Marele foc din București. Acuarelă de Mustacoff -copertă
Amintirile zilei Istoria românilor

23 Martie în istoria românilor

Focul cel Mare București, Cezar Bolliac, Cartea de adeverire, A.D. Xenopol, Alexandru Tzigara-Samurcaș, George Sbârcea, Ștefan Gheorghiu, Nicolae Alexi, Mircea Vintilă


~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Marele Foc Acuarelă de Mustacoff (1847, București)

 

1620 Radu Șerban. Frescă, M. Hurezi

1620 – A încetat din viață Radu Șerban

? – 23 martie 1620

Presupus descendent al lui Neagoe Basarab, a fost Domnul Țării Românești de trei ori (octombrie 1601; iulie 1602–decembrie 1610; mai–septembrie 1611). Era deținătorul celui mai mare domeniu boieresc individual din Țara Românească la sfârșitul secolului al XVI-lea. A ajuns mare dregător în timpul domniei lui Mihai Viteazul, iar după urcarea pe tron, a fost un continuator al politicii de independență a Țării Românești, dusă de Mihai Viteazul. Având de luptat cu mari greutăți înăuntrul și în afara țării, a reușit să le facă față cu succes în cei aproape zece ani de domnie. În tot acest timp, s-a remarcat printr-o deosebită abilitate politică și pricepere militară, dovedindu-se a fi unul dintre voievozii de seamă ai țărilor române. A avut permanent sprijinul marilor boieri Preda, Stroe și Radu Buzescu, cărora le era unchi după mamă. A rezidit Mănăstirea Comana, ctitorie din 1461 a lui Vlad Țepeș, care se ruinase complet.

1813 – S-a născut Cezar Bolliac

23 martie 1813, București – 25 februarie 1881, București

Unul dintre fruntașii revoluției din 1848, poet liric protestatar, promotor al studiilor arheologice și gazetar. După ce a învățat carte în casă, cu învățatul dascăl grec Neofit Duca, a fost elev la Colegiul Sfântul Sava, având profesor pe I.H. Rădulescu, care l-a ajutat să publice în ziarele sale, cum făcuse și cu Grigore Alexandrescu. 1813-1881 Poet Cezar Bolliac. Fototeca MNIRÎn anul 1830 s-a înrolat cu gradul de iuncher în miliția pământeană, având colegi viitori fruntași ai revoluției de la 1848. Nu a rămas mult în armată, pentru că și-a descoperit veleitățile literare. Mai târziu, la bătrânețe, scriitorul se va auto-caracteriza: „Am lăsat școala pentru armată, am lăsat armata pentru litere, am lăsat literele pentru publicistică”. A făcut parte din Societatea Filarmonică, înființată de Ioan Câmpineanu, I.H. Rădulescu și C. Aristia. A editat, împreună cu Constantin G. Filipescu, revista Curiosul, (București, 1836), publicația fiind interzisă după numărul patru, în care Bolliac a publicat „câteva satiri politice care îl aruncară de mai multe ori în închisoare” [I.G. Valentineanu]. În 1844 a publicat în Foaie pentru minte, inimă și literatură articolul Către scriitorii noștri în care îi îndeamnă pe literații români la angajare civică, apoi articolul Poezie (1846) în care accentul se pune pe misiunea poeziei sociale. A participat la toate acțiunile importante ale revoluției de la 1848: a fost prezent la citirea proclamației revoluționare; a fost însărcinat „să ridice tabacii și mărginații și tinerimea din București, să meargă gloată la Palat și să ceară sancționarea Constituțiunii” [Ion Ghica]; a fost secretar al guvernului provizoriu, vornic al capitalei, membru în comisia pentru dezrobirea țiganilor.

1821 – Revoluția de la 1821 – Ziua Cărții de adeverire

Tudor Vladimirescu s-a străduit să colaboreze cu boierii Divanului țării. Trativele s-au încheiat rapid, prin semnarea Cărții de adeverire, dată de boieri lui Tudor în 23 martie/4 aprilie. 1821 Cartea de adeverire - Tudor Vladimirescu. Litografie contemporanăSe instituia un regim politic nou, în cadrul căruia acționa o dualitate a puterii: pe de-o parte Tudor, reprezentând Adunarea norodului, transformată în organizație politico-militară, deținea conducerea și inițiativa în mai multe domenii printre care politica externă, iar, pe de altă parte, autoritatea reprezentată de „vremelnicească ocârmuire”, cu atribuții politice și administrative. Colaborarea celor două puteri a fost definită în linii generale prin jurământul lui Tudor din aceeași zi. În virtutea acestuia, Tudor Vladimirescu a recunoscut vremelnica stăpânire a țării, alcatuită din boierii patrioți acceptând să conducă țara împreună cu ei. Boierii au declarat că „pornirea slugerului Tudor nu este rea” – practic, legitimarea acțiunilor lui Tudor de către clasa politică.

1847 – Focul cel Mare – cel mai devastator incendiu din istoria Bucureștiului

Sărbătoarea de Paște a adus în capitala Țării Românești cel mai mare dezastru pe care-l văzuse vreodată orașul de pe Dâmbovița. La originea acestei tragedii a stat un obicei străvechi, conform căruia, ziua de Paști trebuia sărbătorită cu focuri de pistoale și puști. Focul a fost provocat de joaca băiețelului cluceresei Zinca Drăgănescu, copilul descărcând un pistol spre podul plin cu fân al șopronului din spatele casei. Întregul acoperiș s-a aprins în doar câteva minute și, ajutate de un vânt puternic, flăcările s-au întins cu repeziciune, cuprinzând o treime din orașul de atunci. Casa se afla peste drum de biserica Sf. Dumitru. Era chiar centrul orașului (Centrul Vechi, de astăzi), o zonă cu străzi înguste, case și magazine multe. Una după cealaltă, clădirile au luat foc… Datorită eforturilor supraomenești ale pompierilor militari, ajutați și de alte unități din garnizoană, extinderea sinistrului a fost împiedicată. 1847 Gravură din epocă, Marele Foc din București.Anton Pann ne descrie grozăvia: „…sub ochii îngroziți ai localnicilor refugiați pe Dealul Mitropoliei, se desfășura spectacolul înspăimântător al Bucureștilor în flăcări. Case, prăvălii, hanuri și biserici ardeau într-un vacarm asurzitor. Pe ulițe, oamenii alergau înspăimântați, răsunau comenzile militare și vaietele deznădăjduiților flăcării”. Atunci au căzut pradă limbilor de foc peste 2.000 de clădiri și au murit 15 persoane, printre care și un pompier militar. La o săptămână de la dezastru, pământul nu se răcise încă.

1847 – S-a născut A.D. Xenopol

Alexandru Dimitrie Xenopol; 23 sau 24 martie 1847, Iași – 27 februarie 1920, București

Istoric, filosof, economist, pedagog, sociolog și scriitor, membru titular (din 1893) al Academiei Române, membru de onoare al Societății de Arheologie din Bruxelles și al Societății Academice din Cernăuți. S-a născut într-o familie înstărită de sorginte anglo-saxonă, fiind primul dintre cei șase copii. A avut parte de o educație culturală și istorică rafinată. Tatăl său i-a pus la dispoziție o bibliotecă enciclopedică vastă, împărtășindu-i cunoștințele sale lingvistice și literare franceze, germane, române și ruse. A urmat studii universitare de Filosofie, Drept și Istorie (1867–1871), devenind Doctor în Drept la Berlin și Doctor în Filosofie la Giessen, în același an, 1871. 1847-1920 Istoric A. D. XenopolS-a distins ca un filozof al istoriei de talie mondială, fiind considerat printre cei mai mari istorici români, alături de elevul său, Nicolae Iorga. A intrat în 1872 în magistratură, fiind prim-procuror al Tribunalului din Iași. A fost acceptat în asociația culturală Junimea, Titu Maiorescu cunoscându-l încă din timpul studenției. Iacob Negruzzi îl numea pe Xenopol „cel mai iubit și mai alintat copil al Junimii”. În 1878, a obținut prin concurs Catedra de Istorie a românilor la Universitatea din Iași, urmând ca din 1883 să renunțe la magistratură pentru preocupările intelectuale multiple – profesor, cercetător, editor, istoric – în viața Universității din Iași. În 1891 a obținut, prin concurs și catedra de Istorie universală, devenind astfel unul dintre acei intelectuali de forță, capabili de a susține multiple cariere intelectuale. Încă din anii de început ai activității sale științifice, s-a remarcat prin analize istorice, cu valoare incontestabilă, publicate în revista Convorbiri literare. A fost autorul primei mari sinteze a istoriei românilor, Istoria Românilor din Dacia Traiană, operă care însumează șase volume și aproximativ 4.000 de pagini. Dintre lucrările sale se impun: Teoria lui Röesler. Studiu asupra stăruinței românilor din Dacia Traiană, O enigmă istorică. Românii în Evul Mediu. Alte lucrări: Cauzalitatea în succesiune, Istoria partidelor politice din România, Principiile fundamentale ale istoriei, Războaiele dintre ruși și turci și înrîurirea lor asupra Țărilor Române etc.

1872 – S-a născut Alexandru Tzigara-Samurcaș

23 martie/4 aprilie 1872, București – 1 aprilie 1952, București

Istoric de artă, etnograf, muzeolog și jurnalist cultural. A urmat Facultatea de Litere a Universității din București, Secția Istorie. 1872-1952 Istoric de artă Alexandru Tzigara SamurcașA fost membru al societății literare Junimea, deținând funcții la Școala Națională de Arte Plastice, la Universitatea din București și, în cele din urmă, la Universitatea din Cernăuți. Și-a pregătit doctoratul la Universitatea din Berlin și la Universitatea „Ludwig Maximilian”, prezentând o disertație asupra pictorului baroc Simon Vouet, primind diploma cu Magna cum laude. În timpul tinereții, a fost secretar al Regelui Carol I. Apropiat de familia regală, a lucrat și ca director al Fundației Universitare Carol I, unde a înființat o mare colecție de diapozitive pe sticlă. Tzigara-Samurcaș a atins faima în 1906 ca fondator al Muzeului Național, nucleul actualului Muzeu al Țăranului Român, însă a fost implicat și în amenajarea și păstrarea fondului de artă Theodor Aman.

1880 – A încetat din viață Gheorghe Magheru (8 aprilie 1802 – 23 martie 1880)

General, conducător militar în oastea lui Tudor Vladimirescu, în războiul ruso-turc din 1828–1829 și al trupelor Revoluției de la 1848 din Țara Românească.

1886 – S-a născut George Gregorian

George Ionescu Bruciu; 23 martie 1886, Sinaia, Prahova – 24 noiembrie 1962, București

Poet. S-a înscris la Facultatea de Litere a Universității bucureștene, dar nu a absolvit-o. 1886-1962 Poet George GregorianÎn 1910 a debutat cu versuri la Convorbiri critice. A colaborat tot cu versuri și, sporadic, cu articole diverse la Flacăra, Rampa, Contimporanul, Mișcarea literară, Calendarul, Porunca vremii, Universul etc. O vreme a fost director la Gazeta refugiaților și la Rampa teatrală și cinematografică. Debutul editorial a avut loc în 1921 cu volumul Poezii, urmat de Țării mele, La poarta din urmă, Săracă țară bogată, Lumini de seară, Două fete dintr-un neam. A obținut câteva premii pentru poezie patriotică, precum și Premiul Societății Scriitorilor Români pentru volumele Poezii și Săracă țară bogată. A fost exclus din Societatea Scriitorilor Români în 1944, din motive politice.

1888 Premier Theodor Rosetti

1888 – S-a instalat Guvernul Theodor Rosetti (1)

Consiliu de minștri junimist, prezidat de Theodor Rosetti, care a guvernat în perioada 23 martie 1888–11 noiembrie 1888.

A avut de înfruntat răscoalele țărănești din Câmpia Dunării, izbucnite în primăvara acelui an, care au dus la căderea Guvernului Ion C. Brătianu (4).

 

1889 – S-a născut Gheorghe Banu

23 martie 1889, Secuieni, Bacău – 5 august 1957, București

Medic igenist, membru titular (din 1936) al Academiei de Medicină din București. A fost medic de puericultură la București, a efectuat studii de specializare în medicină infantilă, fiziologie, bacteorologie și imunologie la Paris (1919–1921), unde a obținut titlul de Doctor în Științe cu teza Recherches physiologiques sur le développement neuromusculaire chez l’homme et l’animal (Cercetări fiziologice privind dezvoltarea neuromusculară la om și animal). Doctor Docent al Facultății de medicină din București, în specialitatea Patologie infantilă, Gheorghe Banu a fost medic diriginte al serviciului copiilor găsiți ai Bucureștiului, șeful secției de igienă și sănătate publică din București și directorul aceluiași institut (1943–1945). A fost secretar general al Ministerului Sănătății, Ministru al sănătății și ocrotirii sociale în Guvernul Octavian Goga (1937–1938), fondator și director al Revistei de igienă socială.

1894 – A încetat din viață Theodor Codrescu (1 aprilie 1819 – 23 martie 1894)

Editor, redactor, tipograf, traducător și prozator; membru corespondent al Academiei Române.

1898 – Legea învățământului secundar și superior

Având la bază o îndelungată preocupare și experiență în domeniu, 1898 Legea învățământului Spiru Haretreforma învățământului a lui Spiru Haret – inspirată și din alte proiecte anterioare – a fost începută în primul său mandat la Ministerul cultelor și instrucțiunii publice, prin adoptarea de către Parlamentul României a unei noi legislații: Legea asupra învățământului secundar și superior, sancționată prin Înaltul Decret Regal Nr. 1097/23 Martie 1898 și Legea asupra învățământului profesional, sancționată prin Decretul Nr. 1345/27 Martie 1899. Legea, elaborată de Spiru Haret și C. Dimitrescu-Iași, a instituit învățământul secundar de opt clase, în două cicluri (inferior și superior) și în secții (modernă, reală și clasică), gimnazii și școli normale și a organizat mai temeinic învățământul superior.

1902 – S-a născut Alexandru Mohi

23 martie 1902 – 2001

Pictor. A copilărit la Satu Mare. A urmat Academia de Arte Plastice din Cluj. A debutat, student fiind, în 1928 la Salonul Oficial din București. După absolvire, a predat Desen la liceul reformat din Satu Mare (1929–1937). 1902-2001 Pictor Alexandru Mohi. AutoportretÎn paralel, a participat activ și la viața culturală a orașului. Preocupat de artă, dar fără posibilități materiale, a început să lucreze la Satu Mare, sub îndrumarea lui Aurel Popp, pe care l-a însoțit și la Baia Sprie. Între 1926–1930 a frecventat cursurile Școlii de Arte Frumoase din Cluj, având profesori pe Aurel Ciupe, Catul Bogdan și Anastase Demian. A lucrat la Baia Mare în 1924, 1926 si 1927. În 1949 a fost numit profesor la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj. A participat la expoziții colective și de grup deschise la Satu Mare, Cluj, Budapesta, Oradea și București. A organizat expoziții personale în 1932 la Satu-Mare, Dej (1942, 1974) și Cluj (1968, 1970). I-au fost organizate expoziții retrospective la Cluj din 1975, iar în 1977, la a 75-a aniversare, i-a fost deschisă o amplă retrospectivă la Sala Dalles din București.

Biografie [Muzeul de Artă Baia Mare]; Galerie [Artindex]

1902 – A încetat din viață Iosif Goldiș (Ioan Goldiș; 17 februarie 1836 – 23 martie 1902)

Episcop ortodox, scriitor; profesor la Institutul teologic din Arad; membru corespondent al Academiei Române; unchiul politicianului Vasile Goldiș.

1907 – Răscoala țărănească din 1907

Au rămas extrem de puține documente oficiale referitoare la Răscoala din 1907, nu se cunosc date concrete ale desfășurării, efectivele țăranilor sau cele militare. Singurele informații au fost culese din presa vremii. Un exemplu: ziarul Adevărul, din data de 10/23 martie își informa cititorii că „în comuna Blăgești, (Bacău), 500 de țărani, înarmați cu revolvere și ciomege s-au repezit asupra militarilor prezenți în localitate, rănind pe mai mulți dintre aceștia, pe când maiorul Costăchescu și ceilalti ofițeri prezenți au scăpat prin fugă”.

1907 – S-a născut Gheorghe Aurelian Rădulescu

23 martie 1907, Călărași – 2002

Inginer chimist, membru de onoare (din 1992) al Academiei Române, specialist în domeniul prelucrării petrolului și petrochimiei, care și-a desfășurat o parte din vasta activitate la ICERP Ploiești, Departamentul Uleiuri lubrifiante. A urmat studiile universitare la Strasbourg (Franța), unde a obținut diploma de inginer chimist, recunoscută abia în anul 1938, după întoarcerea în țară. În anul 1931 a obținut diploma de absolvire de la École nationale supérieure du pétrole et des combustibles liquides de la Strasbourg și titlul de Doctor în Științe prin susținerea unei teze publicate în Imprimerie Nationale, Paris, 1937. A fost director științific al Institutului Petrochim, cercetător științific principal și consilier științific al ICERP. În anul 1963 i-a fost acordat titlul de Doctor Docent. Dintre publicațiile sale se numără peste 100 de articole, cărți și brevete de invenție, apărute în Academie des Sciences din Paris, la Editura Științifică și Enciclopedică, la Editura Academiei și care includ: o monografie a țițeiurilor românești, singura existentă, precum și date despre tehnologia uleiurilor lubrifiante, cărți de importanță majoră în formarea specialiștilor de ieri și de azi în acest domeniu.

1914 – S-a născut George Sbârcea

(pseudonim Claude Romano) 23 martie 1914, Toplița, Harghita – 27 iulie 2005, București

Compozitor, muzician și muzicolog, jurist neprofesant, jurnalist, funcționar public, editor de carte, scriitor și traducător, promotor al tango-ului clasic argentinian, foarte cunoscut și apreciat în Bucureștiul anilor ’30–’40, precum și în perioada interbelică. A studiat dreptul la Cluj. 1914-2005 Compozitor George SbârceaNefiind deloc atras de domeniul juridic, dar fiind extrem de talentat la a intrepreta și compune muzică, fire rebel-romantică, și-a creat propria sa orchestră cu care a cântat în diverse localuri din Transilvania, în Cluj, Satu Mare, Sibiu și Timișoara. Familia a fost total împotriva „activității muzicale itinerante” a lui George. Printre cele mai cunoscute melodii ale sale se numără și cântecele de muzică ușoară Ionel, Ionelule, De ce ai plecat?, Dar-ar naiba-n tine, dragoste, Inimioară, inimioară, Anișoară, și multe tangouri, așa cum este Un tangou de adio. În 1938, la Paris, generalul Charles de Gaulle l-a decorat cu Legiunea de Onoare, cea mai înaltă distincție a Franței. În 1942, a primit titlul de Comandor al Ordinului Leul Finlandei, fiind singurul român care a fost distins cu acest titlu. A fost distins și cu „Premiul Ciprian Porumbescu” al Academiei Române.

Claude Romano – S-a rupt o coardă la vioară • Elena Constantinescu

1917 – Proclamația regelui Ferdinand I

A fost emisă în contextul retragerii în Moldova în timpul primului război mondial. Pentru a reface moralul soldaților, Regele Ferdinand I și Consiliul de miniștri au considerat de cuviință că era timpul ca statul român să treacă la îndeplinirea promisiunilor făcute, înainte de terminarea operațiunilor. 1917 Inspecția trupelor. Ferdinand IPe 23 martie 1917, într-o vizită pe front, Ferdinand s-a adresat Armatei a II-a, care era cantonată la Răcăciuni: „Ostași, vouă, fiilor de țărani, care ați apărat cu brațul și cu pieptul vostru pământul unde v-ați născut, unde ați crescut, vă spun eu, regele vostru, că pe lângă răsplata cea mare a izbânzii care vă asigură fiecăruia recunoștința neamului întreg, ați câștigat totodată dreptul la a stăpâni într-o măsură mai largă pământul pentru care v-ați luptat. Vi se va da pământ! Eu, regele vostru, voi fi întâiul a da pildă, vi se va da și o largă participare la treburile statului”.

1920 – S-a născut Radu Lupan

Raymond Leibovici; 23 martie 1920, Galați – 30 noiembrie, 2011

Eseist și traducător, anglist de marcă. A fost redactor la revista Contemporanul, lector la Catedra de Limba și Literatura Engleză a Universității din București, 1920-2011 Anglist Radu Lupanredactor-șef la redacția publicațiilor pentru străinătate și la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (ESPLA), șef de secție la Uniunea Scriitorilor (1959–1983). A predat la Universitatea din Huli (Marea Britanie) și a conferențiat în Anglia, Germania și Statele Unite. A debutat cu proză originală, traduceri de poezie și articole de critică literară în pagina literară a ziarului Ecoul (1943). Este autor al monografiilor G.B. Shaw, Hemingway, scriitorul, al romanului Războiul ascuns, al volumului de versuri Ca și cum, al volumului de eseuri literare Text și context și al multor traduceri din limba engleză și germană.

1926 – S-a născut Ștefan Gheorghiu

23 martie 1926, Galați – 17 martie 2010

Muzician, violonist și profesor universitar. La vârsta de 5 ani a început studiul viorii și la 9 a devenit student al Conservatorului Regal de Muzică din București. George Enescu l-a recomandat, împreună cu fratele său mai mic Valentin Gheorghiu, pentru o bursă de studii la Conservatoire National de Musique din Paris. 1926-2010 Muzician Ştefan GheorghiuDin 1946 a fost solist concertist al Filarmonicii de Stat „George Enescu”, interpretând atât concerte simfonice cât și muzică de cameră. A colaborat in cadrul unui trio de muzică de cameră cu fratele său, pianistul Valentin Gheorghiu și cu violonceliștii Vladimir Orlov, sau Radu Aldulescu, Cătălin Ilea, Mirel Iancovici. Pe parcursul a 40 de ani de activitate artistică, a cântat în peste 2.000 de concerte, atât în țara natală cât și în Europa, SUA, Canada și Asia, a făcut înregistrări la Electrecord, Supraphon și alte câteva radiouri din Europa, a înregistrat multe prime audiții din opera lui George Enescu, Cvartetul cu pian, Cvintetul cu pian, Simfonia de cameră (Grand Prix du Disque – Paris), suita Impresii din copilărie, Sonata a 3-a în caracter popular românesc. A fost profesor de Vioară și de Interpretare artistică la Academia de Muzică din București.

Ludwig van Beethoven – Sonata pentru pian și vioară Nr. 2

1928 – S-a născut Déac Tamas

23 martie 1928, Arad – 1986, Budapesta

Prozator, dramaturg, eseist și traducător. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj în 1950). Debutul absolut a fost în 1946, cu versuri în Utunk (1946). A publicat studii: Odysseus üzenete (Mesajul lui Odiseu); eseuri: Boldog verseny (Concurs fericit), Kaprazat es figyelem (Iluzie și profunzime); piese de teatru: Testverek (Frați), A forro sziget (Insula fierbinte); romane: Don Juan, Egy agglegeny emlekezesei (Memoriile unui celibatar), Antal a nagyvilagban (Antal în lumea largă); nuvele: Atvaltozasok (Metamorfoze), Újabb hallatlan törtenetek (Noi intamplari nemaipomenite) și a tradus din Eminescu, Caragiale, Creangă, Cosbuc, Calinescu.

1929 Cronica literară radio - Perpessicius

1929 – Emisiunea Cronica literară a debutat la Radiodifuziunea Română

A fost susținută de criticul și istoricul literar Perpessicius (Dumitru S. Panaitescu), primul cronicar literar al Radioului. Emisiunea a durat 15 ani. Cronicile lui Perpessicius au fost apoi adunate într-un volum.

 

1932 – S-a născut Casiu Valeriu Barbu

23 martie 1932, Pui, Hunedoara

Violonist, dirijor, muzicolog și profesor, membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. A urmat Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj (1954–1956). S-a specializat la Conservatorul ”P.I. Ceaikovski” din Moscova, cu Dimitri Ţîganov. A devenit Doctor în Muzicologie la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, cu teza Arta nuanţării discursului muzical enescian. A fost violonist și concert-maestru al orchestrei Conservatorului București, asistent, lector, conferențiar, profesor universitar la Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, unde a predat: Vioară, Muzică de cameră, Metodica instrumentelor cu coarde, Teoria stilurilor. Din 2000 a devenit profesor universitar la Facultatea de Muzică a Universității din Oradea. A fost dirijor al Orchestrei de cameră „Dinu Lipatti” din Cluj-Napoca. A susținut concerte lecții, conferințe, comunicări științifice în țară și în străinătate, emisiuni de radio. A publicat lucrări de specialitate, numeroase eseuri, cronici muzicale și articole referitoare la viața și creația muzicală românească și universală în diverse reviste de specialitate și de cultură: Muzica, Actualitatea muzicală, Steaua, Tribuna. Este membru fondator al Fundaţiei „Gheorghe Dima”, membru fondator al Fundaţiei „Sigismund Toduţă”.

Dinu Lipatti – Concertino în stil clasic pentru pian și orchestră de cameră, op. 3 (1936) • Orchestra Conservatorului „Gheorghe Dima” Cluj, Dirijor Casiu Valeriu Barbu, Pianistă: Ninuca Oșanu-Pop

1935 – S-a născut Vladimir Șetran

23 martie 1935, Dăncăuți, Hotin, Cernăuți, Ucraina – 28 ianuarie 2022

Artist vizual. A urmat cursurile Liceului de Artă din Cluj, la clasa Constantin Ilea și a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, clasa Ion Marșic (1964). 1935-2022 Artist vizual Vladimir ȘetranA fost cadru didactic la Academia de Arte din București (1964–2010) și a întemeiat, împreună cu Ion Bitzan și Paul Bortnovski, secția de Forme Industriale [Design]. Din 1957 a participat la nenumărate expoziții personale și colective, în țară și străinătate; lucrările sale se regăsesc în colecții particulare, muzee din țară și străinătate, precum Franța, Austria, Germania, SUA, Turcia, Liban, Anglia etc. A primit Premiul UAP (pentru pictură–1964; pentru artă monumentală–1984; Premiul special–1988; pentru Design–1994; pentru ambient-instalație–2001; pentru Excelență–2007), Ordinul Național Meritul Cultural (1968), Ordinul Național Serviciul Credincios în rang de Calvaler (2001), Premiul Radio România Cultural (2005), Premiul „Ion Andreescu” acordat de Academia Română (2009).

Biografie ilustrată [AnnArt]

1936 – S-a născut Adrian Vasilescu

23 martie 1936, Fălești, R. Moldova

1936 Economist Adrian VasilescuEconomist și jurnalist, consilier al guvernatorului BNR. A absolvit studii universitare în domeniul economic, după care și-a continuat specializarea și a obținut atestate profesionale în domeniul economiei, dreptului și jurnalisticii. În anul 1962 a debutat în jurnalistică la Scînteia tineretului, lucrând timp de peste 40 ani pentru numeroase ziare, reviste, posturi de radio și televiziune. În paralel cu activitatea publicistică, până în 1996 a fost profesor asociat la Academia de Studii Economice și la Școala Superioară de Jurnalistică. A publicat cartea: Cum să mușcăm azi din pâinea zilei de mâine.

1939 – Tratatul asupra promovării raporturilor economice dintre Regatul României și Reichul German

Tratat economic bilateral destinat să amplifice dezvoltarea și colaborarea „în urmărirea țelurilor lor pacifice”. Tratatul urma să extindă, inter alia, aspectele „livrării de armament și echipament pentru armata, marina, aviația română și industria de armament”. Tratatul a fost semnat la 23 martie 1939 de Ion Bujoiu și Grigore Gafencu, din partea României și de Wilhelm Fabricius și Helmuth Wohlthat din partea Germaniei. De facto, acest tratat însemna o subordonare/dependență economică totală a Romaniei față de Germania Național Socialistă.

1939 – S-a născut Petru Aruștei

23 martie 1939, Podu Iloaiei, Iași – 17 august 1984, Iași

Poet și pictor. A fost „autodidactul exemplar, instruit în pictură, literatură, filosofie și muzică, uneori peste nivelul unora dintre noi care au făcut cariere universitare” [Cezar Ivănescu]. 1939-1984 Petru Aruștei PoetA publicat volumul Moarte și renaștere. Supraviețuire, și a executat grafica pentru caietele-program Sofocle de Filoctet, Pelicanul de August Strindberg, Iertarea de Ion Băieșu pentru Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași și pentru cartea lui I.A. Bassarabescu, Un om în toată firea. „Grafica lui Petru Aruștei, autor de interesante desene și scrieri epice, unele publicate în revistele ieșene, relevă o viziune îndrumată spre fantastic, grotesc, cu rădăcini expresioniste și suprarealiste. Are o dramatică și zguduitoare imaginație” [Petru Comarnescu]. Toata opera sa plastică este risipită prin colecții particulare sau pe la prieteni.

1943 – S-a născut Valentin Ciucă

23 martie 1943, Vălenii de Munte, Prahova – 14 octombrie 2023

Critic de artă și eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Artiștilor Plastici, secția de critică (din 1990), al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă – UNESCO, al Academiei Oamenilor de Știință din România; și al Academiei Di Pontzen, Neapole (Italia). 1943-2023 Critic Valentin CiucăA absolvit cursurile Facultății de Filologie (1968) și apoi pe cele ale Facultății de Drept (1978) ale Universității „Al.I. Cuza” din Iași. A lucrat ca muzeograf, bibliotecar, director al Școlii populare de artă și apoi director al Muzeului de artă din Piatra Neamț. A fost redactor șef adjunct al Studioului de radioteleviziune Iași, apoi director al Studioului de Radio Iași. A publicat după anul 2000 sinteza privind arta europeană Pictori și capodopere, albumul omagial Ion Irimescu și Un secol de arte frumoase la Iași. În paralel, s-a consacrat editării unor jurnale de călătorie. A publicat numeroase cronici plastice, studii și eseuri pe teme de artă în revistele: Contemporanul, Convorbiri literare, Cronica, Steaua, România literară, Ateneu, Caiete critice, Tribuna, Symposion etc.

1944 – Întâlnirile Hitler–Antonescu la Castelul Klessheim

Au fost două întâlniri, în 23 și 24 martie. Căutând să-și asigure fidelitatea lui Antonescu, după defecțiunea guvernului maghiar, Führer-ul i-a promis mareșalului că Germania nu va mai susține prevederile Dictatului de la Viena, dar i-a cerut lui Antonescu să păstreze secretă această promisiune. Antonescu, însă, i-a relatat discuția ambasadorului român de la Berlin, generalul Ion Gheorghe și, la București, Veturiei Goga, văduva lui Octavian Goga. 1944 Întâlniri Hitler–Antonescu. KlessheimÎn același timp, generalul Constantin Sănătescu, la ordinul Regelui Mihai I, a încercat să îi sondeze pe militarii de pe lângă Ministerul de Război și Marele Stat Major, despre care se credea că sunt opozanți ai lui Antonescu, dacă erau dispuși să participe la o viitoare schimbare a alianțelor. Rezultatul a fost dezamăgitor, a doua zi regele a primit vizita unui general, care a argumentat că nu venise momentul unei lovituri de stat.

1945 – Guvernul Petru Groza a inițiat Reforma agrară

Reforma agrară (1945–1946) a fost un proces inițiat de guvernul comunist, cu scopul de a reforma radical agricultura și de a împroprietări țăranii săraci din România. Legea nr. 187/23 martie 1945 pentru înfăptuirea reformei agrare prevedea mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești cu mai puțin de 5 ha existente; crearea de noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pămînt; înființarea, în apropierea orașelor și a localităților industriale, a unor grădini de zarzavaturi pentru aprovizionarea muncitorilor, funcționarilor și meseriașilor; rezervarea unor terenuri pentru școli agricole și ferme experimentale-model în vederea ridicării nivelului culturilor agricole, a producției de semințe selecționate, a creșterii vitelor și creării și dezvoltării industriei agricole, sub administrarea statului. În România comunistă, au fost naționalizate 6.258 de moșii și 4.456 de conace, de asemenea, Palatul și domeniul de la Mogoșoaia au fost expropriate. Au fost împroprietărite peste 900 000 de familii de țărani. A fost, de fapt, un mare pas înapoi în calea progresului întrucât a distrus marile proprietăți agricole, singurele în care se mai aplicau tehnologii moderne și începuse deja să pătrundă puternic mecanizarea. După doar patru ani, în martie 1949, s-a trecut la colectivizarea și la desființarea proprietății asupra pământului.

1945 Inițierea Reformei agrare
Țărani și muncitori, împreună cu comisia de reformă agrară, împărțind moșia unui moșier [Fototeca online a comunismului românesc, 6/1945]

1947 – S-a născut Vasile Popa

23 martie 1947, București – 7 martie 2021

Actor și cascador. De profesie boxer, a fost recrutat finalul anilor ’60 în trupa de cascadori înființată de Sergiu Nicolaescu, apărând în majoritatea filmelor regizate de acesta. 1947-2010 Vasile Popa CascadorA colaborat cu mai mulți regizori printre care Geo Saizescu, Doru Năstase sau Elisabeta Bostan. A participat împreună cu alți cascadori la salvarea locatarilor din blocurile dărâmate de cutremurul din 1977. A fost consilier de lupte pentru filmele: Am fost șaisprezece, Pădurea nebună, Pădurea de fagi. Poreclit „Țeavă”, are la activ peste 400 de filme în care a jucat alături de toții marii actori ai țării: Mihai Viteazul, Săgeata căpitanului Ion, Un comisar acuză, Nemuritorii, Revanșa, Ultima noapte de dragoste, Trandafirul galben, Sosesc păsările călătoare, Punctul zero etc.

Pădurea de fagi (1987) • Raluca Penu, Tora Vasilescu, Traian Stănescu, Dionisie Vitcu, Anca Sigartău, Catrinel Dumitrescu etc.

1947 – S-a născut Nicolae Alexi

Nicolae Aurel Alexi; 23 martie 1947, Drăușeni, Brașov

Pictor și grafician, profesor universitar. A absolvit Institutul de Arte Plastice din București, secția Grafică, promoția 1974. „În cadrul artelor plastice românești contemporane, Nicolae Alexi ocupă un loc distinct, exemplar chiar, ca artist dar și ca remarcabil pedagog. Credința lui nestrămutată că arta trebuie să aibă un conținut ideatic, că „jocurile” formelor și ale culorilor nu sunt gratuite ori neutre, s-a răsfrânt cu putere în egală măsură și asupra propriei lui creații dar și asupra conștiinței estetice a sutelor de tineri aspiranți la statutul de artist care i-au fost elevi, studenți și, ulterior, prieteni de breaslă” [Nicolae Macovei]. 1947b Nicolae Alexi. Nostalgie _autoportretA primit Premiul Academiei Mercurion Roma (1994), Premiul Academiei Romane din Roma, (1985), Premiul Cultura pentru Europa (1986), Premiul UAP pentru activitatea artistică (1987), Medalia de aur la Bienala de Artă Contemporană Emiratele Arabe Unite (1983), Marele Premiu UAP pentru activitatea artistică din anul 1998, Premiul UAP secția grafică (1986) și a fost distins cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Ofițer (2000).

Biografie ilustrată [Agerpres]

1949 – S-a născut Mircea Vintilă

23 martie 1949, București

Muzician, cântăreț și compozitor de muzică folk. Face parte din prima generație de artiști folk din România, cea a anilor ’70. 1949 Mircea Vintilă FolkistA cântat alături de alți prestigioși artiști (Mircea Florian, Marcela Saftiuc, Doru Stănculescu) la primul festival studențesc de muzică folk din anul 1971, la Clubul 303 al Universității Politehnice București, apoi la Clubul Universitas, la Casa de Cultură a Studenților și în Cenaclul Flacăra. Debutul său discografic s-a produs în anul 1976, cu un disc single intitulat Mielul / Pământul deocamdată, editat de Electrecord. El este cunoscut atât pentru activitatea sa solo sau cu formația de acompaniament Brambura, cât și ca membru al supergrupului Pasărea Colibri. A compus cântece pe versuri de Adrian Păunescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi, Florian Pittiș, Gheorghe Azap și alții. Este recunoscut pentru faptul că o parte dintre cântecele sale recreează atmosfera și farmecul Bucureștiului de odinioară.

Mircea Vintila – Constantin și Veronica

1957 – S-a născut Alexandru Șerban

Mirel Cană; 23 martie 1957, Corbu–Maxineni, Brăila – 17 mai 2020, Iași

Scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași în 1982. 1957-2020 Alexandru Șerban ScriitorA fost profesor la Iași, redactor la Editura Junimea, muzeograf la Muzeul Literaturii Române Iași, Casa memorială „Mitropolit Dosoftei”, coordonatorul Cenaclurilor Junimea și Dosoftei din Iași, secretar și redactor al revistei Dacia literară. În anul 2013 a fondat Editura Muzeelor Literare în cadrul Muzeului Național al Literaturii Române Iași. Volume publicate: Zgomotul de fond, Iubirea are chipul tău, Omul e mort, Benedict și Maledict (Cartea I – Mallarme, Cartea a II -a – Albedo), Parcul de distracții, Jurnalul unui copil care a salvat omenirea, Dinozaurii au emigrat în constelația Lebede, Diagnostic.

1961 – A încetat din viață Alexandru Busuioceanu (10 iunie 1896 – 23 martie 1961)

Istoric și critic de artă, critic literar, poet, eseist, scriitor și traducător, pedagog, istoric al miturilor, diplomat; autoexilat în Spania.

1966 – S-a născut Camelia Ciobanu-Constantin

23 martie 1966, Tîrgoviște

Pictoriță naivă. A absolvit cursurile Școlii de Artă, secția Pictură în Craiova și Facultatea de Psihologie. A ales arta naivă deoarece îi amintește de copilărie și o ajută să-și păstreze inocența, pânzele ei fiind inspirate din arta populară, din lumea satului românesc din Oltenia și Banat. A participat taberele de creație de la Herculane, Gărâna, Moldova-Nouă, Aiud, Bacău, Dragoslavele, Oravița, Caransebeș, Poiana Mărului, Castroreale (Italia) și Rigomer (Franța). Are lucrări în colecții particulare din România, Ungaria, Olanda, SUA, Canada, Marea Britanie, Austria, Germania, Italia.

Mai mult: Camelia Constantin Ciobanu: ”Arta naivă este un fenomen viu și activ în cultura și arta globală de azi” [eCronica]

1967 – S-a constituit Automobil Clubul Român, ACR

Clubul a luat ființă pe data de 5 aprilie 1904. În 1948, Automobil Clubul Regal Român primea denumirea de Automobil Clubul Republicii Populare Române (ACRPR), iar în 1957 era reorganizat într-o nouă concepție, sub denumirea de Asociația Automobiliștilor din România (AAR), revenind în abia în 1967 la denumirea de Automobil Club Român, prin HCM nr. 614/21 martie 1967 privind autorizarea înființării asociației Automobil Clubul Român și publicat în Buletinul Oficial din 23 martie 1967.

1968 – Întâlnirea statelor membre ale Tratatului de la Varșovia la Dresda (RDG)

În încercarea de a calma neliniștile statelor membre ale Tratatului de la Varșovia, liderul reformist cehoslovac Aleksandr Dubcek a dat asigurări secretarului general al PCUS, Leonid Brejnev, președintelui Consiliului de Miniștri al URSS, A. Kosîghin și altor lideri ai țărilor membre, că mișcarea Primăvara de la Praga nu va modifica poziția Cehoslovaciei în blocul estic. Cu toate acestea, nu peste mult timp URSS, împreună cu alte țări socialiste satelite vor invada Cehoslovacia și vor înăbuși aspirațiile la un comunism cu fața umană. Romania a condamnat invazia prin vocea liderului său comunist Nicolae Ceaușescu, care a câștigat astfel o mare popularitate, atât pe plan intern cât și pe plan extern.

1969 – A încetat din viață Tudor Teodorescu Braniște (12 aprilie 1899 – 23 martie 1969)

Om de litere, jurnalist și romancier afirmat în perioada interbelică.

1972 – S-a născut Didi Prodan

Daniel Prodan; 23 martie 1972, Satu Mare – 16 noiembrie 2016, Voluntari, Ilfov

1972-2016 Fotbalist Daniel ProdanFost fotbalist care a jucat pe postul de fundaș central pentru echpele Olimpia Satu Mare, Steaua București, Atlético Madrid, Glasgow Rangers, FC Național București și la Echipa națională de fotbal a României în 54 de meciuri (1993–2001). A participat cu naționala la Campionatul Mondial de Fotbal din 1994 și la Campionatul European de Fotbal din 1996. A fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III (2008).

1983 – Primul zbor internațional al ROMBAC 1–11

Zborul inaugural cu pasageri al primului avion de pasageri produs în România, ROMBAC 1–11 a avut loc la 28 ianuarie 1983, pe ruta București–Timișoara. 1983 ROMBAC 1–11, Primul zbor internaționalPrima cursă externă a acestui aparat a fost efectuată la 23 martie 1983 pe ruta București–Londra.

1985 – A încetat din viață Mirel Ilieșiu (18 octombrie 1923 – 23 martie 1985)

Regizor și scenarist de film documentar.

1994 – A încetat din viață Petre Pascu (27 ianuarie 1909 – 23 martie 1994)

Poet și traducător; a tradus și prefațat poezie maghiară.

1996 – A încetat din viață Vasile Lișman (17 decembrie 1897, Hârlău, Botoșani – 23 martie 1994, Hârlău, Iași)

Prozator, profesor; primar al orașului Hârlău; fondator și președinte al Societății culturale „Petru Rareș”. 

2001 Premiul pentru Excelență Ion Irimescu. Autoportret

2001 – Ion Irimescu a primit Premiul pentru Excelență în Cultura Română

Sculptorului Ion Irimescu i-a fost decernat Premiul pentru Excelență în Cultura Română, într-o ceremonie organizată la Ateneul Român de către Fundația Națională pentru Știință și Artă, Fundația Premiul pentru Excelență în Cultura Românească si Grupul de Presă Curentul–Monitorul.

2002 – Congresul de constituire a partidului politic Liga Transilvania–Banat

Liga Transilvania–Banat a fost o mișcare politică înființată în martie 2002, avându-l președinte pe Sabin Gherman, autorul cunoscutului și controversatului manifest M-am săturat de România. Înființarea mișcării a fost contestată de mai multe partide politice, pe motiv că Sabin Gherman ar dori separarea Transilvaniei de România. Sabin Gherman a depus, la jumătatea lunii octombrie 2002, la Tribunalul Municipiului București (TMB), actele de înregistrare a Ligii Transilvania-Banat ca partid politic, dar instanțele bucureștene au refuzat înregistrarea, iar Sabin Gherman a chemat în judecată Statul Român la CEDO. În martie 2004, Liga Transilvania–Banat a fuzionat cu Partidul Popular Creștin (PCD), condus de Silviu Popa, la Cluj-Napoca. Alianța Liberă Europeană, grupul partidelor regionaliste din Parlamentul European, l-a angajat pe Sabin Gherman ca raportor pentru România.

2008 – A încetat din viață Mariana Kahane (22 aprilie 1922 – 23 martie 2008)

Etnomuzicologă, cercetătoare, profesoară și folcloristă română, de origine evreiască.

2008 – A încetat din viață Lella Cincu (29 iunie 1923 – 23 martie 2008)

Soprană, a cântat pe scenele de la Teatrul CFR Giulești. Opera Română și Teatrul din St. Pölten, Austria.

2011 – A încetat din viață Teodor Negoiță (Teodor Gheorghe Negoiță; 27 septembrie 1947 – 23 martie 2011)

Explorator al întinderilor polare; primul român care a atins Polul Nord; a condus prima stație românească permanentă de cercetare și explorare din Antarctica.

2014 – A încetat din viață Ilie Dan (11 septembrie 1938 – 23 martie 2014)

Filolog, istoric literar, profesor universitar, poet.

2019 – A încetat din viață Tudor Caranfil (14 septembrie 1931 – 23 martie 2019)

Critic și istoric de film; realizator de emisiuni TV cu subiecte cinefile și istoric de film.

2020 – A încetat din viață Niko Nitai (Nicu Iacob; 22 decembrie 1931 – 23 martie 2020)

Actor de limbă ebraică și română, regizor de teatru și dramaturg israelian, originar din România; întemeietorul teatrului HaSimta din Jaffa și al teatrului Karov din Tel Aviv.

2021 – A încetat din viață Adina Nanu (4 august 1927 – 23 martie 2021)

Critic și istoric de artă, profesoară; membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România de la înființarea acesteia (1950).

2021 – A încetat din viață Alexandru Vilmanyi (16 noiembrie 1943, Debreczen, Ungaria – 23 martie 2021, Cluj –Napoca)

Compozitor de muzică ușoară/jazz, de film, pianist; unul dintre cei mai prolifici compozitori și orchestratori din perioada comunistă; membru al Uniunii compozitorilor și muzicologilor din România.

2021 – A încetat din viață Mircea Bejan (1 octombrie 1944, Timișoara – 23 martie 2021)

Inginer mecanic; profesor universitar emerit al Universității Tehnice din Cluj-Napoca; membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România.

2023 – A încetat din viață Alexandru Papilian (Alexandru Stoichiță; 27 martie 1947 – 23 martie 2023)

Scriitor, bibliograf, publicist; stabilit în Franța în 1984, a condus secția în limba română a Radio France Internationale; nepotul lui Victor Papilian.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită

1 comentariu la „23 Martie în istoria românilor