a lungul carierei a cucerit un titlu de campion național cu Dinamo, echipă cu care a câștigat în 1967 și Cupa Campionilor Europeni. A adunat 20 de selecții la echipa națională între 1967–1975, patru dintre aceastea fiind în fața Franței, câștigând de două ori. În 1968 a devenit campion european cu România, câștigând Cupa FIRA. A fost căpitanul echipei naționale în primul turneu făcut în Argentina în 1973, participând și la competițiile organizate în Franța, Spania, Germania, Italia, Anglia. A început activitatea de antrenor în 1976, în paralel cu cea de jucător și a pregătit, pe rând, echipele din prima divizie Politehnica Iași (cu care a câștigat de două ori Cupa României) și Rulmentul Bârlad. A fost antrenor al echipei naționale de tineret (1992–1993). A PRIMIT TITLUL DE Maestru emerit al sportului. În 1997, sub conducerea sa, s-a înființat Fundația Rugby Club, cu scopul de a dezvolta activitatea rugbystică din județul Iași.

1947 – S-a născut Paula Sorescu-Lucian

22 iunie 1947, București – 16 martie 2016

Actriță de teatru, membră fondatoare al Teatrului Excelsior. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în anul 1969, la clasa G.D. Loghin – Dem Rădulescu – Adriana Piteșteanu. A fost repartizată la Teatrul „Barbu Delavrancea”, devenit ulterior „Ion Vasilescu”. În 1972 a fost angajată la Teatrul „Ion Creangă”, iar din 1990 la Teatrul Excelsior, facând parte din grupul celor șase actori entuziaști care l-au înființat. S-a dedicat teatrului pentru copii, printre ultimele piese în care a jucat fiind Zâna Zorilor, Mica sirenă, Nemaipomenitele aventuri ale lui Nils, Măria-Sa…Măgarul!, Snoave cu măști și în Vrăjitorul din Oz. A fost soția actorului Ion Lucian.

1948 – A încetat din viață Horia Bottea (3 martie 1891 – 22 iunie 1948)

Poet modernist moderat, prozator cu o atitudine apropiată de avangardă și publicist, judecător și profesor.

1950 – S-a născut Valeria Grosu

22 iunie 1950, Sofia, Drochia, RSS Moldovenească, URSS/Moldova – 27 iunie 2012

Poetă și eseistă din Republica Moldova. A studiat la Facultatea de Jurnalistică a Universității de Stat din Moldova (1968–1971), după care și-a continuat studiile la Institutul de Literatură „Maxim Gorki”⁠ din Moscova din 1974. După 1979, a rămas la aceeași universitate, să facă doctorantura. La Moscova a primit titlul de Magister Scientiarum în literatură. A colaborat la revistele Sud-Est, Basarabia, Columna, Glasul și la publicația Curierul românesc. A fost corespondentă la ziarul Tinerimea Moldovei, coordonator de programe la Fundația Soros din Moldova, membră și secretară a filialei moldovenești a asociației internaționale de scriitori PEN International, șef-adjunct al Departamentului pentru Relații Internationale și Imagine la Ministerul Culturii. A debutat în 1975 în culegerea Dintre sute de catarge. În 1991 a publicat volumul de poezie Capcanele memoriei, fiind autoare a mai multor volume de poezii, eseuri, traduceri și proză pentru copii: Chip și suflet, Căsuța de miere, Ninsori cu privighetori, Mărul de aur, Schimbarea la față, Miere eretică.

1952 – S-a născut Bianca Marcovici

Bianca Grimberg, 22 iunie 1952, Iași

Poetă, violonistă, de profesie ingineră, israeliană de limbă română, originară din România, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Fliala Iași din 1990. A absolvit Universitatea populară și Liceul de muzică „Octav Băncilă” din Iași, secția Vioară, apoi Facultatea de Construcții Civile și Industriale a Institutului Politehnic din Iași (1976). S-a căsătorit la Iași cu inginerul Delu Marcovici. Între 1984–1987 a fost membră a Orchestrei Comunităților evreiești din București și Iași, efectuând turnee în Israel, Elveția și Statele Unite ale Americii. A fost, timp de un an, redactor pentru cărți tehnice la Editura Omnia din Iași și vicepreședinta Asociației de prietenie România–Israel, Filiala Iași, alături de violonistul Bujor Prelipceanu, președinte. A debutat în poezie în 1981, sub pseudonimul Blanca, la rubrica Diligența Poștală a poetului Emil Brumaru, în Revista Cronica din Iași și, în același an, în Convorbiri literare. La începutul activității literare a participat la Cenaclul În numele poetului condus de poetul Cezar Ivănescu, apoi a fost activă în Cenaclul Junimea din Iași. În anul 1991 a emigrat în Israel împreună cu toată familia. A fost inginer proiectant constructor la Societatea de Electricitate din Haifa. A făcut parte din delegația scriitorilor israelieni de limbă română la Întâlnirile scriitorilor de pretutindeni de la Neptun, Constanța (1996 și 1999), a participat la emisiuni de televiziune și lansări de carte în cadrul colocviului, a colaborat la reviste literare din România, Israel, Germania și reviste on line.

1957 – S-a născut Alexandru Bindea

22 iunie 1957, București

Actor de teatru, film și televiziune. A absolvit Academia de Teatru și Film din București în 1989, la clasa Dem Rădulescu și a debutat în 1989, pe scena Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu, în spectacolul Noaptea marilor speranțe de Tudor Popescu, regizat de Silviu Purcărete. Din 1990 joacă pe scena Teatrului Național din București, cu roluri în Cine are nevoie de teatru de Timberlake Wertenbaker, Trilogia antică după Euripide și Seneca, Rivalii de Richard Sheridan, Bacantele după Euripide, Dragoste în hala de pește de Israel Horovitz, Cadavrul viu de Lev Tolstoi, Crimă pentru pământ după Dinu Săraru, Comedie roșie de Constantin Turturică, Comedia norilor după Aristofan, Dineu cu proști de Francis Veber etc. A jucat și la Teatrul „Nottara” în spectacolul La țigănci după Mircea Eliade, la Teatrul Levant în Angajare de clovn de Matei Vișniec. Debutul în film a avut loc în 1988, cu Secretul armei secrete, regizat de Alexandru Tatos. A mai jucat în O vară cu Mara, Divorț din dragoste, Atac în bibliotecă, Stejarul, Șoapte de amor, Diplomatic Siege, Everyday God Kisses Us on the Mouth (În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură), The Wackos, Niki și Flo, Taxi sau limuzină, Nunta mută, Gruber’s Journey, Poker, Dacă bobul nu moare, So I Say etc.

Această lehamite (2015) • Regia Mircea Daneliuc. Cu: Horațiu Mălăele, Cecilia Bârbora, Ana Ciontea, Alexandru Bindea, Gheorghe Dinică, Ion Besoiu, Coca Bloos, Valentin Teodosiu

1958 – Iolanda Balaș a stabilit al patrulea record mondial al său

La 22 iunie 1958 a avut loc loc un Concurs atletic la Cluj, la care Iolanda Balaș a stabilit recordul mondial, la săritura în înălțime, la 1,80 de metri.

Timp de zece ani, Iolanda Balaș a înregistrat 142 de victorii consecutive, performanță înscrisă în Cartea Recordurilor.

1958 – S-a născut Rodion Cămătaru

22 iunie 1958, Strehaia

Fost fotbalist care a jucat în echipa națională de fotbal a României. A debutat în Divizia A la echipa Universitatea Craiova (1974), unde a evoluat ca atacant timp de 12 sezoane, câștigând (cu echipa) două titluri de campion al României (1980, 1981) și patru Cupe ale României (1977, 1978, 1981, 1983). În anul 1986 s-a transferat la Dinamo București, devenind golgheter al Diviziei A. A fost distins cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III.

1960 – S-a născut Valentin Nicolau 

22 iunie 1960, București – 13 ianuarie 2015, București

Geofizician, scriitor și antreprenor. A fost licențiat al Facultății de Geologie si Geofizică din cadrul Universității București (1985). A fost fondatorul Editurii Nemira, președinte al Televiziunii Române, fondator al postului de radio SMART FM, profesor asociat la Universitatea din Sibiu, recunoscut ca un împătimit de teatru. A scris piese de teatru: Dacă aș fi un înger, Ultimul Împărat, Le revenant de la première classe. Après la censure, The Photographer of His Majesty, Mai jos de Figueras.

1961 – A încetat din viață Maria de România, Regina Iugoslaviei (Marie-Mignon de Hohenzollern-Sigmaringen; 6 ianuarie 1900 – 22 iunie 1961)

Fiica Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria și soția regelui Alexandru I al Iugoslaviei.

1963 – A încetat din viață Maria Tănase (25 septembrie 1913 – 22 iunie 1963)

Interpretă de muzică populară, ușoară, lăutărească, romanțe și teatru de revistă; supranumită Pasărea măiastră.

Lume, lume

1964 – S-a născut Sorin Ducaru

Sorin Dumitru Ducaru; 22 iunie 1964, Baia Mare

Diplomat, fost reprezentant permanent al României pe lângă Organizația Națiunilor Unite (ONU). A absolvit Facultatea de Electronică a Institutului Politehnic București în anul 1988. După 1989 a urmat cursurile Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative (SNSPA) din București (1990–1993), fiind apoi lector asociat la specializarea Studii Europene și Internaționale în SNSPA (1993-1998). În paralel, a urmat un program de masterat la Facultatea de Relații Internaționale din Amsterdam, absolvind „cum laude”. În 2005 a obținut titlul de Doctor în Economie Internațională la Academia de Studii Economice din București cu teza Determinări politice și economice ale integrării României în Uniunea Europeană. A fost angajat din 1993 în Ministerul Afacerilor Externe, ocupând pe rând diverse funcții în cadrul echipei Direcției de Planificare Politică pe probleme de integrare Euro-Atlantică, consilier al ministrului, director al Cabinetului Ministrului, purtător de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe și director al Direcției NATO și Probleme Strategice. A fost șef al Diviziei pentru riscuri de securitate emergente din cadrul NATO; ambasador la Reprezentanța Permanentă a României la NATO, ambasador al României în SUA, reprezentant permanent al României pe lângă ONU, director al Centrului Satelitar al Uniunii Europene (SatCen), fiind selectat de Consiliul SatCen, format din reprezentanți ai tuturor statelor membre ale UE, și ulterior numit de fostul Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, Federica Mogherini, în această funcție.

1966 – S-a născut Alexandru Solomon

22 iunie 1966, București

Regizor și producător de film, operator de imagine și scenarist. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, secția Imagine film, în 1993. A regizat peste zece documentare, continuându-și cariera de director de imagine pentru filme de ficțiune, colaborând cu regizori ca Nicolae Mărgineanu, Sinișa Dragin, Andrei Blaier, Titus Munteanu, Marius Barna. A fost premiat la festivaluri de film din Europa și SUA. A fost căsătorit cu producătoarea de film Ada Solomon. Filme regizate: Strigăt în timpan, Duo pentru Paoloncel și Petronom, Paznic de cetate, Marele jaf comunist, Război pe calea undelor, Kapitalism – Rețeta noastră secretă. A primit Premiul Gopo pentru cel mai bun documentar (2008) pentru Război pe calea undelor.

Război pe calea undelor Documentar (2007) Scenariul și regia Alexandru Solomon

1971 – A încetat din viață Gheorghe Bujorean (3 iulie 1893 – 22 iunie 1971)

Botanist, fitocenolog, florist.

1974 – A încetat din viață Ion Conea (15 ianuarie 1902 – 22 iunie 1974)

Geograf și geopolitician; reputat specialist în geografie istorică și toponimie geografică.

1975 – A încetat din viață Mimi Podeanu (Maria Podeanu; 4 septembrie 1927 – 22 iunie 1975)

Artistă decoratoare; a realizat lucrări de artă decorativă, ceramică, tapiserie.

1982 – A încetat din viață N.I. Popa (Nicolae Ioan Popa; 25 februarie 1897 – 22 iulie 1982)

Comparatist și istoric literar; prin întreaga sa activitate a contribuit la afirmarea unei concepții românești de literatură comparată; frate cu dramaturgul Victor Ion Popa.

1992 – A apărut cotidianul Evenimentul zilei

Cotidian de circulație națională publicat de Editura Evenimentul și Capital, la București, sub conducerea editorială a lui Ion Cristoiu. Acționarul majoritar al firmei care editează ziarul a fost omul de afaceri Bobby Păunescu. Fondat de Mihai Cârciog, Cornel Nistorescu și Ion Cristoiu, EVZ a revoluționat piața media din România, atingând cifre de vânzări neegalate până în prezent de vreun cotidian central.

Primul număr din Evenimentul zilei a apărut în format broadsheet, producând un impact instantaneu pe piața cotidienelor. Rapid, EVZ a ajuns la un tiraj de aproximativ 850.000 de exemplare.

1992 – A încetat din viață Constantin Virgil Gheorghiu (15 septembrie 1916 – 22 iunie 1992)

Diplomat interbelic; jurnalist, romancier, poet și preot din exilul românesc postbelic.

1995 – România a remis oficial cererea de aderare la Uniunea Europeană

În cadrul unei ceremonii la Paris, România a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană și a transmis Declarația de la Snagov–Strategia Națională de Pregatire a Aderării un document semnat de toate cele paisprezece partide politice importante ale României, în care acestea își exprimau sprijin deplin pentru integrarea europeană. Acest act stabilea etapele procedurale și acțiunile care urmau să fie întreprinse în procesul de apropiere de structurile comunitare.

2002 – A încetat din viață Ion Petreuș (25 august 1945 – 22 iunie 2002)

Cântăreț de muzică tradițională românească; împreună cu fratele său, Ștefan, a făcut parte din grupul Frații Petreuș.

2022 – David Popovici – cel mai tânăr campion mondial la 100 m liber

La Campionatul Mondial de Natație de la Budapesta (18 iunie–3 iulie 2022), David Popovici a devenit cel mai tânăr campion mondial la 100 m liber, aducând României singurul titlul al acestei probe, în bazin olimpic la masculin seniori. Cu timpul de 47 sec.58/100, înotătorul de doar 17 ani a devenit și cel mai tânăr înotător din istorie care a reușit dubla, 100/200 m liber, după ce cu doar două zile mai devreme urcase pe cea mai înaltă treaptă a podiumului în proba de 200 m liber.

David Popovici este campion mondial în proba de 100 m liber de la CM de Înot 2022

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită