24 August în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Bombardamentele aviației germane asupra Bucureștiului

 

1820 – A încetat din viață Ion Budai-Deleanu (6 ianuarie 1760 sau 1763 – 24 august 1820)

Scriitor, filolog, lingvist, istoric și jurist; corifeu al Școlii Ardelene.

1828 – S-a născut Gheorghe Chițu

24 august 1828, Oboga, Olt – 27 octombrie 1897, Mirila, Olt

Jurist, om politic liberal și publicist, membru titular (din 1879) al Academiei Române. A fost senator, deputat, ministru în mai multe guverne, primul primar al Craiovei. A fost ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice care l-a destituit în 1876 pe Mihai Eminescu din funcția de revizor școlar, tot el i-a trimis prim-procurorului din Iași o petiție prin care solicită chemarea lui Mihai Eminescu în judecată ca urmare a raportului lui Dimitrie Petrino.

1865 – S-a născut Ferdinand I al României

Ferdinand Victor Adalbert Meinrad De Hohenzolern-Sigmaringen; 12/24 august 1865, Sigmaringen – 20 iulie 1927, Castelul Peleș, Sinaia

Al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. În 1885 a absolvit Școala de ofițeri din Kassel, cu gradul de sublocotenent în Regimentul 1 Gardă de la Curtea Regală a Prusiei. A urmat Universitatea din Leipzig și Școala Superioară de Științe Politice și Economice din Tübingen, absolvind în 1889. În același an a devenit Principe de Coroană al Regatului României, s-a stabilit în România și a continuat cariera militară, având o serie de comenzi onorifice, până la gradul de general de corp de armată. S-a căsătorit în 1892 cu prințesa Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha. A devenit rege al Regatului României la 10 octombrie 1914, sub denumirea de Ferdinand I, în urma morții unchiului său, Regele Carol I. A condus România în timpul primului război mondial, alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, fapt care a dus la excluderea sa din Casa Regală de Hohenzolern, de către împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei. La sfârșitul războiului, România a încheiat procesul de realizare a statului național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat, ceea ce i-a adus numele Ferdinand Întregitorul. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a încoronat ca primul Rege al României Mari. În anii care au urmat primului război mondial, sub conducerea sa, România a cunoscut o serie de transformări profunde, în special prin aplicarea reformei agrare și a votului universal. A fost membru de onoare (din 1890) și președinte de onoare (1914–1927) al Academiei Române.

Regele Ferdinand I Întregitorul de țară

1867 – S-a născut Arthur Verona

Arthur Petre Anton Bartolomeu Francisc Maria Verona; 24 august/5 septembrie 1867, Brăila – 26 martie 1946, București

Pictor. A făcut studii militare în cadrul Academiei Militare Tereziene de la Wiener Neustadt, absolvite în 1891, devenind ofițer în Armata Comună. Datorită vocației sale artistice, manifestate încă din copilărie, a continuat studiile în domeniul artelor plastice, începând din 1895 la Academia de Arte Frumoase din München ca elev al lui Fritz von Uhde. Acolo s-a dedicat exclusiv picturii și a intrat sub influența mișcării seccesioniste, apropiindu-se mai ales de maniera pictorilor Fritz von Uhde și Simon Hollósy. A participat la primele două tabere de creație organizate de Simon Hollósy, cu Școala de pictură de la Baia Mare. La îndemnul lui von Uhde, artistul a studiat apoi la Academia Julian, unde s-a aflat sub influența lui Jean-Paul Laurens. Parisul i-a adus lui Arthur Verona un plus de libertate și o mai bună tradiție a picturii de tip plein-air. S-a afirmat începând cu ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, profesor, membru fondator al Societății Tinerimea Artistică, societate care a avut inițiativa participării artiștilor români la expoziții internaționale. Au rămas celebre lucrările în frescă pe care le-a realizat la Palatul Regal, Apoteoză, la Palatul lui Gheorghe Cantacuzino, la Palatul lui Ioan Kalinderu, la Capela Cimitirului Bellu, la Capela Castelului Bran, la Turnul lui Țepeș și picturile monumentale Valea Oltului de la Ministerul Lucrărilor Publice din București și Cosașii aflat la Muzeul de Artă din Botoșani.

Biografie ilustrată: Verona Arthur Garguromin [Artindex]

1868 – A încetat din viață Costache Negruzzi

Constantin Negruzzi; 1808, Hermeziu, Iași – 24 august 1868, Iași

Om politic, prozator, poet și dramaturg din perioada pașoptistă, membru fondator al Academiei Române (1867). A început învățătura cu unul din dascălii greci cu renume pe atunci în Iași, iar să citească românește a învățat singur dintr-o carte a lui Petru Maior. În timpul revoluției de la 1821 s-a refugiat în Basarabia cu tatăl său, la Chișinău cunoscându-l pe poetul rus Pușkin, care i-a trezit interesul pentru literatură. A fost copist la visterie, deputat în Obșteasca obișnuită adunare, instituită de Regulamentul Organic, funcționar superior, a condus Teatrului Național de la Iași, împreună cu Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu. A fost unul dintre liderii mișcării culturale din Moldova, colaborând la revistele Dacia literară și Propășirea, a fost autorul primei nuvele istorice din literatura română, Alexandru Lăpușneanul; a mai scris: Aprodul Purice, Vandalism, Rețetă, Catacombele Monastirii Neamțului, Riga Poloniei și Prințul Moldaviei, Un poet necunoscut, Au mai pățit-o și alții, La Maria. Sub domnia lui Al.I. Cuza a fost director al departamentului Finanțelor, deputat și epitrop la Sf. Spiridon.

1872 – S-a născut Raicu Ionescu – Rion

24 august 1872, Bălășești, Galați – 19 aprilie 1895, Târgoviște

Militant socialist, critic literar și publicist, adept și propagator al marxismului. Încă din timpul liceului, prin intermediul societății Orientul, pe care a înființat-o împreună cu alți colegi, a intrat în contact cu operele și ideile lui Karl Marx, Friedrich Engels, Ludwig Büchner, Herbert Spencer, Charles Darwin, Auguste Comte, Hippolyte Taine. A urmat Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din Iași. A debutat în revista Școala nouă (1893). A colaborat la Critica socială, Munca, Evenimentul literar. Lucrările sale mai importante au apărut în culegeri: Scrieri literare, Eminescu și Lenau, Datoria artei, Arta revoluționară. După terminarea studiilor, în 1893, a devenit profesor la Liceul „Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviște, unde a predat Româna, Greaca și Latina. Datorită ideilor sale socialiste i s-a refuzat titularizarea. A murit de tuberculoză la nici 23 de ani.

1884 – S-a născut Mircea Cancicov

24 august 1884, Bacău – 25 decembrie 1959, penitenciarul Râmnicu Sărat

Avocat, om politic, membru de onoare (din 1937) al Academiei Române, membru de onoare (din 1938) al Academiei de Științe din România. A absolvit în anul 1905 Facultatea de Drept a Universității București, apoi Facultatea de Drept la Sorbona. Devenind avocat-magistrat, a profesat în Baroul Bacău, a fost și președintele Baroului de Avocați. În anii ’30 l-a apărat pe regele Ahmet Zogu al Albaniei într-un litigiu cu Statul român, pentru o moștenire a soției acestuia, descendentă a unei familii de boieri moldoveni. În 1926 s-a căsătorit cu Georgeta Jurgea, cunoscută ca scriitoare sub numele de Georgeta Mircea Cancicov, o femeie plăcută și inteligentă, care a pătruns în anturajul feminin al lui Ion Antonescu. În baza trecerii pe lângă mareșalul Antonescu, la cererea Comunității evreilor din Bacău, a făcut numeroase intervenții în favoarea acestora, cum ar fi anularea ordinului de a se face ghetouri în Moldova; anularea ordinului de a se face echipe de câte 500 femei evreice care să lucreze în spatele frontului, la tranșee; aprobarea ca un detașament de 600 de evrei, ce urmau să fie evacuați, să rămână pe loc, în dimineața zilei de 23 august. A fost profesor universitar la Catedra de Finanțe, din cadrul Facultății de Drept din București, vicepreședinte și administrator delegat al Banque de Crédit Roumain. Membru marcant al Partidului Național Liberal și deputat liberal în Parlamentul României, de mai multe ori ministru de Finanțe al României între anii 1936–1939, precum și un economist reputat, a reușit să ridice economia țării în 1938, an considerat și azi un etalon de dezvoltare. A fost consilier municipal și susținător activ al procesului de modernizare al Bacăului, contribuind la realizarea unor obiective importante: parcul central al orașului (astăzi, Parcul Cancicov), clădirea Administrației Financiare (astăzi, Poșta Centrală), clădirea Asigurărilor Sociale (în prezent Casa de Asigurări de Sănătate), amenajarea cartierului CFR, sprijinirea organizării Școlii Normale de Învățători și a Liceului de Fete (în prezent Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Bacău) etc. A fost arestat la 5 octombrie 1946, judecat în cadrul „lotului de miniștri antonescieni, autorii aservirii României la carul imperialismului fascist german”, și condamnat de către Curtea Supremă la 20 de ani temniță grea pentru crimă de război. A trecut prin penitenciarele Văcărești, Aiud și Râmnicu Sărat, unde a decedat, în perioada detenției, TBC-ul i-a atacat 5 organe și a murit fără nici un ajutor medical.

1884 – A încetat din viață Carol Davila (Carlo Antonio Francesco d’Avila; 8 aprilie 1828 – 24 august 1884)

Medic și farmacist, român de origine franceză, născut în Italia, cu studii în Germania și Franța; a contribuit fundamental la organizarea învățământului medical din România; a organizat serviciul românesc de ambulanțe și a organizat serviciul sanitar militar și civil.

1885 – S-a născut Ion S. Gheorghiu

24 august 1885, Bacău – 6 noiembrie 1968, București

Inginer energetician, creatorul școlii românești de mașini electrice, membru titular (din 1952) al Academiei Române. A contribuit la modernizarea Uzinei Filaret, extinderea rețelei de 5 kV în afara Bucureștiului, introducerea cablului subteran de 30 kV și electrificarea zonei rurale din jurul Capitalei, la modernizarea și extinderea uzinei Grozăvești și la realizarea primei linii electrice aeriene de 110 kV din țară: Dobrești–București. A făcut cercetări în domeniul mersului în paralel al mașinilor, transformatoarelor și centralelor electrice. A realizat proiecte de electrificare a căilor ferate, introducând și precizând noțiuni specifice (trafic critic). A dedus formula de calcul a rampei de la care electrificarea devine mai rentabilă decât dublarea liniei și a introdus noțiunea de generator unic. A dezvoltat o teorie generală unitară a mașinilor electrice de curent alternativ, cu sau fără colector.

1902 – S-a născut Martin Bercovici

24 august 1902, Bârlad – 19 ianuarie 1971, București

Inginer electromecanic, membru titular (din 1963) al Academiei Române, membru de onoare post-mortem al Academiei Oamenilor de Știință din România. Între anii 1921–1926 a studiat la Școala Politehnică din București, unde s-a specializat în inginerie electromagnetică, obținând titlul de Inginer Electrotehnician. După absolvire, s-a angajat la Societatea de Gaz și Electricitate din București, unde a lucrat timp de douăzeci de ani, după 10 ani fiind numit subdirector tehnic. A condus proiectul de electrificare a Capitalei până în anul 1940, când toți locuitorii Bucureștiului au avut acces la energia electrică. Activitatea sa a fost întreruptă între 1940–1944, intervalul persecuțiilor rasiale, dar a desfășurat în acest timp o amplă activitate ca profesor și director al școlilor evreiești tehnice din România, unică într-o Europă bântuită de fasciști. Școala Tehnică evreiască a început în decembrie 1940 cu patru studenți; curând numărul lor s-a ridicat la 16; în 1942, Școala Bercovici avea 50 de profesori și 543 de studenți, ceea ce a fost considerat prea mult de autoritățile antonesciene, care au desființat-o (30 iunie 1943). Totuși, școala a mai funcționat până în vara lui 1944, nimeni nu știe cum, dar este de bănuit că și corupția regimului a jucat un rol… În 1944 s-a reîntors la Societatea de Gaz și Electricitate, subdirector general, desfășurând o amplă activitate de refacere a instalațiilor, distruse de al doilea război mondial și de dezvoltare a acestora. A participat activ la înființarea și organizarea Institutului de Studii și Proiectări Energetice ISPE (1949), fiind numit director general și urmărind, în perspectivă, realizarea Sistemului Electroenergetic Național. A fost profesor la Politehnica din București, creând școala românească de Rețele și sisteme electrice.

1909 – A încetat din viață Iuliu Traian Mera (13 octombrie 1861– 24 august 1909)

Medic, prozator; membru, apoi președinte al societății România Jună din Viena; membru în Comitetul Partidului Național Român care a elaborat Memorandumul, inculpat în celebrul proces de la Cluj; și-a donat averea „pentru scopuri culturale românești”.

1910 – S-a născut Ilarion Cocișiu

24 august 1910, Retiș–Brădeni, Sibiu – 21 noiembrie 1952, București

Folclorist, etnomuzicolog, compozitor și profesor. Studiile muzicale le-a început la Școala Normală „Andrei Șaguna” din Sibiu cu Timotei Popovici, continuate la Conservatorul București (1929–1935) cu Ioan D. Chirescu, Ion Nonna Otescu, Constantin Brăiloiu și Dimitrie Cuclin. A urmat apoi cursuri de Muzicologie, Etnografie și Istoria artelor la Facultatea de Filozofie din Viena. A fost învățător în Bîrghiș, maestru-suplinitor de muzică la Școala Normală din Avrig, colaborator al Arhivei de folclor a Societății Compozitorilor Români din București, dirijor de cor în București, profesor de muzică și dirijor de cor la Liceul de băieți din Sighișoara, apoi la București, cercetător științific la Institutul de Folclor din București. A întreprins culegeri de folclor, fiind un apropiat colaborator al lui Constantin Brăiloiu. A scris articole, studii, recenzii în Muzica, Studii muzicologice, Albina, Izvorașul etc. A susținut conferințe și concerte-lecții. A publicat Colinde din Ardeal, Folclor muzical din jud. Târnava Mare, a eternizat folclorul muzical al Văii Hîrtibaciului prin culegerile sale. A cutreierat țara în lung și-n lat însoțit de nelipsitul fonograf și de o geantă cu cilindri.

Ilarion Cocișiu – Colinda de păcurar • Corala Nicolae Lungu a Patriarhiei, Dirijor Pr. Stelian Ionașcu

1917 – A încetat din viață Alexei Mateevici (27 martie 1888 – 24 august 1917)

Poet, profesor; unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia.

1924 – S-a născut Eva Cerbu

Eva Siegler; 24 august 1924, București – 1 mai 2008, București

Artistă plastică, pictoriță, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din București. A studiat la Școala de Arte Frumoase din București, avînd profesori pe M.H. Maxy și Al. Ciucurencu.

A debutat în 1947, într-o expoziție de grup a artiștilor sindicalizați. Prima perioadă a activității sale se remarcă prin lucrări cu un pronunțat militantism social, artista fiind angajată demersului propus de realismul socialist, renunțând în scurt timp (din anii’70) la arta militantă în favoarea unei tematici relaxate, inspirate din natură și cotidian. A participat la expoziții colective în țară și străinătate. A deschis expoziții personale la București (1955, 1963, 1967, 1971, 1974, 1978, 1982, 1988, 1992, 1996), Piatra Neamț (1965, 1967), Bacău (1967), Roman (1967), Craiova (1967), Bremen (1974). Lucrările sale sunt în muzee și colecții particulare din România (București, Cluj, Constanța, Bacău, Galați, Reșița, Deva, Piatra Neamț), SUA, Elveția, Italia, Olanda, Germania, Mexic, Israel, Franța. A primit Premiul Fondului Plastic (1968), Medalia de argint, Roma 1970.

Biografie ilustrată: Cerbu (Siegler) Eva [Artindex]

1927 – S-a născut B. Elvin

Elvin Bernstein; 24 august 1927, Moinești – 18 septembrie 2011, București

Critic literar, teatrolog, prozator, eseist și publicist. A urmat cursurile Liceului „Cultura Max Arziel”, unde l-a avut profesor de Limba română pe Mihail Sebastian. A debutat ca publicist în revista Caiete culturale, iar ca literat, în ziarul Ecoul (1944), cu un medalion G.B. Shaw, semnat cu pseudonimul Paul Scorțeanu. După absolvirea liceului, a urmat cursurile de Estetică ale Facultătii de Filosofie a Universității din București. Ca student și absolvent a colaborat la revistele: Contemporanul, Gazeta literară, Luceafărul, Viața românească. Din 1992 a fost redactorul-șef al publicației de prestigiu Lettre Internationale – ediția română, pe care a condus-o până la sfârșitul vieții. A fost un scriitor atașat mișcării teatrale, a scris critică de teatru și a făcut parte din Secția de dramaturgie a Asociației Scriitorilor București. În afară de activitatea sa publicistică, a scris și publicat cărți de eseuri și romane: După o lungă și grea suferință, Partea mea de comedie, Prin ce se deosebește această noapte?, Hotarul imaginar, În continuare, Colțurile cercului, Patru și un absent.

1928 – A încetat din viață Aurel Băeșu (26 mai 1896 – 24 august 1928)

Pictor distins de Academia Română cu Premiul I „Lecomte de Nöuy” pentru desen; s-a stins prea de timpuriu, înainte de a produce o operă de mare dimensiune, dar începuturile creației sale demonstrează un mare talent.

1932 – A încetat din viață Gheorghe Cucu (11 februarie 1882 – 24 august 1932)

Compozitor, dirijor și folclorist; clasic al muzicii corale românești; a contribuit la dezvoltarea școlii muzicale naționale românești.

1937 – S-a născut Eugen Mihăescu

24 august 1937, București

Pictor, grafician și om politic, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din 1961, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. A fost directorul artistic al revistei Secolul 20 (1960–1963), a cărei concepție grafică îi aparține și, ulterior, al revistei Luceafărul (1964–1966) În 1963 a expus la Bienala de la Sao-Paolo, iar peste doi ani și-a deschis prima expoziție personală la Galeriile Fondului Plastic din București. După stabilirea în Elveția, la Lausanne (1967), a devenit directorul artistic al Editurii Rencontre și a publicat desene în Le Monde și Le Figaro litéraire. În 1981 s-a stabilit la New York și a devenit colaborator permanent în paginile editoriale ale cotidianului The New York Times. A realizat 69 de coperți pentru săptămânalul The New Yorker și a colaborat cu numeroase alte publicații americane: Time Magazine, The Los Angeles Times, The Atlantic Monthly, Vogue, dar și europene: Le Monde, Le Figaro. A fost profesor la Institutul Pratt din New York, unde a predat cursul Teoria ideii în artă. Din 1996 a fost ambasador itinerant al Președintelui României, ambasador al României la UNESCO (2001–2004), senator în Parlamentul României, parlamentar european (2005–2007). A fost distins cu Page One Award acordat de Sindicatul Jurnaliștilor americani pentru cea mai bună copertă (1983), Medalia de aur a Clubului Directorilor de Artă din New York (1985), Diploma de onoare pentru artă, acordată de Academia Româno-Americană de Științe și Arte (1988), Ordinul Național Pentru Merit, în grad de Mare Ofițer (2000).

Biografie ilustrată: Eugen Mihăescu [art–Exit]

1938 – S-a născut Radu Scutelnicu

24 august 1938, Mihălășeni, Botoșani – 14 octombrie 1998, București

Inginer constructor, inițiator și coautor al mai multor invenții și inovații în domeniul construcțiilor hidrotehnice. A urmat cursurile Facultății de Construcții din cadrul Institutului Politehnic „Gh. Asachi” din Iași, pe care a absolvit-o în 1960 cu cea mai mare medie din promoția sa. La numai 22 de ani și-a început activitatea profesională ca inginer pe șantierul Hidrocentralei de la Bicaz, continuând cu Valea Bistriței, la Grupul de Șantiere Bistrița-aval apoi, între anii 1963–1967, a fost inginer-șef la construirea Hidrocentralei Gârleni, pe șantierul Poiana Uzului de pe Valea Trotușului la construcția celui de-al treilea baraj din țară ca importanță, a condus în calitate de șef de șantier lucrǎrile de construire și amenajare a centralei electrice subterane Mărișelu din cadrul Grupului de Șantiere Someș, a coordonat realizarea hidrocentralelor Grupului de Șantiere Olt-Inferior (Drăgășani, Strejești, Arcești, Slatina, Ipotești, Frunzaru, Rusănești, Izbiceni), ca director de grup, creând și utilizând tehnologii noi. A realizat inovații referitoare la folosirea prefabricatelor de beton până la 2,5 t la cofrarea și protecția paramentelor, sablarea rosturilor de betonare care duce la eliminarea microfisurilor și obținerea unor rosturi de rezistență practic egală cu aceea a betonului monolit, vacuumarea suprafeței betonului la parament care a dus la extragerea a 8-10 l apă/mc și creșterea rezistenței la compresiune cu 50%, ancorarea rocilor fisurate de pe versanți prin precomprimare etc.

1938 – A încetat din viață Maximilian Costin (11 august 1888 – 24 august 1938)

Muzicolog, violonist; profesor de muzică la Conservatorul din București; director al Conservatorului din Timișoara; fondatorul revistei Muzica și al Societății Amicii muzicii.

1942 – S-a născut Constantin Bănică

24 august 1942, Chișinău – 25 decembrie 1991, Sinaia

Matematician, membru corespondent (din 1991) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Matematică la București; în 1970 și-a susținut teza de doctorat Dualitate pe varietăți Stein. A fost cercetător științific la Institutul de Matematică al Academiei Române; a predat, ca visiting professor, la universități din Bayreuth, Göttingen, München, Nancy, Pisa, Strasbourg. S-a aplecat asupra geometriei complexe, ca și asupra studiului funcțiilor analitice de mai multe variabile complexe, prin metode algebrice și geometrice. Între principalele teme ale activității sale de cercetare s-au numărat: dualitatea analitică pe varietăți Stein, morfismele proprii de spații complexe și variația obiectelor cosmologice într-o deformare de spații analitice complexe, fibrații vectoriali, Teoreme de dualitate pe varietăți Stein și cosmologie cu suport compact; Metode algebrice în teoria globală a spațiilor complexe; Variația extensiei globale în deformările spațiilor complexe; Structuri de multiplicitate pe spații curbe; Conceptul formal al unui spațiu analitic de-a lungul unui subspațiu cu teorema de comparație etc. În 1970 a fost distins cu Premiul Academiei Române pentru cercetările de dualitate analitică pe spații Stein.

1942 – S-a născut Anna Széles

24 august 1942, Oradea

Actriță maghiară din Transilvania, emigrată în 1989 la Budapesta. În copilărie a luat ore de balet și pian. La primul examen dat la Academia de Teatru și Film a fost respinsă din cauza fragilității și tinereții ei (motivul oficial), a lucrat un an ca muncitoare după care, în anul urmator, a reușit pe primul loc. Deja după primul an a fost remarcată și distribuită în filmul Vacanță la mare (1962). A absolvit Academia de Teatru și Film din Târgu Mureș, iar din 1965 a activat la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. A fost căsătorită cu Florin Piersic. Au împreună un băiat care a rămas în grija ei și împreună cu care a emigrat după moartea părinților ei, în Ungaria, unde și-a continuat cariera artistică. Din filmografie: Pădurea spânzuraților, Zodia Fecioarei, Meandre, Balul de sâmbătă seara, Tinerețe fără bătrânețe, Ștefan cel Mare – Vaslui 1475, Elixirul tinereții, Eu, tu, și… Ovidiu, Masca de argint, Abel a rengetegben, És a nyolcadik napon.

Meandre (1966) • Regia Mircea Săucan. Cu: Margareta Pogonat, Mihai Pălădescu, Dan Nuțu, Ana Széles, Ernest Maftei

1944 – România a rupt relațiile diplomatice cu Germania, Ungaria, Croația, Slovacia, Italia și Japonia

În urma ieșirii României din alianța cu Puterile Axei, a fost confirmată starea de beligeranță cu Germania, printr-o declarație oficială de război a Guvernului român, difuzată la Radiodifuziune la ora 16:30 și publicată în presa din 25 august.

1944 – Bombardamentele aviației Germaniei hitleriste asupra Bucureștiului

Ca represalii după întoarcerea armelor, în zorii zilei de 24 august hitleriștii din nordul Bucureștiului au lansat un atac, sprijinit de aviație, pentru ocuparea capitalei României.

Au lovit cu toată furia instituții de stat, guvernamentale, ale aviației, armatei, ministere și regii autonome, provocând distrugeri totale, parțiale, grave avarii sau incendii. Între acestea: Palatul Regal, Ministerul Aerului și Marinei, Inspectoratul General al Jandarmeriei, Școala Pregătitoare de Ofițeri de rezervă, Manutanța Armatei, Cazarma gardienilor publici, Spitalul Filantropia, Ateneul Român, Fundația Regele Carol I, Academia Română, muzeele „Theodor Aman”, și „Grigore Antipa”, Institutul de Bizantinologie, Primăria Capitalei, Centrala Caselor Naționale, Eforia Spitalelor etc., cu zeci de victime. În timp ce raidurile aeriene se succedau rapid, lovind mai ales centrul orașului, atacatorii tereștri au fost opriți la podul Băneasa.

Bombardamentele aviației fasciste asupra Bucureștiului

1944 – Posturile Societății Române Radio au fost atacate concomitent de armatele germane

Postul de la Bod a fost asediat timp de 7 ore de un detașament de 120 de militari, în timp ce postul de la Băneasa a fost cucerit și eliberat abia pe 29 august. Sediul central din Str. General Berthelot nr. 60 a fost bombardat și distrus în întregime.

Emisiunea a continuat să fie transmisă din studiourile de ajutor din zona Bod–Brașov până la 28 august când un atac de 20 de avioane, care au aruncat 70 de tone de bombe, a scos din funcțiune postul Radio România. Emisiunea a continuat prin punerea în funcțiune a posturilor pe unde scurte Bucegi (Sinaia – vila generalului Gh. Rasoviceanu), Carpați (Palatul Regal Peleș) și Piatra (în spatele vilei lui Antonescu de la Predeal). Emisiunile erau lucrate și transmise dintr-un studio improvizat aflat într-un local din Str. Gral Berthelot, nr. 71. Cele 3 posturi au funcționat până-n data de 31 august.

1944 – S-a născut Ioan Piso

24 august 1944, Petroșani

Istoric, epigrafist și profesor universitar. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității „Babes-Bolyai” din Cluj, Secția Istorie veche și Arheologie (1967), iar la propunerea prof. C. Daicoviciu, a primit o bursă Herder la Universitatea din Viena. A efectuat săpături arheologice la cetățile dacice din Munții Orăștiei, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, castrul din Cășeiu etc. A fost lector la Catedra de Istorie universală, conferențiar, profesor, șef al Catedrei de Istorie veche la Universitatea „Babes-Bolyai” Cluj, visiting professor la Universitatea din Viena pentru Istorie romană și Epigrafie latină. A primit numeroase burse de studiu în străinătate, pentru multe neprimind accept din partea autorităților comuniste. A fost ales la Atena, în absență, în Comitetul Epigrafic International (AIEGL) și reales la Sofia, tot în absență (1986,1987). A fost fondator și director al Centrului de Studii Romane al Universității „Babeș-Bolyai” Cluj, director general al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei (1997–2008; demis de Gh. Funar), Președinte al Comisiei Zonale Cluj a Monumentelor și Siturilor Arheologice, membru al Comisiei Naționale de Arheologie și al Comisiei Naționale a Monumentelor și Siturilor Istorice. A fost președinte al Fundației Culturale Roșia Montană. A fost distins cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Ofițer (2000).

1947 – Inaugurarea liniei de cale ferată București–Roșiori de Vede–Caracal–Craiova

Ziarul România Liberă din 28 august 1947, a relatat evenimentul: „Duminică 24 august a.c. a avut loc în Gara Domnești solemnitatea inaugurării nouei linii ferate București–Roșiori–Caracal–Craiova. După oficierea serviciului religios a luat cuvântul dl. Chivu Stoica, directorul general al căilor ferate române. D-sa a arătat că noua linie ferată București–Craiova aduce o îmbunătățire importantă în transportul nostru feroviar, iar în cadrul economiei generale va contribui la valorificarea bogățiilor uneia din cele mai însemnate regiuni agricole din țară. D-sa arată apoi că războiul hitlerist a provocat grave distrugeri în rețeaua noastră de căi ferate. 

D. Chivu Stoica anunță apoi că la sfârșitul acestei campanii de lucru vor fi redate traficului ultimele două linii distruse de războiu: Ilva Mică–Vatra Dornei de 75 km și Deda–Sărățel de 48 km. […] La ora 13.30 d. prim ministru dr. Petru Groza a tăiat panglica redeschizând astfel noua linie ferată București–Craiova. Pe tot parcursul, sătenii din satele apropiate au salutat cu urale trecerea primului tren. La Roșiorii de Vede mulțimea entuziasmată a oprit trenul în loc improvizând un meeting și în celelalte stații au fost entuziaste manifestații”.

1947 – S-a născut Victor Ivanovici

24 august 1947, Tulcea

Critic literar, traducător, eseist și profesor. A studiat la Facultatea de Limbi. Romanice, Clasice și Orientale a Universității din București, secția Spaniolă-Română (1966–1971). A fost asistent universitar la Catedra de Lingvistică Romanică, Italiană și Spaniolă a Universității din București. A debutat cu un sonet în Scînteia tineretului (1966), colaborând cu traduceri și recenzii la Amfiteatru, România literară, Luceafărul, Echinox, Cahiers roumains d’etudes litteraires, Contemporanul, Steaua, Tribuna, Viața Românească, Romanian Review. A debutat editorial în limba greacă, cu Triptic neoelen. Kavafis, Seferis, Sikelianos (Atena, 1979) și în limba română cu Formă și deschidere (1980). A colaborat cu eseuri la volume colective: Istoria literaturii spaniole, Stil și compoziție în romanul hispano-american de azi, Ceasuri de seară cu Ion Agarbiceanu, Literatura Hispanică, a tradus din eseiștii hispano-americani, din Odysseas Elytis, Omar Lara, Kostas Karyotakis și în limba spaniola din poezia populară românească, Ion Barbu, Mircea Eliade. În 1984 s-a stabilit la Atena, unde a predat Limba spaniolă în învățământul privat, având o intensă activitate culturală (conferințe, traduceri, emisiuni radiofonice) în Grecia și Spania. A colaborat cu traduceri și eseuri la To Dentro, I Lexi, ANTI și Cielo Mediterraneo (Atena), Paratiritis (Salonic), Porphyras (Corfu), Equivalencias și Erytheia (Madrid), Voz de Tenerife, La Bufanda del Sol (Quito), La Bicicleta (Santiago de Chile), LAR (Concepcion), Stremej (Skopje). Este membru al Institutului Internațional de Literatură Ibero-Americană din Pittsburgh (SUA), Asociației Internaționale a Profesorilor de Spaniolă și Hispaniștilor (Madrid), Uniunii Scriitorilor din România. și Asociației Scriitorilor Greci.

1954 – S-a născut Adrian Timar

24 august 1954, Deva

Grafician și profesor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1987. A absolvit secția de Grafică a Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, clasa Ladislau Feszt în 1980. Din anul 1978, a expus lucrări de grafică, gravuri, desene, grafică publicitară în Deva, Brașov, București, Craiova, Timișoara, Târgu-Mureș, Sibiu, Cluj-Napoca. A fost grafician, designer la Uzina Tractorul Brașov până în 1990. A participat la expoziții în atrăinătate: Japonia, Rusia, Cipru, Egipt, Bulgaria, Polonia, Ungaria, Austria, Germania, Franța, Danemarca, Olanda, Suedia, Norvegia, Statele Unite ale Americii. A fost președinte al Filialei din Brașov a Uniunii Artiștilor Plastici din Romania, curator al manifestărilor Corpul Uman – Brașov 1995. A realizat grafică publicitară: afișele Teatrului „Sică Alexandrescu” (2000–2007), stema Municipiului Brașov în format digital, materialele grafice pentru „10 ani de Prescon”, grafică de prezentare pentru Muzeul de Etnografie Brașov, Muzeul Bran. A fost Director artistic în publicitate la Ara Aktion, grafician colaborator al editurii Paralela 45, Membru în Comisia Națională de învățământ-arte vizuale. A înființat în 2007 la Brașov Liceul de Arte Plastice „Hans Mattis-Teutsch” unde a funcționat ca profesor de Desen, Grafică, Studiul culorilor și Procesarea computerizată a imaginii.

Mai mult: Catalogul expoziției Timar – film, obiect, gravură, Brașov 2009 [Muzeul de Artă Braşov]

1960 – A încetat din viață Vespasian Pella (4/17 ianuarie 1897 – 24 august 1952)

Jurist, diplomat, om politic și profesor universitar; ministru; fondatorul dreptului internațional penal și promotorul justiției penale internaționale; membru corespondent al Academiei Române.

1962 – S-a născut Vasile Gavrilă

24 august 1962, Gura Caliței, Vrancea

Cleric ortodox, profesor de teologie, dar si duhovnic. A urmat Seminarul Teologic Ortodox din Buzău, absolvind Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București (1990). A devenit Doctor în Teologie, în urma cursurilor la Școala Doctorală a Facultății de Teologie Ortodoxă din Sibiu, finalizate cu lucrarea Sfânta Taină a Cununiei, în viața liturgică a Bisericii Ortodoxe. A urmat studii de cercetare în Franța și Anglia. A fost redactor, tehnoredactor al revistei Vestitorul Ortodoxiei, profesor la Seminarul Teologic Ortodox din București, lector la Catedra de Teologie Liturgică la facultăți de teologie ortodoxă din Constanța, Craiova, București. În prezent este lector la Centrul de Studii Teologice „Dumitru Stăniloae” din Paris și preot la Biserica Sfântul Nicolae – Paraclis Universitar (fosta Biserică Rusă), fiind cunoscut publicului pentru numeroasele sale conferințe, dar și pentru emisiuni TV: Duhovnicul de la miezul nopții, la TVR Cultural (2007–2011), Lumina Sfintelor Scripturi la Trinitas TV (din 2015).

1969 – S-a născut Adriana Muraru

24 August 1969, Sighisoara

Jurnalistă de televiziune și editoare. A absolvit, în 1993, Facultatea de Filologie a Universității București, sectia Română–Italiană. În presă a debutat la agenția Rompres, a fost redactor, redactor prezentator la Pro Fm, prezentator, corespondent la PRO TV, a prezentat Știrile Naționale, principalul buletin informativ al zilei, și emisiunea Briefing la B1 TV, a prezentat Ora de știri la TVR 2, a prezentat știrile principale, de la ora 20, de luni până joi la TVR 1. În prezent, a înființat și conduce o editură care publică romane pentru adolescenți, Storia Books.

1980 – A încetat din viață Alec Duma (Alexe Solomon; 17 martie 1913 – 24 august 1980)

Poet, profesor la licee din Suceava și Botoșani.

1987 – A încetat din viață Boris Cazacu (15 ianuarie 1919 – 24 august 1987)

Lingvist și filolog; profesor la Facultatea de Litere din București și cercetător științific; membru corespondent al Academiei Române.

1988 – A încetat din viață Anton Dogaru (17 mai 1945 – 24 august 1988)

Compozitor, muzicolog și profesor.

1988 – A încetat din viață Ecaterina Săndulescu (11 octombrie 1904 – 24 august 1988)

Poetă simbolistă, prozatoare și memorialistă, profesoară.

1990 – A încetat din viață Nicu Stan (25 noiembrie 1931– 24 august 1990)

Operator, director de imagine de film, scenarist și regizor de film.

1992 – A încetat din viață Andrei Lupan (15 februarie 1912 – 24 august 1992)

Poet, dramaturg, eseist, publicist și om de stat din Republica Moldova; membru titular al Academiei de Științe a RSS Moldovenești.

1993 – S-a născut Ina Todoran

Ioana Todoran; 24 august 1993, Crăciunelu de Jos, Alba

Solistă de muzică populară din Transilvania. A absolvit Colegiul Național „Inochentie Micu Klein” din Blaj, fiind singura elevă din Alba care a obținut media generală 10. A studiat la Școala de Arte a Centrului de Cultură „Augustin Bena” și s-a înscris la Facultatea de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș, dorind să urmeze în paralel și cariera muzicală. S-a remarcat prin numeroasele premii obținute la festivaluri de folclor din întreaga țară. Cele mai importante distincții obținute sunt: Marele premiu al Festivalului Național al Cântecului și Dansului Popular Românesc Mamaia 2009, Trofeul Eu mi-s mândră-n sat la mine 2009, Premiul I la Festivalul Strugurele de aur (2009, 2012), Premiul I și premiul de popularitate la Festivalul Vară, vară, primăvară Sibiu 2011 etc.

Inimioară tu n-ai leac

1994 – A încetat din viață Wolf Aichelburg (Wolf Freiherr von Aichelburg; Wolf Freiherr von Aichelburg; 3 ianuarie 1912 – 24 august 1994)

Scriitor, poet, traducător și compozitor german din România; în România a folosit și pseudonimul Toma Ralet; a tradus în germană din Mihai Eminescu, Lucian Blaga, George Bacovia, Vasile Voiculescu, Ion Pillat etc.; a murit înecat.

2000 – Deschiderea Biroului FBI la București

Deschiderea Biroului atașatului juridic al FBI a avut loc la Centrul Cultural American, cu participarea ambasadorului SUA la București, James Rosapepe, a ministrului de Interne, Constantin Dudu Ionescu și a directorului asistent al FBI al SUA, David Alba.

2006 – A încetat din viață Acél Erwin (3 iunie 1935 – 24 august 2006)

Dirijor și pedagog român și maghiar, de origine evreiască, stabilit în Germania.

2006 – A încetat din viață Cristian Nemescu (31 martie 1979 – 24 august 2006)

Regizor și scenarist din noul val cinematografic; a primit numeroase premii în țară și străinătate; a murit prea devreme, într-un tragic accident de mașină, alături de inginerul său de sunet, Andrei Toncu.

2008 – Ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Beijing

A XXIX-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară s-a desfășurat la Beijing, China, în perioada 8–24 august 2008. Au participat 204 țări, cu aproximativ 10.500 de sportivi, care au concurat în 302 probe sportive din 28 sporturi.

Echipa României, de 102 sportivi, a obținut un total de 8 medalii – 4 de aur, 1 de argint, 3 de bronz, clasându-se pe locul 17.

2010 – A încetat din viață Constantin Lache (15 noiembrie 1923 – 24 august 2010)

Antrenor emerit de handbal, multiplu câștigător al Campionatului Republican categoria A feminin.

2010 – A încetat din viață Elena Sereda (11 februarie 1926 – 24 august 2010)

Actriță de teatru și film; a jucat pe scena Teatrului Național din București.

2018 – A încetat din viață Rudi Rosenfeld (4 august 1941 – 24 august 2018)

Actor de teatru și film, a jucat la Teatrul Evreiesc de Stat de la 13 ani.

2020 – A încetat din viață Ivan Singer (14 noiembrie 1929 – 24 august 2020)

Matematician, cercetător; membru titular al Academiei Române, Secția de Științe Matematice.

2023 – A încetat din viață Anușavan Salamanian (12 martie 1932 – 24 august 2023)

Inginer de sunet; a realizat coloana sonoră pentru un mare număr de filme.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită