24 Iunie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Ziua Universală a Iei – Șezătoare în Tismana (fototeca Muzeului Național de Istorie a României)

 

Nașterea Sf. Ioan Botezătorul

Celebrată în calendarul ortodox, greco-catolic, romano-catolic 

Sfântul Ioan Botezătorul este una din figurile centrale ale creștinismului și islamului, a fost ultimul dintre prooroci, predicator și botezător pe malurile râului Iordan, înainte-mergătorul, vestitorul și botezătorul lui Isus din Nazaret. Anual, la data de 24 iunie, se celebrează în lumea creștină nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, o mare excepție făcută acestuia, întrucât sfinții și martirii sunt comemorați în ziua morții lor, ca zi a nașterii lor în Împărăția Cerurilor.

 

Sânzienele (Drăgaica)

Una dintre cele mai cunoscute serbări câmpenești, Drăgaica fiind o zeiță agrară, protectoare a holdelor semănate și a femeilor măritate. Se practică la 24 iunie prin Muntenia, Moldova și Oltenia, în preajma solstițiului de vară. Ritualul vizează prosperitatea și protecția culturilor, mai ales de cereale. Această sărbătoare coincide cu sărbătoarea creștină a Nașterii Sf. Ioan Botezătorul. Tradiția cere ca în această zi nimeni să nu lucreze pentru că în această zi este cap de vară, iar Soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază.

 

Ziua Universală a Iei

Pentru a celebra ia tradițională, comunitatea online La Blouse Roumaine a stabilit, în 2013, data de 24 iunie ca Ziua Universală a Iei, prin care își propune să consacre ia tradițională drept brand de țară al României.

 

1552 – Asediul cetății Timișoara

Conflict militar din 1552 între Monarhia Habsburgică și Imperiul Otoman (24 iunie–27 iulie). La 22 aprilie, o armată de 160.000 de oameni sub comanda lui Ahmed–pașa a plecat de la Adrianopol spre Timișoara. Avangarda trupelor turcești a ajuns sub zidurile Timișoarei la 24 iunie, iar la 28 iunie a venit, dinspre Belgrad, și grosul armatei în frunte cu beglerbegul Ahmed Ali. Oastea otomană era formată din aproximativ 30.000 de soldați, în timp ce apărătorii cetății erau doar 1.900, dintre care 700 erau negustori. Finalul asediului a fost victoria decisivă a otomanilor, în urma căreia Timișoara a intrat sub control otoman pentru 164 ani.

1692 – S-a născut Inocențiu Micu-Klein

Ioan Micu; 24 iunie 1692, Sadu, Mărginimea Sibiului – 22 septembrie 1768, Roma

Iluminist, episcop al Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolică) din Transilvania, militant pentru drepturile românilor ardeleni. Este considerat întemeietorul gândirii politice românești moderne. Între 1722–1725 a urmat cursurile Facultății de Filosofie din cadrul Colegiului Academic din Cluj, unde l-a avut profesor pe Franz Fasching, un iezuit german din Slovacia de astăzi, adept al ideii romanității românilor. În 1725 a început studiul teologiei la Trnava, orașul natal al lui Fasching. La 5 septembrie 1729 a primit titlul de baron, primind numele „Klein”, traducerea în germană a numelui „Micu”. Cu această ocazie a devenit membru al Dietei Transilvaniei, adunarea legislativă a Principatului Transilvania. În 1729 a fost hirotonit preot, în biserica Preacuratei înlăcrimate de la Pócs (Pociu), azi Máriapócs, localitate aflată în nord-estul Ungariei de azi, apoi s-a călugărit intrând în Ordinul Sfântul Vasile cel Mare și luând numele de Inocențiu, la mănăstirea Sf. Nicolae de la Muncaci în Transcarpatia. Tot acolo, pe 5 noiembrie 1729 a fost consacrat episcop de către György Bizánczy, episcop unit rutean al Muncaciului. În 1743 a obținut de la împărăteasa Austriei, Maria Tereza, un rescript prin care se acordau preoților greco-catolici români locuri de casă, locuri de biserică, pentru iobagi dreptul a urma școli, dreptul de a nu mai fi maltratați, iar pentru nobilii români, dreptul de a accede în funcții publice. Cu scopul de a avea sediul într-o localitate situată în centrul eparhiei sale, în același an a mutat reședința episcopală, printr-un schimb de proprietăți, de la Făgăraș la Blaj, unde a pus în anul 1741 piatra fundamentală a Catedralei Sfînta Treime. În timpul Dietei din anul 1744 a început mișcarea călugărului bosniac Visarion Sarai, trimis în Transilvania de mitropolitul ortodox sârb de la Carloviț. Pe motiv că nu a intervenit împotriva acestuia, episcopul Micu a fost citat la Viena, de unde nu i s-a mai permis întoarcerea în Transilvania. Împărăteasa Maria Terezia a fost de acord să-i plătească pensia episcopală lunară la Roma, unde episcopul Micu a trăit timp de 24 de ani, până la sfârșitul vieții.

1711 – Țarul Rusiei, Petru I a sosit la Iași

A fost prima vizită a unui țar rus pe pământ românesc. Cu două luni înainte, se încheiase Tratatul de alianță de la Luck, prin care Dimitrie Cantemir, Domnul Moldovei, se angaja să sprijine militar pe țar contra Imperiului otoman. Țarul, împreună cu împărăteasa și întreaga curte, a venit la Iași în vederea luptei, alături de moldoveni, împotriva turcilor. În lucrarea Histoire des relations russo-roumaines (Istoria relațiilor ruso-române), apărută în 1917, Nicolae Iorga descrie astfel vizita țarului: „Țarul s-a dus de îndată la palat, unde, puțin mai târziu, prințesa Casandra, fiica lui Șerban Cantacuzino [și soția lui Cantemir] a făcut onorurile apartamentelor sale pentru Caterina, însoțitoarea lui Petru. El a vizitat baia turcească, o clădire veche ce data de la sfârșitul secolului al XVI-lea. La întoarcere, l-a găsit pe Cantemir la piciorul scării. Primind din partea lui sărutarea mâinii, nu s-a mărginit doar să îl sărute pe frunte și i-a arătat printr-un singur gest puterea lui politică și personală, ridicându-l în aer cu o singură mână”.

Efectiv, Petru I și Dimitrie Cantemir au stat în Iași 10 zile, după care au plecat în zona luptelor pe Prut.

1801 – S-a născut Ioan Alexi

24 iunie 1801, Pericei (sau Mălădia), Ținutul Sălajului/Sălaj – 29 iunie 1863, Gherla

Cleric greco-catolic, episcop al Diecezei de Gherla. A studiat la Șimleu Silvaniei, Carei, Oradea, precum și la Colegiul Sfânta Barbara din Viena. În timpul studenției, a scris lucrarea Grammatica Daco-Romana sive Valachica (1826), foarte răspândită printre învățații timpului. Filologul englez Bruce Whyte a demonstrat romanitatea limbii române și a celorlalte limbi romanice, sprijinindu-se pe această lucrare. În 1825, a fost hirotonit preot de către episcopul Samuil Vulcan, la parohia Borozel. A fost arhivar episcopal, preot paroh la Oradea-Olosig, apoi canonic al Episcopiei de Oradea Mare. A avut preocupări în domeniul filologiei. La 17 martie 1854, a fost numit episcop al Diecezei Gherla, înființată de curând, cuprinzând 540 de parohii în nord-vestul Transilvaniei și 94 de parohii desprinse din Eparhia Greco-Catolică de Muncaci, azi în Ucraina Transcarpatică. În această calitate, Ioan Alexi a înființat și a sfințit Școala capitală greco-catolică română din Târgu Lăpușului, Preparandia de la Năsăud, cu un curs de 2 ani, Seminariul Teologic de la Gherla. S-a preocupat permanent să asigure cărți școlare tuturor școlilor sătești din eparhia sa, din contribuțiile credincioșilor, a înființat fondul școlastic, pentru tinerii care studiau la universitățile străine. A dispus înlocuirea limbii slavone cu limba română în bisericile din Maramureș, iar pe preoți i-a obligat să-și cumpere și să folosească cărțile liturgice editate la Blaj.

1816 – A încetat din viață Constantin Ipsilanti

1760, Constantinopol, Imperiul Otoman – 24 iunie 1816, Kiev, Imperiul Rus

Fiul lui Alexandru Vodă Ipsilanti, Domn fanariot în principatele Române. Și-a început cariera, ca toți fanarioții, ca dragoman al Porții, în timpul celei de-a doua domnii a tatălui său în Țara Românească (1769–1797) și făcând numeroase servicii Rusiei și Angliei, adversarele Franței. Cu concursul acestora a ajuns pe tronul Moldovei (8 martie 1799–4 iulie 1801), fiind destituit din cauza accentuatului său rusofilism. Casa sa din Constantinopol era cuibul agenților și intrigilor moscovite, care căutau să-și reîntroneze omul lor. A devenit Domn în Țara Românească după Convenția ruso-turcă din 1802, care a permis rușilor amestecul în numirea, menținerea și destituirea domnilor și fixarea domniilor pe o perioadă de 7 ani. În această domnie (1 septembrie 1802–august 1806), a rechemat pe cei exilați, a achitat datoriile țării la Constantinopol, dar, în curând a pus noi dări apăsătoare. Acestea precum și marele incendiu al capitalei, groaznicele inundații din acea vreme, apoi jafurile pazvangiilor din Vidin, care au amenințat chiar Bucureștiul, dar și cheltuielile lui Vodă pentru jocurile politice externe, întreținerea unei armate de spioni au dus la a doua destituire, chiar viața fiindu-i amenințată. A fost apoi administrator al Țării Românești sub ocupația rusească în timpul războiului ruso-turc (octombrie–noiembrie 1806, apoi 27 decembrie 1806–31 mai 1807 și 8–28 august 1807). Pentru că țara era sărăcită, iar rușii cereau tot timpul bani, el s-a refugiat în 1807 la Sankt Petersburg. A fost comandant al Fortăreței Pechersk din 1807, până la moarte. Din cei cinci copii ai săi, doi au jucat un rol imporant în războiul de Independență al Greciei: Alexandru și Dumitru Ipsilanti.

1818 – S-a născut Ion Ionescu de la Brad

Ion Isăcescu; 24 iunie/6 iulie 1818, Roman, Moldova/Neamț – 16/28 decembrie 1891, Brad, Bacău

Agronom, economist, savant și scriitor, revoluționar pașoptist, membru de onoare (din 1884) al Academiei Române. A studiat în țară la Academia Mihăileană din Iași, apoi a urmat în Franța Agronomia, Științele naturii și Științele economice. La Paris, a închegat o strânsă prietenie cu alți tineri români aflați la studii, animați toți de năzuința îmbunătățirii condițiilor materiale și spirituale ale poporului din România. Reîntors în patrie, a fost primul profesor de Științe Agricole din țară la Academia Mihăileană. În mai 1845, luând contact la Mânjina cu Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Vasile Alecsandri și cu alți patrioți români, a aderat cu însuflețire la programul de eliberare națională și socială dezbătut cu acest prilej. În timpul revoluției de la 1848, din inițiativa lui Bălcescu, guvernul revoluționar l-a chemat pe Ion Ionescu de la Brad la București, unde, în calitate de vicepreședinte, a condus Comisia proprietății, alcătuită din deputați țărani și boieri. Exilul său în Turcia, impus de înăbușirea revoluției, a durat opt ani și patru luni, timp consacrat preocupărilor științifice, îndeplinind și unele funcții ca: expert și consilier imperial, director al Școlii de Agricultură de la San-Stefano, administrator al domeniilor din Tesalia ale marelui vizir, unde a înființat o școală profesională de agricultură și trei ferme model mici pentru țăranii greci etc. Întors în țară, a fost primul director al statisticii din Moldova, apoi profesor de contabilitate, economie politică și financiară la Iași. Pentru susținerea drepturilor țărănimii, el a înființat patru gazete, cea mai cunoscută fiind Țeranul român. Este considerat întemeietorul școlii românești de agronomie.

1836 – S-a născut Ioan Ianov

24 iunie 1836, Iași – 8 februarie 1903, Iași

Scriitor, avocat și om politic unionist. A studiat la Academia Mihăileană, după care a urmat studii juridice la Viena și Paris, pe care însă nu le-a finalizat. Întors în țară, a fost o vreme funcționar la Departamentul Dreptății, apoi a intrat în politică, susținând Partida unionistă și pe Alexandru Ioan Cuza. A fost ales deputat de Ilfov în 1884. S-a întors ulterior în Iași, a practicat avocatura și a devenit viceprimar al Iașilor și, pe plan național, vicepreședinte al Senatului. În plan literar, a debutat în 1854, în timpul studenției, în Gazeta de Moldova și, din 1865, a devenit membru al Societății Junimea. A publicat poezii patriotice și sentimentale în Convorbiri literare, devenind celebru în epocă pentru poezii satirice sau „cântecelele comice” în stilul lui Alecsandri, similitudine care a făcut să fie considerat un „epigon” al acestuia. A fost acceptat, în 1867, în loja masonică Steaua României, constituită în Iași de Gheorghe (Iorgu) Șuțu, din care faceau parte majoritatea membrilor Junimii.

1862 – Căderea Guvernului Barbu Catargiu. Instalarea Guvernului Nicolae Crețulescu (1)

Guvernul Barbu Catargiu a fost un Consiliu de miniștri conservator, primul guvern unic după recunoașterea Unirii depline a Principatelor, care a fost la guvernare între 22 ianuarie 1862–24 iunie 1862. Pe fondul dezbaterilor intense privind proiectul de lege rurală, primul ministru a fost asasinat sub clopotnița de pe Dealul Mitropoliei în data de 8 iunie 1862. Guvernul a fost prezidat ad interim de Apostol Arsache (8 – 24 iunie 1862).

Guvernul Nicolae Crețulescu (1) a fost un Consiliu de miniștri format în urma crizei declanșate de asasinarea prim-ministrului în funcție Barbu Catargiu, un guvern de centru, cuprinzând atât liberali, cât și conservatori, cu vederi politice moderate, persoane favorabile Domnului Alexandru Ioan Cuza, care a guvernat între 24 iunie 1862–11 octombrie 1863. A marcat ruptura totală pe scena politică între opoziție și șeful statului. A luat măsuri care vizau aplicarea în administrație a Unirii depline; s-a confruntat cu criza tranzitului armelor sârbești; a aplicat măsuri preliminare privind mănăstirile închinate. În urma presiunilor opoziției conservatoare, cabinetul a primit vot de blam, refuzând să demisioneze. A fost înlocuit cu Guvernul Mihail Kogălniceanu (11 octombrie 1863–26 ianuarie 1865).

1874 – S-a născut Nicolae Docan

24 iunie 1874, Bârlad – 4 aprilie 1933, Tomești, Vaslui

Jurist, diplomat, istoric, numismat, membru corespondent (din 1915) al Academiei Române. A studiat Dreptul în Franța, ducând astfel mai departe tradiția familiei sale. Tot la Paris a urmat și cursuri de vioară, scrimă și științe politice. După absolvirea studiilor, a revenit în țară și a început o carieră juridică. La 29 de ani, în urma unui concurs, a devenit secretar de legație la Ministerul Afacerilor Străine, trecând apoi prin toate gradele corpului diplomatic. Pasionat numismat, a colecționat un impresionant număr de monede, a lăsat interesante lucrări științifice care au scos la iveală numeroase informații referitoare la monedele țării noastre.: Notiță despre monetele lui Petru Mușat, Studii privitoare la numismatica Țării Românești, în care a corijat unele inexactități făcute de Dimitrie Sturdza, care avea un prestigiu deosebit în epocă S-a preocupat de probleme de cronologie: Despre elementele cronologice în documentele românești, și de cartografie: Memoriu despre lucrările cartografice privitoare la războiul din 1787–1791. A fost și autorul lucrării Povestire în versuri încă necunoscută despre domnia lui Mavrogheni. A lăsat prin testament Academiei Române întreaga sa colecție de 1.000 de monede române și peste 750 străine, medalii, mărci poștale și benzi timbrate.

1886 – S-a născut Ion Gigurtu

24 iunie 1886, Turnu Severin – 24 noiembrie 1959, închisoarea Râmnicu Sărat

Inginer, om politic, om de afaceri. A absolvit Academia de Mine din Freiburg și Berlin-Charlottenburg. Politician de extremă dreaptă, pro-german a fost deputat, ministru al Industriei și Comerțului, al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor și Președinte al Consiliului de miniștri, pentru 40 de zile (1940), dar și director general al societății Mica, specializată în extragerea de aur și alte metale prețioase.. Din lucrările sale: Desvoltarea industriei în România, Posibilitățile de refacere și desvoltare ale industriei în România, Industria mecanică metalurgică. După război, a fost arestat, împreună cu soția, în noaptea de 5/6 mai 1950 (noaptea demnitarilor). A fost judecat și condamnat de regimul comunist la 15 ani de închisoare pentru participarea la represiunea împotriva Partidului Comunist. A fost deținut în penitenciarele Ministerului Afacerilor Interne, la Malmaison, Sighet, Râmnicu Sărat, unde a și murit.

1899 – Muzeul de Istorie din Sighișoara

Fondat de medicul și colecționarul Josef Bacon, care l-a denumit Alt Schässburg (Sighișoara Veche), și-a deschis porțile în data de 24 iunie 1899. Muzeul funcționează în Turnul cu Ceas, un adevărat simbol al orașului, și este singurul muzeu din țară organizat pe verticală și nu pe orizontală, accesul făcându-se prin urcarea dintr-o sală în alta. Adăpostește numeroase piese unicat: o machetă a orașului din 1735, obiecte dacice, cel mai valoros clavicord, ceasul din turn și multe altele.

1902 – S-a născut Ion Basgan

24 iunie 1902, Focșani – 15 decembrie 1980, București

Inginer și inventator. A urmat cursurile școlii Superioare de Mine și Metalurgie (Montanistische Hochschule 5) din Austria. Cercetările sale în domeniul forajului petrolier prin combinarea sonicității cu efectul Basgan au început încă din 1932. A inventat forajul rotopercutor. Primele brevete n-au întârziat să apară. Dintre cele mai importante sunt: Metodă pentru îmbunătățirea randamentului și perfecționarea forajului rotativ, prin rotație percutantă și prin amortizarea presiunilor hidromecanice, brevetată în România (1934) și mai apoi în SUA; Rotary Well Drilling Apparatus, brevetat în SUA (1937) și perfecționat mai târziu în România: Forajul prin ciocan Rotary (1945). Aceste invenții au revoluționat în epocă tehnica forajului. În 1967, a brevetat în Franța, SUA, Portugalia și Emiratele Arabe Unite invenția Sistem de foraj rotativ și percutant cu frecvențe sonice, limitarea efectului presiunii arhimedice, precum și instalația și aparatura respectivă, prin care era depășită bariera critică de 8.000 m adâncime. De-a lungul vieții, Ion Basgan a publicat peste 60 de lucrări, constituite din articole, teme dezbătute în conferințe și tratate despre tehnica forajului.

1906 – S-a născut Matei Ghica Cantacuzino

24 iunie 1906, Floreşti, Prahova – noiembrie 1988, Caracas, Venezuela

Prinț și aviator. Deși era extrem de bogat, fiind înfiat de mătușa sa Ecaterina, rămasă văduvă și fără copii, posesoare a castelului de la Miclăușeni, tânărului prinț i-au plăcut aventura și pilotajul. În iulie 1928, la autodromul Linas Montlhéry a avut 8 recorduri mondiale. Toate cele 8 recorduri au fost omologate de Asociatia Internaționala a Automobil Cluburilor Recunoscute. A locuit o vreme în comuna Izvoru de Sus, Argeș alături de soția sa Ioana, având două fete (Ioana și Irina). A fost primarul comunei. Și-a construit un mic aerodrom în parcul castelului Perticari, lângă lac, pentru a ajunge oricând la București, Paris sau Milano. A luptat pe front în al doilea război mondial, ca aviator de vânătoare. În iunie 1944 a dezertat pe un avion de bombardament Heinkel 111, având la bord pe Max Auschnitt, unul dintre marii industriaşi ai ţării, Alexandru Racotă, funcţionar al Societăţii de Telefoane şi Radu Hurmuzescu, şef de lucrări la Politehnica din Bucureşti. La 14 iulie 1944, Curtea Marţială a Armatei a 3-a l-a condamnat o la moarte, degradare militară, confiscarea averii şi 10.000 lei cheltuieli de judecată pentru dezertare la inamic. După 23 august, în octombrie, procesul său a fost rejudecat de Corpul I Teritorial, fiind achitat. Revenit în ţară, a fost reîncadrat în armată şi detaşat pe lângă Misiunea Militară Engleză. Siguranţa îl suspecta drept unul dintre oamenii prin care Iuliu Maniu ţinea legătura cu Apusul. În octombrie 1946, aflat la Caransebeş, trebuia să zboare cu un bombardier Heinkel 111 la Braşov. Înainte de decolare, bombardierul a făcut o mică oprire într-o zonă ascunsă de turnul de control, luând la bord pe Mihail Fărcăşanu (liderul tineretului liberal) și soția sa Pia (fiica poetului Ion Pillat, ea însăşi viitoare scriitoare) şi pe Vintilă V. Brătianu (pilot de vânătoare pe frontul antisovietic, fiul fostului lider liberal şi prim-ministru al României, Vintilă I.C. Brătianu). A fost condamnat din nou la moarte de regimul comunist. Din dosarele Securității se știe că a rămas în Europa câţiva ani, pe la jumătatea anilor ’50, conducea un grup anticomunist al emigraţiei române la Paris, prin anii ’60 era pe continentul nord-american (SUA și Canada), a lucrat pentru CIA și a murit la Caracas, lângă a cincea soție, Virginia Clark.

1926 – Prima linie aeriană națională civilă, București–Galați

Înființarea Aeroportului Galați, în urma „alipirii cu Basarabia” s-a făcut prin extinderea aeroportului militar, terenul pus la dispoziție de primărie (în urma unui lung proces de respingere) fiind nivelat, s-au montat instalațiile de balizaj necesare și s-au construit șoselele care să facă legătura dintre aeroport și oraș. Lucrările s-au finalizat în luna august 1925. Primul zbor cu un călător plătitor a avut loc la 15 iunie 1926, cu puțin timp înainte de deschiderea oficială a liniei aeriene comerciale București–Galați. Pe 24 iunie, s-a deschis oficial traficul intern pe ruta București–Galați. În prezența familiei regale, a suveranului, a membrilor corpului diplomatic, pe aeroportul din Băneasa a avut loc un miting de aviație, apoi familia regală a trecut în revistă cele două aparate comerciale tip De Havilland DH 9, care și-au luat zborul spre Galați, fiecare având la bord câte un pasager voluntar. Avioanele au fost pilotate de locotenenții: Oprișan, Opriș, Rosmetenciuc, de subofițerii Negreanu, Onose, Perial, Constantinescu, Hagi Etem Ahmet și Mihai Zeidei. În scurt timp, ruta s-a extins pe traseul București–Galați–Chișinău și București–Galați–Iași.

1927 – Legiunea Arhanghelul Mihail

Corneliu Zelea Codreanu, alături de Ion Moța, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu și Ilie Gârneață, a înființat la Iași, Legiunea Arhanghelul Mihail. Legiunea a reprezentat nucleul doctrinar și conducător al viitoarei formațiuni Garda de Fier – organizație de extremă dreaptă, paramilitară de orientare naționalist-fascistă, creată după modelul organizațiilor naziste SA și SS, cu un caracter mistic-religios, violent anticomunist, antisemit și antimasonic, ai cărei militanți au început să se numească legionari. Corneliu Zelea Codreanu a fost proclamat căpitan al mișcării legionare. Într-o relatare a lui Zelea Codreanu, acesta sublinia: „Astăzi, vineri 24 iunie 1927 (Sf. Ion Botezătorul), ora zece seara, se înființează: Legiunea Arhanghelul Mihail, sub conducerea mea. Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Să rămână în afară cel ce are îndoieli. Fixez ca șef al gărzii de la Icoană pe Radu Mironovici“.

1927 – S-a născut Ileana Predescu

24 iunie 1927, București – 12 decembrie 1996, București

Actriță de teatru și film. A jucat timp de patru decenii la Teatrul „Bulandra” în Cum vă place, Leonce și Lena, Menajeria de sticlă, Cezar și Cleopatra, Hamlet, Profesiunea doamnei Warren, Arsenic și dantelă veche, Woyzeck. A jucat în filme: Regizorul, Iată femeia pe care o iubesc, Surorile, Trandafirul și coroana, Cei care plătesc cu viața, Cel mai iubit dintre pământeni, În fiecare zi e noapte, Un înger pe Planeta Cinema – Ileana Predescu. A fost distinsă cu titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (1964) și cu Ordinul Meritul Cultural cl.IV (1967).

Ileana Predescu [TVR]

1927 – S-a născut Ion Pavalache

24 iunie 1927, Chișinău, Regatul României/R. Moldova – 5 noiembrie 2007, Iași

Dirijor și maestru de cor. A studiat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (1947–1952) cu Ioan Chirescu, I. Dumitrescu, Marțian Negrea, Theodor Rogalski, Zeno Vancea, Harry Brauner. Activitatea sa s-a împărțit între sfera concertistică și cea didactică. A desfășurat o bogată activitate de organizare și conducere ca asistent la Conservatorul din București, secretar muzical la Filarmonica „George Enescu” și al Operei Române din București, dirijor al Corului Operei și director al Operei Române din Iași; a fondat și condus Corul Camerata al profesorilor (Casa corpului didactic) din Iași. A susținut nenumărate concerte corale și vocal-simfonice, a realizat numeroase înregistrări (radio, TV, disc) și a compus piese muzicale. În calitate de profesor, a activat la Conservatorul bucureștean, apoi la cel din Iași.

Ion Pavalache – Cred • Corul Moldova

1932 – S-a născut Alexandru Ionescu

24 iunie 1932, Oltenița – 12 iulie 2020

Biolog, specialist recunoscut pe plan internațional în algologie și fiziologia plantelor, ecologie și protecția mediului. După absolvirea Facultății de Biologie a Universității București, a cărei licență a obținut-o, ca premiant, în 1961, a fost profesor în învățământul mediu, cercetător științific principal la Institutul de Biologie al Academiei Române din București și la ICCPT Fundulea, șef de laborator la Institutul de Biologie, profesor universitar la Universitatea Ecologică din București (1990–2002), unul dintre fondatorii acestei instituții. A fost profesor invitat la Universitatea din Rennes (Franța) și la Universitatea de Științe Agronomice din Geambloux (Belgia), unde a susținut cursuri și prelegeri de Fiziologia plantelor și Ecologie. A devenit Doctor în Biologie la Facultatea de Biologie a Universității din București, cu teza Fiziologia porumbului dublu irigat (1967). Singur sau în colaborare, a fost autorul a peste 60 de volume publicate, dintre care: Lumea algelor, Efectele biologice ale poluării mediului (1975, Premiului „Emanoil C. Teodorescu” al Academiei Române), Tratat de algologie (4 vol; 1981, Premiului „Emanoil C. Teodorescu” al Academiei Române), Probleme ale agriculturii contemporane, Algele – Proteinele viitorului, Agricultura ecologică, Fenomene de poluare în agricultură și măsuri antipoluante, Protecția mediului. Ecologie și societate, Însemnări în verde-gri, Ciudatele fantezii ale lui Joe Babuinul, Trăim printre ticăloși etc. A publicat, de asemenea, cursuri universitare, sute de articole, recenzii, referate și studii în reviste de specialitate autohtone și din alte 14 țări. A fost membru al Academiei de Științe din Illinois și al Academiei de Științe din New York (SUA) și al Academiei Naționale de Științe Ecologice din Republica Moldova și a fost ales în colegiile de redacție ale revistelor Academiei, Revue Roumaine de Biologie și Studii și Cercetări de biologie.

1934 – S-a născut Nicolae Băieșu

24 iunie 1934, Caracușenii Vechi, Briceni, România/R. Moldova – 7 iunie 2015, Chișinău

Folclorist, filolog, profesor universitar. A absolvit Facultatea de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Chișinău. A fost cercetător la Institutul de Filologie, Secția Folclor al Academiei de Științe a Moldovei (AȘM), studiind domeniile: istoria folcloristicii, obiceiurile și folclorul sărbătorilor calendaristice, folclorul copiilor. A scris peste 30 de lucrări științifice și didactice – monografii: Poezia populară moldovenească a obiceiurilor de Anul Nou, Folclorul ritualic și viața, Sărbători domnești (închinate Maicii Domnului și Mântuitorului) (3 vol.), Tradiții etnofolclorice ale sărbătorilor de iarnă; volume de texte etnofolclorice, cu introduceri, comentarii; crestomații de folclor; manuale: Poezia obiceiurilor calendarice și Folclorul copiilor din corpusul Creația populară moldovenească (16 vol.); lucrările colective din seria Editarea folclorului pe zone etnografice (8 vol.); cărțile: De-a mijatca: din folclorul copiilor, Să trăiți, să-nfloriți: din poezia obiceiurilor calendaristice; culegerea Obiceiurile și folclorul sărbătorilor de iarnă (Tipologie. Corpus de texte etnografice și folclorice), din proiectul Tezaurul folcloric al românilor din Republica Moldova, Ucraina, Federația Rusă etc., aproximativ 150 de articole-studii în culegeri colective, reviste specializate, enciclopedii; circa 600 de articole de popularizare a științei în ziare, reviste naționale etc.

1934 – S-a născut Ion Dediu

24 iunie 1934, Rediul Mare, Dondușeni, Soroca, România/Moldova – 4 noiembrie 2019, Chișinău

Biolog, om politic și profesor, unul din fondatorii principali ai ecologiei teoretice moderne; membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei. După absolvirea Universității de Stat din Moldova, la sfârșitul anilor ’50, a fost repartizat la Filiala Moldovenească a Academiei de Științe a URSS. Cu o pregătire profundă în domeniul fiziologiei omului și animalelor, a inițiat cercetări științifice de fiziologie a hidrobionților. A fost atras de noua direcție în științele biologice – ecologia. Cercetările în acest domeniu, la intersecția mai multor discipline biologice, presupunând deținerea unui volum enciclopedic de cunoștințe, a continuat studiile la Universitatea de Stat din Moscova. Din 1981 a fost profesor la Universitatea de Stat din Moldova (Chișinău), Universitatea Tehnică „Al.I. Cuza” (Iași), Academia de Științe a Moldovei, Facultatea de Ecologie „D. Cantemir” (Iași), Universitatea Liberă Internațională din Moldova (ULIM), Facultatea de Ecologie și Științe Socioumane din.Moldova; profesor invitat la mai multe universități din lume (SUA, Rusia, Anglia, Polonia, România, Bulgaria, Ucraina, Norvegia, Turcia, Grecia etc.). A fost autor a peste 400 lucrări științifice, inclusiv a peste 20 de monografii în domeniile ecologiei generale, hidrobiologiei, zoologiei, protecției mediului, publicisticii științifice etc. A descoperit și a formulat principiul (legea) excluderii reciproce a complexelor biotice acvatice de origine biogeografica diferită. A descoperit și descris câteva specii noi de crustacee superioare. Este unul din fondatorii principali ai ecologiei teoretice moderne, fondatorul școlii ecologice naționale, al școlii de ecotoxicologie acvatică, al școlii științifice de ecologie politică.

1938 – A încetat din viață Páter Béla (9 septembrie 1860 – 24 iunie 1938)

Inginer agronom român de naționalitate maghiară; specialist în cultura și valorificarea plantelor medicinale.

1939 – S-a născut Sânziana Pop

24 iunie 1939, Cluj-Napoca

Prozatoare și publicistă. Este absolventă a Facultății de Filologie la Universitatea din București (1960). După o perioadă de colaborări la Gazeta literară, Scînteia tineretului și Luceafărul, s-a angajat redactor la Luceafărul, unde în 1964 a devenit șef de secție. A debutat editorial cu volumul Nu te lăsa niciodată, apărut în 1966 și distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. În 1990 a înființat revista Formula AS, care a devenit repede un fenomen de succes, comercial, dar și sociocultural, atingând un tiraj puțin obișnuit. Cea mai mare parte a scrisului i-a rămas în paginile revistelor. Din opera sa: Serenadă la trompetă, Scrisori din linia întâi, Propuneri pentru paradis.

1941 – Ruperea relațiilor diplomatice dintre România și URSS

La 24 iunie, orele 16, a avut ultima întrevedere dintre Ministrul României la Moscova, Grigore Gafencu și comisarul poporului pentru Afacerile Externe, Veaceslav Molotov. Molotov a remarcat că România s-a asociat „atacului banditesc” al Germaniei, concluzionând: „Vă gândiți la teritorii și nu vă dați seama că este în joc independența și însăși ființa dumneavoastră de stat… Veți vedea că Germania a dovedit cu prisosință cât îi pasă de ființa și voința statelor mici. Nu văd ce puteți aștepta si nădăjdui? Chiar în cazul unei victorii germane, pe care o cred și o știu exclusă, sunteți pierduți”. Răspunsul dat de Grigore Gafencu, în nume personal, se constituie, poate, în cea mai obiectivă analiză a evenimentelor care au condus la intrarea României în cea de-a doua mare conflagrație mondială: „[…] În ce mă privește, nu pot avea față de evenimentele de azi, pe care istoria le va judeca, decât o atitudine de diplomat, adică de soldat al țării mele. […] guvernul sovietic nu a făcut nimic pentru a împiedica între țările noastre durerosul deznodământ de azi. Prin brutalul ultimatum din anul trecut, prin ocuparea Basarabiei, a Bucovinei și chiar a unei părți din vechea Moldovă, despre care am avut prilejul să vorbesc domnului Molotov în mai multe rânduri, prin încălcarea teritoriului nostru, prin actele de forță care au intervenit pe Dunăre chiar în timpul negocierilor pentru stabilirea unei linii de demarcație, Uniunea Sovietică a distrus în România orice simțământ de siguranță și de încredere și a trezit îndreptățită teamă că însăși ființa statului român este în primejdie. Am căutat atunci un sprijin în altă parte. Nu am fi avut nevoie de acest sprijin și nu l-am fi căutat, dacă nu am fi fost loviți și dacă nu ne-am fi simțit amenințați. […] O Românie independentă în cuprinsul hotarelor ei neatinse este o chezășie de siguranță pentru Uniunea Sovietică, ca pentru toate celelalte state vecine […]”. Constatându-se existența stării de război între România și URSS, relațiile diplomatice dintre cele două țări au fost rupte.

1941 – România a rupt relațiile diplomatice cu Grecia

Relațiile diplomatice între România și Republica Elenă, stabilite din 1880, au fost întrerupte în contextul celui de-al doilea război mondial, fiind restabilite la 25 august 1956.

1941 – A încetat din viață Maria Băiulescu (21 august 1860 – 24 iunie 1941)

Activistă pentru drepturile femeilor, scriitoare și traducătoare.

1945 – Primul Congres general postbelic al Frontului Plugarilor

Lucrările s-au desfășurat, la București între 24–27 iunie, în stil festivist, cu un spectacol pe stadionul ANEF, fiind anunțat numărul de 900.000 de membri (după unele calcule, de patru ori cât avea PCR). Petru Groza a fost reales președinte.

1945 – S-a născut Bujor Voinea

Constantin-Bujor Voinea; 24 iunie 1945, București

Inginer hidrotehnist, poet, membru al Uniunii Scriitorilor din 1981. A urmat Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Institutului de Construcții (1966–1971). A lucrat ca inginer proiectant și cercetător în construcții hidrotehnice. A debutat literar în Luceafărul (1965) și în Amfiteatru (1967). Publică versuri în revistele literare: Amfiteatru, Ramuri, Luceafărul, Viața Românească. A publicat volumele de poezie: Elementele, Ultimele scrisori, Transparențe, Sensibilități, Paradoxuri, Artefacte, Diatonice etc.

1947 – S-a născut Dinu Flămând

24 iunie 1947, Susenii Bârgăului–Prundu Bârgăului, Bistrița-Năsăud

Poet, eseist, jurnalist diplomat francez, originar din România. Este licențiat al Facultății de Filologie a Universiății „Babeș-Bolyai” din Cluj (1970), membru întemeietor al cenaclului iar apoi al revistei Echinox. A lucrat în diverse redacții de ziare și reviste din București, între care Amfiteatru și Secolul 20. În anul 1971 a fost transferat disciplinar de la Centrala cărții pentru că a refuzat să participe la acțiunea de epurare ideologică a cărților. În anii 80 a plecat din țară și s-a refugiat în exil la Paris, de unde a denunțat, în presa scrisă și în emisiuni radiofonice, regimul de opresiune din România. A locuit în Franța pînă în 2010. A fost jurnalist bilingv la Radio France Internationale, ulterior a început să realizeze emisiuni de pe teme de actualitate românească și internațională la diverse posturi de televiziune din România, mai cu seamă la B1 tv, în emisiunea de analiză social-politică Pasul următor. A devenit consilier al Ministrului de externe, ministru consilier la Ambasada României de la Paris și reprezintă România la Organizația Internațională a Francofoniei. A fost reintegrat în literatura țării sale de origine. Volumele sale de versuri și de critică literară, dar și unele traduceri, au obținut premii naționale și internaționale. Este de asemenea un traducător inspirat din literatura franceză, spaniolă, italiană și portugheză, precum și comentator politic al actualității în presa românească și în cea internațională. În ianuarie 2011 a fost distins cu Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia.

1948 – S-a născut Dumitru Mihalache

24 iunie 1948, Vâlcelele, Argeș

Fizician, profesor, membru corespondent (din 2014) al Academiei Române. A urmat cursurile Universității București și a absolvit Facultatea de Fizică în anul 1971 și Facultatea de Matematică-Mecanică (secția fără frecvență) în anul 1977. A devenit Doctor în Fizică în 1986, la Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară de la Măgurele, cu teza Studiul interacției radiației coerente cu unele sisteme atomice. A lucrat din 1971 în Secția de Fizică Teoretică, Institutul de Fizică Atomică, în prezent fiind cercetător gradul I la Institutul Național pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei“, de la Măgurele. În perioada 1979–1983, a lucrat la Institutul Unificat de Cercetări Nucleare, Dubna, Rusia. A fost în repetate rânduri profesor-invitat la Universitatea din Roma, Universitatea din Jena, Universitatea Politehnică din Barcelona și Universitatea din Angers. A fost membru în Advisory Editorial Board al revistei Optics Communications (Elsevier., 1997–2003), Topical Editor al Secțiunii de Fizică a revistei Proceedings of the Romanian Academy, Series A (2011–2018), în prezent, Deputy Editor-in-Chief al revistei Romanian Reports in Physics.

1949 – S-a născut Constantin Tănase

24 iunie 1949, Nemțeni, Hâncești, RSSM/R. Moldova – 30 octombrie 2014, Chișinău

Lingvist, jurnalist, publicist, scriitor și lider de opinie din Republica Moldova. A urmat Facultatea de Litere a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, absolvită cu mențiune (diplomă roșie). A fost o vreme profesor, director de studii. A devenit Doctor în Filologie la Academia de Științe a Moldovei (AȘM), după care a început să editeze monografii. A fost secretar științific al Comisiei de terminologie de pe lângă AȘM, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, fiind unul din semnatarii Declarației de independență a Republicii Moldova, director al Centrului național de terminologie, unde a inițiat și realizat un vast program de editare a dicționarelor de terminologie și s-a ocupat de punerea în circulație în limba română a documentației oficiale, actelor de identitate etc. A fost și consilier al președintelui Mircea Snegur, redactor-șef adjunct, redactor-șef și director al ziarului Flux. În 2001 a lansat Cotidianul Național Independent Timpul. A publicat volumele Ochiul lui Esop, Patria vuindă, Hoții de mituri, Blestemul de a fi și Groapa cu lei.

1957 – S-a născut Ilie Bărbulescu

24 iunie 1957, Pitești – 1 februarie 2020, Pitești

Fotbalist, care a jucat pe post de fundaș stânga la echipele FC Argeș Pitești, Petrolul Ploiești, Steaua București etc. A jucat la Echipa națională de fotbal a României între 1979–1987. A câștigat Cupa Campionilor Europeni și Supercupa Europei cu Steaua (1986), a fost campion al Diviziei A (1979, 1985, 1986, 1987) și a câștigat Cupa României (1985, 1987). A apărut de cinci ori în tricoul Echipei Naționale (1979–1987). A fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.II (2008).

1959 – S-a născut Tania Filip

24 iunie 1959, București

Tatiana Filip; 24 iunie 1959, București

Actriță, regizoare, A studiat la Liceul de Muzică „Dinu Lipatti”, secția Pian și la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, secția Actorie, clasa Amza Pellea – Ion Cojar. La 16 ani, pe când era la liceul de muzică și cânta în Grupul Song, a fost descoperită de Dan Pița care a ales-o pentru rolul June, principalul rol feminin din westernele românești din seria Ardelenii. În teatru a debutat la Teatrul Național București, la vârsta de 19 ani unde a obținut Premiul pentru debut, în piesa Hagi Tudose. A jucat la Teatrul de Stat Oradea, Teatrul Național din Craiova, Teatrul „Nottara” București. A devenit Doctor în Teatrologie cu teza Sistemul stanislavskian și rolul lui în formarea actorului modern (2003). Este conferențiar universitar la UNATC. Alte filme: Grăbește-te încet, Calculatorul mărturisește, Căruța cu mere, Bocet vesel, Întunecare. A publicat volumul: Perenitatea lui Stanislavski.

Grăbește-te încet (1981) • Regia Geo Saizescu. Cu: Dem Rădulescu, Tamara Buciuceanu, Tania Filip, Cornel Vulpe, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Radu Gheorghe

1975 – S-a născut Corina Belcea

Corina Manuela Belcea-Fischer; 24 iunie 1975, Timișoara

Violonistă română care locuiește la Basel, Elveția. A început lecțiile de vioară la vârsta de șase ani, având profesori pe Radu Bozgan și Ștefan Gheorghiu. În 1991, a participat la Concursul internațional „Yehudi Menuhin” pentru tineri violoniști. Yehudi Menuhin a invitat-o apoi să studieze la școala sa, cu profesoara Natalia Boyarskaya. Și-a continuat studiile la Royal College of Music cu profesorul Felix Andrievsky. În timp ce studia la Colegiul Regal de Muzică, a fondat Cvartetul Belcea. A cântat ca solistă la St John’s, Smith Square, Queen Elizabeth Hall, Barbican Hall, Purcell Room, Théâtre du Châtelet și Théâtre des Champs-Élysées. Cântă pe o vioară Pietro Guarneri de la Veneția și deține o vioară contemporană realizată de Felix Daniel Rotaru în 2016. A primit Premiul I comun la Concursul internațional Kloster Schöntal (Abația Schöntal, Germania, 1990), Premiul II la Concursul internațional „Yehudi Menuhin” (Folkestone, Marea Britanie. 1995), Premiul II la Concursul internațional pentru tineri violoniști în onoarea lui Karol Lipinski și Henryk Wieniawski (Lublin, Polonia, 1994), Premiul I la Festivalul Bromsgrove (1997), Premiul LASMO Staffa Music (1998).

Ludwig van Beethoven – Cvartetul de coarde nr. 14 în Do diez minor, Op. 131 • Cvartetul Belcea: Corina Belcea – vioară, Axel Schachler – vioară, Krysztof Chorzelski – violă, Antoine Lederlin – violoncel 1

1975 – S-a născut Nouria Nouri

24 iunie 1975, Ploiești

Actriță de teatru, film, televiziune. A absolvit Academia de Teatru si Film „I.L.Caragiale” din București, la clasa Gelu Colceag. A colaborat cu numeroase teatre din țară și capitală, a prezentat și realizat emisiuni de televiziune și radio, a fost publicist comentator la diverse reviste, a predat cursuri de actorie în cadrul unor grădinițe particulare și scrie texte pentru cântece de copii. Colaboreaza cu DisneyLive! Feld Entertainment (SUA), fiind local host al spectacolului Mickey’s Magic Show în România.

Mickey’s Magic Show

1980 – Căsătoria Mariana Simionescu–Björn Borg

Campioana de tenis Mariana Simionescu s-a căsătorit la București cu suedezul Björn Borg, regele necontestat al tenisului mondial. Nunta, organizată tradițional de Generalul Nicolae Stan, președinte al Federației Române de Tenis a fost un eveniment internațional, cu căruță cu boi, lăzi de zestre, cai, călăreți. Căsătoria a durat patru ani.

Imagini de la căsătoria lui Bjorn Borg cu Mariana Simionescu [Arhiva TVR]

1987 – A încetat din viață Virgil Teodorescu (15 iunie 1909 – 24 iunie 1987)

Poet, prozator, eseist și traducător; reprezentant al mișcării literare de avangardă; președinte al Uniunii Scriitorilor din România; membru corespondent al Academiei Române.

1988 – A încetat din viață Mihai Beniuc (20 noiembrie 1907 – 24 iunie 1988)

Poet proletcultist, prozator și psiholog; profesor la Universitatea clujeană; membru titular al Academiei Române.

1988 – A încetat din viață Nicolae Lascu (Nicolae Laslo; 20 aprilie 1908 – 24 iunie 1988)

Istoric literar, specialist în literaturile latină și greacă, traducător și profesor la Universitatea din Cluj.

1991 – Parlamentul României a declarat nul Pactul Ribbentrop-Molotov

Pactul Ribbentrop-Molotov, cunoscut și ca Pactul Stalin–Hitler, a fost un tratat de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, semnat la Moscova, la 23 august 1939 de ministrul de externe sovietic Viaceslav Molotov și ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop, în prezența lui Stalin.

Ambele țări agresoare voiau să se asigure, cel puțin oficial, că vor continua procesul expansionist de împărțire în două a ceea ce rămasese neocupat și/sau neîmpărțit din Europa. Tratatul germano-sovietic, prevedea împărțirea sferelor de influență în Europa Răsăriteană, România fiind obligată să cedeze sovieticilor, în 1940, Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța. S-a repercutat timp îndelungat, prelungind cel de-al doilea război mondial cu războiul rece  și cu scindarea Europei în două prin cortina de fier între anii 1945–1989. În acești 45 de ani, Europa Occidentală a progresat prin practicarea democrației și a economiei libere în toate țările aflate la vest de Cortina de fier, în timp ce Europa de est, aflată la est de Cortina de fier, a avut parte de regimuri totalitare mai dure sau mai puțin dure, dar toate aservite Kremlinului, și cu economii centralizate, de stat.

1995 – Convenția privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal

Convenția Unidroit privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal a fost adoptată în 24 iunie 1995, la Roma și a intrat în vigoare la 22 iulie 1998. România a depus instrumentele de ratificare la 21 ianuarie 1998.

1995 – Escaladarea culmii Batian

Alpiniștii Constantin Lăcătușu și Sorin Daciu au escaladat culmea Batian (5.199 m) din Kenya.

 

Ziua Avocatului din România

1998 – S-a constituit primul Consiliu de disciplină al Baroului de Ilfov

Hotărârea de a marca această zi a fost luată la Congresul avocaților din România din 1998 și reprezintă data înființării primului Consiliu al unui Barou român. Patronul zilei este Sf. Ioan Botezătorul.

 

2005 – Muzeul de Artă Neolitică Cucuteni

A fost inaugurat la Patra-Neamț, pe data de 24 iunie 2005, de Ziua municipiului Piatra-Neamț, în preajma aniversării a 120 de ani de la descoperirea stațiunii eponime a culturii Cucuteni și a 70 de ani de la înființarea Muzeului de Istorie și Arheologie. Este unicul muzeu din țara noastră dedicat în întregime celei mai sclipitoare dintre civilizațiile Europei preistorice.

Muzeul de Artă Neolitică „Cucuteni” Piatra Neamț

2005 – A încetat din viață Iv Martinovici (Iuliu Victor Martinovici; 13 mai 1924 – 24 iunie 2005)

Poet, prozator și traducător, de formație juridică, membru al filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor.

2008 – A încetat din viață Alexandru Lungu (13 aprilie 1924 – 24 iunie 2008)

Medic endocrinolog; cercetător la Institutul de Endocrinologie al Academiei Române; grafician, pictor și poet.

2009 – A încetat din viață Matei Călinescu (15 iunie 1934 – 24 iunie 2009A)

Critic și teoretician literar; stabilit în Statele Unite al Americii; profesor de literatură comparată la Indiana University din Bloomington, unde a condus și un centru de Studii Românești.

2009 – A încetat din viață Octavian Iliescu (22 august 1919 – 24 iunie 2009)

Celebru numismat, medalist și sigilograf, cu un rol esențial în clarificarea tabloului emisiunilor monetare ale statelor medievale Țara Românească și Moldova.

2012 – A încetat din viață Arthur Claudiu David (2 iunie 1977 – 24 iunie 2012)

Pugilist, de patru ori campion național (1996, 1997, 1998, 2001) și de trei ori vicecampion național.

2016 – Alianța Română a Universităților Tehnice

Rectorii celor mai mari universități cu profil tehnic din țară – Universitatea Politehnică din București, Universitatea Politehnică din Timișoara, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași și Universitatea Tehnică de Construcții din București – au semnat protocolul de înființare a Alianței Române a Universităților Tehnice.

2018 – A încetat din viață Corneliu Ionel Ciubotaru (10 februarie 1952 – 24 iunie 2018)

Diplomat, traducător, translator și jurnalist; realizator la Radio România Internațional și la Agenția de presă Rador.

2021 – A încetat din viață Ion Ghițulescu (27 august 1930 – 24 iunie 2021)

Jurnalist, celebru comentator sportiv; șeful Secției Sport și Informații, director al Direcției Programe a Societății Române de Radiodifuziune; a realizat emisiunea Fotbal minut cu minut.

2022 – A încetat din viață Maria Nichiforov (9 aprilie 1951 – 24 iunie 2022)

Caiacistă de sprint, multiplu medaliată.

2023 – David Popovici – campion la proba de 100 m

David Popovici a câştigat proba de 100 m din cadrul concursului de înot Sette Colli Trophy 2023.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită