23 August în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Emil Racoviță a pornit în expediția antarctică cu vasul Belgica

 

Ziua Comemorării Victimelor Fascismului și Comunismului

Inițiată de Institutul de investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, este marcată și în România începând cu anul 2012 (stabilită prin Legea nr. 198/7 noiembrie 2011 privind declararea zilei de 23 august Ziua Comemorării Victimelor Fascismului și Comunismului și a zilei de 21 decembrie Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România).

Coincide cu Ziua Europeană a Comemorării Victimelor Stalinismului și Nazismului (sau Ziua Europeană a Comemorării Victimelor Tuturor Regimurilor Totalitare și Autoritare), inițiată de Parlamentul European, prin Declarația adoptată la 22 septembrie 2008. S-a ales această dată, deoarece la 23 august 1939 s-a semnat, Pactul Ribbentrop-Molotov (pe baza acordului Hitler–Stalin), care, într-un protocol adițional secret, prevedea împărțirea sferelor de influență în Europa de Est. Prin marcarea zilei se vrea păstrarea vie a memoriei victimelor deportărilor în masă și ale exterminărilor din timpul celui de-al doilea război mondial.

 

1575 – Diaconul Coresi a terminat tipărirea Octoihului Mare

Lucrarea, tipărită între 25 ianuarie–23 august 1575, se înscrie în seria de tipărituri pe care le-a executat Coresi, traducător și meșter tipograf român originar din Târgoviște, editorul primelor cărți tipărite în limba română.

Numit și Octoihul Mare (cartea utilizată pentru toate zilele săptămânii), scris în limba slavonă, în două părți, pentru a se deosebi de Micul Octoih (cartea care cuprinde cântările duminicilor), tipărit la 14 ianuarie 1557.

1616 – Bătălia de lângă Lacul Drăcșani

Trupe otomane, sub conducerea lui Skender Pașa, au atacat Moldova, pentru a-l instala pe tron pe Radu Mihnea. În Bătălia de lângă lacul Drăcșani, între oastea moldoveană, condusă de Elisabeta Movilă și turcii care veniseră cu firmanul de numire al lui Radu Mihnea în locul fiului ei, se spune că a luptat însăși doamna ambițioasă care nu voia să renunțe la tronul Moldovei.

Când au realizat că turcii îi vor înfrânge, oamenii Doamnei au sfătuit-o să de deghizeze și să fugă. Elisabeta a refuzat. „Și nici pe fii ei nu îi lasă să se schimonosească în oameni de rând. De-a fi să moară, să moară domnește”, ar fi zis doamna Moldovei, după cele consemnate de C. Gane. Elisabeta Movilă a fost luată prizonieră de turci, împreună cu cei doi fii, Alexandru și Bogdan.

1752 – A încetat din viață Grigore al II-lea Ghica

1695, Constantinopole – 23 august/3 septembrie 1752, București

Fiul lui Matei Ghica și al Ruxandrei Mavrocordat, rămas orfan de tată, a fost crescut și educat de bunicul său, Alexandru Mavrocordat. Posesor al unei solide culturi și pregătiri diplomatice (vorbea mai multe limbi), a fost timp de 11 ani (1716–1726) Mare dragoman. A fost Domn al Moldovei de patru ori (1726–1733; 1735–1739; 1739–1741; 1747–1748) și al Țării Românești de două ori (1733–1735; 1748–1752), în epoca fanariotă. Principe luminat și reformator, a căutat, în timpul celor patru domnii ale sale în Moldova să asigure dezvoltarea țării și stabilitatea vieții locuitorilor. Prima domnie a fost omenoasă, a scăzut birurile puse de predecesorul său, dar dregătoriile mari le-a acordat tot grecilor. În a doua domnie din Moldova, sub incidența războiului ruso–austro–turc (1736–1739) a acționat mai ales în plan diplomatic, fiind însărcinat de demnitarii otomani să poarte tratative directe de pace cu Rusia, eșuate însă. A participat cu oastea alături de forțele otomane în tabăra de la Hotin și în cea de la Isaccea. A reparat mai multe mănăstiri și a zidit mănăstirile Frumoasa și Pantelimon și a înființat tot acolo și un spital. A murit ca domnitor, fiind înmormântat la Mănăstirea Pantelimon (București). „[…] s-a dovedit un domnitor înțelept, îngăduitor și bun cu cei sărmani, ușurîndu-le adeseori soarta, prin judecăți drepte și stăvilirea, pe cît posibil, a unor abuzuri, în dauna pornirilor nelimitate ale marii boierimi, dornică de înavuțire, în condițiile create de începuturile de modernizare care nu ocolesc nici Principatele Dunărene” [Istoric A. Iordache].

1800 – S-a născut Evanghelie Zappa

Evangelos Zappas; 23 august 1800, Labovë e Madhe, Imperiul Otoman/Gjirokastër, Albania – 19 iunie 1865, Broșteni, Ialomița

Moșier, negustor și întreprinzător, personalitate balcanică, de origine aromână. A deținut numeroase moșii în jurul Bucureștiului și în Bărăgan. A devenit celebru prin strădaniile de reînviere a Jocurilor Olimpice. În 1850, la inițiativa poetului romantic grec Alexandru Suțu, când problema de a relansa ceremonii antice și concursuri a fost discutată în Grecia, Zappas a început să ia în considerare modul în care aceste jocuri ar putea fi reînviate, propunând denumirea „Olimpice”. A scris un memorandum în care a evidențiat avantajele economice pentru Grecia, a propus organizare jocurilor la Atena, la 25 martie 1857. S-a angajat să suporte costul evenimentului și să construiască o clădire olimpică. Pentru a accelera acest plan, a trimis imediat 2.000 de florini austrieci, în primul rând pentru a acoperi costurile primei așa-numite Olimpiade Zappeiane. A finanțat construcția Zappeionului din Atena, un complex de clădiri, cu stadion, amfiteatru de conferințe și săli de gimnastică, dar și muzeu de antichități. În România sunt cunoscute fondurile oferite pentru înființarea Academiei Române (motiv pentru care, la festivitatea de inaugurare a fost dezvelit bustul său în aulă) și pentru reclădirea capitalei București, pârjolite de un mare incendiu. Astăzi, Școala din Broșteni, Ialomița îi poartă numele.

1828 – S-a născut Miron Romanul

Miron Moise; 23 august 1828, Mizieș, Bihor – 4/16 octombrie 1898, Sibiu

Preot ortodox, mitropolit, om politic, deputat. A urmat cursurile de filozofie la Arhigimnaziul Premonstratens din Oradea și cursurile Institutului Teologic din Arad, pe care le-a absolvit în anul 1849. A primit funcția de vicenotar, ulterior de notar, al Episcopiei Aradului, a fost mutat la arhivă, apoi la cancelarie. În 1857 s-a călugărit la mănăstirea Hodoș-Bodrog, luând numele monahal de Miron. În același an a fost numit profesor la Institutul Teologic din Arad, unde a profesat până în anul 1869. A fost hirotonit diacon și preot în anul 1863, apoi protodiacon, inspector școlar al județului Caraș-Severin, președinte al Consistoriului ortodox român de la Oradea. În 1871 a fost numit arhimandrit, apoi ales episcop la Arad, fiind numit la 3 februarie 1874, arhiepiscop și mitropolit al Ardealului, înscăunat la 15/27 decembrie 1874, având sediul la Sibiu. A colaborat la mai multe publicații: Telegraful român, Concordia, Federațiunea, Alföld. A fost fruntaș al Partidului Național Român din Arad, ajungând deputat în Parlamentul de la Budapesta (1869), a apărat drepturile românilor, mai ales cele legate de școlile lor confesionale. A sprijinit tinerii să studieze, acordând burse din fondurile mitropoliei sau ale unor fundații gestionate de aceasta, cum ar fi Fundația Gojdu.

1880 – S-a născut Alexandru Ciucă

23 august 1880, Săveni, Dorohoiu/Botoșani – 8 martie 1972, București

Medic veterinar, profesor universitar, membru corespondent (din 1946) al Academiei Române. A urmat, bursier, Şcoala Superioară de Medicină Veterinară din Bucureşti (1896–1902), absolvind cu teza Încercări de seroterapie în morvă prin amestecuri de seruri. Ca student, a fost preparator la catedra de Microbiologie, Patologie generală şi Anatomie patologică, iar după absolvire, preparator la Catedra de Microbiologie şi Patologie condusă de Paul Riegler. Și-a început activitatea ştiinţifică preparând seruri şi vaccinuri de uz veterinar. A fost șef de lucrări la catedra de Fiziologie condusă de Ioan Athanasiu, apoi șef de lucrări la Clinica Bolilor Infecţioase și șef de lucrări la catedra de Microbiologie şi Anatomie Patologică a profesorului Riegler. Și-a completat pregătirea ştiinţifică în Franţa (1910–1914), în laboratoarele Institutului Pasteur şi în Şcolile Naţionale de Medicină Veterinară Alfort şi Toulouse, sau la Facultatea de Medicină din Paris. Revenit în ţară, a activat la Institutul de Patologie şi Bacteriologie, condus de Victor Babeş, apoi în Laboratorul de Medicină Experimentală înfiinţat de Ioan Cantacuzino. A fost profesor la catedra de Igienă şi Patologie Experimentală a Facultății de Medicină Veterniară din Bucureşti (1921–1932), şeful Catedrei de Patologie şi Clinica a Bolilor Contagioase, Poliţie sanitară, Medicină legală şi Jurisprudenţă. În timpul primului război balcanic, a participat la combaterea holerei pe front, alături de Ioan Cantacuzino şi colaboratorii acestuia, conducând cu rezultate strălucite, un laborator de campanie. În cursul primului război mondial a participat la producerea serurilor şi vaccinurilor pentru armată şi populaţie. Alături de Ioan Cantacuzino şi C. Ionescu-Mihăieşti a lucrat la înfiinţarea şi organizarea Institutului de seruri şi vaccinuri „Dr. Cantacuzino”. A înfiinţat Staţiunea Băneasa, construită în 1923 pe un teren donat de Casa Regală, după modelul similar al Staţiunii Remoulin a Institutului ”Pasteur” din Paris. A contribuit de asemenea, la înfiinţarea Institutului Naţional Zootehnic (INZ). A fost director adjunct al Institutului „Cantacuzino”, în 1952 a fost dat afară din Institut, a făcut închisoare, apoi a fost trimis ca simplu medie veterinar în Nordul Moldovei, perioadă în care a suferit un grav accident de tren în care şi-a pierdut braţul drept. A revenit în Institutul „Cantacuzino” în 1957, iar din 1962 a devenit directorul general (1962-1964). A fost preşedintele Societăţii de Medicină Veterinară din România și decanul Facultăţii de Medicină Veterinară din Bucureşti (1943–1946).

1881 – S-au înființat Muzeul Științific și Biblioteca publică din Brăila

Prin Decretul nr. 2134/23 august 1881, Regele Carol I a autorizat funcționarea în urbea Brăilei a Muzeului științific (în prezent, Muzeul Brăilei „Carol I”) și a Bibliotecii Publice (acum, Biblioteca Județeană „Panait Istrati”), fondate din inițiativă privată.

1881 – S-a născut Constantin C. Stoicescu

23 august 1881, București – 29 mai 1944, București

Jurist, specialist în drept roman, profesor universitar, membru corespondent (din 1936) al Academiei Române. A urmat studii de Drept la Paris, unde și-a luat licența, apoi a susținut teza de doctorat, în 1904, tot la Paris, iar specializarea la Berlin. A fost profesor de Drept roman la Universitatea din București și ministru al Justiției în Guvernul Ion Antonescu (3). A introdus în procesul de învățământ metoda istorică de predare a Dreptului roman. Marea lui autoritate precum și grija sa pentru Facultate și studenți, au făcut să fie ales în 1934 decan al Facultății de Drept, în 1936 și 1938, rector al Universității. A publicat: Contribution à l’étude de la formule arbitraire, Noile teorii asupra injuriei. Studiu de drept roman, Curs elementar de drept roman, tipărit în mai multe ediții, a susținut ideea continuității dreptului roman în cutuma juridică românească în lucrările: La magie dans l’ancien droit roumain, Rapprochement avec le droit romain, L’influence du droit romain sur le droit civil roumain.

1884 – S-a născut Ion Enescu

23 august 1884, Porcești, Roman/Moldoveni, Neamț – 14 martie 1972, Iași

Medic, profesor universitar, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Medicină din București (1904–1911), fiind extern și intern al Spitalelor Eforiei București. După obținerea titlului de Doctor în Medicină (1912), a plecat la Berlin pentru a se specializa în patologie, lucrând cu profesorii Wilhelm Krause și Johannes Orth la Institutul de anatomie patologică, apoi în studiul cardiologiei la Viena cu profesorul Karel Frederik Wenckebach. După întoarcerea în țară, a ocupat postul de medic secundar al Spitalelor Eforiei București, a debutat în cariera universitară, asistent, apoi șef de lucrări la Clinica I Medicală a Universității din București. După 1920 a fost prosector al spitalului Colțea și medic primar al Spitalului Central Chișinău. A fost profesor titular la Catedra de Farmacologie a Facultății de Medicină a Universității din Iași și ulterior profesor la Catedra de Terapeutică. În 1932 a devenit medic primar al Spitalului Sfântul Spiridon, post pe care îl va ocupa până la încetarea activității. Aici a creat o clinică cu profil cardiologic, fiind interesat de aspecte ale bolilor cardiace și vasculare: dinamica cardiacă și arterială în hipertensiunea arterială în valvulopatii și insuficiența cardiacă sau modificările funcționale, electro și vectocardiografice determinate de pneumopatiile cronice. A studiat, de asemenea, aspecte de farmacodinamie și farmacologie clinică ale diureticelor, digitalicelor, antihipertensivelor sau antianginoaselor. A fost distins cu Crucea Meritul Sanitar, Ordinul Steaua României cu spade în grad de ofițer și apoi de cavaler, Crucea Regina Maria cl.II.

1894 – S-a născut Cristea Mateescu

23 august 1894, Caracal – 14 iunie 1979, București

Inginer, profesor universitar, membru titular (din 1974) al Academiei Române. În 1913, a fost admis primul la Școala Națională de Poduri și Șosele București, pe care, după o întrerupere de un an din cauza războiului, la care a participat ca ofițer, a absolvit-o, tot primul, în 1918. A lucrat la Atelierele Grivița, ca subșef de secție. S-a specializat în Elveția și Franța în amenajarea căderilor de apă. Întors în țară în 1922, a fost angajat la Societatea anonimă română Electrica. Activitatea didactică a început-o asistent la cursul de Mecanică rațională și Rezistența materialelor, urmând o carieră didactică multilaterală: a predat Geometrie analitică, Rezistența materialelor la Secția de Mine, Mecanica rațională la Facultatea de Construcții, Mecanica și Rezistența materialelor la Facultatea de Chimie Industrială și Facultatea de Silvicultură, Cursul general de construcții, Regimul și regularizarea apelor (nou introdus), Mecanica și Rezistența materialelor la Facultatea de Construcții, Hidraulica, iar la Institutul de Construcții București, Hidraulica, Construcții hidrotehnice, Construcții masive, Mașini hidraulice și Amenajarea integrală a cursurilor de apă. A elaborat diferite cursuri și manuale: Mecanica rațională, Regimul și regularizarea cursurilor de apă, Mecanica generală, Hidraulica, Hidraulica teoretică, Hidraulica, (1963, carte premiată de Ministerul Educației și învățământului și considerată printre cele mai bune cărți de hidraulică din lume). Activitatea științifică, și tehnică, cuprinsă în peste 100 de lucrări, a fost deosebit de complexă, cu rezultate remarcabile în numeroase domenii: matematică, construcții civile, construcții industriale, construcții de linii aeriene pentru transportul energiei electrice, consolidări la clădirile bombardate, supuse la seism sau incendii, hidrografie, uzine hidroelectrice, baraje, canale, amenajarea și regularizarea cursurilor de ape, instalații, determinarea încărcărilor accidentale, încercarea construcțiilor, siguranța construcțiilor, normative și prescripții de calcul etc. A fost creatorul școlii românești de hidraulică. A participat la amenajarea râului Argeș, inclusiv la realizarea barajului Vidraru, a elaborat proiectele uzinei hidro si termoelectrice Sadu-Gorj, a condus studii și a executat baraje, uzine hidroelectrice, fundații pentru grupuri turbogeneratoare termice (Florești, Câmpina, Comănești), hale industriale cu placi curbe subțiri de mari deschideri etc.

1897 – Emil Racoviță a plecat în expediție în Antarctica

Din portul Anvers, la 23 august 1897, și-a ridicat ancora, luând drumul spre Antarctica, vasul Belgica, sub comanda căpitanului Adrien de Gerlache. Corabia cu pânze era prevăzută și cu motor, iar încărcătura de 270 de tone cuprindea toate cele necesare unei expediții în ținutul iernii veșnice (23 august 1997–1999). Echipajul navei era format din 19 oameni, dintre care unii erau celebri în domeniile lor. Primul ofițer era Roald Admunsen – însărcinatul cu probleme de oceanografie și geologie. Polonezul Henryk Arctowski cu asistentul său Dobrovodski urmau să studieze problemele de meteorologie iar americanul Frederick Cook urma să fie medicul echipajului și însărcinat cu observarea fenomenelor magnetice. Emile Danco trebuia să urmărească evoluțiile geofizice, astronomice. Românul Emil Racoviță avea ca misiune documentarea florei și faunei.

Această expediție nu urmărea atingerea de recorduri depășind o anumită latitudine, ci dorea cerecetarea ținuturilor antarctice. Pe vas se găsea câte un laborator de meteorologie, oceanografie, geologie și biologie. În laboratorul de biologie a lucrat neobosit eminentul savant român Emil Racoviță, după cum își amintesc colegii de expediție.

1906 – S-a născut Alexandru Roșca

23 august 1906, Călata, comitatul Cluj – 17 februarie 1996, Cluj

Psiholog, membru titular (din 1991) al Academiei Române. A urmat studii universitare la Cluj, în 1930 devenind Doctor în Filosofie cu o teză asupra dimensiunii inteligenței și a debilității mintale. Din 1926 a trecut prin toate gradele didactice, de la preparator la profesor, șef al Catedrei de psihologie la Facultatea de Filosofie a Universității din Cluj. Între 1965–1971 a fost director al Institutului de Psihologie din București. A desfășurat o intensă activitate științifică, s-a preocupat de aspectele multidimensionale ale gândirii, de creativitatea și gândirea creativă, de căile de detectare și formare a aptitudinilor științifice; de promovarea metodei experimentale în psihologie, demonstrând însemnătatea folosirii acesteia în studiul fenomenelor psihice, necesitatea îmbinării metodei experimentale cu cea statistică etc. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase cărți și studii, între care: Debilitatea mintală. Aspectul psihologic, pedagogic și social al copiilor debili mintali, Psihopatologia deviaților mintali. Diagnoză, triare și reeducare. Organizarea clinicilor psihologice, institutelor de educație corectivă și închisorilor, Delincventul minor, Psihologia intereselor, Valoarea autoevaluării, Copiii superior dotați, Selecția valorilor, Motivele acțiunilor umane, Tehnica psihologiei experimentale și practice, Studii de psihologie pedagogică, Tratat de psihologie experimentală, Creativitate, modele, programare, Determinismul psihologic, Elaborarea și testarea ipotezelor în psihologie, Creativitatea generală specifică etc. A fost membru în Comitetul director al Asociației Internaționale de Psihologie Aplicată, membru și vicepreședinte al Biroului Asociației de Psihologie Științifică de limbă franceză și membru asociat străin al Societății de Psihologie din Franța, vicepreședinte și președinte al Asociației Psihologilor din România. În 1969 i s-a conferit titlul de Om de știință emerit al RSR.

1907 – S-a născut Mihai Berza

23 august 1907, Tecuci – 5 octombrie 1978, București

Istoric, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din Iași, a fost apoi bursier al Școlii române din Roma (1931–1933). A fost secretar, apoi director adjunct (1943) la Institutul de Istorie Universală „Nicolae Iorga”, profesor la catedra de Metodologie și istoriografie, genealogie și heraldică, în cadrul căreia funcționa și Institutul de cercetări arhivistice. A lucrat la elaborarea tratatului de Istorie a României, ca redactor responsabil al volumelor II și III. În anul 1952 a fost îndepărtat de la Institutul de Istorie și de la facultate și a devenit colaborator extern la Institutul de Istoria Artei. Sub direcția lui a fost reînființat în anul 1963 Institutul de Studii Sud-Est Europene. A fost președintele părții române a Comisiei mixte a istoricilor români și bulgari. Specialist în istoria Evului Mediu, Mihai Berza s-a făcut remarcat printr-o mare erudiție, iar studiile realizate în peste patru decenii de activitate l-au consacrat drept unul dintre cei mai mari istorici români din a doua jumătate a secolului trecut.

1914 – S-a născut Iosif Antochi

23 august 1914, Pătrăuți, Suceava, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria/Suceava – 29/30 septembrie 1997, Bonn

Pedagog german de origine română, membru de onoare al Academiei Române (din 1993) și membru al Asociației Mondiale de Știința Educației. A studiat Literele la Universitatea din Cernăuți și Dreptul la Facultatea de Drept din București. Și-a dat doctoratul la Heidelberg cu lucrarea Idealul educațional în pedagogia românească. A lucrat la Catedra de Pedagogie a Institutului Agronomic din București, apoi a fost profesor de pedagogie generală la Institutul de Învățământ Superior din Pitești. În 1974 a fost invitat la Universitatea Renană din Bonn, ca profesor, dată de la care s-a stabilit în Germania.

1921 – A încetat din viață Gheorghe Bengescu (30 august/13 septembrie 1848 – 23 august 1921)

Diplomat, istoric și publicist de limbă română și franceză; membru titular al Academiei Române.

1924 – S-a născut Ion Bitzan

23 august 1924, Limanu, Constanța – 15 septembre 1997, București

Artist plastic, profesor universitar. A expus la Salonul de la Paris (1980), la expoziția Artă Contemporană din Europa de Est la Osaka (Japonia), la Trienala internațională de desen Varșovia, la Frank Marino Gallery, New York. A avut expoziții personale la Galeria PS1 New York, Galeria Caminul Artei București (1983), la Galeria din Belfast (Irlanda de Nord, 1985). A reprezentat România la Bienala de la Veneția în 1964 și 1997 și la Bienala de la Sao Paolo în 1967, 1969 și 1981. Lucrările sale sunt incluse în colecții publice: Muzeul de Artă Modernă New York, Muzeul Ariana Geneva, Kunsthalle Hamburg, Galeria Națională de Artă Modernă Edinburgh, Muzeul Național Poznan (Polonia), Muzeul Stedelijk Amsterdam, Muzeul de Artă Lidice (Cehoslovacia) și în România, la Muzeul de Artă București, în muzeele din Iași, Galați, Craiova, Constanța, dar și în colecții particulare din România, Germania, Țările de Jos, Franța, Italia, SUA, Irlanda de Nord, Anglia și Scoția. Între 1971–1997 a predat la Institutul de Arte Frumoase București, Catedra de Design. Arta sa a rămas tributară diferenței de manieră și de orizont tehnic și conceptual dintre arta vestică și arta de propagandă din comunism.

Biografie ilustrată: Bitzan Ion [Artindex]

1924 – S-a născut Paul Everac

Petre Constantinescu; 23 august 1924, București – 18 octombrie 2011, București

Dramaturg. A urmat Facultatea de Drept din București, fiind în același timp angajat la ziarul Curentul. În 1948 a debutat cu poemul dramatic Robinson, o căutare patetică a lui Dumnezeu. Au urmat, în interval de câțiva ani, alte zece piese, în general reinterpretări și parafraze de mituri cunoscute ca Oedip, Ifigenia, Ioan Botezătorul, Noe, sau evenimente ca Revoluția Franceză abordată dintr-un alt unghi etc. În acest timp a lucrat în diferite locuri și ipostaze ca muncitor agricol, contabil, director de Casa de Economii, muzeograf, mai târziu jurisconsult și apoi șef de protocol la Marea Adunare Națională. A scris numeroase piese de teatru: Camera de alături, Baletul electronic, A cincea lebădă, Cartea lui Ioviță, Logodna, Cântec din fluier, Urme pe zăpadă, Autograful, etc. A fost tradus în limbi străine, jucat în Anglia, Polonia, fostul RDG, Ungaria. A fost autorul a numeroase scenarii radiofonice și TV ca și a 5 scenarii de film realizate. Potrivit Institutului Național de Statistică, Paul Everac a fost cel mai jucat dramaturg român din toate timpurile: „Am scris peste 140 de piese. Cea mai mare parte s-au reprezentat, unele simultan, la câte opt-nouă teatre!”. A fost ales în mai multe rânduri în Biroul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România și a condus mulți ani Secția de Dramaturgie. A luat premii ale Uniunii Scriitorilor, Academiei Române, Asociației Scriitorilor din București, Ministerului Culturii etc.

Zestrea Teatru radiofonic • Matei Alexandru, Tatiana Iekel, Mariana Mihuț, Florin Crăciunescu, Vasile Gheorghiu, Carol Kron

1926 – S-a născut Theodor Danetti

Dodel Daneti; 23 august 1926, Corabia – 16 ianuarie 2016, București

Actor de teatru, film și televiziune. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anul 1955, la clasa profesorului Costache Antoniu. După absolvire, a fost repartizat la Teatrul de Stat din Baia Mare, apoi a jucat la mai multe teatre din țară: Teatrul Național din Craiova, Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț, Teatrul Național din Târgu Mureș, iar din 1973 la Teatrul Evreiesc de Stat. A mai jucat și pe alte scene bucureștene – Teatrul „Bulandra” și Teatrul Metropolis. Pe scena Teatrului Evreiesc de Stat a jucat în Lozul cel mare, Cel care primește palme, Iubiri, Andorra, Arca bunei speranțe, Iacubowsky și colonelul, Shylok, Pânza de păianjen, Week-end în Paradis, având și apariții pline de haz în spectacolele de revistă: Un gând, o lacrimă, un zâmbet, Se caută o stea, Trubaduri și purimșpileri. Un rol de referință în cariera sa a fost Rafail Fridlender, din Sonata Kreutzer, de Iacob Gordin, rol interpretat memorabil în două variante regizorale diferite, cea a Olimpiei Arghir, din 1988, și a lui Moshe Yassur, din 2001. Ultimul său rol pe scena Teatrului Evreiesc a fost Briquet, din Cel care primește palme, de Leonid Andreev. A jucat în multe filme, printre care: Figuranții (filmul de debut), Divorț… din dragoste, E pericoloso sporgersi, Crucea de piatră, The Midas Touch, Train de vie, Amen, Modigliani (Renoir), Icon/Pentru o lume mai bună, Youth Without Youth, The Dot Man.

Titanic Vals (1994) • Regia Dinu Cernescu. Cu: Dem Rădulescu, Dorina Lazăr, Tamara Buciuceanu, Mihai Constantin, Cesonia Postelnicu, Carmen Ungureanu, Dinu Manolache, Theodor Danetti [avocat Nercea], Radu Duda

1927 – S-a născut Radion Cucereanu

23 august 1927, Ruseni, Soroca, Regatul României/raionul Edineț, Republica Moldova – 6 februarie 2018, Chișinău

Biolog, profesor, autor de manuale, lucrări didactice și povestiri, scriitor, publicist, luptător pentru românism. A studiat la Facultatea de Biologie și Chimie a Institutului Pedagogic din Tiraspol (1951–1955). S-a consacrat activității pedagogice, fiind profesor de biologie în școlile din Grozești, Dolna și Micleușeni din raionul Nisporeni și a fost colaborator al Institutului de Perfecționare a Cadrelor Didactice din Moldova. A jucat un rol important în eliminarea din școli a pseudo-științei Biologie promovate de Lîsenko. S-a ocupat de instruirea profesorilor de biologie, ajungând să aibă discipoli pe tot teritoriul Republicii Moldova de azi. A realizat, împreună cu trei elevi, emisiunea Prieteni ai naturii (1964–1971), iar împreună cu crainicul Elena Strâmbeanu, emisiunea Plai natal, în care erau abordate problemele mediului înconjurător, în 1987 a deschis Muzeul Pâinii în satul Grinăuți-Moldova din raionul Ocnița. A editat revista Natura și omul, a colaborat cu revistele Natura, Florile Dalbe, Ave Terra!, este autorul trilogiei Lacrimile românilor basarabeni, și al altor scrieri: Primul zbor, Tainicul clopotar, Inimă fermecată, Surprinde adierile naturii, 300 de cugetări despre natură și om, Câinele: prietenie și fidelitate, Pisica: blândul răpitor, Martiriul transnistrean sub jugul totalitar rusesc.

1930 – S-a născut Alexandrina Negrea

23 august 1930 Piatra Neamț – 2 mai 2011

Biolog, biospeolog. A urmat primul an la Facultatea de Biologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, pentru ca, în anul următor, să se transfere la Universitatea din București, unde era student soțul, Ștefan Negrea; a finalizat cursurile universitare cu brio în 1953. A lucrat ca preparator la Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, cercetător științific la Comisia de Hidrologie a Academiei Române, grupul cu sediul la Stațiunea de Cercetări Marine din Constanța, apoi la Stațiunea Hidrobiologică de la Brăila, nou înființată de Universitatea din București, pentru practica studenților biologi. Din 1957 s-a transferat la Institutul de Speologie „Emil Racoviță”. A obținut titlul de Doctor în Biologie (1971) cu teza Dinamica populațiilor de gasteropode din complexul de bălți Crapina Jijila (zona inundabilă). Devenind un strălucit malacolog [studiul moluștelor] și biospeolog, a continuat seria cercetărilor realizând un număr de aproape 100 de lucrări științifice în domeniul malacologiei, ecologiei (biospeologie, hidrobiologie), etologie, biogeografie, conservarea naturii și istoria științelor, publicate în prestigioase reviste de specialitate din țară și străinătate și un număr de șase cărți, în colaborare, una fiind prefațată de marele biolog francez, Albert Vandel, care a scris primul tratat de biospeologie din lume; lucrarea, model de studiu regional speologic, a fost publicată de către Centre National de la Recherche Scientifique din Paris. A fost membră a Uniunii Internaționale de Speologie și al Societății de Biospeologie din Franța. A participat la explorarea a peste 200 de peșteri.

1932 – S-a născut Remus Georgescu

23 august 1932, Timișoara – 30 iulie 2021

Dirijor, compozitor și profesor. Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, Facultatea de compoziție și dirijat orchestră. S-a perfecționat în SUA (1968–1969), unde l-a cunoscut pe celebrul dirijor și compozitor român Ionel Perlea. A fost cercetător științific la Institutul de folclor din București, șef de orchestră la Teatrul Muzical din Constanța, la filarmonicile din Sibiu, Oradea, Târgu Mureș. A devenit dirijor al Filarmonicii timișorene în anul 1968, fiind, timp de mai mulți ani și director artistic. A concertat prin toată lumea: Austria, Anglia, Belgia, Cehia, Danemarca, Franța, Germania, Grecia, Italia, Iugoslavia, Norvegia, Polonia, Olanda, Spania, SUA, Singapore, Suedia, Rusia, Ungaria, Venezuela etc., obținând pretutindeni comentarii elogioase în presă și admirația publicului. A realizat numeroase înregistrări de mare virtuozitate și s-a impus ca autor al unor apreciate compoziții vocal-simfonice, simfonice sau camerale. De-a lungul carierei sale, a adunat multe premii. Concertul pentru orchestră, Simfonia oratoriu Cântare străbunilor (Premiul Uniunii Compozitorilor, 1976–1977, Exorcisme pentru flaut și orchestră, oratoriul Ecouri (Premiul de compoziție „George Enescu” al Academiei Române, 1983), oratoriul De profundis etc. se înscriu la loc de cinste în patrimoniul culturii românești.

Remus Georgescu – De profundis. Oratoriu pentru solist, cor mixt, cor de copii și orchestră (1993) • Orchestra simfonică și corul Filarmonicii Banatul Timișoara, Dirijor: Remus Georgescu, Corul de copii al Colegiului Național de Artă „Ion Vidu” Dirijor: Alexandru Moisiuc

1934 – S-a născut Corneliu Ștefanache

23 august 1934, Panciu, Vrancea – 13 ianuarie 2009

Prozator și publicist. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1952–1957). A fost lector de Estetică la Conservatorul din Iași, redactor la studioul de radio Iași, director al Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” Iași pentru mai bine de două decenii. A debutat publicistic cu proză în lașul literar (1964). S-a înscris cursant la Academia „Ștefan Gheorghiu”, fiind apoi activist la Comitetul regional PCR Iași, redactor-șef adjunct la Cronica, perioadă în care a debutat editorial cu volumul de nuvele Cercul de ochi (1968). A inaugurat seria romanelor sale de introspecție cu Zeii obosiți (1969), urmat de Paralele, continuând astfel o direcție reprezentată de Anton Holban. Între 1971–1975 a fost redactor-șef la Convorbiri literare. Alte scrieri ale sale: Dincolo, Ziua uitării, Speranța care ne rămâne (2 vol.), Miezul și coaja, Dimineața, Ruptura, Drumuri de fum, Și mâine, și poimâine etc.

1938 – S-a născut Dușan Petrovici

Dušan Petrović; 23 august 1938, Variaș, Timiș – 22 aprilie 2023

Poet și traducător contemporan român de origine sârbă. A absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din Timișoara în 1965. A fost corector la revista Orizont, în care a și debutat în 1965, debutul editorial fiind în 1972 cu volumul Lebede ale puterii pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România. S-a stabilit în Düsseldorf, Germania. A publicat volume de poezie: Obelisc, Neînceputa mireasmă, Obiecte pierdute, Clima temperată, Autobiografie ermetică, Erotica ermetică (ediție bilingvă româno-germană), Zaruri de apă, Nopți westfalice etc. și a tradus din sîrbă în română. A primit Premiul pentru Poezie al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România (1994).

1939 – Pactul Ribbentrop-Molotov

Germania Nazistă și Uniunea Sovietică au încheiat la Moscova, la 23 august 1939, Tratatul de neagresiune Sovietio-German.

Semnat de șeful guvernului și ministrul de externe al URSS, Viaceslav Molotov, și ministrul de externe german, Joachim von Ribbentrop, de unde și numele, Pactul Ribbentrop–Molotov (cunoscut și ca Pactul Stalin–Hitler), în prezența lui Stalin.

Avea un protocol adițional secret, care stipula împărțirea Europei de Est și Centrale între cele două puteri și a stat la baza declanșării celui de al doilea război mondial. Ca urmare a acestui act, România a fost obligată să cedeze Uniunii Sovietice, în 1940, Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța.

1940 – Consiliul de Coroană a hotărât începerea tratativelor cu Ungaria în privința Transilvaniei

În condițiile presiunilor extreme din partea Reichului, în timpul tratativelor româno-maghiare de la Turnu Severin, Consiliul de Coroană a decis să accepte modificări teritoriale, nu numai schimb de populație, cum susținuse până la această dată.

1940 – S-a născut Zoe Petre

23 august 1940, București – 1 septembrie 2017, București

Istoric, publicist, profesoară universitară și politiciană. A fost fiica a lui profesorului și arheologului Emil Condurachi și a cercetătoarei Floricăi Moisil. A urmat Facultatea de Istorie din București, specialitatea Istorie antică și Arheologie. După absolvirea facultății, a lucrat în învățământul superior fiind, pe rând, preparator, asistent, lector și apoi profesor universitar la Facultatea de Istorie, predând cursuri de Istorie a lumii antice, Epigrafie greacă și latină, Istorie a civilizațiilor din Antichitate. În 1978, a obținut titlul științific de Doctor în Istorie, cu teza Formarea ideologiei democratice în Grecia antică. A deținut apoi funcțiile de șef al catedrei de Istorie Antică și Arheologie a Facultății de Istorie, decan al Facultății de Istorie din București și apoi de director al Școlii doctorale din cadrul aceleiași facultăți. A fost consilier prezidențial pentru politică internă și externă, șef al Departamentului de analiză politică din România. A publicat numeroase lucrări și studii științifice: Les Belles Lettres, Paris (Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române), Civilizația greacă și originile democrației, Cetatea greacă, între real și imaginar, Vârsta de bronz (eseuri), La Roumanie après 1989.

1941 – S-a născut Dumitru Tiutiuca

23 august 1941 – 19 octombrie 2021

Profesor universitar, critic și istoric literar, teoretician și eseist,  membru (din 1987) al Academiei Oamenilor de Știință din România, membru al Uniunii Scriitorilor din România.  A absolvit în 1964 Facultatea de Filologie, specialitatea Limba și literatura română a Universității „Al.I.Cuza” din Iași și a devenit Doctor în Filologie în 1974, la Universitatea din București, cu teza Eseul. Privire comparativă asupra eseului românesc interbelic. A avut activitate didactică în învățământul superior, începând cu 1964; urmând toate treptele universitate, din 1991 a fost profesor titular la Universitatea Dunărea de Jos și la Universitatea Danubius din Galați, apoi profesor asociat, conducător de doctorat din 1997, la Universitatea „Ovidius” din Constanța. A predat Literatură română și comparată, Teorie și estetică literară. A debutat literar, ca elev, cu o povestire, în ziarul Înainte (Brăila) în 1956, iar debutul editorial a fost înregistrat în 1978. A colaborat cu articole la Convorbiri literare, Luceafărul, Ex Ponto, Antares, Porto Franco, Limba română etc. A fost prezent în diverse societăți culturale, redacții literare: Consiliul de conducere al Societății de Științe Filologice din România și președinte al Filialei Galați, membru fondator al Societății Scriitorilor „CostacheNegri” Galați, membru fondator al Ordinului Cavalerilor Danubieni etc. A fost membru în colectivul de redacție la Analele Universității Dunărea de jos și Analele Universității Danubius, al revistelor Porto-Franco, Antares, Dunărea de Jos (Galați), Limba română (Chișinău) etc. A publicat cursuri universitare, cărți: Literatură comparată, Eseul. Personalitatea unui gen (Premiul I, pe țară, secțiunea Eseu,1980), Mihai Eminescu. Creativitate și ideal, Teoria operei literare. Judecăți și prejudecăți estetice (Premiul I al Societății Scriitorilor „C.Negri” Galați, 1990), Mihai Eminescu. Cumpănirea întru Archaeus (Premiul I al Societății Scriitorilor „C.Negri” Galați, 1985), Eseiști români, Mihai Eminescu. Prolegomene, Teoria literară, Cultură și identitate, Literatura marilor clasici (Premiul de excelență al Salonului internațional de carte, Constanța 2005), Teoria și practica operei literare, Retorică și argumentare, Comunicare și jurnalism, Cultură și civilizație etc.; articole (publicate și comunicate), ediții de autori și literare:  A primit Premiul Casei Limbii Române din Chișinău (1992), Premiul pentru întreaga activitate (1999), Diplomă de excelență a Centrului Cultural Dunărea de Jos  pentru activitatea publicistică (2006) etc.

1943 – S-a născut Adrian Popovici

23 august 1943, Iași – 20 iulie 2009 (date incerte)

Sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București (1972), clasa Paul Vasilescu. A participat la a treia ediție a taberei de sculptură de la Măgura, Buzău în 1972 și a avut prima expoziție personală la Sala Kalinderu în același an.

A participat la expoziții de grup: Expoziția + 6, Foaier Teatrul Mic (București, 1970), Expoziția anuală de pictură și sculptură, Sala Dalles (București, 1975), 51 de artiști români contemporani (București, 1992), Galeria Șelari 13 (București, 2001), Arhetipuri sculpturale. Sculptura în lemn, 75 de sculpturi în lemn din patrimoniul Galeriei Naționale a MNAR, create în perioada 1918–1999 de 22 de artiști, Muzeul Național de Artă al României (București, 2012), Bienala de Sculptură Mică (Budapesta, Ungaria). A avut expoziții personale: la Sala Kalinderu (București, 1972, 1974). A primit Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România (1975), Marele premiu al Uniunii Artiștilor Plastici din România (1993). A fost profesor la Universitatea Națională de Arte din București.

Biografie ilustrată: Adrian POPOVICI, sculptor, profesor [Vatra Meșterilor șI Creatorilor de Patrimoniu]; POPOVICI, Adrian [Centrul Cultural META]

1943 – S-a născut Mircea Iorgulescu

23 august 1943, Scheau–Valea Călugărească, Prahova – 7 iunie 2011, Paris, Franța

Critic, istoric literar, comentator politic și eseist. A urmat Facultatea de Limba și Literatura română a Universității București, fiind licențiat în 1966. A fost redactor la ziarul Munca, apoi la România literară. Din 1989 s-a stabilit la Paris. A făcut jurnalism radiofonic la RFI și Radio Europa liberă. La RFI a fost responsabilul redacției în limba română (2006–2008). A debutat publicistic în 1964 în revista Albina, debutul literar fiind în 1966, în Revista nouă din Ploiești. Editorial a debutat în 1974, cu Rondul de noapte. Până la plecarea din țară a mai publicat: Al doilea rond, Scriitori tineri contemporani, Firescul ca excepție, Critică și angajare, Ceara și sigiliul (1982, premiul Academiei), Prezent, Spre alt Istrati și Eseu despre lumea lui Caragiale. În 2001 a alcătuit și îngrijit volumul de corespondență Florin Mugur – Scrisori de la capătul zilelor. A îngrijit și ediții din Dinicu Golescu, C. Dobrogeanu-Gherea și Panait Istrati, a realizat antologiile C. Dobrogeanu-Gherea interpretat de… și Arhipelag. Proză scurtă contemporană. A colaborat la România literară, Luceafărul, Ramuri, Ateneu, Convorbiri literare, Tribuna, Tomis, Dilema, 22, Cultura etc.

1944 – România a întors armele și s-a alăturat Aliaților în lupta împotriva puterilor Axei

Regele Mihai I a decis demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, prim-ministrul României și Conducătorul Statului, a dispus încetarea imediată a colaborării României cu Puterile Axei și începerea tratativelor de armistițiu cu Aliații și de colaborare militară cu Uniunea Sovietică.

Într-un apel radiodifuzat către națiune și armată, Mihai a proclamat loialitatea României față de Aliați, a acceptat un pretins armistițiu oferit de aceștia, a ordonat încetarea focului împotriva Aliaților și a declarat război Germaniei. S-a format un guvern condus de Constantin Sănătescu, iar la ora 20:20 s-a transmis, la Radio, Proclamația regelui Mihai I, care anunța ruptura de Germania și noua orientare politică a țării. Se estimează că actul de la 23 August 1944 ar fi scurtat al doilea război mondial cu șase luni, salvând sute de mii de vieți omenești.

Totodată, aceasta a oferit armatei române posibilitatea de a elibera nordul Transilvaniei de sub ocupația ungară.

1944 – S-a instalat Guvernul Constantin Sănătescu (1)

Consiliu de miniștri al Blocului Național Democrat numit în locul Guvernului Ion Antonescu (4 septembrie 1940–23 august 1944), înlăturat prin lovitura de stat. A guvernat România în perioada 23 august–3 noiembrie 1944, fiind urmat de Guvernul Constantin Sănătescu (2), între 4 noiembrie 1944–6 decembrie 1944. În timpul acestor două mandate, au avut loc: Convenția de armistițiu din 12 septembrie 1944 (ieșirea din războiul antisovietic și angajarea în lupta împotriva Germaniei), plata a 300 mil. USD despăgubiri de război, anularea dictatului de la Viena, stabilirea graniței româno-sovietice din 28 iunie 1940); confruntări între partidele politice și coaliția girată de comuniști.

1944 – S-a născut Augustin Deleanu

23 august 1944, Măgurele, Ilfov – 27 martie 2014, București

Fotbalist care a evoluat pe post de fundaș stânga. A debutat în 1960 la echipa Steaua București – juniori și a mai jucat la Politehnica Iași, Dinamo București, Jiul Petroșani.

A jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal 1970 din Mexic, performanță pentru care, în martie 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III.

1947 – Parlamentul României a ratificat Tratatul de pace de la Paris

Tratatul de pace dintre România și Aliați, semnat în 10 februarie 1947 la Paris a fost votat de Adunarea Deputaților în sesiunea din 23 August 1947 și s-a aprobat cu unanimitate, fiind publicat în Monitorul oficial nr. 199/30 august 1947. Cu acest prilej, ministrul afacerilor străine, Gheorghe Tătărescu, a rostit o cuvântare în care au fost trecute în revistă clauzele grele, injuste și împovărătoare cuprinse în tratat, printre care și nerecunoașterea calității de cobeligerant a României. A relevat meritele Armatei Române în războiul antihitlerist și rolul regelui la săvârșirea actului de la 23 august 1944.

23 August – Sărbătoare națională între anii 1948–1989

Ziua Națională era sărbătorită cu mult fast pe 23 august, în amintirea anului 1944, când România a întors armele și s-a alăturat Națiunilor Unite în lupta împotriva Germaniei hitleriste. Dacă în primii ani era slăvită „eliberarea României de armata sovietică”, în timp a devenit tribut al cultului personalității. Șoimi ai patriei, pionieri și muncitori îmbrăcați de sărbătoare, cu toții defilau pe 23 august, în cinstea partidului și a conducătorului iubit. Oamenii din public erau luați din fabrici, șantiere, birouri, împărțiți în grupuri și aliniați pentru paradă, după repetiții istovitoare de câteva luni. Pe stadioane erau manifestari omagiale de dimensiuni megalomanice dedicate Partidului Comunist și conducătorului iubit, la care elevii, artiștii, sportivii sau muncitorii din uzine erau obligați să participe, cu entuziasm, în cinstea cuplului dictatorial.

Sărbători în Epoca de aur – RSR TVR

1948 – Consiliul Mondial al Bisericilor

La 23 august 1948 a fost creat Consiliul Mondial al Bisericilor, cu sediul în Elveția, care reunește 349 de biserici protestante, ortodoxe și biserici unite și independente din lumea întreagă. Biserica Ortodoxă Română este membră a Consiliului Mondial al Bisericilor din 1961.

1948 – S-a născut Andrei Pleșu

Andrei Gabriel Pleșu; 23 august 1948, București

Filosof, scriitor, eseist, estetician și istoric al artei, stilist al limbii române. Absolvent al Facultății de Arte Plastice, Secția de Istoria și Teoria artei, ca șef de promoție, a participat la Școala de la Păltiniș, fiind alături de Gabriel Liiceanu unul dintre cei mai importanți discipoli ai filosofului Constantin Noica. În tinerețe, la vârsta de 20 de ani (1968), a intrat în Partidul Comunist Român, pentru ca în ultimii ani ai regimului comunist să fie unul dintre intelectualii opozanți, neremarcându-se totuși prin gesturi militante de disidență. A ajuns persona non grata în urma scandalului Meditației Transcedentale, pierzându-și locul de muncă și fiind nevoit să petreacă o perioadă de timp „în exil” la Tescani. Deși i-a fost permis să părăsească țara încă dinainte de 1989, întâlnind figuri de primă mână ale exilului, precum cuplul Virgil Ierunca–Monica Lovinescu, a ales să nu rămână în străinătate. Doctor honoris causa al Universității „Albert Ludwig” din Freiburg (2000) și al Universității „Humboldt” din Berlin (2001), Commandeur des Ordre des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Légion d’honneur și autor de succes, a fondat revista culturală Dilema, mai târziu, redenumită Dilema Veche, în care publică un editorial săptămânal. A fost ministrul Culturii și ministrul Afacerilor Externe. Ca scriitor, a înregistrat un important succes de stimă și de public cu volumele Călătorie în lumea formelor, Minima moralia, Dialoguri de seară, Jurnalul de la Tescani, Chipuri și măști ale tranziției, Despre îngeri, Comèdii la porțile Orientului, Față către față. Întâlniri și portrete, Neliniști vechi și noi.

Profesioniștii – Andrei Pleșu [TVR]

1960 – S-a născut Ștefan Iovan

23 august 1960, Moțăței, Dolj

Fost jucător de fotbal care a jucat în postul de fundaș dreapta și antrenor. A debutat la CSM Reșița în 1977, jucând apoi la Luceafărul București, din nou la CSM Reșița, Steaua București, Brighton & Hove Albion, Rapid București, Electroputere Craiova etc. A jucat în total de 365 de ori în Divizia A, unde a înscris 20 de goluri. A câștigat campionatul de 5 ori și Cupa României de patru ori. A fost câștigător al Cupei Europei cu Steaua București în 1986, în acel moment fiind căpitanul echipei. A evoluat de 12 ori pentru echipa României U21, iar pentru echipa reprezentativă a României a jucat de 35 de ori și a înscris 3 goluri. A fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.II pentru câștigarea Cupei Campionilor Europeni. Din anul 1998 a devenit antrenor, pentru: Steaua București (la juniori, secund la echipa de seniori, director a clubului Steaua), secund la echipa națională, apoi la Viitorul Constanța.

1969 – S-a născut Ardian Kuciuk

Ardian-Christian Kuciuk; 23 august 1969 Pogradec, Albania

Scriitor de expresie albaneză și română, eseist, profesor universitar, traducător și editor. Este Doctor în Filologie, doctorand în teologie, profesor universitar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Ligii Scriitorilor din Albania, al Asociației Scriitorilor din București; membru titular al Académie Européenne des Arts; membru corespondent al Central European Academy of Science and Art; președinte executiv al European Academy of Performing Arts. Din scrierile sale: În imperiul pietrei (debut, roman, samizdat, 1993), Anul în care s-a inventat lebăda, Dulcea taină a nebuniei, Muza Jocului (3 romane), Un trib glorios și muribund – eposul unei uitări, Zeul epigon, Dragoste la ultima vedere, Trilogia, Un alfabet al poeziei albaneze (101 poeți de expresie albaneză în limba română), Vremea locțiitorilor, Asediu – roman scris cu foarte puține ghilimele, O lume mai încolo, Epocalipsa, Anonima sau Tirana în umbra unui trecător etc.

1973 – Ilie Năstase a devenit lider mondial al clasamentului ATP

Ilie Năstase a câștigat în 1972 US Open învingându-l pe Arthur Ashe în cinci seturi și în 1973 Roland Garros, învingându-l pe Nikki Pilic, când a devenit primul concurent care a ridicat trofeul de la Paris fără a pierde un set.
A păstrat această poziție timp de 40 săptămâni (23 august 1973–2 iunie 1974).

1974 – S-a născut Ovidiu Cernăuțeanu – Ovi

23 august 1974, Botoșani

Cântăreț și compozitor. S-a stabilit în Norvegia din 1995, unde a folosit numele Ovidiu Jacobsen. A fost ales să reprezinte România la Concursul Muzical Eurovision 2010 (Ovi), într-un duet cu Paula Seling. Cei doi au cântat piesa compusă de Ovi, Playing With Fire și clasându-se pe locul 3 în finala Eurovision. În septembrie 2011, Ovi a revenit în România.

Playing with Fire Eurovision Song Contest 2010

1975 – S-a născut Mile Cărpenișan

23 august 1975, Timișoara – 22 martie 2010, Timișoara

Jurnalist și corespondent de război de televiziune. A absolvit Facultatea de Management a Universității din Craiova, urmată de 4 ani de curs intensiv–specializare Mass-media audiovizual la Lyon (Franța). A devenit cunoscut ca jurnalist de război, grație corespondențelor sale din Iugoslavia, Irak și din zonele afectate de tsunami-ul asiatic. El a fost timp de mai bine de 10 ani corespondent special al posturilor de televiziune Antena 1 și Antena 3, până în 2008, când a ales să lucreze ca freelancer.

1976 – S-a născut Paul Ciprian Surugiu – Fuego

23 august 1976, Turda

Cântăreț român de muzică ușoară, absolvent al Facultății de Teatru din cadrul Universității Ecologice, fiind actor la Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești.

Fuego – Suflete aproape (2019)

1983 – Prima transmisie color a Televiziunii Române

În 1983, România rămăsese singura țară din Europa care încă transmitea doar în alb-negru, după ce și Albania trecuse la transmisia semnalului color de televiziune. Regimul comunist de la București preferase să direcționeze bugetul extrem de auster al țării către alte scopuri și nu avea intenția de a implementa televiziunea color. Totuși, directorul tehnic de atunci, Nicolae Stanciu, a luat hotărârea ca pe 23 august, de Ziua Națională, să se facă prima transmise oficială color – din Piața Aviatorilor, completată cu imagini color din studio – bazându-se pe faptul că Nicolae Ceaușescu promisese într-o plenară de partid că România urma să introducă televiziunea în culori. Emisia era de fapt parțial color, adică între emisiunile alb-negru erau intercalate uneori și programe color. Din păcate, în acea perioadă timpul de emisie era redus la 2 ore/zi.

23 august 1983: Televiziunea Română făcea prima transmisiune tv color în România

1986 – S-a născut Andra

Alexandra Irina Mihai/Măruță; 23 august 1986, Câmpia Turzii

Cântăreață de muzică pop și R&B și vedetă de televiziune. A debutat la 7 ani la concursul muzical Tip Top Minitop, interpretând piesa lui Whitney Houston I Will Always Love You. Pe lângă muzica pop, aceasta cânta alternativ și muzică populară, drept pentru care a mers la un concurs intitulat Pe fir de baladă la Târgu Jiu, la vârsta de 9 ani; a câștigat o mențiune. Primul său disc single, Andra, a fost lansat în 2001, la doar 14 ani, menținându-se pe primele locuri de la debut până în prezent, în cadrul Romanian Top 100. Până în prezent, a lansat 12 albume, ale căror single-uri s-au bucurat de un real succes atât în țară cât și în străinătate, vânzându-se în peste 500.000 de copii.

Andra feat. David Bisbal – Without You

1986 – A încetat din viață Ion Clopoțel (10/22 noiembrie 1892 – 23 august 1986)

Profesor, jurnalist; președinte al Sindicatului Presei Române din Ardeal și Banat; deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.

1997 – Guvernul a ratificat Acordul–Cadru de cooperare financiara între România și BEI

Prin  Ordonanţa nr.33/25 august 1997 pentru ratificarea Acordului-cadru dintre România şi Banca Europeană de Investiţii privind reglementarea activităţii băncii în România, semnat la Luxemburg şi Bucureşti la data de 4 si, respectiv, 5 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial nr. 212/27 august 1997.

2002 – Legea privind Statutul Polițistului

Legea nr. 360/6 iunie 2002 privind Statutul Polițistului a fost publicată în Monitorul oficial nr. 440/24 iunie 2002, urmând a intra în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării, la 23 august 2002. Legea prevedea demilitarizarea Poliției. La art. 4, alin. 1 e prevăzut: „Polițistul este obligat să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, Constituția și legile țării, jurământul de credință față de România, prevederile regulamentelor de serviciu și să îndeplinească ordinele și dispozițiile legale ale șefilor ierarhici privind activitatea sa profesională”.

2003 – Portul Constanța a fost declarat port liber

Portul Constanța a fost declarat porto-franco, operațional cu facilități vamale speciale, de către Ministerul Finanțelor.

2004 – A încetat din viață Aurel Berinde (15 aprilie 1927 – 23 august 2004)

Istoric și prozator; membru al Asociației Istoricilor Bănățeni.

2011 – A încetat din viață Petru Maier-Bianu (2 septembrie 1947 – 23 august 2011)

Cineast, publicist, scriitor; președinte al Fundației Culturale ACCUMM.

2013 – A încetat din viață Adrian Andronic – Ando (10 februarie 1939, București – 23 august 2013)

Caricaturist, unul dintre cei mai apreciați și longevivi artiști din domeniul desenului satiric.

2013 – A încetat din viață Oscar Berger (15 februarie 1947 – 23 august 2013)

Jurnalist, regizor, editor, scenarist și producător.

2016 – A încetat din viață Corneliu Antim (Corneliu Țânțu; 4 septembrie 1942 – 23 august 2016)

Scriitor, grafician, sculptor, cronicar, critic și istoric de artă.

2021 – A încetat din viață Victor Giurgiu (16 mai 1930 – 23 august 2021)

Inginer silvic, cercetător, profesor; creatorul domeniului Biostatistică forestieră în învățământul silvic; membru titular al Academiei Române.

2021 – A încetat din viață Doru Stănculescu (25 iunie 1950 – 23 august 2021)

Arhitect, interpret, instrumentist și compozitor de muzică folk; fratele cântăreței Mihaela Mihai.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită