24 Aprilie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Capela Sf. Elisabeta din Cotroceni

 

1434 – Prima atestare documentară a funcției de spătar la Curtea Moldovei

În Evul Mediu, spătarul era un mare dregător din Moldova și Țara Românească, cu atribuții militare. Dregător de curte, el purta la ceremonii însemnele autorității domnului (sabia și buzduganul). Mai târziu a evoluat în importanță și a devenit comandant militar pe câmpul de luptă. Putea comanda cavaleria sau chiar întreaga armată. Ca mare dregător făcea parte din sfatul domnesc. Pe măsură ce efectivele armatei s-au redus, a căpătat tot mai multe atribuții polițienești: elibera pașapoarte („pasușuri”) sau răvașe de trecere, iar în capitală se ocupa de poliție, judeca pricinile din mahalale Bucureștilor și asigura paza orașului. Dregătoria de mare spătar s-a menținut și după adoptarea Regulamentelor Organice.

Prima menționare documentară a spătarului datează din 10 iunie 1415 în Țara Românească și 24 aprilie 1434 în Moldova. În documentele latine apare cu numele spatharius, supremus ensifer sau armiger.

1514 – Gheorghe Doja a fost numit comandant al oastei cruciate adunate în tabăra de la Rákos, lângă Buda

Gheorghe Doja (Dózsa György; cca. 1470 – 20 iulie 1514), un mic nobil secui din Transilvania, care se remarcase anterior ca bun ofițer în războaiele antiotomane, a fost însărcinat cu organizarea unui corp de oaste secui, care să participe la cruciadă. Doja a ținut la Buda o cuvântare în care a promis cruciaților scutirea de la dări astfel încât numărul oștenilor săi a ajuns la 40.000.

1574 – Bătălia de la Jiliștea

Confruntare pentru tronul Moldovei, între oastea domnitorului Moldovei, Ioan vodă cel Viteaz (cel Cumplit), mazilit de turci, și armata pretendentului la tron, Petru Șchiopul, susținut de fratele său, domnul muntean, Alexandru II Mircea (1568–1577), precum și de trupele otomane. Intrigile domnului Munteniei Alexandru al II-lea la Poartă, care urmărea înscăunarea pe tronul Moldovei a fratelui său, Petru Șchiopul, susținute cu daruri bogate (100.000 galbeni) marelui vizir Mehmed Sokollu au înrăutățit relațiile sultanului Selim al II-lea cu Ioan-Vodă al Moldovei. Sultanul a cerut principelui Transilvaniei și pașei de Buda să împiedice refugierea domnului Moldovei pe teritoriul lor și a pregătit schimbarea chiar și forțată a domniei în Moldova. Ioan vodă a reușit să strângă o „armată mare de băștinași și locuitori ai granițelor care vin din toate părțile” [raportul trimisului austriac la Poartă]: 20.000 de pedestrași (răzeși, stăpâni de ocini), 10.000 de călăreți (steagurile de curteni și boierești), la care se adăugau cei 1.200 de cazaci, conduși de hatmanul Sverceavski. Ioan Vodă a înaintat pe direcția Iași–Vaslui–Bârlad–Tecuci–Focșani. Avangarda oștii sale în frunte cu vornicul Țării de Jos, Dumbravă și a lui Svîrhovskîi, cam 5–6.000 călăreți, a învins în seara zilei de 23 aprilie straja munteană, lângă tabăra otomană. A doua zi, în dimineața zilei de 24 aprilie, Ioan vodă și-a împărțit oastea „în trei polcuri”, a năvălit asupra dușmanilor pe care „i-au lovit cându ei dormiia fără grijă […] și multă moarte făcând într-înșii” [Grigore Ureche]. Domnul Munteniei Alexandru II-lea era să-și piardă capul, iar fratele său Petru Șchiopul a fugit în timpul luptei.

1595 – A început domnia voievodului Ștefan Răzvan în Moldova

Ștefan Răzvan (? – decembrie 1595) a fost Domnul Moldovei în perioada 24 aprilie 1595 – 13 decembrie 1595. În data de 24 aprilie 1595, Sigismund Báthory, principe al Transilvaniei și văr cu Andrei Báthory, l-a înlăturat pe Aron Tiranul de la tronul Moldovei și l-a impus pe Ștefan Răzvan.  „Acest Răzvan era născut în Moldova, dintr-un tată țigan și o muma moldovancă. El intrase de tânăr în armia polonă și, deosibindu-se printr-o vitejie neobicinuită în războiu polonilor cu muscalii, fu din simplu soldat ridicat la cele mai înalte trepte ostășești de craiul Poloniei, Stefan Bathory. În urmă întorcându-se în Moldova, intră în slujba lui Aron Voda, care îi dete rangul de agă și îl trimise la mai 1593, sol la Sigismund Bathory. Apoi, Răzvan primi de la Aron comanda gvardiei sale de unguri. El trase la sine dragostea acestor ostași și izbuti, după cum văzurăm, cu agiutorul lui Bathory, a răsturna pe domnul său și se urcă astfel în locu-i, pe un tron de care se făcuse vrednic prin vitejia lui“ [Nicolae Bălcescu – Românii supt Mihai Voievod Viteazul]. În semn de mulțumire, Ștefan Răzvan a recunoscut suzeranitatea lui Sigismund (pro-habsburgic). A luptat alături de Mihai Viteazul și Sigismund Báthory împotriva turcilor otomani. Detronat ca urmare a invaziei poloneze în Moldova, a fost înlocuit cu Ieremia Movilă.

1794 – S-a născut Mihail Sturza

24 aprilie 1794, Iași, Moldova – 8 mai 1884, Paris, Republica Franceză

Prinț, Domnitor al Moldovei (aprilie 1834–iunie 1849). Educația i-a fost asigurată de către abatele francez Lhommé într-un spirit conservator, cu influențe ale Luminilor franceze. În 1821, Mihail s-a înscris în partidul rusofil care dorea ieșirea Moldovei de sub dominația turcească. Era un aprig contestatar al administrației din Moldova. Deși a fost ales sub protecția turcilor, a intrat cu totul în sfera de influență a politicii rusești. Era un om instruit, susținându-l pe Gheorghe Asachi la crearea Academiei Mihăilene din Iași, cu rang universitar (prima universitate din Principate), s-a dovedit un administrator abil, deși a căutat să-și sporească substanțial averea, a făcut sau și-a dat concursul la realizarea multor lucruri bune și pentru țară. Între anii 1834–1849 au fost construite aproximativ 250 km de drumuri și 400 de poduri mici de piatră, au fost începute principalele trasee rutiere ale Moldovei cum ar fi: Galați–Tecuci–Mărășești–Bacău–Roman–Cornul Luncii și Iași–Tecuci–Galați. A redus abuzurile administrației și proprietarilor asupra țăranilor, a eliberat țiganii domniei și cei mănăstirești fiind primul gest de dezrobire din ambele principate urmat ulterior de Gheorghe Bibescu în Muntenia. A promovat învățământul din Moldova înființând printre altele Institutul de Arte și Meșteșuguri (pentru a da tineretului o educație „industrioasă”). Activitatea modernizatoare desfășurată de domnul moldovean și-a găsit o amplă reflectare în reforma sistemului judiciar. Separarea puterii judiciare de cea administrativă și legislativă a fost însoțită de înlăturarea ingerințelor administrației în procesele judiciare. Au fost instituite judecătorii județene, rurale, tribunale de apel, de comerț la Galați și corecțional la Iași.

1837 – A apărut ziarul Cantor de avis și comers

Publicație periodică, apărută între 24 aprilie/6 mai 1837–30 ianuarie/11 februarie 1857 la București, cu o întrerupere între septembrie 1837–ianuarie 1838), sub conducerea lui Zaharia Carcalechi. Din 13/25 februarie 1843 s-a numit Vestitorul românesc.

1854 – Primul oficiu telegrafic din spațiul românesc

S-a înființat la Timișoara, primul oficiu telegrafic, deservind primele linii de telegraf electric din spațiul românesc, (Viena)–Timișoara–Sibiu și (Viena)–Timișoara–Lugoj–Orșova. Era situat la Gara Mare, fiind instalat de către companii austriece care au asigurat atât aparatura, cât și specialiștii.

1868 – S-a născut Gheorghe Balș

24 aprilie 1868, Adjud, Vrancea – 22 septembrie 1934, București

Inginer și istoric de artă, membru titular (din 1923) și vicepreședinte (1928–1931) al Academiei Române. A făcut studiile superioare în Elveția, luându-și bacalaureatul la Lausanne și obținând diploma de Inginer la Politehnica din Zürich, urmate de călătorii de studii în Bulgaria, Serbia, Grecia, Turcia și Rusia pentru cercetarea influențelor străine în arhitectura veche românească. A publicat studii valoroase de sinteză asupra arhitecturii bizantine, precum și asupra bisericilor și mănăstirilor moldovenești. S-a afirmat în calitate de constructor, colaborând cu Anghel Saligny la realizarea podului de la Cernavodă. A fost autorul unor construcții din portul Constanța și al multor construcții spitalicești, ca Institutul de seruri și vaccinuri „Louis Pasteur” din București. S-a remarcat mai cu seamă ca cercetător al arhitecturii românești, fiind unul dintre cei mai apreciați istorici ai artei vechi românești. În acest domeniu, a scris lucrări ca: O vizită la câteva biserici din Serbia, Histoire de l’art roumain ancien, Bisericile lui Ștefan cel Mare, Bisericile și mănăstirile moldovenești din veacul al XVI-lea, Les monuments byzantins de Roumanie.

1870 – S-a pus piatra de temelie a Capelei Sf. Elisabeta din Cotroceni

Capela de la Cotroceni a fost ctitorită de Regina Elisabeta, în anul 1870, fiind ridicată în incinta Azilului de Orfane „Elena Doamna”. Proiectul capelei, cu plan pătrat și turlă pe naos a fost realizat ca o combinație eclectică de neoclasicism cu influențe bizantine și romantice de arhitecții Carol Benesch și Hoffman, aceiași care au întocmit și planurile azilului. Este o capodoperă a arhitecturii secolului al XIX-lea, fiind singura biserică ortodoxă din România construită în stil italian, având elemente care o aseamănă cu celebra Bazilică închinată Sfântului Apostol Petru, aflată în Vatican. Catapeteasma și stranele au fost sculptate de Karl Storck. Picturile murale ale capelei au fost executate în 1874 de Gheorghe Tăttărescu. Lângă capelă se află Monumentul Anei Davila, directoarea Azilului de Orfane „Elena Doamna”. Slujba punerii pietrei de temelie s-a săvârșit în prezența Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta, de către mitropolitul Nifon.

1874 – S-a născut Irineu Mihălcescu

Ioan Mihălcescu; 24 aprilie 1874, Valea Viei–Pătârlagele, Buzău – 5 aprilie 1948, Mănăstirea Agapia

Teolog, apologet, dogmatist și istoric al religiilor, profesor universitar și ierarh ortodox, care a îndeplinit demnitatea de mitropolit al Moldovei (1939–1947). S-a pregătit la Facultatea de Teologie din București (1895–1899), pe care a absolvit-o cu lucrarea Sinodul III Ecumenic din Efes. A urmat studii de specializare la Facultățile de Teologie și Filosofie din Berlin și Leipzig, obținând în 1903, titlul de Doctor în Filosofie la Facultatea de Teologie și Filosofie din Leipzig, cu teza Darlegung und Kritik der Religionsphilosophie Sabatiers (Prezentarea și critica filosofiei religiei la Sabatier). A fost profesor agregat, apoi profesor titular la Catedra de Teologie Dogmatică și Simbolică a Facultății de Teologie din București, unde a predat până la alegerea sa în scaunul mitropolitan al Moldovei (1939). În paralel cu activitatea didactică, a fost decan al Facultății de Teologie din Chișinău și al Facultății de Teologie din București. A fost preot pentru Biserica Amzei din București, arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, locțiitor de mitropolit al Olteniei și mitropolit al Moldovei.

1879 – S-a născut Virgil Bărbat

Virgil Iuliu Bărbat; 24 aprilie 1879, Rassa, Ialomița – 23 noiembrie 1931, Cluj

Sociolog, profesor universitar, filosof, întemeietorul școlii sociologice de la Cluj. Studiile universitare le-a urmat în Eleveția, la Universitatea din Geneva, unde s-a licențiat în 1905 în Științe Sociale, apoi la Universitatea din Berna unde a luat Doctoratul în Filosofie, în 1909, cu teza Nietzche, tendences et problèmes, publicată în 1911. A călătorit în mai multe țări, Germania, Franța, Anglia sau Statele Unite, pe care le-a studiat sociologic, iar rezultatele cercetărilor le-a publicat la întoarcerea în țară, în 1914. A fost profesor suplinitor de Limba engleză și germană la liceele „Mihai Viteazu” și „Spiru Haret” din București, apoi profesor de Sociologie și Etică la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, al cărei titular va deveni în 1921. A fost prodecan al facultății și decan între 1924–1925. În această perioadă a înființat și condus asociația Extensiunea Universitară, editând și buletinul asociației. În 1931 a înființat Revista de sociologie. A fost întemeietorul școlii sociologice de la Cluj, un rol similar celui jucat de Dimitrie Gusti pentru școala de sociologie de la București. A colaborat la numeroase publicații științifice, atât românești cât și din străinătate. A fost membru al Asociației Americane pentru Științele Politice, distins cu ordinele Coroana României și Răsplata muncii pentru învățământ. Opere: Naționalism sau Democrație, Extensiunea Universitară, Dinamism cultural, Exproprierea culturii, Boala vremii?.

1886 – S-a născut Ștefan Bezdechi

24 aprilie 1886, Ploiești – 25 martie 1958, Cluj

Filolog și traducător, membru corespondent (din 1945) al Academiei Române. A provenit dintr-o familie de origine aromână. A studiat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, luând licența în Filologie clasică în anul 1911. A continuat cu specializări la Berlin (1915–1916) și la Roma (1923–1924), făcând parte din prima serie de bursieri ai Școlii Române din Roma. Numit agregat stagiar încă de la înființarea Universității din Cluj, a devenit profesor titular în 1926. A fost, de asemenea, director al Seminarului de Filologie Clasică, decan al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj (1932–1933) și director al Institutului de Studii Clasice din Cluj. Clasicist de marcă, fin traducător din marii poeți epici și lirici ai clasicismului antic, din filosofii greci și latini, precum și din umaniști reprezentativi, a contribuit masiv la cunoașterea literaturilor eline, latine și bizantine în România. Scrieri: Aristofan și contemporanii săi, Gânduri și chipuri din lumea antică, Nicolae Olahus, primul umanist de origine română, Pentru clasicism.

1888 – S-a născut Gheorghe K. Constantinescu

24 aprilie 1888, Brăila – 18 iulie 1950

Medic veterinar, creatorul școlii românești de zootehnie. A urmat, ca bursier, Școala Superioară de Medicină Veterinară din București, absolvită în 1913, cu lucrarea Cercetări asupra frecvenței bacilului tuberculozei în laptele comercial din București, premiată de Consiliul profesoral. A fost numit șef de lucrări la catedra de Anatomie, în 1914 a plecat pentru un stagiu de practică la Bazargic, de aici fiind mobilizat ca șef al serviciului veterinar la Divizia 14, în Primul Război Mondial. A obținut titlul de Doctor în Medicină Veterinară cu distincție, al Universității din Berlin (1920). A fost numit profesor la catedra de Zootehnie a Facultății de Medicină Veterinară din București, a editat cursuri de Zootehnie generală și specială și în final a scos un monumental tratat de Zootehnie generală în două volume. Institutul Național Zootehnic (INZ), ctitoria sa principală, a fost construit în perioada 1926–1930, funcționând ulterior după planurile pe care le-a elaborat. De numele său se leagă înființarea diferitelor instituții și secții zootehnice din țară, prin care știința și metodele zootehnice au pătruns treptat în lumea satelor. A organizat, pentru prima dată în România, rețeaua de centre pentru colectarea, transportul și distribuirea laptelui în condiții igienice, în jurul orașelor și în zonele industriale. A inițiat demonstrații practice pentru prepararea și folosirea nutrețului murat în alimentația animalelor, în metoda însămânțărilor artificiale la animale. A înființat stațiuni pentru prepararea și fermentarea diferitelor brânzeturi în vederea exportului, crescătorii speciale pentru înmulțirea păstrăvului în apele de munte și a organizat asociații cinegetice pentru ocrotirea vânatului și valorificarea acestuia în condiții rentabile etc. Din lucrările sale: Ereditatea experimentală.

1896 – S-a născut Elizabeth Nizan

24 aprilie 1896, București – martie 1969, Paris, Franța

Actriță evreică franceză de origine română, una dintre cei 4 societari români ai Comediei Franceze alături de Maria Ventura, Eduard de Max, Jean Yonnel. A fost fiica lingvistului Lazăr Șăineanu. A avut numeroase roluri în piese ca: Le Sourire du faune de André Rivoire, Les Soeurs d’amour de Henry Bataille, Cléopâtre de André-Ferdinand Hérold, Monsieur de Pourceaugnac și La Comtesse d’Escarbagnas de Molière, Les Honnêtes Femmes de Henry Becque, La joie fait peur de Émile de Girardin, Esther de Racine, L’École des quinquagénaires de Tristan Bernard, Les Noces d’argent de Paul Géraldy. A jucat și în filme: La dixième symphonie, J’accuse, Molière, sa vie, son oeuvre. A primit distincția de Cavaler al Legiunii de Onoare (1950).

1907 – A încetat din viață Simion Florea Marian (1 septembrie 1847 – 11/24 aprilie 1907)

Folclorist, etnograf, naturalist, istoric, profesor, preot; membru titular al Academiei Române.

1911 – S-a născut Eugen Jebeleanu

24 aprilie 1911, Câmpina – 21 august 1991, București

Poet, publicist și traducător, politician comunist, membru titular (din 1974) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Drept la București. A debutat în 1927 cu poezii la revista Viața literară, în anii ’30, a lucrat ca jurnalist în presa bucureșteană de stânga. Poet ermetic în perioada interbelică, realist socialist în perioada proletcultistă, voce profund originală în literatura română, a deveni cunoscut pe plan internațional odată cu apariția poemului Surâsul Hiroshimei, tradus în numeroase limbi, recitat ori cântat și acum în amfiteatrele din America Latină și Europa. Este laureat al premiului de poezie Etna Taormina din Italia (1971) și al premiului „Herder” din Austria (1973). Volume de poezii: Schituri cu soare, Poeme de pace și de luptă, Cântece împotriva morții, Harfa și Minotaurul.

1912 – S-a născut Marta Rădulescu

24 aprilie 1912, Pitești – 5 septembrie 1959

Poetă, jurnalistă, prozatoare, celebră în anii ’30 pentru scrierile sale autoficționale. A absolvit învățământul secundar la Liceul „Regina Maria” din Cluj. A fost simpatizantă a Gărzii de Fier. A debutat cu poemul Vorbind cu luna în magazinul Dimineața Copiilor, supliment al cotidianului Dimineața în 1929. Prima carte, o colecție de schițe, Clasa VII A, a fost publicată în 1931, urmată de Mărgele de măceș, Sunt studentă!, Cartea celor 7 basme, Ferentarii. A condus, la Cluj, între anii 1935–1936 publicația de factură legionară Revista Mea.

1916 – Conferința socialistă internațională de la Kienthal, Elveția

A avut loc între 11/24–17/30 aprilie, cu participarea a 43 de delegați reprezentînd 10 partide socialiste, militând împotriva primului război mondial. Delegația Partidului Social Democrat din România nu a putut fi reprezentată la Conferință, dar a aderat la hotărârile adoptate cu acest prilej.

1917 – Declarația-Manifest de la Darnița

Declarația de la Darnița (sau Memoriul-Manifest de la Darnița) reprezintă un document memorabil al foștilor prizonieri de război din Armata Austro-Ungară aflați în Rusia, constituiți în primul Corp al Voluntarilor Români din Rusia, emis la 11/24 aprilie 1917. Acest memoriu a readus în fața Marilor Puteri dorința poporului român de a trăi unit într-un singur stat, independent și suveran și reprezintă prima declarație de acest tip, ca preambul al Marii Uniri de la Alba Iulia și a precedat cu peste un an Declarația de autodeterminare de la Oradea din 29 septembrie/12 octombrie 1918.

1919 – S-a născut Mihu Dragomir

Mihail G. Dragomirescu; 24 aprilie 1919, Brăila – 9 aprilie 1964

Poet. A fost redactor la revista Viața Românească și redactor-șef la Luceafărul. Versurile sale evocau trecutul de luptă al poporului român, tragedia soldatului român târât în războiul antisovietic, momentul istoric al întoarcerii armelor împotriva hitleriștilor, redau cu entuziasm realitățile sociale, frumusețile propriei patrii. În 1952 a publicat volumul Stelele păcii (Premiul de Stat cl.III) iar în 1955 la editura ESPLA a văzut lumina tiparului Pe struna fulgerelor, care conține poemul Războiul (Premiul de Stat, cl.II). Șef al Secției de Poezie al revistei Viața Românească a fost exclus din Partidul Comunist Român pentru „activitate fascistă și antisovietică, fost informator de siguranță”. A publicat volume de versuri: Odă pământului meu, Întoarcerea armelor, Stelele așteaptă Pământul, un volum de povestiri SF: Povestiri deocamdată fantastice.

1922 – S-a născut Aristide Teică

24 aprilie 1922, Ploiești – 7 august 1993, Ploiești

Actor de teatru și film. A jucat la Teatrul de Stat din Ploiești, alături de Lupu Buznea, Dumitru Palade, Moț Negoescu – care făceau parte dintr-o faimoasă boemă a urbei, avându-l în centru pe Toma Caragiu sau, adeseori, pe Nichita Stănescu. A avut roluri secundare sau episodice în peste 100 de filme și mai mult de 130 de piese de teatru, pe diferite scene: Craiova, Constanța și, din 1957, Ploiești, unde director era colegul său din studenție, Toma Caragiu. Specializat în sketchuri sau expresii concentrate, memorabile pentru publicul vremii, a realizat de asemenea personaje precum Agamemnon Dandanache, Conul Leonida, Nae Ipingescu sau Petru din De Pretore Vicenzo de Eduardo de Filippo (marele succes ploieștean al lui Toma Caragiu), părintele Lorenzo din Romeo și Julieta. „Nu există roluri mari sau roluri mici, există numai actori mari și actori mai puțîn… actori”, declara Teică într-un interviu pentru revista Ecran prahovean.

Totul se plătește (1987) • Florin Piersic, Marga Barbu, Szabolcs Cseh, Emil Hossu, Ion Besoiu, Mircea Albulescu, George Constantin, Mircea Albulescu, Dan Nasta, Aristide Teică, Ioana Pavelescu, Mihai Mălaimare etc.

 

1924 – George Enescu a primit ordinul francez Legiunea de onoare

George Enescu a fost distins cu Legiunea de Onoare a Franței în grad de cavaler în 1913, în grad de ofițer în 1924 și în grad de comandor în 1936.

 

1925 – S-a născut Eugen Weber

24 aprilie 1925, București – 17 mai 2007, Los Angeles, California, SUA

Istoric. A absolvit studiile superioare de istorie la University of Cambridge în 1954 și s-a mutat definitiv în America de Nord. A devenit celebru cu lucrările sale asupra Franței secolelor al XIX-lea și al XX-lea, Peasants Into Frenchmen: The Modernization of Rural France, 1880–1914 (1976), Action Française: Royalism and Reaction in Twentieth-Century France (1962). A publicat o serie de lucrări în Statele Unite și în Franța, unde cărțile sale despre istoria modernă a Franței sunt considerate clasice. Alte opere: A Modern History of Europe, Europe Since 1715: A Modern History, Paths to the Present: Aspects of European Thought From Romanticism to Existentialism, Varieties of Fascism: Doctrines of Revolution in the Twentieth Century, Apocalypses: Prophecies, Cults and Millennial Beliefs Through the Ages. În ultimii ani a fost profesor emerit de istorie europeană la Universitatea California din Los Angeles.

1926 – S-a născut Nelly Merola

Nelly Grigoriu Merola; 24 aprilie 1926, București

Pictoriță, creatoare de costume de teatru și film. A absolvit Institutul de Arte Plastice din București în 1952 cu calificarea de pictor-scenograf. A realizat costumele actorilor pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum Pași spre lună, Serbările galante, Șapte băieți și o ștrengăriță, Tinerețe fără bătrânețe, Veronica, Aventuri la Marea Neagră, Toate pânzele sus, Aurel Vlaicu, Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii, Saltimbancii, Secretul lui Bachus.

Aventuri la Marea Neagră (1972) • Regia Savel Stiopul. Cu: Florin Piersic, Corina Chiriac, Mircea Șeptilici, Zephi Alșec, Marcel Anghelescu etc.

1926 – A încetat din viață Vladimir, Cavaler de Repta (25 decembrie 1841/6 ianuarie 1842 – 24 aprilie 1926)

Arhiepiscop al Cernăuților și mitropolit al Bucovinei; decan al Facultății de Teologie; rector al Universității din Cernăuți; militant pentru unirea Bucovinei cu România; membru de onoare al Academiei Române.

1927 – S-a născut Vladimir Jurăscu

24 aprilie 1927, Chișinău – 16 iunie 2020, Timișoara

Actor de teatru și film, cel mai longeviv actor al Teatrului Național din Timișoara. În 45 de ani pe scena timișoreană a jucat în Mobilă și durere de Teodor Mazilu, Despot vodă după Vasile Alecsandri, Rața sălbatică de Ibsen, Studiu osteologic… de D.R. Popescu, Velasquez de A.B. Vallejo, Trei surori de Cehov, O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale etc. A jucat și în filme: Pe răspunderea mea, Tunelul, Columna, Pe aici nu se trece, Trenul vieții, Italiencele, Ulița spre Europa etc. În anul 2015, senatul UNITER i-a recunoscut locul în istoria teatrului românesc, conferindu-i premiul pentru întreaga activitate.

Pe aici nu se trece (1975) • Regia Doru Năstase. Cu: Silviu Stănculescu, Vlad Rădescu, Anna Széles, Vladimir Găitan, George Motoi, Mihai Mereuță, Ilarion Ciobanu, Vladimir Jurăscu, Cornel Gîrbea, Jean Lorin Florescu etc.

1931 – Relații diplomatice România – Argentina

Primele contacte oficiale cu Argentina au avut loc în în 20 aprilie 1880. Relațiile diplomatice au fost stabilite în data de 24 aprilie 1931, la nivel de legație. Întrerupte în 1944, pe timpul celui de al doilea război mondial, relațiile au fost reluate în 1946, fiind ridicate la rang de ambasadă în 29 martie 1964.

1932 – S-a născut Florin Pucă

24 aprilie 1932, București – 23 februarie 1990, București

Artist plastic, grafician, poet și actor. A rămas orfan de la nouă ani, din 1941 trecând prin Colegiul Militar pentru orfani de război și fii de invalizi de la Galați, Liceul Militar „Nicolae Filipescu” din Predeal, Liceul Militar din Curtea de Argeș, absolvit în 1948. S-a angajat la București la ziarul Viața Sindicală, difuzor de ziare prin diferite intreprinderi de stat. În paralel a vândut ziarele Sportul Popular și Gazeta Sporturilor pe stadioanele de fotbal. A urmat Școala de Poligrafie din București unde a învățat meseria de retușor al imaginilor fotografice, retușor tiefdruck, și s-a angajat la Combinatul Poligrafic Casa Scînteii, apoi retușor de fotografii la ESPLA, la Editura Meridiane. Din anul 1966 a devenit liber profesionist. A colaborat cu scriitori, ale căror cărți le-a ilustrat, printre care Mircea Micu, Nichita Stănescu, Petre Stoica, Ion Băieșu, Modest Morariu, Leonid Dimov, Mircea Ivănescu. A avut expoziții personale de caricatură și desen. Împreună cu regizorul Adrian Petringenaru a realizat filmul de animație Cale lungă, distins cu Premiul ACIN pentru grafică și cu Diploma de Onoare a Festivalului de la Salonic. A jucat în filmele Mere roșii, Iancu Jianu, haiducul, Toate pânzele sus.

Mere roșii (1976) • Regia Alexandru Tatos. Cu: Mircea Diaconu, Ion Cojar, Angela Stoenescu, Carmen Galin, Emilia Dobrin, Ernest Maftei, Mitică Popescu

1933 – S-a născut Alexandru Lazăr

24 aprilie 1933, Arțari–Ileana, Călărași – 16 octombrie 2019, București

Actor și critic de film. A urmat doi ani de Filologie la Universitatea din București, după care a trecut la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” (IATC), la clasa de Actorie Moni Ghelerter – Sorana Coroamă-Stanca. A absolvit IATC-ul cu spectacolele Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Secunda 58 de Dorel Dorian și Centrul înaintaș a murit în zori de Agostino Cuzzani. A fost actor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, apoi asistent, lector universitar la IATC la clasa Amza Pellea, conferențiar universitar la Academia de Teatru și Film (ATF), iar în 2001 a devenit Doctor în Istoria Teatrului Românesc. A fost, de asemenea, profesor la Facultatea de Arte a Universității Hyperion din București. A jucat în filme: Totul pentru fotbal, Burebista, Saltimbancii, Secretul lui Bachus, Raliul, Cucoana Chirița, Secretul lui Nemesis, Chirița în Iași, Păcală se întoarce, Aurora.

Secretul lui Nemesis (1987) • Gheorghe Dinică, Carmen Galin, Emil Hossu, Ileana Stana Ionescu, Sebastian Papaiani, Stela Popescu, Rodica Popescu-Bitănescu, Cornel Gîrbea, Vladimir Găitan, Jean Constantin etc.

1934 – S-a născut Gheorghe Drobotă

24 aprilie 1934, Dolhasca, Suceava – 1 iulie 2016, Iași

Jucător și antrenor al echipei de rugby Politehnica Iași și jucător al echipei naționale a României. În 1954 a devenit student la Agronomie la Iași, moment în care a avut primul contact cu rugby-ul ieșean. A debutat la 21 de ani în Divizia B, iar șase ani mai târziu a debutat în echipa națională, la Cupa Pacii de la Berlin. A jucat 22 de meciuri internaționale cu echipa României între 1958–1966. După meciurile disputate de România cu Franța, (1961–1962), presa franceză l-a poreclit, datorită puterii sale impresionante, „Zimbrul din Carpați”. Din 1961 a devenit asistent la Institutul Agronomic Iași, trecând apoi prin toate treptele profesiei, până la titlul de Doctor în Științe Horticole, având multe lucrări științifice în domeniu. În 2007 a fost distins cu titlul de Maestru emerit al sportului.

1935 – S-a născut Elisabeta Polihroniade

Elisabeta Ionescu; 24 aprilie 1935, București – 23 ianuarie 2016, București

Șahistă și autoare de șah. A absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul Universității București (1960). A devenit maestru internațional în 1960, iar din 1982, mare maestru internațional. A fost campioană națională în 1966, 1970, 1971, 1972, 1975, 1976 și 1977. A reprezentat a România la Olimpiadele de Șah. A deținut funcțiile de director al revistei române de șah Gambit și de vicepreședinte al Uniunii Internaționale a Șahului Școlar. A fost realizator de emisiuni șahiste radio-tv și director al editurii Epoli.

1935 – S-a născut Lendvay Éva

Szemlér Éva; 24 aprilie 1935, Brașov – 13 martie 2016, București

Prozatoare, poetă, traducătoare, jurnalistă și cronicar de artă română de origine maghiară, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Brașov din 1971, membră a Uniunii Scriitorilor Maghiari din Budapesta din 1992. Fiica poetului Ferenc Szemlér, a studiat la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Filologie (1954–1959). A debutat în revista Utunk din Cluj în 1958 cu o schiță. A colaborat la Utunk, Korunk, Művelődés, Convorbiri literare, România literară, Brassói Lapok etc. Debutul editorial l-a avut în 1967 cu volumul de poezie Bájoló ének (Descântec). A tradus din Hortensia Papadat Bengescu, Lucian Blaga, George Bacovia, Ion Minulescu, Radu Stanca, Ștefan Baciu, N. Stănculescu, Șt. A. Doinaș, Nina Cassian, Mircea Ivănescu, Marin Sorescu, M. Dinescu, Ioana Crăciunescu, M. Cărtărescu, Al. Mușina. În 1984 a primit Premiul Filialei Brașov a USR și mai târziu Premiul US Maghiari pentru traducere din Ana Blandiana, Proiecte de trecut. A publicat volume de versuri.

1937 – S-a născut Iosif Lupulescu

24 iulie 1937, Bichigi, Timiș – 10 septembrie 2010

Prozator, învățător și inspector școlar. Din 1970, a fost asistent de regie la Buftea și director de producție la Studioul Cinematografic „Al. Sahia” din București. A colaborat la: Orizont, Semenicul, Luceafărul etc. Volume publicate: Aș fi vrut să fie marți, În umbra stăpânului, Pariu în alb, Șansa, Echipa de filmare, Ora șase și pătratul.

1938 – S-a născut Constantin Popa

28 aprilie 1938, Adunații-Copăceni, Giurgiu

Medic neurolog, profesor universitar, membru titular (din 2003) al Academiei Române. A fost profesor de Neurologie la Facultatea de Medicină din București, șeful Clinicii de Neurologie din cadrul Institutului Național de Neurologie și Boli Neurovasculare, președintele Asociației Naționale Române de Stroke (AVC). A înființat primul Laborator de hemodinamică și metabolism cerebral din România (1974) și primul Institut de Studiere a Bolilor Cerebrovasculare (Neurovasculare) – IBCV din centrul și Sud-Estul European (1995), denumit în prezent Institutul Național de Neurologie și Boli Neurovasculare; a introdus pentru prima dată în România examenul Doppler cerebral și metodologia de explorare prin SPECTA. A fost și subiectul a numeroase controverse, în principal legate de publicarea unor lucrări plagiate.

1943 – S-a născut Florin Medeleț

24 aprilie 1943, Timișoara – 8 iunie 2005

Istoric, arheolog, și muzeograf. A urmat Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. După ce a absolvit facultatea a lucrat la Muzeul Banatului din Timișoara, ca muzeograf, muzeograf principal, șef de secție, director adjunct științific, și mai apoi director. În 1971 a debutat cu poezie la revista Tribuna, iar cu proză, în același an, în revista Orizont. Este prezent în antologia Uneori zborul – șapte poeți (1973), selecție și prezentare de Anghel Dumbrăveanu. În 2003 i-a fost publicată culegerea de poezii De capete, de pajuri, de-ntâmplare. Din 1991 a lucrat la Institutul român de tracologie. A scris peste 150 de articole și studii în arheologie în care a prezentat cercetările sale despre cetăți, necropole, așezări dacice dispuse în Banat și Transilvania.

1945 – Sancționarea infracțiunilor de război

Legea nr. 50/20 ianuarie 1945 pentru urmărirea și pedepsirea criminalilor și profitorilor de război și Legea nr. 51/20 ianuarie 1945 pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării, au fost abrogate prin Legea nr. 312/24 aprilie 1945 pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării sau de crime de război. Ca urmare a adoptării acestei ultime legi, a fost înființat un Tribunal al Poporului cu sediul în municipiul București, iar prin Legea nr. 527/11 iulie 1945 a fost înființat un al doilea Tribunal al Poporului cu reședința la Cluj. Completul de judecată al Tribunalului Poporului era constituit din 9 membri: doi judecători profesioniști numiți de ministrul Justiției și șapte judecători aleși de grupările politice. Acuzatorii publici, care au fost instituiți prin Legea nr. 50/1945, aveau prerogativa de a cerceta toate cauzele cu care erau învestiți de Consiliul de Miniștri.

1951 – S-a născut Mihaela Minulescu

24 aprilie 1951

Profesoară universitară, psihoterapeut și scriitoare. A studiat Psihologia la Universitatea din București. Este profesoară la SNSPA, Facultatea de Comunicare și Relații Publice și la Facultatea de Științe Politice – Sociologie/ Psihologie. A introdus psihologia jungiana analitică în România. A publicat în literatura științifică de profil prima lucrare de evaluare psihologică din România postcomunistă (1996), precum și o primă lucrare privind testarea proiectivă (2000). Interesele de cercetare actuale se centrează pe psihologia analitică și relația psihoterapeutică. Este membră a Asociației Scriitorilor din România publicând mai multe volume de poezie, ultimul, Obiecte Stranii.

1956 – A încetat din viață Vadim Șumski (26 februarie 1900 – 24 aprilie 1956)

Compozitor, dirijor de cor și fanfară, profesor universitar; inspector în Asociația Corurilor și Fanfarelor Române din Banat.

1959 – S-a născut Florin Diacu

Florin Nicolae Diacu; 24 aprilie 1959, Sibiu – 13 februarie 2018, Victoria, Columbia Britanică, Canada

Matematician și profesor specializat în astronomie și mecanică cerească. După absolvirea Facultății de Matematică a Universității din București, a fost profesor la Mediaș. A părăsit România în 1988. A obținut doctoratul un an mai târziu la Heidelberg, orașul cu cea mai veche universitate din Germania, cu o teză de mecanică cerească. S-a mutat în Canada, unde a lucrat mai întâi la Centrul de Cercetări Matematice din Montreal, după care a acceptat un post de profesor la Universitatea din Victoria, a cărui Institut Pacific de Științe Matematice l-a condus între 1999 și 2003. A avut un interes deosebit și în fizica matematică, în sistemele dinamice, în popularizarea științei și în istoria și filozofia matematicii. A scris peste o sută de lucrări, precum și cinci cărți: Mileniul pierdut: Asediu la porțile istoriei, Întâlniri cerești: originea haosului și a stabilității, Megadezastre: știința prezicerii marilor calamități, Celestial Encounters–The Origin of Chaos (în colaborare cu Philip Holmes).

1959 – S-a născut Garbis Dedeian

24 aprilie 1959, București – 13 ianuarie 2020, București

Saxofonist, compozitor-aranjor de muzică de jazz, teatru și film de origine armeană, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A urmat Liceul de Muzică nr. 1 din capitală, învățînd Clarinetul cu Florian Popa și Compoziție/Orchestrație cu Richard Bartzer, apoi Școala Populară de Artă. Jazz-ul l-a atras din adolescență, primii pași fiindu-i îndrumați de Mihai Berindei, în clubul căruia a debutat, în duo cu pianistul Puiu Pascu. În 1976 a fondat un prim grup alcătuit din fratele său, chitaristul Capriel Dedeian, Tudy Zaharescu și Mario Dumitrescu. Debutul interpretativ a avut loc pe una din primele scene de jazz ale țării la Festivalul de Jazz de la Sibiu (1979). Au urmat locuri fruntașe (la clarinet, saxofon tenor, saxofon alto) în topul revistei Săptămîna, serii de concerte Jazz ’85 la Teatrul „Constantin Tănase”, Jazz Alive și Perpetuum Jazz (București), dar și în ciclul de spectacole Atelier de improvizație la Teatrul Dramatic din Constanța, la festivaluri din țară (Galați, lași, Craiova, Satu Mare, Cluj, Arad), din capitală (Camel Jazz Alive Summit, Intel Jazz), la festivalurile pop Mamaia și Cerbul de Aur și în toate cluburile de jazz bucureștene ca și în țară, peste hotare – în Germania, Ungaria, Grecia, Italia, Franța, Austria, Iugoslavia, Moldova, Ucraina, Bulgaria, Egipt. A avut o mare creativitate componistică, o parte a creațiilor sale muzicale, considerate valori de patrimoniu pentru jazz-ul autohton, fiind tipărite (Culegere de teme de jazz) și/sau înregistrate în studio sau preluate live din festivalurile de jazz. A descoperit și format talente ca pianiștii Petrică Andrei și Marius Vernescu, trompetistul Emil Bîzgă, chitaristul-violonist Florentin Dună, chitaristul Sorin Romanescu, bateristul Adrian Ștefănescu, vocalistul Paul Ioanid și mulți alții.

Mr. Blues – Garbis Dedeian Quintet

1960 – S-a născut Marian Truță

24 aprilie 1960, București

Scriitor contemporan de science fiction și fantasy. A urmat cursurile Facultății de Electronică și Telecomunicații a Politehnicii București. A scris numeroase articole în presa de specialitate și a tradus mai multe volume. Din 2010 coordonează Revista Nautilus a Editurii Nemira. Este membru în Societatea Româna de Science Fiction și Fantasy. De-a lungul anilor, a primit distincții, printre care Premiul Uniunii Scriitorilor. Volume publicate: Început de anotimp ploios la Ezary, Vremea renunțării, A doua venire, Vegetal, Mineral.

1965 – România a devenit membră OACI

România a aderat la Convenția privind Aviația Civilă Internațională, ICAO, încheiată la 7 decembrie 1944 la Chicago, devenind, prin Decretul nr.194/24 aprilie 1965, membră a Organizației Aviației Civile Internaționale, OACI.  Acest lucru a impus ca atribuțiile autorității aeronautice naționale să fie puse în concordanță cu prevederile Convenției de la Chicago și a Anexelor la aceasta.

1976 – A încetat din viață Aurel Decei (15 aprilie 1905 – 24 aprilie 1976)

Istoric și orientalist; diplomat; membru de frunte al Comitetului Național Român în Exil; a militat împotriva abolirii monarhiei și contra instaurării regimului comunist.

1977 – A încetat din viață Istvan Nagy (22 februarie 1904 – 24 aprilie 1977)

Prozator, dramaturg și publicist român de limbă maghiară; membru titular al Academiei Române.

1981 – A încetat din viață Vasile Niculescu (21 noiembrie 1891 – 24 aprilie 1981)

Pilot militar, din aviația armatei române în perioada primului război mondial; autorul zborului istoric de la Bacău la Blaj din anul 1918.

1995 – A încetat din viață Gilda Marinescu (13 februarie 1933 – 24 aprilie 1995)

Actriță de film, radio, televiziune, scenă și voce; a slujit teatrul, pe scena Teatrului „Nottara” și filmul timp de 40 de ani.

2001 – Gala Hagi

A marcat retragerea lui Gică Hagi, „unul dintre cei mai buni fotbaliști români din toate timpurile„. Meciul de adio a fost urmărit de 55.000 de spectatori, care au umplut până la refuz tribunele stadionului „Lia Manoliu”, partida de fotbal dintre Naționala României și o selecționată a Stelelor Lumii, din care au făcut parte, printre alții, brazilianul Taffarel, bulgarul Stoicikov, olandezul Ronald Koeman, spaniolul Butragueno, croatul Prosinecki sau turcul Hakan Șukur.

2001 – A încetat din viață Ana Cartianu (Ana Tomescu; 19 aprilie 1908 – 24 aprilie 2001)

Eseistă, traducătoare și profesoară; cunoscută ca „marea doamnă a anglisticii românești”; a tradus în limba engleză texte fundamentale din literatura română.

2008 – A încetat din viață Cezar Ivănescu (6 august 1941 – 24 aprilie 2008)

Poet, dramaturg și traducător; director de editură.

2014 – A încetat din viață Romeo Vanica (27 octombrie 1945 – 24 aprilie 2014)

Compozitor și instrumentist; membru fondator al formației pop-rock Mondial; redactor al postului Radio România Actualități.

2018 – A încetat din viață Dinu C. Giurescu (15 februarie 1927 – 24 aprilie 2018)

Istoric și politician; a editat documente diplomatice privind perioada postbelică; deputat; membru titular și vicepreședinte al Academiei Române; fiul lui Constantin C. Giurescu.

2018 – A încetat din viață Călin Căliman (17 mai 1935 – 24 aprilie 2018)

Critic și istoric de film, jurnalist și profesor; redactor la sectorul cinematografic al revisteia Contemporanul; a colaborat vreme de peste patru decenii la emisiunile culturale ale Radiodifuziunii Române.

2019 – A încetat din viață Marius Guran (7 noiembrie 1936 – 24 aprilie 2019)

Inginer, specialist în calculatoare; profesor universitar; unul dintre pionierii informaticii românești; membru de onoare al Academiei Române.

2020 – A încetat din viață Mircea Mureșan (Mircea-Nicolae-Ioan Mureșian, 11 noiembrie 1928 – 24 aprilie 2020)

Regizor de film; vicepreședinte al Asociației Cineaștilor (ACIN) între 1974–1989; președinte al Societății pentru drepturile de Autor.

2023 – A încetat din viață Șerban Ciochină (30 noiembrie 1939 – 24 aprilie 2023)

Atlet specializat în proba de triplusalt; a doborât de nouă ori recordul național.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită