Inaugurare Grădina Cișmigiu -cover
Amintirile zilei Istoria românilor

22 Martie în istoria românilor

Inaugurarea Cișmigiului, Ovid-Aron Densușianu, Romulus Dianu, Gheorghe Lupașcu, Ion Baciu, Nelli Pillat, Horia Davidescu, Emeric Jenei, Remus Mărgineanu, Tora Vasilescu

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Grădina Cișmigiu

 

1442 – Bătălia de la Sibiu

După înfrângerea oștilor lui Iancu de Hunedoara la Sântimbru (18 martie 1442), otomanii, conduși de Mezid Pașa, bey-ul Vidinului, s-au îndreptat spre Sibiu, care era asediat, încă de la pătrunderea lor în Transilvania. Iancu și-a refăcut armata cu trupe trimise din comitatele Cluj, Turda, Târnave și Hunedoara, la care s-au adăugat secuii și sașii, conduși de judele regal Anton Trautenberger. 10.000 de soldați la comanda lui Iancu de Hunedoara, Anton Trauntenger și Simion Kamonoyai au pornit către Sibiu pentru a-i înfrunta pe turci. Pentru ca Ioan de Hunedoara să nu fie recunoscut, a făcut schimb de haine cu Simion Kamonoyai, care purta armura lui Iancu, în culorile voievodatului. În fruntea a 5.000 de cavaleri curajoși, Simion Kamonoyai a pornit către armata otomană pe care au făcut-o să se regrupeze. Otomanii au depus eforturi foarte mari pentru a-l ucide pe Simion crezând ca este Iancu, lăsând flancurile descoperite. Au fost atacați de Iancu de Hunedoara și, cu ajutorul soldaților din Sibiu care au lansat o ploaie de săgeți și ghiulele. Mezid și fiul său au căzut pe câmpul de luptă. Rămași fără conducător, oștenii otomani au intrat în panică, fugind în dezordine. Un corp de oaste, condus de fiul fostului domn muntean, Dan al II-lea Basarab, i-a urmărit până la pasul Turnu și, în timp ce încercau să treacă în Țara Românească, i-a nimicit. Otomanii au pierdut în această bătălie 20.000 de oameni, iar în tabăra creștină s-au înregistrat 3.000 de morți, aceasta fiind a treia victorie a armatelor conduse de Ioan de Hunedoara asupra otomanilor după cele obținute la Semendria în 1437 și în zona dintre Semendria și Belgrad în 1441. Iancu l-a impus pe tronul Țării Românești pe Basarab al II-lea (1442–1444), care va participa alături de el la bătălia de pe râul Ialomița și la Campania cea Lungă.

1656 – S-a născut Daniel Croner

22 martie 1656, Brașov – 23 aprilie 1740, Hălchiu, Brașov

1656-1740 Teolog Daniel CronerTeolog și organist transilvănean. A urmat gimnaziul Honterus din Brașov (1671–1678), în 1680 a fost elev al liceului „Maria Magdalena” din Wrocław, apoi a călătorit prin Leipzig la Wittenberg, unde a studiat teologia. În 1684 a locuit din nou în Brașov, unde s-a căsătorit în 1687. A fost predicator la Biserica Sf. Ioan, la biserica orașului, preot în Hălchiu (Brașov). A realizat patru volume cu tabulaturi de orgă, în Wroclaw (1681), în Wittenberg (1682) și încă două (1675 și 1685) la Brașov. Tabulaturile conțin lucrări ale unor compozitori diverși, inclusiv compoziții proprii.

6 piese din Tabulaturbuch (Caietul II) [Arhiva Bisericii Negre] • Orgă: Steffen Schlandt

1712 – S-a născut Johann Sartorius-fiul

22 martie 1712, Sibiu – august 1787, Sighișoara

Compozitor, cântăreț și organist. A activat la Biserica Evanghelică din Sibiu, la Villa Crucis, la Capitelul imperial din Sighișoara, ca preot în Criț, care ținea de abația cisterciană din Cârța A compus muzică corală, vocală: Dictum pentru voce și orgă-orchestră, cantata Das Himmelreich ist gleich einem Konige.

Johann Sartorius – Aria Ach, süsses Wort • Ansemblul Flauto Dolce

1788 – Lupta de la Botoșani

Lupta s-a dat între trupele austriece și cele turcești, în timpul războiului austro–ruso–turc izbucnit la 24 august 1787. Războiul a determinat o largă popularizare a orașului în Occident, localitatea bucurându-se de mai multe planuri și hărți făcute de austrieci cu acest prilej și tipărite la Viena.

1788 Hărți Lupta de la Botoşani

1834 – În Principatele Române au fost numiți primii domnitori regulamentari

Cea mai importantă urmare a revoluției lui Tudor Vladimirescu, chiar învinsă de forțele otomane, a fost numirea la conducerea Țării Românești și Moldovei de domni proveniți din rîndurile boierilor români autohtoni. Un obiectiv major al proiectului politic al lui Tudor Vladimirescu, înlăturarea domniilor fanariote, era astfel atins. În urma ocupației ruse din 1828 în Principate, s-au elaborat Regulamentele Organice, iar prin convenția specială din ianuarie 1834 de la Sankt Petersburg, s-a hotărât în mod excepțional ca domnitorii Moldovei și Munteniei să fie numiți de către ruși și turci. 1834 Domnitori regulamentari - Alexandru Ghica și Mihail SturdzaLa 22 martie/3 aprilie 1834, Poarta a numit, cu acordul guvernului rus, domnitorii celor două Principate române: Alexandru Ghica în Țara Românească (22 martie/3 aprilie 1834–7 octombrie 1842) și Mihail Sturdza în Moldova (aprilie 1834–iunie 1849).

1843 – Desființarea robiei țiganilor statului în Țara Românească

În justificarea Decretului nr. 233/22 martie 1843 pentru desființarea robiei țiganilor statului, al domnitorului Gheorghe Bibescu se spunea: „Prin legiuirea din anul 1843 Martie 22 toți dajnicii de subt administrația Vorniciei Temniților [țiganii Statului] s-au trecut subt d-a dreptu administrație a cârmuitorilor de județe, cu care această măsură s-au desrobit puindu-se în rândul birnicilor rumâni”. Votarea Legii pentru desființarea sclaviei țiganilor Statului de către Adunarea Obștească, la 16/28 martie 1843, a însemnat sfârșitul sclaviei pentru un număr însemnat de țigani, între care o pondere importantă o dețineau nomazii. Promulgarea Legii de către domn la 22 martie/2 aprilie 1843 a consfințit votul Adunării.

1860 – Inaugurarea oficială a Grădinii Cișmigiu

Grădina Cișmigiu este cea mai veche grădină publică din București, așezată în centrul orașului, pe o suprafață de circa 16 hectare. În 1779, domnitorul Țării Românești, Alexandru Ipsilanti a poruncit construirea a două cișmele în București. Prima cișmea s-a făcut pe locul unde este astăzi grădina, dinspre strada Știrbei Vodă. În vecinătatea acestei cișmele și-a ridicat o reședință Dumitru Siulgi-basa, șeful lucrărilor peste cișmelele orașului, numit și marele cișmegiu. Balta apărută era un focar de infecție în mijlocul orașului. În 1830, generalul Pavel Kiseleff a dispus secarea bălții și transformarea terenului într-o grădină publică. Lucrul acesta s-a petrecut abia în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, în 1847, când a fost chemat grădinarul peisagist Wilhelm Mayer, fostul director al Grădinilor Imperiale din Viena și însărcinat cu transformarea terenului insalubru într-o frumoasă grădină. Mayer a fost ajutat de grădinarul Franz Harer. Noul domnitor, Barbu Știrbei, a hotărât să se sape un heleșteu și un canal de legătură cu Dâmbovița. 1860 Grădina Cișmigiu. Lacul și Fântâna artezianăCel mai important an pentru transformarea grădinii a fost 1852. Pentru prima dată s-a făcut împrejmuirea cu uluci, s-au montat o sută de „canapele (lavițe) fără rezemătoare, din lemn de stejar și lungi de un stânjen”. Proiectul inițial a fost înlocuit încă din 1845 de Meyer, iar grădina era deja conturată în decembrie 1846. Amenajarea a continuat și s-a finalizat între 1851–1860 după planul definitivat de Meyer în 1850.

1867 – Prima interzicere a Partidului Național Român

La 22 martie 1869 partidul a fost interzis de autorități, întrucât, potrivit prevederilor legii naționalităților, singura națiune existentă în Ungaria era cea maghiară, nici o naționalitate neavând dreptul să se constituie într-un „partid național”.

1868 – S-a născut Mihail Dragomirescu

22 martie 1868, Plătărești, Călărași – 25 noiembrie 1942, București

Estetician, teoretician al literaturii, critic literar, membru de onoare (din 1938) al Academiei Române. Între anii 1889–1892 a urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, pe care a absolvit-o cu teza Relațiunea dintre premisele și ultimele concluziuni ale filosofiei lui Herbert Spencer. Student al lui Titu Maiorescu, a participat la întemeierea Ligii culturale (1890). 1868-1942 Estetician Mihail DragomirescuÎn 1895 a fost numit conferențiar de Estetică la Universitatea din București, apoi profesor titular la catedra de Literatură română a Facultății de Litere și Filosofie din București. A organizat Seminarul de Literatură, transformat în Institutul de Literatură. A condus revistele Convorbiri critice, Ritmul vremii, Falanga, în paginile cărora a combătut, de pe pozițiile criticii raționaliste, atât sămănătorismul, cât și simbolismul și modernismul. Adept al esteticii integraliste, el considera capodopera drept o specie, înglobând în mod rigid arta în sfera științei. A fost proprietarul și directorul revistei Gazeta municipală. Din scrierile sale: Critica „științifică” și Eminescu, Teoria poeziei, Știința literaturii, Integralismul (dialoguri filosofice), Scrieri critice și estetice.

1884 – Premiera piesei Fântâna Blanduziei

Fântâna Blanduziei este o piesă de Vasile Alecsandri, în versuri în 3 acte. Scrisă în anul 1883, piesa a fost publicată în anul 1884 în Convorbiri literare, în trei numere consecutive, inclusă în același an în volumul al X-lea al ediției Opere complete. În același an, la 22 martie a avut loc și premiera, la Teatrul Național. 1884 Imagine din spectacolul Fântâna Blanduziei. Ilustrată interbelicăAvea pe afiș nume mari ale scenei românești: Constantin Nottara (în rolul lui Horațiu), Aristizza Romanescu (în rolul Getei). Spectacolul, așteptat cu deosebit interes, s-a bucurat de un mare succes, reprezentând principalul eveniment al vieții artistice bucureștene a anului.

Vasile Alecsandri – Fântâna BlanduzieiGeorge Vraca, Aurel Athanasescu, Vladimir Maximilian, Nicolae Gardescu, Gina Petrini, Aglae Metaxa etc.

1889 – Guvernul Theodor Rosetti (2) a demisionat

1889 Premier Theodor Rosetti. Desen de D. WilliamConsiliu de miniștri al Grupării de la Junimea și al PLC, prezidat de Theodor Rosetti, care a guvernat în perioada 12 noiembrie 1888–22 martie 1889, succedând Guvernul Theodor Rosetti (1) din perioada 23 martie 1888–11 noiembrie 1888. Printre membri guvernului figurau nume mari: Alexandru B. Știrbei, Petre P. Carp, General George Manu, Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman. În timpul mandatului s-a confruntat cu răscoalele țărănești din Câmpia Dunării; doctrina Era Nouă; diferendele politice din interiorul arcului guvernamental au blocat activitatea cabinetului.

1900 – S-a născut Palocsay Rudolf

22 martie 1900, Cluj, Austro-Ungaria – 27 octombrie 1978, Cluj-Napoca

Om de știință, botanist clujean, membru de onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice. Provenea dintr-o familie nevoiașă, de la 12 ani fiind nevoit să lucreze ca ucenic zidar alături de tatăl său. A făcut doar 4 clase, a lucrat apoi zilier la moară, la fabrica de bere, iar la 23 de ani, s-a angajat pompier. L-a ajutat pe comandant la amenajarea unei grădini în curtea unității. 1900-1978 Botanist Palocsay RudolfÎn 1926 a obținut un brevet de asistent grădinar, s-a consacrat selecției fructelor, altoirilor și încrucișărilor în micuța gradină, pasiune pe care cu timpul o va transforma în profesie, fiind poreclit „Miciurin al Clujului”. După 1949, a fost profesor la Facultatea de Agronomie, asistent universitar la Catedra de Biologie a Universității „Babeș-Bolyai”, asistent și ulterior lector la catedra de Genetică a Universității, lector la catedra de Ameliorare a plantelor, la Institutul Agronomic, cercetător științific principal la filiala din Cluj a Academiei Române, director al Stațiunii Experimentale Horti-Viticole Cluj. A câștigat Premiul Academiei Române pentru cercetările sale în materie de hibridizare vegetativă și a fost ales vicepreședinte al Societății de știinte Agricole din RPR – „I.V. Miciurin” din București. A fost Laureat al Premiului de Stat în 1950/51 și ales parlamentar de mai multe ori.

1902 – S-a născut Gherasim Constantinescu

22 martie 1902, Cișmeaua-Văruită, Basarabia, Imperiul Rus/Bolgrad, Odesa, Ucraina – 3 iulie 1979, București

Enolog, profesor, membru titular (din 1963) al Academiei Române. A obținut primele soiuri de struguri omologate în România: Anca (1967), Timpuriu de București (1969), Coarnă neagră selecționată (1970), Coarnă neagră aromată. A publicat: Studiul însușirilor tehnologice ale soiurilor de viță roditoare (Vitis vinifera sative), Ampelografia RSR (8 vol., în colaborare), Ampelologia soiurilor apirene ( în colaborare cu Adriana Indreaș), Drumurile viei și vinului în România (în colaborare cu Aurel I. Gheorghiu și Anibal I. Gheorghiu), Metamorfozele vinului (Legende și povestiri despre vița de vie și despre vin) (în colaborare cu Adrian Alexandru Heraru).

1903 – S-a născut Virgil Gheorghiu

Virgil Romulus Gheorghiu; 22 martie 1903, Roman – 7 martie 1977, București

Poet, pianist, compozitor, muzicolog, critic muzical, eseist, traducător. După studii muzicale la Conservatorul din București (1928–1930), a continuat studiul la Viena și la Schola Cantorum din Paris. A debutat în literatură în 1925 cu volumul de poezii Cântările răsăritului, prefațat de Demostene Botez. Între 1926–1928 a luat parte la mișcarea de avangardă din Iași și împreună cu Aurel Zaremba, a editat revistele suprarealiste Prospect, XX-literatură contimporană. Paralel cu cariera de muzicolog a desfășurat și una de pianist, mai întâi în trioul Boniș (1932–1939) și, după război, la Filarmonica din București. A compus muzică vocal-simfonică și de cameră și a fost foarte activ ca cronicar muzical. Cariera sa, împărțită între muzică și poezie, s-a intersectat cu avangarda în perioada aderării la gruparea din jurul revistei unu, din care a fost însă exclus pentru că publica și în alte reviste, ca Bilete de papagal, Adevărul, Cuvântul liber. Volumele publicate după 1930, Febre, Marea vânătoare, Tărâmul celălalt, Pădurea adormită, au combinat, în diferite proporții, modernismul tinzând către rigoare formală și un suprarealism particularizat prin accente expresioniste.

1904 – S-a născut Ovid-Aron Densușianu

22 martie 1904, Făgăraș – 19 ianuarie 1985, București

Filolog, lingvist, folclorist, istoric literar și poet, profesor la Universitatea din București, membru titular al Academiei Române, fiul lui Ovid Densușianu. A urmat Facultatea de Litere din Iași, avându-i profesori pe Alexandru Philippide și A.D. Xenopol luând licența cu Magna cum laude, cu lucrările Studiu comparativ între epopeea greacă și română și Ilustrando Quintiliani sententia, satira tota nostra est, în 1892. 1904-1985 Filolog Ovid- Aron DensușianuA publicat în Revista critică-literară articole de istorie și critică literară, precum și lingvistică. A continuat studiile la Paris la École des Hautes Etudes, sub îndrumarea profesorului Gaston Paris a cercetat texte medievale franceze și a luat doctoratul cu teza Der „Roman de la comtesse d’Anion” von Jean Maillart. A lucrat la catedra de Istoria limbii și literaturii române de la Universitatea din București, a devenit titularul catedrei de Filologie romanică cu privire specială asupra limbii române, din 1901 până la sfârșitul vieții sale. A înființat la București Societatea de Filologie, a publicat Buletinul Studii de filologie română. A întemeiat și condus revistele Viața nouă și Grai și suflet. A studiat fenomenele de limbă în strânsă legătură cu folclorul și etnografia. Din opera sa: Histoire de la langue Roumaine – Istoria limbii române (vol.I-II), Graiul din Țara Hațegului, Sufletul latin și literatura nouă, Viața păstorească în poezia noastră populară, Literatura română modernă, Dicționarul etimologic al limbii române. Elementele latine (în colaborare cu I.A. Candrea), Graiul nostru (în colaborare cu I.A. Candrea și Theodor Sperantia, vol.I-II).

1905 – S-a născut Romulus Dianu

Romulus Dima; 22 martie 1905, București – 25 august 1975, București

Prozator, publicist și traducător. În 1925 a fost admis la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. A debutat în revista Rampa, în 1926, cu cronici literare. A fost redactor la ziarul național-țărănesc Dreptatea, apoi la ziarul Curentul, până în 1944. A mai colaborat la Cotidianul (Brăila), Adevărul literar și artistic, Contimporanul, Universul literar, Bilete de papagal, Viața literară, Familia etc. 1905–1975 Scriitor Romulus DianuPrima sa carte, intitulată Viața minunată a lui Anton Pann, o biografie romanțată a lui Anton Pann, scrisă în colaborare cu Sergiu Dan, a apărut în 1929. A intrat în 1931 în serviciul diplomatic, lucrând timp de un deceniu ca secretar al lui Nicolae Titulescu și fiind acreditat la Liga Națiunilor. În timpul celui de-al doilea război mondial, a scris în mod regulat pentru presa oficială. După război și formarea guvernului comunist, a fost arestat și trimis la închisoare din cauza activității jurnalistice desfășurate înaintea și în timpul războiului. A fost judecat în procesul așa-zișilor ziariști fasciști, alături de Pamfil Șeicaru, Stelian Popescu, Nichifor Crainic, Grigore Manoilescu, Radu Demetrescu-Gyr etc., condamnat în 1945 la 20 de ani detenție grea, 10 ani degradare civică și confiscarea averii „pentru crimă de contribuție la dezastrul țării și instigare la crime de război”. A fost eliberat la 10 octombrie 1955. Opere: Adorata, Nopți la Ada-Kaleh, Trenul de Adjud, Fata de la Suza, Jurnal intim din timpul detenției comuniste.

1907 – Răscoala țărănească din 1907

Răscoala izbucnită la Flămânzi, la 8/21 februarie, a cuprins toată Muntenia și Oltenia. Dacă în perioada 6/19–9/22 martie a avut loc apogeul răscoalei țărănești în regiunea Moldova, între 9/22–13/26 martie flacăra răscoalelor țărănești a cuprins toată Muntenia și Oltenia, unde a cunoscut o violență deosebită, considerîndu-se apogeul răscoalei țărănești din 1907. 1907 Patrulă de cavalerie observând casele incendiate de răsculați lângă Buzău. The Illustrated London NewsLa 9/22 martie, cei peste 1.000 de țărani care au pătruns în târgul Băcești, județul Roman, au inconjurat compania de militari care se aflau în localitate și au atacat-o cu arme de foc rănind, printre alții, chiar pe comandant” [relatare în ziarul local Ecoul Romanului].

1908 – S-a născut Gheorghe Lupașcu

Gheorghe O. Lupașcu; 22 martie 1908, Botoșani – 19 noiembrie 1979, București

Medic parazitolog, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Științe din București, fiind licențiat în 1932. În 1946 a devenit Doctor în Medicină susținând teza Studii asupra culicidelor din România. S-a specializat la Institutul Superior de Medicină din Roma (1940). 1908-1979 Medic Gheorghe LupașcuA fost profesor și rector (1946–1952) la Institutul de Medicină din Timișoara, apoi director al Bazei de Cercetări Științifice Timișoara a Academiei Române. A continuat cariera didactică la Institutul de Perfecționare a Medicilor și Farmaciștilor și la Facultatea de Medicină din București, fiind și director științific al Institutului „Dr. I. Cantacuzino” din București. A contribuit prin cercetările și lucrările sale la studiul parazitologiei și epidemiologiei malariei, a bolilor transmisibile prin vectori, a imunității în bolile parazitare și a problemelor legate de practica parazitologică. Cunoștințele sale în domeniul parazitologiei au fost recunoscute și în străinătate, fiind consultant al Organizației Mondiale a Sănătății, calitate în care a întreprins călătorii de studii privind lupta împotriva malariei în țări din Africa. Din lucrările sale: Malaria, Principii și metode ale eradicării malariei, Hidatidoza, Trichineloza, Hidatidoza, o zoonoză cu grave repercusiuni în patologia umană. A fost membru al Societății de Parazitologie Exotică din Paris și al Societății Regale de Medicină și Igienă din Londra.

1913 – A încetat din viață Prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino (22 septembrie 1832 – 22 martie 1913)

Om politic, deputat și senator în Parlamentul României; primar al Bucureștiului; prim-ministru al României; supranumit Nababul.

1914 – S-a născut Ovid Caledoniu

Jean Florea Georgescu; 22 martie 1914, București – 15 ianuarie 1974, Tecuci

1914-1974 Poet Ovid CaledoniuPoet apropiat cercurilor Gândirii. A absolvit, în Capitală, facultățile de Teologie în 1939 și de Litere în 1944. A debutat cu poezie în revista Pegas, în 1933. Împreună cu Vintilă Horia a întemeiat prestigioasa publicație literară Meșterul Manole (1939–1942), care a militat pentru integrarea culturii noastre în ansamblul celei europene. A colaborat la revistele: Convorbiri literare, Gândirea, România literară, Revista Fundațiilor etc. Volumele Endymion, Vrăjitorul apelor, Pasărea de foc l-au impus ca pe un rafinat și sensibil poet.

1918 – Au început tratativele de pace de la Cotroceni între România și Puterile Centrale

După depunerea jurământului ca prim-ministru la Iași 1918 Alexandru Marghiloman Premier(5/18 martie 1918), Alexandru Marghiloman s-a întors la București la 8/21 martie, în vederea continuării tratativelor de pace cu Puterile Centrale, începute de predecesorul său, generalul Alexandru Averescu. Negocierile aveau să se desfășoare în capitala ocupată, mai precis în Palatul Cotroceni. În fruntea delegațiilor s-au aflat Alexandru Marghiloman, pentru România, Richard von Kühlmann, ministrul de Externe al Germaniei, Ottokar Czernin, ministrul de Externe al Austro-Ungariei, Vasil Radoslavov, prim-ministrul Bulgariei, și Talaat Pașa, prim-ministrul Imperiului Otoman. Tratativele de pace între România și Puterile Centrale s-au derulat în perioada 9/22 martie – 24 aprilie/7 mai 1918.

1921 – S-a născut Ion Baciu

Ion R. Baciu; 22 martie 1921, Orăștioara de Sus, Hunedoara – 19 septembrie 2004

Medic, membru titular (din 1993) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Medicină din Cluj. A devenit Doctor în Medicină și Chirurgie cu Magna cum laude, cu teza Rolul sistemului nervos central în provocarea reacției fagocitare în 1946; Doctor în Științe Medicale în 1958 și Doctor Docent în 1970. 1921-2004 Medic Ion R. BaciuA fost pe rând preparator, asistent la Institutul de Fiziologie și Fizică Medicală al Facultății de Medicină din Cluj–Sibiu, conferențiar, profesor titular de fiziologie normală și patologică, șef de catedră la Institutul de Medicină și Farmacie din Cluj, pe care l-a condus ca rector (1976–1984); șef de catedră la Universitatea din Oradea, colaborator științific al Filialei din Cluj a Academiei Române, șef de sector și șef al secției de Fiziologie la Institutul de Cercetări Medicale. A condus laboratorul de Ergonomie și Fiziologie din cadrul Institutului de Sănătate Publică și Cercetări Medicale din Cluj-Napoca. A avut contribuții substanțiale în domenii de mare interes ale fiziologiei moleculare integrative: fiziologia imunității, a sângelui, a circulației etc. A făcut cercetări în fiziologia sistemului sangvin și în fiziologia muncii. A investigat eritropoieza și sinteza eritropoietinei. A publicat: Homeostazia oxigenului.

1921 – S-a născut Nelli Pillat

Cornelia Pillat; 22 martie 1921, București – 18 aprilie 2005, București

Memorialistă, muzeografă, scriitoare, istoric de artă și istoric literar, editor. A studiat istoria artei la Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universității din București. A lucrat ca documentaristă la Institutul de Istoria Artei, apoi la Biblioteca Academiei Române, mai întâi ca bibliograf, apoi ca muzeograf. 1921–2005 Memorialistă Cornelia PillatDin această perioadă datează lucrarea bibliografică Gogol în literatura română. 1860–1960, apărută în 1960. A fost soția lui Dinu Pillat. În 1965 va fi reprimită la Institutul de Istoria Artei, în calitate de cercetător științific până în 1975, când se vede din nou transferată la Direcția Monumentelor Istorice. Autoare a numeroase studii de istoria artei, publicate în volumele Pictura murală în epoca lui Matei Basarab, Variațiuni pe teme date în arta medievală românească, sau în reviste de specialitate, semnatară a unei monografii închinate bisericii Crețulescu din București, și-a lăsat deoparte propriile preocupări și, la sfârșitul anilor ’70, s-a dedicat cu devotament și pasiune conservării și perpetuării memoriei familiei Pillat. Ultima scriere: Eterna întoarcere.

1921 – S-a născut Horia Davidescu

22 martie 1921, Craiova – 25 ianuarie 2018

Regizor, personalitate a teatrului românesc de animație, promotor al artei păpușărești în țară și străinătate. A absolvit Colegiului Național „Frații Buzești“, Școala de Ofițeri Activi de Infanterie București, promoția 1944. A participat la cel de-al doilea război mondial, fiind rănit aproape de Budapesta. 1921-2018 Regizor Horia DavidescuLa terminarea războiului a fost îndepărtat din armată. Având „vina” de a fi fost ofițer, a fost obligat să se retragă, după doi ani de studii, de la Facultatea de Drept din Cluj, ulterior, și de la Conservatorul de Artă „Cornetti“ din Craiova, Secția pictură, tot după doi ani. A fost regizor artistic și primul director al Teatrului de Păpuși Craiova (Colibri, din 1955), instituție înființată în mai 1949, inițial ca secție a Teatrului Național din Craiova (1950–1984). A semnat regia a peste 150 de spectacole, iar scenografia pentru alte 18, puse în scenă atât în țară, cât și în străinătate. A fost căsătorit peste 65 de ani cu Alexandra Davidescu, actriță, scenaristă, regizoare, autoare a două volume despre istoria teatrului de păpuși din Craiova, alături de care a înființat un teatru pentru copii la Tripoli, Libia. Printre numeroase premii și distincții, a primit Premiul I pentru regie și întreaga activitate artistică (1983) și Premiul Special UNITER (2005). A fost membru de onoare al Uniunii Internaționale a Marionetiștilor din anul 1988.

In memoriam Horia Davidescu

1927 – S-a născut Sanda Șărămăt

Alexandra Șărămăt; 22 martie 1927, București – 7 mai 2023

1927-2023 Artist plastic Sanda Şărămăt. AutoportretArtist plastic, decorator, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, din anul 1961. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, sub îndrumarea maestrului Alexandru Ciucurencu și a lui E. Popa. A debutat în 1954, la Salonul anual de stat. A avut expoziții personale la București (1959, 1967, 1970, 1974) și la Roma (1971, 1972). Are lucrări în numeroase colecții private și publice.

Galerie de tablouri [e-galerie]

1933 – S-a născut Ioan Victor Pica

22 martie 1933, Râușor–Mândra, Brașov – 2 aprilie 2004, Brașov

Poet și scriitor, politician țărănist; deținut politic; deputat, membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1998). Elev la Liceul „Radu Negru” din Făgăraș, și-a cunoscut pe Ion Mogoș și Niculae Mazilu, tineri luptători anticomuniști. A înființat în liceu o organizație anticomunistă, a stabilit legături cu partizanii din Munții Făgăraș și l-a cunoscut pe Ion Gavrilă Ogoranu. 1933-2004 Poet Ioan Victor PicaÎn noiembrie 1950 a fost arestat și condamnat la 8 ani închisoare, apoi domiciliul obligatoriu 9 luni la colonia de muncă Lătești, după care a fost din nou arestat și a mai executat aproape 6 ani de închisoare. A terminat studiile liceale la revenirea din închisoare. S-a căsătorit cu Elisabeta Cocan și s-a stabilit în Făgăraș. Din 1968 a încercat să se înscrie la Facultatea de Filosofie din București, peste un an la Facultatea de Teologie din Sibiu, dar de fiecare dată a fost refuzat din cauza „originii nesănătoase” (fost deținut politic). A scris atât proză cât și poezie, a încercat să publice câteva poezii fără nici o tentă politică în ziarele vremii, dar i-au fost respinse. De la ieșirea din închisoare în 1964 și până în 1990 a fost tot timpul urmărit, supus la interogatorii, percheziții și i s-au confiscat manuscrisele. După 1990, a înființat Asociația Foștilor Deținuți Politici din Făgăraș, al cărui președinte a fost. A fondat, prima revistă a AFDP din Romania, Revista Cuget și Veghe, în 1991 la Făgăraș. A fost ales deputat de Făgăraș în legislatura 1992–1996. S-a mutat cu domiciliul și familia la Brașov. A colaborat la revistele Vatra din Târgu Mureș, Astra din Brașov, Memoria, Revista Gândirii Arestate din București, Revista Cuget și Veghe din Făgăraș. Din volumele publicate: Poeme de celulă, Dragostea și moartea, Marginea beznei, Veșnicie românească, Țepușul din carne, Portrete de eroi și sfinți, Între pământ și cer.

1933 – S-a născut Vasile Filip

22 martie, 1933, Dancu–Holboca, Iași

Poet, publicist și profesor. A absolvit Facultatea de Filologie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. 1933 Poet Vasile FilipA fost profesor de Limba și literatura română. A publicat numeroase reportaje, articole, recenzii, cronici literare, note în Flacăra Iașului, Familia, Cronica, Convorbiri literare, Opinia. A lucrat la: Flacăra Iașului (corector, redactor), Studioul teritorial de radio-televiziune din Iași (director, secretar general de redacție), revista Cronica (redactor), Compania Opinia (director) și ziarul Opinia (redactor șef), revista Neamul românesc din Iași (redactor șef), coordonator al colectivului de redacție de la Postul de radio Trinitas al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Din scrierile sale: Vârful cu dor, Șansa ninsorii, Amurg.

1936 – S-a născut Iosif Herțea

22 martie 1936, Firiza de Jos, Maramureș – 21 martie 2018, Rastatt, Germania

Etnomuzicolog, compozitor și cercetător. A absolvit Liceul de Muzică, clasa Violoncel, apoi Conservatorul din Cluj, fiind licențiat în 1960. A devenit, prin concurs, cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor din București, pentru 20 de ani. 1936-2018 Etnomuzicolog Iosif HerțeaA studiat instrumentele muzicale, a făcut muncă de teren pentru întocmirea unor culegeri de colinde, studiul colindelor fiind o pasiune de o viață, fructificat în volumele: Romanian Carols, Colinde Românești (Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor). A fost interesat de jucării, ca obiect de studiu, dar și colecționar, scriind studiul Preliminarii la studierea sistemului educațional al tradiției. A participat la expoziții de instrumente muzicale și de jucării. A desfășurat activitate didactică în învățământul superior, fiind lector la Universitatea din Brașov, specialitatea Folclor și instrumentație, conferențiar la Academia de Muzică din Cluj Napoca, la catedra de Folclor. A colaborat cu teatrul, în calitate de compozitor, cu regizori din patru generații, la teatrele din orașele Baia Mare, Oradea, Craiova, Constanța, Galați, Giurgiu, Botoșani, Bârlad, Cluj-Napoca, Sibiu, București, Timișoara, Focșani, atât cele dramatice, cât și de păpuși, pentru copii.

Omagiu lui Iosif Herțea Instrumente din colecția lui Iosif Herțea

1937 – S-a născut Emeric Jenei

22 martie 1937, Agrișu Mic–Hășmaș, Arad

Fost jucător și antrenor de fotbal. Pasionat de mic de sport, în special de fotbal, mergea zilnic alături de prietenii lui să bată mingea pe maidanul de lângă casă, cu o minge făcută din zdrențe, învelite în ciorapii mamei.Tatăl lui i-a cumpărat prima minge de fotbal adevărată. 1937 Antrenor Emeric JeneiLa vârsta de 9 ani a fost selectat dintre copiii de pe maidan de antrenori de la echipa Flamura Roșie Arad. La 16 ani a promovat de la juniori la echipa mare iar de acolo s-a mutat la CCA, unde avea să rămână toată viața. A evoluat pe postul de mijlocaș defensiv timp de 12 ani, până în 1969, marcând șapte goluri. La 34 de ani, a devenit secund, iar apoi antrenor principal la Steaua. Pentru ca în 1986 să semneze o premieră continentală, devenind prima echipă din estul Europei câștigătoare a celui mai important trofeu european, Cupa Campionilor. După șase mandate de antrenor la Steaua, a preluat și echipa națională (1986–1990), cu care a avut performanțe notabile. Iar ultimul lui meci din cariera de antrenor a fost și ultimul al lui Hagi ca jucător al României. A fost decorat în martie 2008 cu Ordinul Meritul Sportiv cl.II cu baretă.

1938 – S-a născut Remus Mărgineanu

22 martie 1938, Cugir, Alba – 17 aprilie 2022, Craiova

Actor de teatru și film, fondator al şcolii de teatru din Craiova. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1964. 1922-2022 Acror Remus MărgineanuA desfășurat o susținută activitate teatrală la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, ca actor și regizor, devenind societar de onoare al teatrului. A regizat Jocuri crude de A. Arbuzov, Un tramvai numit dorinţă de Tenesee Williams, Concurs de împrejurări de Adrian Dohotaru etc. A avut iniţiativa înfiinţării Departamentului de Artă Teatrală, ca Secţie de Teatru în Facultatea de Litere şi Istorie, Catedra de literatură română, universală şi comparată la Universitatea din Craiova, unde a fost profesor mai mulţi ani. A interpretat roluri în filme precum: Buzduganul cu trei peceţi, Pentru patrie, Vlad Ţepeş, Vacanţă tragică, Ţapinarii, Întoarcerea din iad, Moara lui Călifar, Domnişoara Aurica, Mitică Popescu, Undeva în Est, Casa de vis, Priveşte înainte cu mânie, Capul de zimbru, Raport despre starea naţiunii etc.

Vacanţă tragică (1979) • Mircea Diaconu, Anda Onesa, Mircea Albulescu, Remus Mărgineanu, Octavian Cotescu, Mihai Mereuță etc.

1938 – S-a născut Anaís Nersesian

22 martie 1938, Cerăt, Dolj

Poetă, prozatoare și traducătoare armeană. A debutat în 1954 în revista Tînărul Scriitor. Debutul editorial a avut loc în 1973 cu volumul Cântărețul de sticlă. După 1990 a făcut parte din colectivul redacțional al revistei Ararat. A publicat volume de versuri: Stampe lirice, Sigiliul trecerii, Balanță solară, Alb și negru, Singurătatea spectacolului, Bolta glisantă, Înstrăinatul solstițiu, Terase de apă, Parfumul rochiei, Cu fața la zid și lucrări de istorie literară: Cântece ale trubadurilor armeni, Armenii în istorie și cultură, Orașe italiene: Roma, Florența, Veneția, Personaje armenești din literatura română etc.

1938 – A încetat din viață Scarlat Panaitescu (30 ianuarie 1867 – 22 martie 1938)

General al Armatei române; comandant al Liniei fortificate Focșani–Nămoloasa–Galați; membru corespondent al Academiei Române.

1939 – Decretarea mobilizării generale

În urma ocupării Cehoslovaciei de trupele hitleriste, pe întreg teritoriul României au avut loc între 15–30 martie manifestații în sprijinul Cehoslovaciei. La 22 martie s-a decretat mobilizarea generală în România, A fost înființată Armata 1, prin transformarea Inspectoratului general de armată nr. 2, dislocat la Cluj. Această armată avea inițial în subordine Corpurile 6 și 7 Armată și a primit sarcina de a opri pătrunderea inamicului în defileele care conduceau în podișul Transilvaniei.

1939 – S-a născut George Filip

22 martie 1939, Tuzla, Constanța – 11 ianuarie 2024, Montreal, Canada

Poet, unul dintre cei mai importanți poeți români ai exilului, urmaș al lui Octavian Goga. A absolvit liceul la București și a lucrat mai mulți ani ca fotoreporter la revistele: Viața Studențească, Luceafărul, Albina, Viața Militară și România Liberă. Datorită atitudinii sale, neagreată de democrația comunistă a acelor timpuri și a propagării genului de poezie incomodă a fost judecat public la Turnu Severin și arestat. În 1977, după mulți ani de privațiuni și suferințe, a cerut protecția Ambasadei americane. În urma aceste acțiuni, i s-a intentat un nou proces public, care a avut loc la Tuzla. Și-a făcut debutul în România cu 4 volume pe tematici diferite. A părăsit țara în 1979 și, după peregrinări în Austria, Germania și Franța s-a stabilit în Canada. S-a numărat printre fondatorii Centrului Cultural Român, a fost redactor la Ora de radio în limba română, redactor la revista multiculturală Humanitas și director cultural la Teleromânia, prima televiziune din exil, în limba română. Cărți publicate: Matematica pe degete, Anotimpul legendelor, Drumuri de baladă, Zei fără armuri, Poemes sur feuilles d’erable, Era confuziilor, ’89 Poeme îndoliate, Văd lumina, La planet plate – Poemes, Singur împotriva destinului, Aezii privesc, Din oglindă, Țara din lacrimă.

1942 – S-a născut Mihai Ivăncescu

22 martie 1942, Adâncata, Storojineț, Bucovina – 2 ianuarie 2004, Brașov

Fost fotbalist care a jucat pe post de fundaș dreapta . A jucat la Steagul Roșu și Tractorul din Brașov și a fost selecționat la echipa națională de fotbal a României de trei ori (1967–1968). A participat la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic 1970.

1943 – Premiera filmului O noapte furtunoasă

Ecranizare a celebrei comedii a lui I.L. Caragiale. Din distribuție făceau parte Alexandru Giugaru, Ștefan Iordănescu-Bruno, George Demetru, Maria Maximilian, Radu Beligan, Florica Demion, iar regia și scenariul erau semnate de Jean Georgescu.

1943 O noapte furtunoasă. Afiș de Aurel Jiquidi
Afiș de Aurel Jiquidi

Primul tur de manivelă s-a tras la 12 ianuarie 1942. În acea perioadă, România se afla în stare de război și în plină dictatură militară. Deoarece Bucureștiul era în camuflaj și nu se putea lucra afară pe timpul nopții, așa cum cerea scenariul, toate exterioarele au fost construite într-un studio foarte mic, de numai 18m x 11m, destinat inițial înregistrărilor muzicale. Pentru filmările panoramice sau travelling s-au combinat două-trei filmări în două-trei decoruri, care la montaj au constituit un întreg. Pe durata filmărilor, Jean Georgescu a folosit 29.000 m de peliculă negativă. Filmul alb-negru, cu o durată de 70 minute a avut premiera la Cinema ARO. În 1953, cenzura comunistă a ajustat pelicula cu foarfeca. Secvențele înlăturate de cenzori s-au pierdut pentru totdeauna…

O noapte furtunoasă 1943

1948 – Regele Mihai I a fost primit la Casa Albă de președintele american Harry Truman

La întâlnirea de la Casa Albă, deși președintele Harry Truman a fost prietenos și s-a interesat de abdicare, întâlnirea a fost doar un act de protocol, neavând urmări concrete și reprezentând o deziluzie pentru Regele Mihai I.

1948 – S-a născut Mihnea Berindei

22 martie 1948, București – 19 iunie 2016, Veneția, Italia

Istoric de origine română naturalizat în Franța în anul 1981. A urmat Facultatea de Istorie a Universității București (1966–1970), învățând în paralel turca veche cu profesorul Mihail Guboglu, care l-a îndrumat pentru cariera de specialist în istoria Imperiului Otoman. 1948–2016 Istoric Mihnea BerindeiÎn ultimul an de studenție a reușit să obțină o viză de studii și documentare în Turcia, de unde s-a îndreptat spre Franța. Ajuns la Paris, s-a înscris la Ecole Pratique des Hautes Etudes (EPHE), pe care a absolvit-o în anul 1972, și a continuat să studieze paleografia otomană. A lucrat ca cercetător specializat în istoria Imperiului Otoman la École des Hautes études en Sciences Sociales. Din 1991, a lucrat la Institutul de Științe Sociale și Politice al Centrului Național de Cercetări Științifice (CNRS). A făcut parte din grupul prestigios al exilului democratic anticomunist care a mobilizat vocile disidente din România. În iunie 1989 a semnat, împreună cu Neagu Djuvara, Declarația de la Budapesta, document politic al unei părți a exilului românesc, intens criticat pentru nuanțele federaliste referitoare la Transilvania. După căderea regimurilor comuniste, s-a remarcat prin susținerea organizațiilor și mișcărilor democratice din Europa ex-comunistă, în special din România, Bulgaria, Albania și Republica Moldova. A continuat activitatea anterioară, prin cercetări asupra societăților postcomuniste, a lucrat în fondurile de documente ale PCR, a organizat seminarii asupra situației din țările aflate anterior sub tutela URSS. A fost președintele organizației Biroul de Informații și Ajutor pentru România, a devenit vicepreședintele asociației Est Libertés, a condus o serie de programe PHARE ale Uniunii Europene menite să ajute democrația locală și structurarea partidelor politice democratice din Albania, Bulgaria, România, monitorizarea alegerilor din Serbia, Kosovo, Macedonia și Republica Moldova.

1948 – S-a născut Vasile Oltean

22 martie, 1948, Deal, Alba

Preot, filolog, muzeograf, profesor universitar și teolog, membru fondator și vicepreședinte al Despărțământului Cultural Astra Brașov. Director al Muzeului Prima școală românească din Șcheii Brașovului, a scos la lumină zeci de documente vechi, salvate de la distrugere. „Ana Pauker […] a dat un decret prin care Armata Română trebuia să ardă în fiecare lună 40 de metri liniari de arhivă bisericească. Preotul de atunci, Ioan Prișcu, le-a urcat în turnul bisericii și a zidit ușa de intrare în turn, fără să spună cuiva. 10 ani cât a durat acea lege a Anei Pauker, ne-am ars toată istoria, pentru că toate documentele noastre erau în biserici”. Documentele, recuperate, au fost parțial cercetate de Vasile Oltean, care a publicat deja 43 de volume pe baza acestora: o monografie a Diaconului Coresi, o monografie a lui Mihai Viteazul (cea mai veche monografie din lume, din 1603, scrisă la Nurnberg), un text din 1495 în limba română, dinainte de scrisoarea lui Neacșu, manuscrisul pe piele de ied nenăscut, cu foițe de aur de la Lăpușneanu – Codex Aureus, toate cărțile școlii ardelene, toate Bibliile românești etc.

Azi în Brasov Invitat prof. dr. pr. Vasile Oltean, directorul Muzeului Primei Școli Românești

1949 Poetă Viorica Ana Cozan

1949 – S-a născut Viorica Ana Cozan

22 martie 1949, Stulpicani, Suceava

Poetă, bibliotecară. A absolvit Școala postliceală de Biblioteconomie din București, specialitatea Bibliotecar secundar (1972). A fost preparator CTC la Mina Leșu Ursului, Suceava, bibliotecar în comuna Doinești, Iași, bibliotecar în comuna Focuri, Iași, bibliotecară la Biblioteca Universității Tehnice Gh. Asachi din Iași. A debutat în Zori noi (1966). A colaborat la Iașul literar, Convorbiri literare, Cronica, etc. A publicat volume de poezie: Întâlnirea cu mine, Privilegiul surâsului, Durata surâsului.

1951 – S-a născut Tora Vasilescu

Teodora Vasilescu; 22 martie 1951, Tulcea

Actriță de teatru și film. A picat examenul de admitere la Teatru de două ori. S-a prezentat la un casting la Satu Mare, a fost selectată și a jucat timp de un an cinci roluri principale, alături de actori profesioniști. În anul următor a intrat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa Eugenia Popovici, pe care l-a absolvit în 1976, pe primul loc. 1951 Actriță Tora VasilescuA jucat pe scenele teatrelor Evreiesc și „Bulandra” din București. Câteva roluri în teatru: Dana Păunescu în Nota zero la purtare de Octavian Sava si Virgil Stoenescu, Feada în Roșii trandafirii numai pentru mine de Sean O’Casey, Gaby în Ultima oră de Mihail Sebastian, Felicita în Bădăranii de Carlo Goldoni, Giannina în O întâmplare cu haz de Carlo Goldoni, Melania în Mobilă si durere de Theodor Mazilu, Tinca în Casa evantai de Marin Sorescu, Femeia în Tacâmuri de pui de Spiro Gyorgy, Doamna în Roberto Zucco de Bernard-Marie Koltes. Primul film, în 1975 a fost Cursa, regia Mircea Daneliuc. Au urmat: Gloria nu cântă, Avaria, Casa dintre câmpuri, Croaziera, Învingătorul, Glissando, Să mori rănit din dragoste de viață, Cuibul de viespi, Liliacul înflorește a doua oară, Șobolanii roșii, Cel mai iubit dintre pământeni, Și totul era nimic… A fost căsătorită cu regizorul și scenaristul Mircea Daneliuc.

Sosesc păsările călătoare (1984) • Emil Hossu, Rodica Mureșan, Tora Vasilescu, Octavian Cotescu, Ștefan Mihăilescu-Brăila

1952 – S-a născut Florin Zaharescu

22 martie 1952, Câmpina, Prahova – 15 noiembrie 2021

Filolog, profesor universitar. Absolvent al Facultății de Litere, și-a început colaborarea cu radioul, remarcat fiind de Dumitru Vârtic. Ajuns la Radio, Florin Zaharescu a început prin a fi crainic. A urmat apoi toate treptele profesionale, de la corespondent județean al postului central și redactor emisiuni de tineret până la redactor de rubrică – emisiuni de actualități și realizator de programe complexe. A realizat emisiunile Bună Dimineața la Radio Cluj. La 43 de ani (1995), a ocupat prin concurs funcția de director / redactor șef al Studioului Radio Cluj pe care l-a condus cu devotament și profesionalism aproape 20 de ani. În 2013 a fost diagnosticat cu Alzheimer, moment în care și-a înaintat demisia. Avea 61 de ani. Talentul său actoricesc, deși nu l-a condus pe marile scene de teatru, l-a ajutat să devină un artist al microfonului, un admirabil partener de dialog care a știut să respecte libertatea opiniilor interlocutorilor.

1954 – S-a născut Gabriel Chifu

22 martie 1954, Calafat, Dolj

Poet și prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România, din 1980. A absolvit Facultatea de Electrotehnică, secția Automatizări și Calculatoare, din Craiova, în 1979. 1954 Scriitor Gabriel ChifuA lucrat la revista Ramuri din Craiova, ca redactor, apoi ca redactor-șef, a fost secretar al Uniunii Scriitorilor din România și membru în Comitetul Director. A fost secretar și membru în Comitetul Director. (2005–2009), vicepreședinte (2009–2021), actualmente consilier al Uniunii Scriitorilor și director executiv la revista România literară. A publicat în majoritatea revistelor literare din țară, în antologii și reviste din Anglia, Franța, China, Italia, Statele Unite, Belgia, Cehia, Israel și altele. A publicat poezie: Sălaș în inimă, O interpretare a Purgatoriului, La marginea lui Dumnezeu, Însemnări din ținutul misterios, Papirus și proză: Unde se odihnesc vulturii, Maratonul învinșilor, Relatare despre moartea mea sau Eseu despre singurătate, Punct și de la capăt, Ploaia de trei sute de zile.

1957 – Înființarea sfaturilor populare

Marea Adunare Națională a adoptat Legea nr. 6/22 martie 1957 privind înființarea sfaturilor populare ca organe locale ale puterii de stat, care a intrat în vigoare la 28 martie 1957.

1965 – Nicolae Ceaușescu ales prim-secretar al CC al PMR

Fostul dictator comunist Gheorghiu-Dej încetase din viață la 19 martie 1965. Pe 22 martie 1965, la Plenara CC al PMR Nicolae Ceaușescu, liderul comunist care răspundea de sectoarele cheie ale puterii, Armata, Securitatea, Justiția și Miliția, la propunerea lui Ion Gh. Maurer, a fost ales prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, care avea să revină în curând la vechea sa denumire de Partidul Comunist Român. La 47 de ani, Nicolae Ceaușescu devenea cel mai tânăr conducător politic din Europa.

Mai mult: Mihaela Stoica – Cum a devenit Nicolae Ceaușescu, „omul care nu se pricepea la nimic”, cel mai tânăr conducător politic din Europa [Gândul]

1965 – România – membră în Organizația Interguvernamentală Consultativă pentru Navigație Maritimă

Organizația Maritimă Internațională reprezintă o agenție specializată guvernamentală în cadrul Organizației Națiunilor Unite, cu sediul la Londra și care a fost înființată în scopul facilitării cooperării în domeniul navigației maritime internaționale, asigurării securității maritime, prevenirii poluării mărilor și oceanelor și al elaborării convențiilor internaționale privind navigația maritimă. Până la 22 mai 1982, s-a numit Organizația Interguvernamentală Consultativă pentru Navigație Maritimă. Prin Decretul nr. 114/6 martie 1965 cu privire la aderarea Republicii Populare România la Convenția privind crearea Organizației Maritime Consultative Interguvernamentale, încheiată la Geneva, la 6 martie 1965, publicat în Buletinul Oficial din 22 martie, România a devenit membră a acestei organizații, în această calitate fiind parte la toate convențiile internaționale majore privind siguranța navigației, prevenirea poluării și facilitarea traficului maritim internațional.

1966 – A încetat din viață Constantin Baraschi (17 noiembrie 1902 – 22 martie 1966)

Sculptor, profesor universitar; rector la Institutul de Arte Plastice din București; membru corespondent al Academiei Române.

1968 Muzician Zoltan Andras

1968 – S-a născut Zoltan Andras

22 martie 1968, București

Solist și clăpar al trupei Sarmalele Reci. A urmat Facultatea de Limbi și literaturi străine, specializarea Engleză-Franceză, a Universității București. Vorbește 11 limbi străine. În decembrie 2003, la aniversarea a 10 ani, trupa Sarmalele Reci a susținut un mare concert cu invitați la Opereta Română. Înregistrările au constituit materialul unui album de greatest hits live.

Sarmalele Reci – Acustic teaser

1975 – S-a născut Ioana Flora

22 martie 1975, Panciova, Serbia

Actriță de scenă, voce și film, fiica omului de cultură Ioan Flora. Familia Flora, originară din Banatul sârbesc, s-a mutat în România, la București, după 1990. Ioana a studiat baletul clasic și pianul în Novi Sad. 1975 Actriță Ioana FloraA studiat Actoria în perioada 1993–1997 la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică. A fost căsătorită cu actorul și regizorul Mihai Brătilă. A debutat în filmul Marfa și banii al lui Cristi Puiu (Premiul Quinzaine des Réalisateurs la Festivalul de la Cannes 2002), urmat de alte filme: Turnul din Pisa, Dunărea, Pescuit sportiv, Periferic, Domestic, Déjà vu, Acasă la tata, Ana, mon amour, Breaking News, Zavera etc.; documentare de televiziune, filme și seriale de televiziune: Băieți buni, Îngeri pierduți etc. A primit Premiul Gopo 2012 pentru cel mai bun rol secundar feminin din filmele anului 2011 și Premiul Gopo 2012 pentru cea mai bună actriță (în rol principal).

Marfa și banii (2001) • Alexandru Papadopol, Dragoș Bucur, Ioana Flora, Luminița Gheorghiu, Răzvan Vasilescu, Doru Ana etc.

1977 – Nicolae Ceaușescu a decis refacerea urbanistică a Bucureștiului, în urma marelui cutremur

În cadrul unei ședințe a CC al PCR, s-a hotărât trecerea la edificarea (până în 1981), în Capitală, a unui nou centru politico–administrativ al țării. 1977a Demolări.„Refacerea urbanistică” a lui CeaușescuLucrările, care au început în 1978, au avut drept consecință distrugerea unor mari cartiere (o mare parte din cartierele 13 Septembrie, Uranus, Unirii, Dudești, Muncii etc.), a numeroase monumente de artă, clădiri istorice și biserici din zona centrală a Bucureștiului. 1977b Demolări. „Refacere urbanistică”În zonă s-au construit așa-numita Casa Poporului și Bd. Victoria Socialismului (astăzi, Palatul Parlamentului și Bd. Unirii).

1978 – Cele 7 cuvinte către tineri

La Biserica Radu-Vodă, în a doua miercuri a Postului Mare, părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, a continuat seria de prelegeri 7 cuvinte către tineri, prezentand Cuvântul 3 – Cer și pământ. Fiecare cuvânt al părintelui dura câteva ore, pentru că după fiecare predică, urmau discuții cu tinerii veniți, așa încât Cuvântul se termina pe la doisprezece sau chiar unu noaptea. La sfârșit seminariștii se îndreptau spre dormitoarele lor iar cei veniți de la alte facultăți îl conduceau pe părintele Calciu până la acasă.

Mai mult: Cele 7 cuvinte către tineri [Pr. Gheorghe Calciu Povestea unui biruitor]

1981 – S-a născut Mirel Rădoi

22 martie 1981, Drobeta-Turnu Severin

Fost jucător român de fotbal care a jucat pe post de fundaș central sau mijlocaș defensiv. Și-a petrecut majoritatea carierei la Steaua București. Din martie 2018 a fost manager sportiv al naționalei U21 a României, iar din august 2018 a fost numit antrenor principal al reprezentativei de tineret U-21 cu care s-a calificat la Campionatul European din 2019 și cu care a ajuns până în semifinalele competiției. Între 2019–2021 a fost antrenorul principal al echipei naționale de fotbal a României.

1982 – S-a născut Ovidiu Petre

22 martie 1982, București

Fotbalist, care a jucat pe postul de mijlocaș defensiv, retras din activitate. A evoluat în carieră la Național București, Steaua București sau Galatasaray Istanbul, precum și în selecționata României. Ultima dată s-a aflat sub contract cu gruparea ACS Poli Timișoara. În prezent îndeplinește funcția de analist video la FCSB. În martie 2008 a primit Medalia Meritul Sportiv cl.III.

1987 – A încetat din viață Eugen Relgis (Eugen Siegler Watchel; 2 martie 1895 – 22 martie 1987)

Scriitor, filosof pacifist, sociolog și anarhist militant; cunoscut ca teoretician al umanitarismului.

1994 – A încetat din viață Dorin Varga (4 august 1935 – 22 martie 1994)

Actor de teatru și film; a jucat întreaga carieră pe scena Teatrului „Nottara”.

1995 – Emil Constantinescu a fost reales în funcția de președinte al Convenției Democratice

Emil Constantinescu a fost una dintre personalitățile care au protestat împotriva acțiunilor antidemocratice ale noilor autorități în cadrul Fenomenului Piața Universității, membru fondator și vicepreședinte al Alianței Civice (1990), membru fondator al Convenției Democratice din România, CDR (1991), din 1992 președintele CDR și candidat unic pentru alegerile prezidențiale din 1996. A fost reales președinte al CDR la 22 martie 1995, devenind, astfel, candidatul alianței la postul de președinte al României. 1995 Președinte al CDR Emil ConstantinescuÎn toamna anului 1995, CDR și-a lansat platforma politică pe baza căreia urma să acționeze în alegerile locale și generale din 1996, care a primit numele de Contractul cu România.

1995 – A încetat din viață Mihail Arnăutu (19 septembrie 1912 – 22 martie 1995)

Bariton; solist al Operei Române București; profesor-îndrumător pentru soliștii și corul Operei din București.

1999 – A încetat din viață Valeriu Cristea (15 ianuarie 1937 – 22 martie 1999)

Critic literar; co-fondator (împreună cu Eugen Simion și Marin Sorescu) al revistei Literatorul.

2010 – A încetat din viață Mile Cărpenișan (23 august 1975 – 22 martie 2010)

Jurnalist, corespondent de război pentru televiziune.

2011 – A încetat din viață Dumitru Ciaușu (8 mai 1937 – 22 martie 2011)

Diplomat de carieră, jurist, negociator, a reprezentat România în Germania, Norvegia, Franța și în numeroase comisii ale ONU

2012 – A încetat din viață Ion Murariu (12 septembrie 1922 – 21/22 martie 2012)

Pictor; unul dintre mai mari acuareliști români.

2014 – A încetat din viață Traian Buzoianu (22 aprilie 1947 – 22 martie 2014)

Actor; una dintre cele mai iubite figuri ale Teatrului Național din Timișoara.

2015 – A încetat din viață Gabriela Drăgușin (23 mai 1953 – 22 martie 2015)

Mezzosoprană; membră și solistă a Corului Filarmonicii „George Enescu” (1981–1990), solistă a Operei Naționale din București (1990–2012).

2019 – A încetat din viață Radu Penciulescu (25 mai 1930 – 22 martie 2019)

Regizor de teatru considerat unul dintre creatorii de școală românească în regia de teatru; director al Teatrului Mic din București; expatriat în Suedia din 1973; profesor la Institutul de Teatru din Malmö.

2020 – A încetat din viață Ciprian Foiaș (Ciprian Ilie Foiaș; 20 iulie 1933 – 22 martie 2020)

Matematician, cercetător, profesor universitar american de origine română; membru de onoare al Academiei Române.

2020 – A încetat din viață Mircea Ifrim (4 mai 1939 – 22 martie 2020)

Medic, anatomist, antropolog, profesor universitar și politician; decan al Facultății de Medicină a Universității din Oradea; președinte al Academiei de Științe Medicale din România.

2020 – A încetat din viață Vintilă Mihăilescu (23 mai 1951 – 22 martie 2020)

Antropolog, autobiograf, director de muzeu, profesor universitar, psihosociolog, publicist, scriitor de non-ficțiune și antropolog cultural.

2020 – A încetat din viață Petru Bogatu (12 iulie 1951 – 22 martie 2020)

Jurnalist, eseist, analist politic și scriitor, de orientare unionistă și prooccidentală; profesor la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării a Universității de Stat din Moldova.

2020 – A încetat din viață Mircea Ardeleanu (15 noiembrie 1953 – 22 martie 2020)

Maestru international al țambalului, unul dintre cei mai cunoscuți virtuozi ai Banatului.

2020 – A încetat din viață Cătălin Caragea (6 decembrie 1997 – 22 martie 2020inău)

Cântăreț și compozitor român din Moldova, vocalist al trupei 7 Klase.

2023 – Limba română, oficial limba de stat a Republicii Moldova

Parlamentul Republicii Moldova a votat, la 16 martie 2023 (la a doua lectură, cu 58 de voturi pentru) proiectul de lege care prevedea substituirea sintagmelor „limba moldovenească”, „limba maternă” și „limbă de stat” cu sintagma „limba română” în toate legile Republicii Moldova, inclusiv în Constituție. La 22 martie, legea a fost promulgată de către Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită

1 comentariu la „22 Martie în istoria românilor