24 Decembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Ajunul Crăciunului

 

Ajunul Crăciunului

Venim cu colinda!

Bună dimineața la Moș Ajun – Corala Armonia

 

1557 – A încetat din viață Pătrașcu cel Bun

sau Petrașcu-Vodă; ? – 24 decembrie 1557

Fiul domnului Radu Paisie și domn al Țării Românești între martie 1554–26 decembrie 1557. A fost numit „cel Bun” de istorici, pentru că a avut o domnie liniștită, fără a ucide vreun boier. În 1556, la ordinul Porții, a mers cu oaste în Transilvania pentru a-l restabili pe tron pe Ioan Sigismund care, împreună cu mama sa, regina Isabella, s-au retras în Polonia. A colaborat cu domnul Moldovei, Alexandru Lăpușneanu. Campania și-a atins scopul, dar liniștea nu a fost deplin restabilită, fiind nevoie de o nouă acțiune în Transilvania. Pătrașcu n-a mai putut însoți oștile, fiind bolnav; a murit în scurt timp

1824 – S-a născut Vasile Maniu

24 decembrie 1824, Lugoj, Imperiul Austriac/Timiș – 10 martie 1901, București

Istoric, revoluționar pașoptist, publicist, scriitor, om politic, deputat și senator, membru titular (din 1876) al Academiei Române. A studiat Dreptul la Budapesta, în perioada în care în capitala ungară avea loc o organizare fără precedent a intelectualității românești, terminând studiile în 1846 la vârsta de 22 de ani. Revoluția de la 1848 l-a prins în mijlocul evenimentelor, implicat în activitatea cercurilor revoluționare și în contact direct cu societățile secrete bucureștene, îndeplinind rolul de om de legătură între Eftimie Murgu și Nicolae Bălcescu. A luptat pentru cauza Banatului, a făcut parte din Comitetul Național Român de la Sibiu, ocupând funcția de notar districtual al Făgărașului, comisar districtual al Maidanului, împuternicit pe lângă tribunalul de la Oravița. În 1853 s-a stabilit la Satu-Mic, lângă Lugoj. Convins că ideile revoluționare trebuiau puse în practică și constatând că situația din Principate era mai favorabilă decât cea din Banat sau Transilvania, în 1858 a părăsit Banatul pentru a se stabili definitiv la București. Cererea de cetățenie i-a fost aprobată în 1869. S-a afirmat rapid în societatea bucureșteană, continuând să țină legăturile cu vechii luptători de la 1848 și încercând prin toate mijloacele să atragă atenția opiniei publice asupra situației politice a românilor din Transilvania și Banat; activitatea sa politică s-a desfășurat în jurul propagandei pentru eliberarea provinciilor românești de sub dominația habsburgică. În București fost avocat public la Curtea criminală, avocat public la Înalta Curte, avocat al Eforiei Spitalelor, apoi a fost și prim-președinte al Curții de Apel din Iași. Pe plan publicistic a fost deosebit de activ, colaborând la numeroase ziare ale vremii: Buciumul român, Românul, Columna lui Traian, Trompeta Carpaților etc. În anul 1876 a fost ales deputat, apoi senator, funcționând în Parlament neîntrerupt până în 1888.

1854 – S-a născut Aristizza Romanescu

24 decembrie 1854, Craiova – 4 iunie 1918, Iași

Renumită actriță, profesoară de declamație la Conservatorul de Artă Dramatică din București. Fiică a actorilor Constantin Demetriad si Paulina Stavrescu, a debutat la vârsta de 18 ani, în 1872, la teatrul din Craiova, în trupa cunoscutului cupletist I.D. Ionescu. A jucat pe scena Teatrului Național din Iași și a fost remarcată de primul director al Teatrului Național din Capitală, scriitorul Ion Ghica, care i-a încredințat rolul principal din tragedia Roma învinsă de A. Parodi, tradusă în versuri de I.L. Caragiale. Din 1877 a fost angajată la București de Societatea dramatică. A studiat ca bursieră la Paris, împreună cu actorul Grigore Manolescu, partenerul ei. Revenită în România, a jucat pe scena Teatrului Național din București și a celui din Iași, în piesele Ovidiu de Vasile Alecsandri, O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă și Năpasta de I.L. Caragiale, Romeo și Julieta, Othello și Macbeth de W. Shakespeare, Tartuffe de Molière. Jocul ei s-a caracterizat printr-o plastică desăvârștă a mișcării, armonizată cu o voce cristalină și o dicție impecabilă. Mimica ei sugestivă exterioriza puternic emoțiile pe care sensibilitatea ei le trăia. A fost profesoara unor mari actrițe: Maria Ventura, Lucia Sturdza-Bulandra, Maria Filotti, Sonia Cluceru. A apărut în primul film românesc, Independența României, realizat între 1911–1912.

Independența României (Film mut, 1912)

1864 – Episcopia ortodoxă de la Sibiu a fost ridicată la rangul de Mitropolie

Prin decretul imperial emis la 12/24 decembrie 1864, s-a constituit Mitropolia Sibiu, având în subordine episcopiile de Arad și de Caransebeș. Andrei Șaguna a fost numit mitropolit. Din scrisoarea împăratului: „Iubite baron de Șaguna! Ascultând cererile românilor greco-orientali din Transilvania și Ungaria, în consonanță cu intențiunea manifestată prin resoluțiile mele din 27 septembrie 1860 și din 25 iunie 1863, am încuviințat ca pentru dânșii să se înființeze o Mitropolie independentă, coordinată cu cea sârbească, și ca Biserica episcopească din Transilvania să se înalțe la demnitatea mitropolitană. Totodată, aflu a te denumi Domnia Ta de arhiepiscop și mitropolit al românilor greco-orientali din Transilvania și Ungaria. Viena, în 24 decembrie 1864. Francisc Iosif“. În ianuarie 1865, Șaguna a mers să mulțumească personal împăratului.

1868 – S-a înființat al patrulea centru diplomatic

Numit la 24 decembrie 1868 agent diplomatic al României la Viena, Ludovic Steege a fost ulterior acreditat și în Berlin și Petersburg.

1872 – A încetat din viață Radu Ionescu

Ivăncescu Răducanu; 1834, București – 24 decembrie 1872, București

Poet, precursor al lui Bacovia, ziarist și critic literar. A făcut studii literare si filosofice (neterminate) la Paris, unde a colaborat la Buciumul lui Cezar Bolliac. Revenit la București în 1860, a colaborat la Dâmbovița lui Bolintineanu, devenită ulterior Independința, apoi Independința română, pe care a și condus-o. A fost colaborator și membru în comitetul de redacție la Revista română, redactor responsabil la Uniunea română, redactor la Românul lui C.A. Rosetti, a condus Conștiința națională, publicând versuri, proză literară (este unul dintre prezumtivii autori ai romanului neterminat Don Juanii din Bucuresti), critică literară și teatrală, articole teoretice (Principiile criticii) care fac din el un precursor al lui Titu Maiorescu și numeroase articole politice de orientare liberală. După 1865 a renunțat la gazetărie, îndeplinind diferite funcții administrative și politice: director în Ministerul Cultelor, deputat de Argeș, agent diplomatic al României la Belgrad. A publicat:  Cânturi intime, Odă la România, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza și Unirea completa a Principatelor, Din istoria teoriei și criticii literare românești etc.

1877 – A încetat din viață Nicolae Popescu (6 octombrie 1836, Zorlențu Mare, Caraș-Severin – 24 decembrie 1877, Lugoj)

Pictor bănățean; a pictat icoane și biserici, compoziții pe teme istorice și religioase

1892 – S-a înființat cel dintâi consulat general al României la Copenhaga

În 1914 a fost deschis consulatul onorific al Danemarcei la București.

1897 – Octavian Goga a debutat cu poezia Atunci și acum

În numărul din 12/24 decembrie, ziarul Tribuna din Sibiu i-a publicat lui Octavian Goga prima poezie, Atunci și acum, semnată „Tavi”. Ion Pop-Reteganul de la Revista Ilustrată (Bistrița) i-a scris la poșta redacției: „Ai talent, tinere amic, cultivează-l cu diligență, că poți deveni mare. Ziua bună de dimineață se arată. Nu cumva să neglijezi datorințele de studinte”.

1900 – S-a născut Ioan Anestin

Ion Valentin Anestin; 24 decembrie 1900, București – 6 decembrie 1963

Pictor, sculptor, scenograf, gravor, caricaturist, jurnalist, dramaturg și critic de artă. A frecventat Academia de arte frumoase din București (1918–1920), unde l-a avut profesor pe sculptorul Frederic Storck și Academia liberă de artă, înființată de pictorul Arthur Verona. După 1921, s-a dedicat plasticii și publicisticii, desfășurând o prodigioasa activitate de cronicar teatral și de artă, de prozator și dramaturg, precum și de grafician (caricatură și desen umoristic). A semnat pagina teatrală și prezentarea grafică la săptămânalul Vremea (1931–1943) și a colaborat asiduu la diversele publicații interbelice. Pentru caricaturile antistaliniste publicate în Gluma, cu legenda Măcelarul din Piața Roșie, în 1944, Anestin a fost suspendat cinci ani din activitatea ziaristică și apoi închis.

1904 – S-a născut Joseph M. Juran

24 decembrie 1904, Brăila – 28 februarie 2008, New York

Inginer american de origine română, membru de onoare (din 1991) al Academiei Române. Tatăl său, cizmar de meserie, a plecat în 1909 în SUA pentru un trai mai bun, iar după trei ani familia s-a reunit în Minneapolis, din statul Minnesota, la granița cu Canada. A fost licențiat în inginerie electrică al Universității din Minnesota, Doctor în Științe Juridice al Universității din Loyola iar ulterior, profesor de Inginerie industrială la Universitatea din New York. A fost expert tehnic și consultant pentru economie mondială al Administrației Centrale a SUA și a unor mari companii americane sau transnaționale.

1911 – A încetat din viață Ioan Pușcariu (10 octombrie 1824, Sohodolul Branului, Transilvania, Imperiul Austriac/Brașov – 24 decembrie 1911, Bran, Comitatul Făgăraș, Austro-Ungaria/Brașov)

Istoric și scriitor; membru titular al Academiei Române; a fost distins cu Medalia Bene Merenti

1916 – Demisia Guvernului Ion I.C. Brătianu (3). Instalarea Guvernului Ion I.C. Brătianu (4)

Guvernul Ion I.C. Brătianu (3) a fost un Consiliu de miniștri liberal, care a guvernat în perioada 4/17 ianuarie 1914–11/24 decembrie 1916. În acest interval a izbucnit primul război mondial; Consiliul de Coroană s-a pronunțat pentru adoptarea poziției de neutralitate; a încetat din viață Regele Carol I; s-a încheiat Convenția militară cu Antanta; la 14 august 1916, Consiliul de Coroană a decis intrarea României în război împotriva Austro-Ungariei; Armata Puterilor Centrale a ocupat cea mai mare parte din țară și Capitala, familia regală, Parlamentul și Guvernul fiind nevoite să se retragă la Iași. În urma înfrângerilor militare din toamna anului 1916, a urmat o perioadă grea pentru poporul român, care a trebuit să suporte jaful și ocupația. Realitatea a arătat că guvernanții nu au luat măsurile necesare pentru dotarea corespunzătoare a armatei, iar planurile de acțiune militară s-au dovedit nerealiste. În conștiința publică s-a creat un curent împotriva liberalilor, vinovați de „pierderile inutile” din campania militară a anului 1916.

Guvernul Ion I.C. Brătianu (4) a fost un Consiliu de miniștri de uniune națională (PNL+PCD) prezidat tot de Ion I.C. Brătianu cu vice-prim-ministru Take Ionescu. S-a format la Iași și a guvernat în perioada 11/24 decembrie 1916–26 ianuarie/8 februarie 1918), trecând imediat la reorganizarea comandamentului, înzestrarea armatei cu echipament modern cumpărat de la aliați.

1918 – Decretele unirii Transilvaniei cu România

Regele Ferdinand I a emis la 11/24 decembrie 1918 Decretul-Lege nr. 3.631/11 decembrie 1918 Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Satmarului și Maramureșului cu Vechiul Regat al României, care a validat Marea Unire: „Ținuturile cuprinse în hotărârea Adunării Naționale din Alba-Iulia dela 18 Noemvrie/1 Decemvrie 1918 sunt și rămân de-a-pururea unite cu Regatul României”, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 13/26 decembrie 1918. În același Monitor oficial a fost publicat și Decretul-Lege nr. 3632/11 decembrie privitor la instituirea conducerii serviciilor publice în Transilvania, care a stabilit în art 1: „În mod provizoriu și până la definitivă organizare a României întregite, însărcinăm cu conducerea serviciilor publice din ținuturile prevăzute în Decretul-Lege No. 3.631, consiliul dirigent emanat din Adunarea Naționala dela Alba-Iulia din 18 Noemvrie/1 Decemvrie 1918” și la art.2: „Vor rămîne însă în administrația guvernului regal afacerile străine, armata, căile ferate, poștele, telegrafele, telefoanele, circulația fiduciara, vămile, împrumuturile publice și siguranța generală a Statului”.

1918 – Trupele Armatei Române au intrat în Cluj

„În data de 23 decembrie, în timp ce ultima unitate militară secuiască părăsea orașul, la Cluj sosise deja personalul însărcinat cu pregătirea cazării celor 40 de ofițeri români. În aceeași zi, primarul localității, Gusztáv Haller a participat la o întrevedere cu gen. Gherescu, desfășurată la Apahida, cu scopul clarificării unor detalii referitoare la operațiunea de ocupare. Gherescu a afirmat că intențiile sale sunt pașnice, dar că va reprima cu asprime orice răzvrătire sau dezordine. A dat asigurări primarului Haller că administrația existentă a orașului nu va fi stingherită sub nici o formă. Conform celor stabilite, în jurul amiezii zilei de 24 decembrie armata română a intrat în orașul Cluj, fiind salutată de către Senatul Național Român și țăranii români din împrejurimi. Festivitatea s-a desfășurat în Piața Regelui Matia” [Istoric Peter Weber – De la Kolozsvár la Cluj. Ultimul episod al regimului ungar].

1922 – S-a născut Victor Torynopol

Victor Comei Fiorescu; 24 decembrie 1922, Lugoj – 16 februarie 1985, București

Poet, diplomat. A urmat Școala normală de învățători din Caransebeș (1934–1942) și Școala superioară de cooperație din București, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1946–1950), licențiat în Filosofie. A fost funcționar la Institutul Național al Cooperației și Banca Națională, asistent, apoi lector la Institutul de Studii Economice București, director de cabinet în Ministerul Cultelor, consilier la Direcția Presei și Relațiilor Culturale din MAE, atașat cultural la ambasada română din RPD Coreană și Elveția, director adjunct în Direcția Relațiilor Culturale din MAE, consilier cultural la ambasada română din Franța, director adjunct la Direcția Presei din MAE, ambasador în Argentina, Uruguay și Chile. A debutat publicistic în revista Vremea (1942) și editorial cu volumul Cartea cu sânge, pâine și cocs (1945, Premiul Editurii Forum), urmat de Viscolul și armonia, Zbor prin subcuvinte, Artere de taină, Cânepa iubirii, Impresii de călătorie – Franța în patru anotimpuri.

1924 – S-a născut Vasile Cosma

24 decembrie 1924, Cara–Cojocna, Cluj – octombrie 2002, Craiova

Actor de teatru și film, membru al UNITER. A fost membru fondator și director al Teatrului de Stat din Reșița. După peregrinări pe la teatrele din Arad și Timișoara, s-a stabilit în 1965 la Craiova, la Teatrul Național, unde a jucat până în ultimele clipe de viață. A stabilit pe scena craioveană un adevărat record (neegalat de vreun alt actor român) prin interpretarea și recrearea a 9 personaje shakespeariene: Petruchio din Femeia îndărătnică, Regele, Hamlet, Tezeu, Othello, Regele Lear, Falstaff din Nevestele vesele din Windsor, Macbeth, Edmund de Langley. Deși se considera inapt de a juca Caragiale, regizorul Mircea Cornișteanu l-a convins de contrariul, astfel încât Vasile Cosma a strălucit în roluri ca: Trahanache, Cetățeanul turmentat, Conu Leonida, Dragomir din Năpasta. A jucat și în filme: Dacii, Mușatinii, Stejar – extremă urgență, Dimitrie Cantemir, Patima, Mere roșii, Buzduganul cu trei peceți, Gustul și culoarea fericirii, Ecaterina Teodoroiu, Vlad Țepeș, Faleze de nisip, Începutul adevărului (Oglinda) etc. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural cl.IV (1967).

Gustul și culoarea fericirii (1978) • Mitică Popescu, Cornelia Gheorghiu, Vasile Cosma, Dorel Vișan, Petre Gheorghiu etc.

1925 – S-a născut Tudorel Popa

24 decembrie 1925, Iași – 24 martie 1978, București

Actor de teatru și film. A copilărit la Iași și s-a refugiat împreună cu familia la București în 1942, unde a urmat cursurile Facultății de Chimie Industrială de la Politehnică și în paralel, ale Institutului de Teatru. A debutat ca actor în 1949, jucând apoi la Teatrul Municipal, la Studioul actorului „C.I. Nottara” (ulterior Teatrul „Nottara”) și în final la Teatrul Mic. Pentru o scurtă perioadă a fost asistent universitar la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. În cei peste 30 de ani de activitate a realizat roluri memorabile, jucând în piesele Mincinosul de Goldoni, Ocolul pământului în 80 de zile de Kochout, Emil și detectivii de Kessner, Liturghia de la miezul nopții de Peter Karvars, Căsătoria de Gogol, Cauțiunea de Hans Lucke, Conu Leonida față cu reacțiunea de I.L. Caragiale, Cântăreața cheală de Eugen Ionescu, Profesiunea Doamnei Warren de Bernard Shaw, Micii burghezi de Gorki, Vrăjitoarele din Salem de Arthur Miller, Monsserat de Robles etc. A jucat în peste 20 de filme, câștigându-și notorietatea prin interpretarea personajului Paganel din serialul de televiziune Aventurile echipajului Val-Vîrtej.

Toate pânzele sus Episodul 5 Cântecul sirenei

1928 – A încetat din viață Nae Leonard (Leonard Nae; 13 decembrie 1886, Galați – 24 decembrie 1928, Câmpulung)

Renumit tenor cu carieră națională și internațională, supranumit Prințul operetei .

1933 – S-a născut Ion Țugui

24 decembrie 1933, Vicovu de Jos, Suceava – 20 februarie 2002, București

Poet, romancier, eseist și muzician, ufolog și parapsiholog. A absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu” secția de Interpretare (1954–1959) și teoretică (1959–1964). A debutat literar în revista Luceafărul în 1958. A fost membru al orchestrei Operei Române, redactor pentru emisiunile radiofonice pentru copii și tineret la Radiodifuziunea Română, profesor la Liceul „George Enescu”, iar din 1971 comentator publicist la ziarul România Liberă, colaborator la România literară, Luceafărul, Viața Românească etc. A publicat poezii: Versuri, Lava intermediară, Viață și priveliști din Infern, poeme: Inițiere și elogiu. Poem antirăzboinic, Cânturile marelui pod, eseuri: Arta fascinației, reportaje: Petrol și oameni, Călător în zările de acasă, Sufletul între teroare și sublim, teatru: Bătălia de la Podul Înalt, povestiri, nuvele, roman: Voievodeasa, Exerciții de existență și Trilogia solemnităților – Solemnitățile supușilor, Solemnitățile fericiților, Solemnitățile umiliților și literatură ezoterică.

1934 – S-a născut Gheorghe Vodă

24 decembrie 1934, Văleni, Ismail, RSSM/Cahul, Moldova – 24 februarie 2007, Chișinău, Moldova

Poet, scenarist și regizor de filme moldovean. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic de Stat „Ion Creangă” din Chișinău și apoi cursurile superioare de regie și scenaristică la Institutul de Cinematografie din Moscova, VGIK (1964–1966). A lucrat ca ziarist și poet. Primele sale volume de poezii, Zborul semințelor, Focuri de toamnă, Ploaie fierbinte, Aripi pentru Manole se înscriu în contextul resurecționist al scriitorilor șaizeciști basarabeni, care au făcut efortul de a scoate literatura din schemele ideologizante ale vremii și de a-i imprima o accentuată conștiință estetică și națională. Începând din anul 1988, el s-a aflat în primele rânduri ale militanților pentru refacerea conștiinței civice naționale, pentru promovarea și afirmarea valorilor perene ale limbii, culturii și istoriei românilor moldoveni. A participat activ la toate manifestările anticomuniste și naționale din RSS Moldovenească.

1938 – S-a născut Bebe Barbu

Ion Barbu; 24 Decembrie 1938, Craiova – 2 Mai 2011, Pitești

Fotbalist care a evoluat în postul de apărător. A jucat fotbal la FC Pitești (1959–1974), fiind căpitanul echipei în meciul cu Real Madrid (1972) și cu Nottingham Forest (1979) și a jucat de 224 de ori în prima ligă. A evoluat de șapte ori în prima reprezentativă a României, pentru care a debutat în 1967, într-o partidă cu Polonia. După ce s-a retras din cariera de jucător a antrenat formațiile Muscelul Câmpulung, Metalurgistul Cugir, iar apoi a devenit președinte al AJF Argeș.

1939 – A fost dat în folosință Pasagiul inferior din Calea Griviței

Pasajul rutier pe sub Podul Constanța a fost construit în cinci luni, fiind „[…] deschis în ajunul Crăciunului 1939, făcând să dipară coșmarul celor 124 trenuri în 24 ore, care întrerupeau, fără somare, circulația zecilor de mii de oameni ce trebuiau să treacă zilnic bariera. Șoseaua asfaltată pe care se putea circula cu ușurință cu 70–80 km/oră spre Titu și Târgoviște, nu servea la mare câștig de timp, căci trei bariere […] anihilau câștigul de timp oferit de pavagiul de asfalt” [Revista Urbanismul, sub semnătura C.S. (probabil urbanistul Cincinat Sfințescu)].

1940 – S-a născut Tică Oțet

Constantin Oțet; 24 decembrie 1940, Șimian, Mehedinți – 19 februarie 1999, Damasc, Siria

Fotbalist, antrenor de fotbal. În 1959 a debutat la Metalul Turnu Severin, dar mai multe accidentări l-au forțat să-și încheie cariera la doar 23 de ani. A devenit antrenor al clubului Universitatea Craiova – a câștigat Campionatul României la juniori, în sezoanele 1968–1969 și 1975–1976, ca antrenor secund, a contribuit la câștigarea primul titlu de campioană din istoria clubului (1973–1974) și din nou în sezonul 1980–1981; ca antrenor principal, a câștigat Cupa României în 1983 și a ajuns în 1982 până în semifinalele Cupei UEFA. A fost profesor la Facultatea de Educație Fizică și Sport a Universității Craiova (1969–1977), antrenor secund la FC Argeș Pitești – a câștigat Campionatul României 1978–1979. A promovat echipa Constructorul Craiova în Divizia B (1989–1990). A fost directorul Centrului de Copii și Tineret al Universității Craiova, apoi a devenit director tehnic al Universității, pentru ca în 1997 să revină în postul de antrenor principal. A fost director tehnic la FC Al Nassr (Arabia Saudită), cu care a câștigat Cupa Campionilor Golfului, antrenor al echipei siriene SC Al-Jaish cu care a câștigat titlul în Premier League și a ajuns în finala Cupei Cupelor Arabe.

1941 – România a rupt relațiile diplomatice cu Mexicul

Relațiile bilaterale ale celor două state s-au stabilit la 1 octombrie 1935. La 15 octombrie 1940, guvernul generalului Ion Antonescu a întrerupt relațiile diplomatice cu Mexicul, prin rechemarea în țară a însărcinatului cu afaceri, Vintilă Petala, și închiderea Legației României de la Mexico City, iar însărcinatul cu afaceri al Mexicului la București, Francisco Vasquez-Tressera, a fost informat că interesele României în Mexic vor fi reprezentate de Legația României la Washington. La 24 decembrie 1941, relațiile diplomatice dintre cele două state au fost întrerupte din cauza războiului, în urma declarării stării de război între SUA și Marea Britanie, pe de o parte și România antonesciană, pe de altă parte.

1941 – S-a născut Ștefan Tudor (Melnic)

24 decembrie, 1941, Cureșnița, Soroca, R. Moldova

Poet, prozator, publicist, autor de cărți pentru copii. A absolvit Universitatea „Alecu Russo” din Bălți, Facultatea Română-Franceză în 1964. A predat Limba franceză în mai multe şcoli din sudul şi centrul Basarabiei, a lucrat timp de 10 ani la Teleradio Moldova, redacţia emisiunii pentru copii, a fost redactor la editurile Lumina şi Literatura artistică, redactor la Comitetul de Stat pentru Edituri, Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi, corespondent, redactor-şef al revistei Alunelul. A debutat editorial în 1973, cu volumul de povestiri Casa puiului de soare. A mai publicat volume de povestiri: Verde căpitan şi echipa lui, Comandant în vacanţa de vară, Avionul, Băieţelul din balon; volume de versuri: Mi-i dor de iepuraşi, Mingea fermecată, Coroana de regină, Prietenul; nuvela documentară Poveste amară. A fost laureat al Premiului Uniunii Ziariştilor pentru cea mai valoroasă lucrare publicistică (1990).

1944 – S-a născut Kamocsa Béla „Kamo”

24 decembrie 1944, Oradea – 14 ianuarie 2010, Timișoara

Instrumentist (chitară bas, chitară electrică) și cântăreț, interpret de muzică rock, blues și jazz. A fost membru fondator (1962) al formației Phoenix, unde a fost prezent până în anul 1971. În 1982 a întemeiat Bega Blues Band, una dintre primele formații românești dedicate muzicii blues, alături de care și-a petrecut restul carierei. Mai puțin cunoscută este activitatea lui în formația jazz-rock Gramophon (1972–1976, 1978–1981) și în trioul de jazz Theophrastus (1981). Kamo a fost fondatorul Galei blues-jazz internațional din Timișoara (1990) și a Festivalului de jazz de la Gărâna.

Bega Blues Band – Muddy Waters Blues

1945 – S-a născut Cristian Livescu

24 decembrie 1945, Focșani

Scriitor, critic literar și de artă, profesor și publicist. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității București în 1968. A fost redactor la ziarul Ceahlăul din Piatra Neamț, unde a publicat numeroase articole, cronici, recenzii, interviuri legate de fenomenul artistic, literar și teatral, consilier la Inspectoratul pentru Cultură al județului Neamț, consilier județean, președinte al Comisiei de cultură, învățământ, sănătate, cercetare științifică, contribuind la reforma în instituțiile de cultură din județ. A debutat literar, în revista Ateneu (1971). Este autor al volumelor: Scene din viața imaginară, Voluptatea Labirintului, Întâiul Eminescu, Gânditorul de la Humulești, Eminescu și enigmele Caietului vienez. A primit, în anul 1997, premiul revistei Convorbiri literare.

1949 – S-a născut Mircea Diaconu

24 decembrie 1949, Vlădești, Argeș

Actor de teatru și film, politician și profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în 1971. A debutat în 1970, la Teatrul „Bulandra”, unde a fost angajat (1972–1982), apoi a devenit actor, o perioadă director, al teatrului „Nottara”. Debutul în cinematografie a avut loc în 1971, cu filmul Nunta de piatră. A fost primul actor din România care și-a dat demisia, devenind liber profesionist (1990). A fost membru în Consiliul Național al Audiovizualului (CNA), senator europarlamentar membru al Grupului ALDE, vice-președinte al Comisiei pentru Cultură și Educație, candidat la președinția României. Evident, cu atâtea funcții, mai joacă teatru doar în mediul politic…

Mere roșii (1976) • Mircea Diaconu, Ion Cojar, Carmen Galin, Florin Zamfirescu, Mitică Popescu etc.

1958 – S-a născut Ionela Lăzureanu

24 decembrie 1958, Bacău

Sculptoriță și profesoară. A studiat la Academia de Artă „George Enescu” din Iași, specialitatea Sculptură. Este profesoară la Colegiul Național de Artă „George Apostu” din Bacău, membră titulară al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Are participări la anualele Filialei UAP Bacău, expozițiile Atelier 35, expoziții de grup, bienale, saloane naționale și internaționale.

Biografie ilustrată [Artindex]

1958 – A încetat din viață George Udrischi (28 octombrie 1867, Fălticeni – 24 decembrie 1958, București)

Medic chirurg veterinar; creatorul unei puternice școli veterinare românești; membru de onoare al Academiei Române

1960 – Modificări în împărțirea administrativă a teritoriului

Prin Legea nr. 3/24 decembrie 1960 pentru îmbunătățirea împărțirii administrative a teritoriului Republicii Populare Romîne, s-au făcut redistribuiri de teritorii și redenumiri de regiuni. Entitatea administrativă maghiară a fost redenumită Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară, modificându-i-se, totodată, și teritoriul. În final, numărul regiunilor s-a redus la 16.

1960 – A încetat din viață Traian Negrescu (3 ianuarie 1900, Craiova – 24 decembrie 1960, București)

Inginer specialist în domeniul metalurgiei; profesor universitar; membru titular al Academiei Române

1964 – Inaugurarea Teatrului „Ion Creangă” din București

Nou înființatul teatru din Piața Lahovari (sediul inițial) nu avea încă un act de identitate, decretul de constituire al Teatrului „Ion Creangă” a fost emis pe 4 mai 1965. În anul 1976 teatrul s-a mutat în noul sediu din Piața Amzei. Prima piesă prezentată pe scena teatrului, chiar în ziua înființării, a fost Harap Alb, în regia lui Ion Lucian, directorul noului teatru.

Totodată, a luat ființă Asociația Internațională a Teatrelor pentru Copii și Tineret, ASSITEJ; Teatrul „Ion Creangă” este membru al asociației, România fiind una dintre țările fondatoare.

1967 – S-a născut Marina Scupra

24 decembrie 1967, București – 30 iulie 2017, București

Cântăreață de muzică ușoară. A urmat cursurile Școlii Populare de Artă din București, clasa Gloria Bordea. A debutat în emisiunea Prietenii lui Așchiuță (1973), a participat la Festivalul național Cântarea României 1981, unde a obținut mențiune în etapa republicană, în 1984 a obținut Trofeul Festivalului de la Mamaia interpretând melodia Joc de copii, compusă de Laurențiu Profeta, a cântat în spectacolele Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din București, în ultimii ani a fost profesoară de Canto–muzică ușoară la Școala Populară de Artă din Pitești.

Ce dor mă cheamă

1968 – Revolta studenților bucureșteni din anul 1968

În Ajunul Crăciunului, studenții colindaseră Capitala. Lucrurile s-au petrecut astfel după relatarea Anei Șincai, capul „golăniei studențești“, cum numise atunci faptele șeful UTC, Ion Iliescu: „Fetele din cămin derulau suluri de hârtie de la ferestre, iar băieții de la Politehnica, câteva zeci, veniți din Grozăvești, dădeau foc la hârtie de jos. Era o atmosferă plăcută. De acolo, spre miezul nopții, am plecat mai mulți să colindăm și la alte cămine. Pe parcurs s-a alăturat un grup masiv de studenți veniti din Grozăvești. Prima destinație a fost căminul din Piața Kogălniceanu, unde am dansat Hora Unirii și am aprins torțe. Am mers apoi în Piața Universității, unde am dansat din nou Hora Unirii. Ajunul Crăciunului era numit atunci «sărbătoare folclorică națională» și nu ne-am închipuit că Hora Unirii poate să fie un delict național. În drum, am trecut pe lângă Ambasada Cehoslovaciei, unde am ovaționat și i-am lăudat pe cehoslovaci pentru Primăvara de la Praga. Le-am spus colegilor că trebuie să mergem să-l colindăm pe Ceaușescu, ca să-și dea seama că nu avem intenții rele“ [Ana Șincai, Adrian Cioflâncă – Cum am devenit instigatoarea numărul 1, Revista „22“, 2006]. Repercusiunile au fost dure, bătăi, arestări, condamnări. Dar, de atunci, studenții au vacanță de Crăciun.

Adevăruri despre trecut: 1968 – Vacanță de Crăciun cu hippie-end [TVR1]

1968 – S-a născut Alexandru Cernat

24 decembrie 1969, București

Pictor, profesor, membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala București, secția Pictură. A urmat Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza“ clasa de Pictură și este absolvent al Universității de Arte București, Facultatea de Arte plastice, Secția Pictură, având profesori pe Marin Gherasim și Vasile Grigore (1997). Lucrează la Muzeul Național de Artă al României, Secția Pedagogie muzeală, atelierul de replici și copii, fiind coordonator al cercului de desen la Muzeul „Theodor Pallady”. Are numeroase participări la expoziții de grup și personale: la Palatul Parlamentului, Sala „Constantin Brâncuși“ (1998), Galeria Orizont (1999, 2001), Galeria Căminul Artei (2003, 2006, 2008), Cercul Militar Național, Galeria Artelor (2004) etc.

1975 – S-a născut Marius Ianuș

24 decembrie 1975, Brașov

Poet și jurnalist, inițiatorul Fracturismului. A debutat în volumul colectiv Ferestre ’98, alături de Ioana Vlașin, Iulian Băicuș, Cecilia Ștefănescu, Doina Ioanid, Angelo Mitchievici și Victor Nichifor, a participat la volumul experimental 40238 Tescani (2000), alături de Ioana Nicolaie, Mihai Ignat, Doina Ioanid, Ioan Godeanu, Domnica Drumea, Mircea Cărtărescu, Cecilia Ștefănescu și Florin Iaru. În volum a debutat cu Manifest anarhist și alte fracturi (2000), nominalizat pentru premiile Uniunii Scriitorilor. Este căsătorit cu Domnica Drumea. În 2007 a publicat la editura Cartea Românească volumul de poezie Ștrumfii afară din fabrică! În anul 2010 și-a renegat activitatea literară și cărțile publicate până atunci, din motive de credință.

1979 – A încetat din viață Ion Bălan (21 ianuarie 1909, Hârșeni, Brașov – 24 decembrie 1979, București)

Poet, publicist

1984 – A încetat din viață George Marcu (18 martie 1913, Perivole, Macedonia de Vest – 24 decembrie 1984, București)

Compozitor, dirijor, folclorist și cântăreț de origine aromână; a fost dirijor și compozitor la Ansamblul macedo-român din București

1987 – A fost dat în exploatare tronsonul de metrou M1 Crângași–Gara de Nord

S-a făcut astfel legarea zonelor industriale cu Gara CFR. Are o lungime de 2,83 km, 1 stație. Ulterior a fost adăugată și Stația Basarab.

1987 – Gabriel Andreescu a fost arestat sub acuzația de „trădare”

Între 1983–1987, Gabriel Andreescu a transmis clandestin în străinătate, între altele postului de radio Europa Liberă, informații privitoare la violarea drepturilor omului în România. A scris și trimis de asemenea texte anti-comuniste și studii, dintre care unele au fost ulterior publicate în Occident. Primele anchete de Securitate au început în anul 1979. A fost arestat pentru activitatea sa anticomunistă în 24 decembrie 1987 și acuzat de trădare (dar cercetat în libertate, începând cu luna ianuarie 1988, în urma protestelor internaționale determinate de arestarea sa). A continuat totuși să scrie și să transmită în „Lumea liberă” scrisori de protest până la căderea regimului. Unele dintre acestea, de exemplu Lettre à la Conférence de Cracovie (1988) și Le devoir d’ingérence (1989), au fost publicate în presa occidentală (L’Autre Europe and Libération). În timpul întrunirii CSCE de la Paris, din luna iunie 1989, a declarat greva foamei ca protest față de continua încălcare a drepturilor omului în România. A fost mutat din București și trimis în domiciliu forțat la Buzău, apoi din nou arestat, dar eliberat odată cu victoria revoluției din decembrie 1989.

1989 – Revoluția anticomunistă și anticeaușistă din România – Ziua a opta

În noaptea de 23/24 decembrie a avut loc un eveniment controversat – au căzut în apropierea Ministerului Apărării Naționale opt cadre din unitate, printre care și Șeful de Stat Major în USLA, lt. col. Gheorghe Trosca. Ei au fost chemați să apere de teroriști sediul MApN de către Nicolae Militaru, deși ministerul era apărat de tancuri, iar USLA nu avea decat ARO blindate. Militaru nu a dat ordin tancurilor să nu tragă în coloana USLA care urma să apară. Unele surse susțin că Militaru a premeditat incidentul, motivul fiind deconspirarea lui ca agent al serviciului secret al armatei sovietice, deconspirare în care Gheorghe Trosca ar fi jucat un rol. Numele USLA a fost asociat cu numeroase sintagme: „unitate de teroriști”, „unitate de criminali”, iar luptătorii acesteia au fost etichetați drept „teroriști”. Evenimentul petrecut în noaptea 23/24 decembrie a fost descris în ziarul România Liberă din 25 decembrie drept „Nimicirea gorilelor mercenare”, cele două autoblindate ABI fiind „tanchete” venite să atace sediul MapN. Cadavrele cadrelor ucise au fost lăsate în stradă mai multe zile și profanate. Cele opt victime au primit titlul de eroi-martiri ai Revoluției Române din Decembrie 1989. Președintele Traian Băsescu a retras în martie 2011 titlurile pentru Gheorghe Trosca și Eugen Trandafir Cotună în urma unui aviz primit de la CNSAS privind implicarea acestora în poliție politică.

Bucureștiul era un oraș în război. Tancuri, TAB-uri și camioane continuau să patruleze prin oraș și înconjurau punctele problematice pentru a le proteja. La intersecțiile din apropierea obiectivelor strategice au fost construite blocaje rutiere; focuri de armă automată au continuat în Piața Universității și în zonele învecinate, în Gara de Nord (principala stație CFR din oraș) și în Piața Palatului. Revoluționarii au format patrule la Metrou și pe străzi, care controlau trecătorii, cei suspecți fiind reținuți.

A fost prezentat, la Radio și Televiziune, Comunicatul Consiliului Frontului Salvării Naționale, prin care se anunțau măsurile excepționale adoptate: încetarea completă și imediată a focului pe întreg teritoriul țării; predarea obligatorie, către unitățile militare, a armamentului aflat în posesia civililor; integrarea unităților Ministerului de Interne în structura Ministerului Apărării Naționale, care prelua comanda unică asupra tuturor trupelor și mijloacelor de luptă ale țării.

Revoluția română: Ion Iliescu prezintă Comunicatul către țară al CFSN

Ion Iliescu a semnat decretul de înființare a Tribunalului Militar Excepțional, care urma să-i judece pe Nicolae și Elena Ceaușescu.

Radioul și Televiziunea din România au transmis colinde și cântece religioase. Se întâmpla pentru prima dată după mai multe decenii…

Corul Madrigal – Sus la poarta Raiului, Colindița

1989 – A încetat din viață Horia Căciulescu (13 februarie 1922, Belinț, Banat/Timiș – 24 decembrie 1989, București)

Actor de comedie la Teatrul de revistă „Constantin Tănase” și de televiziune; a murit împușcat în zilele Revoluției din decembrie 1989, la bordul mașinii sale, în urma unei erori a unor soldați

2005 – A încetat din viață Pericle Martinescu (11 februarie 1911, Viișoara, Constanța – 24 decembrie 2005, București)

Scriitor, traducător și jurnalist; jurnalul său constituie o cronică fidelă a instaurării regimului comunist în România

2008 – A încetat din viață Haralamb Zincă (Hary Isac Zilberman; 4 iulie 1923, Roman – 24 decembrie 2008, București)

Autor de romane polițiste și cărți-document; director al Casei Uniunii Scriitorilor

2017 – A încetat din viață Ionel Valentin Vlad (22 septembrie 1943, București – 24 decembrie 2017, București)

Inginer și fizician; membru titular, vicepreședinte și președinte al Academiei Române

2018 – A încetat din viață Eugenia Bosânceanu (8 februarie 1925, Rădăuți-Prut, Botoșani – 24 decembrie 2018, București)

Actriță de teatru și film

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită