24 Iulie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Luptele de la Mărăști

 

1484 – Bătălia de la Cetatea Albă

Atac otoman asupra cetății-port Cetatea Albă (24 iulie–7 august 1484), în timpul campaniei sultanului Baiazid al II-lea în Moldova, din iunie–august 1484. Sultanul Baiazid al II-lea „reclama vechile posesiuni sau zone de influență bizantine” [Ștefan Gorovei] și dorea transformarea Mării Negre într-un „lac otoman”. A fost cucerită întâi Cetatea Chilia (5–14 iulie), iar Cetatea Albă va fi cucerită la 7/8 august 1484, devenind astfel raia turcească.

1772 – Congresul de pace ruso-otoman de la Focșani

O etapă importantă în desfășurarea războiului ruso-otoman din 1768-1774 a fost perioada de armistițiu (19/30 mai 1772–9/20 martie 1773), în timpul căreia au avut loc congresele de pace ruso-otomane de la Focșani și București. După semnarea convenției de armistițiu ruso-otomane de la Giurgiu (19/30 mai 1772), a urmat congresul de pace ruso-otoman de la Focșani (24 iulie/4 august–28 august/8 septembrie 1772). Din partea Rusiei, au participat la acest congres contele Grigorii Grigorievici Orlov (favoritul țarinei Ecaterina cea Mare) și Aleksei Mihailovici Obreskov (fost ambasador al Rusiei la Istanbul). Delegații otomani erau Yenișehirli Osman Efendi (fost reis efendi) și Yasinci-Zade Osman Efendi (teolog musulman de rang înalt). Delegațiile boierești ale Moldovei și Țării Românești au cerut independența de fapt, sub garanția Austriei, Rusiei și Prusiei, și unirea celor două țări românești, invocând în sprijinul cererilor, „capitulațiile” acordate Țărilor Române de Poarta Otomană. După o singură lună de negocieri, congresul s-a încheiat fără nici un rezultat. Durata scurtă și eșecul congresului a fost provocat intenționat de solicitarea de la început a independenței Hanatului Crimeii, de către primul delegat rus, Orlov, sperând că apoi se va aplica imediat planul fantezist rusesc de atacare a Istanbulului. Între timp, situația internă și internațională a Rusiei se înrăutățise, se raporta imposibilitatea atacării Istanbulului de către armata terestră și flota militară ruse, cel puțin în viitorul apropiat. În aceste condiții, țarina Ecaterina a II-a a acceptat propunerea cancelarului N.I. Panin de reluare a tratativelor de pace ruso-otomane. La rândul lor, conducătorii otomani doreau în continuare să câștige timp și să amâne cât mai mult reluarea operațiunilor militare. Astfel ambele părți combatante se pronunțau pentru organizarea unui nou congres de pace, care se va organiza la București, între 29 octombrie/9 noiembrie 1772–9/20 martie 1773.

 

Ziua Poliției de Frontieră Române

1864 – S-a creat Poliția de Frontieră a Principatelor Române Unite

Prin Decretul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza nr. 892 din 24 iulie/5 august 1864, se generaliza existența acestor unități pe întreg teritoriul României. A unificat grănicerii munteni și moldoveni, punând bazele instituției moderne de pază a frontierelor țării. Grănicerii erau organizați pe pichete și erau dispuși pe linia Carpaților și a Dunării. Decretul a fost întărit prin Legea pentru Organizarea Puterii Armate în România votată de Adunarea Legislativă la 27 noiembrie/9 decembrie 1864. Data de 24 iulie a fost desemnată ca Ziua Poliției de Frontieră Române, prin articolul nr. 45 din OUG nr.104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române.

 

1868 – Convenții poștale

Convenția poștală între România și Austro-Ungaria și Convenția poștală româno–germană au fost semnate la Viena în data de 24 iulie 1868.

1876 – S-a format Guvernul Ion C. Brătianu (1)

Guvern în întregime liberal („liberal pur”), sub conducerea lui Ion C. Brătianu, supranumit Vizirul pentru conducerea sa autoritară, care a guvernat între 24 iulie/5 august 1876–24 noiembrie/6 decembrie 1878. Cabinetul, cu mici remanieri, a condus țara până în 1888, cea mai lungă guvernare de partid din istoria vechii Românii. A fost urmat de Guvernul Ion C. Brătianu (2): 25 noiembrie 1878–10 iulie 1879; Guvernul Ion C. Brătianu (3): 11 iulie 1879–9 aprilie 1881; Guvernul Ion C. Brătianu (4): 9 iunie 1881–20 martie 1888. A fost și o întrerupere, în perioada 10 aprilie–8 iunie 1881, cu Guvernul Dimitrie C. Brătianu, care a organizat ceremonia de încoronare a lui Carol I și a soției sale, Elisabeta, ca suverani ai României. Pe durata acestor mandate, au avut loc evenimente importante: proclamarea Independenței (10 mai 1877); Congresul de Pace de la Berlin; România a primit Dobrogea și Delta Dunării la schimb cu sudul Basarabiei; Revizuirea Constituției; Legea pentru organizarea Dobrogei; canalizarea Dâmboviței; răscumpărarea căilor ferate, statul preluând exploatarea și administrarea acestora; înființarea Direcțiunii princiare a CFR; înființarea Băncii Naționale; Proclamarea Regatului; Legea asupra străinilor; România a aderat la Dubla Alianță (1883); revizuirea Constituției; Legea electorală din 1884; înființarea Domeniilor Coroanei; reducerea termenului învoielilor agricole la 2 ani și jumătate; Legea pentru încurajarea industriei naționale din 1887; Războiul vamal cu Austro-Ungaria etc.

1894 – S-a născut Andrei Oțetea

24 iulie 1894, Sibiel, Sibiu – 21 martie 1977, Paris

Istoric, specialist în istoria Evului Mediu și a epocii moderne, profesor universitar, publicist, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A studiat la Sorbona limbile italiană și franceză și a urmat, în paralel, cursurile Școlii de Științe Politice. Întors în țară în 1927, a fost numit la catedra de Istorie universală modernă și contemporană a Universității din Iași al cărei rector a fost între anii 1935–1947. Între 1939–1947, cu întreruperi, a fost și director al Teatrului Național din Iași. Din 1947 a devenit titular al catedrei de Istorie universală la Universitatea din București și prorector, iar în anul următor a fost șeful catedrei de Istorie universală, până în 1964. Activitatea sa științifică s-a completat prin cercetările făcute ca specialist în istoria evului mediu și a epocii moderne universale la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, pe care l-a și condus, și prin articolele publicate în prestigioasele reviste de istorie Studii, Revue Roumanie d’Histoire, editate de Academia Română. A fost redactor responsabil la editarea Tratatului de Istorie a României patronat de Academia Română. Din lucrările sale: Francesco Guicciardini – viața publică și gândirea politică, Contribuții la problema Orientului, Renaștere și Reformă, Renașterea.

1909 – S-a născut Costache Agafiței

24 iulie 1909, Iași – 1 iunie 2002, Iași

Pictor si grafician, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A studiat la Academia de Arte Frumoase Iași, clasa Octav Băncilă și Gheorghe Popovici (1927–1932). A urmat și cursurile Școlii de pictură de la Baia Mare. Ca student, a participat la Salonul Oficial de Artă, organizat de Ștefan Dimitrescu la Iași. A fost custode al Pinacotecii ieșene, director al Muzeului de Artă, cadru didactic la Facultatea de Arte Plastice (1963–1968), președinte al Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala Iași (1958–1965). Din 1930, a participat la numeroase expoziții personale și de grup în Iași, București, Râmnicu Vâlcea, Lugoj și în alte locuri din țară. Expoziții personale: la Ateneul Român (1946), „30 de ani de activitate plastică” (1966), „Omagiu lui Octav Băncilă” (1972, împreună cu Miron Agafiței și Gabriela Agafiței), „Retrospectivă Costache Agafiței” (Ateneul Român, 1976), „Aniversarea a 85 de ani” (Muzeul de Artă Iași, Sala Voievozilor, 1994). A lucrat la restaurarea picturii cupolei Teatrului Național din Iași, împreună cu pictorul Nicolae Popa (1955–1956), a realizat lucrări de pictură reprezentând ctitoriile lui Alexandru Lăpușneanu, în Complexul Muzeistic al Mănăstirii Slatina (Suceava). A realizat compoziții cu tematică istorică: Hora Unirii, Portretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza și Intrarea lui Mihai Viteazu în Iași. În calitate de vice-președinte al Colectivului pentru Monumente Istorice Iași, s-a implicat în apărarea și salvarea monumentelor istorice din Iași și împrejurimi. Lucrările sale se găsesc în muzee de artă din țară (Iași: Palatul Culturii, Muzeul Unirii, Muzeul Literaturii Române, Academia Română, Filiala Iași; Muzeul de Artă Galați, Muzeul de Artă Bacău, Muzeul de Artă Baia-Mare, Muzeul de Istorie Națională București) și în colecții particulare din Austria, Franța, Germania, Japonia, Israel, Canada și China. A primit Premiul pentru pictură acordat de Ministerul Cultelor și Artelor și al Primăriei Iași (1937).

Imagini: Agafiței Costache [Artindex]

1914 – S-a născut Paulin Lecca

Victor Lecca; 24 iulie 1914, Babele, Ismail, Basarabia, Imperiul Rus/R. Moldova – 1 februarie 1996, Mănăstirea Rogozu, Vrancea

Părinte arhimandrit basarabean, duhovnic, scriitor, traducător și misionar în Biserica Ortodoxă Română. A urmat Seminarul și Facultatea de Teologie Ortodoxă de la Chișinău, iar în anul 1940 a intrat ca frate la Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea, ctitoria Sf. Ierarh Calinic de la Cernica, unde, după război, a fost călugărit sub numele de Paulin. Discipol al lui Nichifor Crainic (unul dintre cei mai străluciți profesori al Facultății de Teologie de la Chișinău în perioada interbelică), dar și al lui Gala Galaction, a căutat să le urmeze exemplul lor atât pe calea scrisului, cât și a misionarismului ortodox (cu implicită tentă națională). În perioada 1941–1943 a fost preot misionar în câteva sate din Transnistria și la Odessa. A fost arestat și chiar condamnat la moarte, pentru refuzul de a face serviciul militar (din motive confesionaleși naționale), dar sentința nu a fost executată. A devenit ieromonah, apoi arhimandrit, o vreme stareț la Mănăstirea Arnota. De-a lungul vieții sale monahale, de peste o jumătate de veac, a mai trecut pe la mănăstirile Govora, Cozia, Schitul Rarău, Gologanu, Antim, sfârșind retras la mănăstirea de maici de la Rogozu, Vrancea. A fost și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Dunării de Jos și din Arhiepiscopia Bucureștilor. La Rarău și Antim a fost parte în Rugul Aprins, cunoscându-i îndeaproape, între alții, pe ieroschimonahul Daniil (Sandu Tudor) și pe duhovnicul rus Ioan Kulighin. A scris pagini catehetice, exegetice, apologetice, memorialistice, majoritatea ajunse postum la cunoștința marelui public: De la moarte la viață, Ce este moartea?, Frumosul divin în opera lui Dostoievski, Rugăciunea vameșului, Cum să citim Biblia în învățătura Sfinților Părinți. A tradus mult din rusă: Igor Smolici – Din viața și învățătura stareților, Serghei Bulgakov – Icoana și cinstirea sfintelor icoane, una dintre versiunile romanești la Pelerinul rus.

1917 – A început Bătălia de la Mărăști

Bătălia de la Mărăști a fost una dintre principalele bătălii desfășurate pe teritoriul României în timpul primului război mondial (11/24 iulie–19 iulie/1 august). A fost o operațiune ofensivă a armatei române și armatei ruse cu scopul de a încercui și distruge Armata a 9-a Germană.

Bătălia a început la 11/24 iulie, fiind precedată de un bombardament puternic asupra pozițiilor inamice, distrugerile produse facilitând ofensiva trupelor de infanterie. Au fost eliberate mai multe sate, între care și Mărăști, amenajat de adversari ca un puternic centru defensiv. Până la sfârșitul zilei, Armata II a rupt frontul inamicului pe o lărgime de 10 km. Și în ziua următoare, 12/25 iulie, ofensiva a continuat cu vigoare, fiind eliberate, între altele, localitățile Câmpuri, Vizantea Mănăstirească, Roșculești, Răcoasa. Armata II română, comandată de generalul Alexandru Averescu, a înfrânt armata germană.

1922 – S-a născut Eugen Teodoru

24 iulie 1922, Galați – 23 septembrie 2008, București

Scriitor. A urmat simultan Școala de Ofițeri de Jandarmi (1942–1944) și Facultatea de Științe Juridice din București (1942–1946). A fost ofițer, combatant pe front (1944–1962). După trecerea în rezervă a ocupat funcția de redactor-șef la Revista Arhivelor de Stat, din Direcția Generală a Arhivelor Statului București. De-a lungul impului a fost secretar literar al Ansamblului de Cântece și Dansuri Ciocârlia, redactor la Televiziunea Română, redactor principal la revista Pentru Patrie, membru în Consiliul de conducere al revistei Săptămâna. A debutat la Tînărul Scriitor (1957), cu nuvela Camila. Din scrierile sale: Croitor pentru săraci, Microbuzul de seară, Flăcări pe chei, Răgaz, Port dunărean, Frumoasele garnizoanei, Sub temelii, Diana, Podul de foc, București, oraș de vis și de dor, Moartea boxerului, Din scrinurile regilor, Nunta cu sănii, Din legendele Dunării, Corabia mistuită, Brelocuri, Zori în ceață, Pasagera.

1923 – Tratatul de la Lausanne

S-a semnat la 24 iulie 1923 între Regatul Unit al Marii Britanii, Franța, Italia, Japonia, Grecia, Iugoslavia și România, pe de-o parte și Turcia, pe de altă parte. Tratatul a pus capăt războiului revoluționar turc dintre aliații din primul război mondial și forțele naționaliste aflate sub controlul Marii Adunări Naționale a Turciei cu sediul în Ankara, aflate sub comanda lui Mustafa Kemal Atatürk și a asigurat recunoașterea internațională a suveranității noului stat Republica Turcia, proclamată la rândul ei drept stat succesor al Imperiului Otoman.

Tratatul delimita frontierele Greciei, Bulgariei și Turciei, care renunța la pretențiile asupra Insulelor Dodecaneze, Ciprului, Egiptului, Sudanului, Irakului și Siriei, renunța la privilegiile sale din Libia, așa cum erau definite în Tratatul de la Ouchy din 1912 și se obliga să recunoască, între altele, noile state în hotarele fixate (inclusiv insula Ada-Kaleh aparținând României). Regiunea locuită de kurzi, cunoscută cu numele istoric de Kurdistan, a fost împărțită între Turcia, Siria, Irak și Iran. S-a stabilit regimul strâmtorilor Bosfor și Dardanele.

1929 – A intrat în vigoare Pactul Briand-Kellogg

Pactul Briand-Kellogg a fost semnat la Paris, pe 27 august 1928, de reprezentanții a 15 state (Australia, Belgia, Canada, Cehoslovacia, Franța, Germania, India, Italia, Japonia, Noua Zeelandă, Polonia, Africa de Sud, Marea Britanie, Statele Unite și Statul Liber Irlandez), ulterior, aderând încă 47 de state, printre care și România și a intrat în vigoare un an mai târziu, pe 24 iulie 1929. Statele semnatare se angajau să renunțe la război ca instrument de politică externă.

Pactul, o inițiativă comună franco-americană, propunea condamnarea folosirii războiului ca modalitate de rezolvare a conflictelor dintre state și rezolvarea acestor dispute prin metode pacifiste. Deși a fost aplaudat drept o inițiativă diplomatică remarcabilă, nu a impus sancțiuni în cazul încălcării principiilor sale fundamentale, astfel că statelor semnatare le-a fost ușor, la momentul convenabil, să încalce Pactul.

1934 – S-a născut Alexandru Jula

24 iulie 1934, Șimleu Silvaniei, Sălaj – 3 iunie 2018, Galați

Interpret de muzică ușoară, de estradă și de televiziune. A debutat în televiziune la 23 august 1962, iar la radio pe 1 ianuarie 1963. A cântat cu Teatrul Muzical „Nae Leonard” din Galați, Teatrul „Constantin Tănase” din București, Teatrul Fantasio din Constanța. De-a lungul timpului a participat la festivaluri naționale și internaționale unde a câștigat mai multe premii: Concursul de creație și Interpretare Melodii ’79 (laureat), Festivalul de la Berlin, Festivalul de la Poznan, Festivalul de muzica ușoară de la Mamaia (1966, 1969), Festivalul Național al Teatrelor de Revistă Constanța 1998 (Diploma de Excelență) etc.

Francisc Reiter / Mariana Dumitru – Iubire târzie de toamnă

1937 – A încetat din viață Alexandru Obregia (20 iulie 1860 – 24 iulie 1937)

Cunoscut medic psihiatru și profesor universitar; unul dintre organizatorii asistenței bolilor mintale în România; titularul Catedrei de Psihiatrie și Clinica bolilor mintale din cadrul Facultății de Medicină din București.

1939 – S-a născut Călin Pojar

24 iulie 1939, Cluj – 12 februarie 2010, Cluj-Napoca

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A urmat cursurile Academiei de artă din Cluj, din 1969 participând la toate expozițiile organizate de filialele UAP Cluj și Maramureș. A avut peste 20 de expoziții personale în țară, la Cluj-Napoca, Baia Mare, Zalău, București și în străinătate, la Ravena (Italia), Braunschweig și Nurenberg (Germania), Paris etc. Pânzele sale se regăsesc în colecții de stat și particulare din Italia, USA, Germania, Norvegia, Spania, Austria, Belgia, Grecia, Canada. Este cunoscut pentru motive legate de iconografia creștină și motivele ornamentale tradiționale maramureșene. A ilustrat revistele de cultură Tribuna și Steaua.

Imagini Ultima expoziție Călin Pojar, Calea Mântuirii 2009 [Facebook]

1939 – A încetat din viață Oscar Niculescu (8 octombrie 1860 – 24 iulie 1939)

Jurist; președinte de secție la înalta Curte de Casație și Justiție; membru de onoare al Academiei Române.

1945 – S-a născut Titi Mihail

Constantin Mihail; 24 iulie 1945, Mangalia – 22 ianuarie 2016, București

Antrenor de atletism. În perioada liceului și a studenției a activat ca atlet la Școala Sportivă de Elevi din Constanța, Știința București, ICF București, proba sa de bază fiind cea de triplu salt; recordul personal a fost de 14,45 m (1966). De-a lungul timpului a fost antrenor federal pentru probele de sprint, garduri, sărituri, primul director tehnic al Federației Române de Atletism, membru al comisiei tehnice a Comitetului Olimpic Român, a coordonat activitatea lotului olimpic pentru Jocurile Olimpice de vară din 2016. A avut un rol semnificativ în restructurarea Federației Române de Atletism după căderea regimului comunist. Pentru rezultatele deosebite obținute, în anul 1994 a primit titlul de Antrenor Emerit, fiind decorat apoi cu Medalia Națională Serviciul Credincios cl.II (2000) și Ordinul Meritul Sportiv cl.III (2004).

1949 – Primele Gospodării Agricole Colective din RPR

Au apărut primele cinci gospodării agricole colective, din cele 60 pregătite pentru a inaugura noua politică agricolă a României comuniste.

Modelul după care au fost organizate a fost colhozul sovietic. Autoritățile comuniste impuneau sistemul colectivist printr-o propagandă acerbă, prin care țăranii harnici și bogați erau numiți peiorativ chiaburi, erau descurajate gospodăriile individuale prin concurență neloială, penalități și regimul de cote cedate statului sau amenzi. Celor care se opuneau colectizării le erau suspendate drepturi cetățenești. De exemplu, copiii chiaburilor nu aveau voie să urmeze școli superioare sau să vândă recolta la piață.

Sancțiunile au mers până la arestarea țăranilor care opuneau rezistență sau internarea lor în spitale de psihiatrie. La mijlocul anului 1951, în închisorile din România, dar și la Canalul Dunăre-Marea Neagră erau deținuți 80 de mii de țărani. Sute de țărani au plătit cu viața insistența de a rămâne proprietari pe pământul lor, fie moștenit, fie obținut în urma reformelor agrare. Activiștii Partidului Comunist, însărcinați cu colectivizarea le spuneau că „de moarte și colhoz oricum nu scapă nimeni”. Colectivizarea s-a încheiat pe 23 aprilie 1962.

1949 – S-a născut Emil Mladin

24 iulie 1949, București

Romancier și dramaturg, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport din București (1976). A fost, pe rând, desenator tehnic, asistent imagine la TVR, director al bazei sportive Clubul Progresul, antrenor de înot în București și Baia Mare. A debutat publicistic în Contemporanul. Ideea europeană în 1993 și editorial cu romanul Yesterday (1990). A colaborat la: Contemporanul. Ideea europeană, România literară. Azi literar, Literatorul, Caiete critice, Zig-Zag etc. A publicat romane: Anno Domini, Haimanaua, Părintele Mavrodin, Pedeapsa, Champs-Elysées, Ultima evadare, Obsesia și volumele de teatru: Teatru, Cașalotul, Avenida Populista. A primit Premiul Academiei Române pentru proză pe anul 1996.

1950 – S-a născut Viorel Rogoz

24 iulie 1950, Giurtelecu Hododului, Satu Mare

Etnolog, antropolog. A urmat studii universitare la Facultatea de Filologie, specializarea Română-Franceză, în Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca (1969–1973), sub îndrumarea profesorilor Dumitru Pop, Ion Cuceu, Ion Șeuleanu, Nicolae Bot și apoi studii doctorale, la aceeași universitate. După o perioadă de activitate în învățământul preuniversitar, a acces în învățământul universitar, devenind cercetător la Arhiva de Folclor a Academiei Romane, Filiala Cluj, profesor de Etnologie-Antropologie la Universitatea Tehnică Cluj Napoca, unde a predat cursuri de: Introducere în studiul culturii populare, Școli, curente, direcții în antropologia culturală, Mitologie, Metode de cercetare în etnologie, Practică de cercetare, Marketing tribal. Membru al Asociației Oamenilor de Știință, al Asociației folcloriștilor și etnografilor, al Ethno-web. Le Portail de l’Anthropologue, al Open Anthropology Cooperative, este în prezent etnologul cel mai cunoscut din Ardealul de Nord si Nord-Vest, premiat ca Omul anului 2013, în județul Satu Mare. Este inițiatorul proiectului Muzeul Etnografic al Țării Codrului de la Măriuș, un sat arhaic, atestat documentar din 1424. Proiectul a fost inițiat în 2008 în parteneriat cu Universitatea de Nord Baia Mare.

1954 – S-a născut Vasile Dîba

24 iulie 1954, Jurilovca, Tulcea – 20 februarie 2024, București

Fost caiacist și canoist, multiplu campion, primul caiacist român campion olimpic. Primele medalii le-a obținut la Snagov, la Campionatele Europene de juniori din 1971, unde a câștigat două medalii de argint, la K2 – 500 m și la K4 – 500 m.

În 1974, la Campionatele Mondiale de la Ciudad de Mexico, a cucerit două medalii de aur, la K1 – 500 m și la ștafeta K1 – 4×500 m. Un an mai târziu, la CM de la Belgrad, s-a clasat al doilea în ambele probe. În 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, la K1 – 500 m, probă nou introdusă în programul olimpic, a cucerit primul titlu olimpic din istoria kaiacului romanesc, iar la kaiac simplu pe 10.000 m (K1 – 1000 m) a obținut medalia de bronz. La JO din 1980, de la Moscova, a câștigat medaliile de argint la K4 – 1000 m și de bronz la K1 – 500 m. A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului și a fost decorat cu Ordinul Muncii cl.I (1976), Ordinul Meritul Sportiv cl.II (1981) și Ordinul Meritul Sportiv cl.I (2004).

1959 – A încetat din viață Mihail Lascăr (8 noiembrie 1889 – 24 iulie 1959)

Ofițer de carieră, general de armată; a luptat în cel de-al doilea război balcanic, în primul război mondial și în cel de-al doilea război mondial; politician comunist, ministru al Apărării Naționale (1946–1947).

1960 – S-a născut Elena Fidatov

24 iulie 1960, Tulcea

Fostă alergătoare. A început să practice atletismul încă la vârsta de 13 ani. A fost multiplă campioană națională în probele de 1500 m, 3000 m, 5000 m, semimaraton și cros. La Campionatele Europene de Cros a obținut o medalie de bronz la individual și o medalie de aur cu echipa la Alnwick 1994, o medalie de argint cu echipa la Alnwick 1995, o medalie de argint la individual și o medalie de argint cu echipa la Oeiras 1997. La Campionatele Mondiale de Cros a câștigat o medalie de bronz cu echipa la Lisabona 1985, o medalie de bronz cu echipa la Durham 1995, o medalie de bronz cu echipa la Stellenbosch 1996 și o medalie de bronz cu echipa la Ostende 2001. La Campionatele Mondiale de Semimaraton a cucerit o medalie de aur cu echipa la Oslo 1994 și o medalie de aur cu echipa la Belfort 1995. După retragerea din activitatea competițională a devenit antrenoare.

1963 – Consfătuirea CAER de la Moscova

La Consfătuirea CAER de la Moscova (24–26 iulie), au participat primii secretari ai CC ale partidelor comuniste și muncitorești și șefii guvernelor țărilor membre ale CAER. Gh. Gheorghiu-Dej, sprijinit de conducătorii delegațiilor poloneză și maghiară, s-a pronunțat împotriva transformării României într-o țară preponderent agrară, precum și împotriva încălcării principiului independenței și suveranității – a respins planul propus de liderul PCUS, Nikita Hrușciov (Planul Valev), de integrare economică a țărilor membre ale CAER, argumentând împotriva transformării României într-un hinterland [DEX: colonie sau țară slab dezvoltată dependentă economic de metropolă] agricol. Formularea propusă de conducerea PMR era de coordonare a planurilor (nu de integrare economică), colaborarea urmând să se facă pe baza egalității în drepturi și respectării suveranității naționale.

Planul Valev a fost un proiect de organizare economică a țărilor comuniste est-europene, propus în 1964 de economistul sovietic Emil Borisovici Valev. El prevedea specializarea respectivelor economii pe anumite ramuri de producție, României revenindu-i rolul de țară preponderent agricolă. Planul nu a fost adoptat, fiind puternic contestat de România. Demolatorul acestuia, cu argumente puternice, recunoscute inclusiv pe plan internațional, fusese economistul român Costin Murgescu.

1964 – Decret de grațiere al Consiliului de Stat

Amnistierea și eliberarea majorității deținuților politici din România a fost stabilită prin decretele nr. 767/1963, nr. 176 și nr. 411/24 iulie 1964, care nu au fost publicate în Monitorul Oficial, așa că publicul larg nu cunoaște conținutul lor. Înainte de a fi eliberați, deținuții au fost avertizați că nu le era permis să spună nimic despre cele pătimite, prin diferitele locuri de detenție. Au fost grațiați 3.244 de condamnați, dintre aceștia, 3.205 fiind deținuți politici pentru infracțiuni „contra securității statului”. Din nefericire toți deținuții politici au rămas cu cazier penal, autoritățile comuniste nedorind sub niciun motiv să revizuiască validitatea condamnărilor.

1971 – S-a născut Liana Stanciu

24 iulie 1971, București

Prezentatoare de radio și televiziune. A prezentat la posturile Radio Contact (12 ani), Radio Star, și a lucrat la televiziunile Antena 1 și B1 TV. În prezent realizează la Magic FM, alături de Raul Brebu, emisiunea matinală Magic Start, unul dintre cele mai audiate programe matinale de radio din România. Este căsătorită cu Mihai Georgescu, solistul trupei Bere Gratis.

1977 – S-a născut Cristina Cioran

24 iulie 1977, Constanța

Actriță de teatru și film, prezentatoare TV. Absolventă a Facultății de actorie, clasa Victor Radovici, Ion Lucian din cadrul Universității Hyperion, a debutat în cinematografie cu rolul Margo din filmul omonim. A devenit cunoscută publicului ca prezentatoare TV a emisiunilor Dădaca, Cu dădaca în bucătărie, Acasă în bucătărie, dar în paralel și-a continuat activitatea în teatru. Cu musicalul Andie Musik, o coproductie Anglia–Romania, a fost plecată în turnee în Anglia, Belgia, Olanda, Danemarca, Germania, Franța, Elveția. Era deja vedeta postului Acasa TV când i s-a oferit rolul Laurei din prima telenovelă românească, Numai iubirea. Din filmele sale: Păcatele Evei, Margo, Ploaie în deșert, Coronation Street: Romanian Holiday.

Ploaie în deșert / Desert Rain (2009) • Regia Ilinca Neagu. Cu: Cristina Cioran, Ana Maria Moldovan, Aloysius Itoka, Maria Buză

1977 – A încetat din viață Emil Botta (15 septembrie 1911 – 24 iulie 1977)

Poet, prozator și actor al Teatrului Național din București.

1978 – Generalul de securitate Ion Mihai Pacepa a cerut azil politic în SUA

În anul 1978, Ion Mihai Pacepa, adjunctul șefului Direcției Informații Externe, secretar de stat în Ministerul de Interne al României, în vârstă de 50 de ani, se bucura de încrederea totală a lui Ceaușescu, pe lângă care avea și funcția de consilier pentru securitate națională și dezvoltare tehnologică. Pacepa era de formație inginer, absolvent al Facultății de Chimie Industrială, dar mulți ani s-a ocupat cu spionajul industrial. În cursul lunii iulie, dictatorul l-a trimis pe Pacepa în Germania pentru a organiza un atentat asupra sediului Radio Europa Liberă. Aflat la Bonn, în 24 iulie, a luat legătura cu autoritățile de la ambasada americană și a cerut azil politic în Statele Unite. Fiind cazat la Hotelul Intercontinental din Koln, a primit un mesaj de la Reprezentantul ambasadei americane în Germania: „Ieșiți din hotel. O să vedeți 100 de taxiuri care trec pe stradă. Suiți-vă în oricare, toate sunt ale noastre!„. După ce s-a urcat în taxi, Pacepa a fost escortat de mașini cu girofar până la baza americană din Frankfurt, unde îl aștepta un avion Hercules C 131, iar în 28 iulie a fost primit, cu covorul roșu, pe aeroportul prezidențial de lângă Washington, de către adjunctul șefului CIA și de aproximativ 70 de înalți oficiali ai SUA.

5 minute de istorie: Fuga generalului Pacepa din anul 1978

2006 – Consiliul Suprem de Apărare a Țării a decis desecretizarea dosarelor politicienilor români

CSAT, în ședința din 24 iulie 2006, a cerut SRI să desecretizeze toate dosarele persoanelor care ocupă astăzi funcții publice, o amplă operațiune privind verificarea trecutului a 40.000 de persoane, demnitari de rang înalt sau consilieri într-o comună rurală.

2010 – A încetat din viață Victor Ciornei (25 decembrie 1923 – 24 iulie 2010)

Dirijor la Teatrul Național și Filarmonica din Iași, la Filarmonica de Stat din Bacău.

2016 – Desfințarea echipei de fotbal FC Rapid București

După ce o primă instanță a declarat clubul în faliment (14 iunie 2016), FC Rapid nu a mai putut nici înregistra noi contracte, deci nu a putut alinia o echipă cu care să se înscrie în Liga 1 în sezonul 2016–2017. Aceasta a dus la desființarea clubului.

2017 – A încetat din viață Horia Colan (11 mai 1926 – 24 iulie 2017)

Inginer și profesor, specialist în domeniul metalurgiei; membru titular al Academiei Române.

2017 – A încetat din viață Nicolae Nedeff (26 septembrie 1928 – 24 iulie 2017)

Handbalist și antrenor; a câștigat șapte titluri de campion mondial la handbal.

2017 – A încetat din viață Petre Got (20 septembrie 1937 – 24 iulie 2017)

Poet și jurnalist; timp de peste trei decenii a fost redactor la Viața Românească.

2017 – A încetat din viață Răzvan Georgescu (30 noiembrie 1964 – 24 iulie 2017)

Regizor de film documentar și producător.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită