24 octombrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei – Today’s Memories* ~

 

Foto: S-a inaugurat Spitalul Clinic al Municipiului București

 

 1596 – Bătălia de la Keresztes

A avut loc între 24–26 octombrie 1596 la Mezőkeresztes (azi în Ungaria), între trupele otomane, conduse de sultanul Mehmed al III-lea și armatele austriece ale arhiducelui (Erzherzog) Maximilian von Habsburg (Maximilian al III-lea al Austriei), aliate cu trupe transilvănene sub conducerea principelui transilvănean Sigismund Báthory. Bătălia s-a încheiat cu victoria turcilor.

Imediat după această bătălie, în decembrie 1596, Mihai Viteazul a făcut pace cu Imperiul Otoman și a primit steagul de domnie de la Înalta Poartă, în schimbul plății tributului.

1767 – La Brașov s-a înființat Societatea muzicală Collegium Musicum

Promova prin muzică „ceea ce e onorabil, cuviincios, pe măsura virtuții și bunelor obiceiuri” [Octavian Lazăr Cosma – Hronicul muzicii românești], fiind format din profesori și amatori și condus de Martin von Seulen. Dădea concerte foarte apreciate de localnici.

1818 – S-a născut Dimitrie Gusti

24 octombrie 1818, Iași – 25 martie 1887, Iași

Om politic, poet, traducător de fabule, autor de manuale didactice. A studiat la Academia Mihăileană și la Conservatorul din Iași, absolvind în 1839. A fost unul dintre primii actori moldoveni, dar a renunțat la actorie și a intrat amploiat la Divanul Domnesc. A fost apoi profesor de Geografie, Retorică și Filosofie la mai multe școli din Iași și la Academia Mihăileană (1845), inspector în administrația școlilor, director la Departamentul I al școlilor din Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. S-a manifestat ca militant prounionist. În plan politic, a fost de doctrină liberală. A îndeplinit funcția de ministru al Cultelor și Instrucțiunii în două guverne consecutive, a fost ales deputat și senator liberal, a fost primul primar al orașului Iași, deținând această funcție în mai multe rânduri. În paralel cu activitatea politică, a scris versuri și proză, cronici teatrale și a efectuat traduceri. A mai fost publicist și editor, precum și proprietar de tipografie.

1848 – Masacrul de la Zlatna

La Adunarea de la Blaj din 15 septembrie 1848, s-a hotărât că românii au „dreptul să-și înființeze […] o gardă națională românească pentru a menține și siguranța în cercurile și satele românești și pentru a se apăra împotriva terorismului maghiar”. La Zlatna, avocatul Petru Dobra a înființat o gardă națională românească, fiind numit prefect de Zlatna. La 18 octombrie, baronul Puchner, comandantul trupelor austriece din Transilvania, a ordonat gărzilor naționale românești să dezarmeze gărzile maghiare, ordin pus în aplicare din 21 octombrie, când Avram Iancu a început operațiunea la Abrud. S-a răspândit zvonul fals că gărzile naționale românești, după ce au dezarmat gărzile maghiare de la Alba Iulia, au dat foc orașului, îndreptându-se spre Zlatna, producând panică printre locuitori. S-au format patrule mobile ale gărzii maghiare, au avut loc tratative între părți, fără rezultat. La vestea că la bariera orașului se afla o tabără români (22 octombrie, seara), garda națională maghiară și-a ocupat locurile de luptă. A doua zi (23 octombrie, dimineața), gărzile naționale românești au intrat în oraș și s-au îndreptat spre primărie. Au avut loc noi tratative și s-a hotărât să fie trimisă o ștafetă la Sibiu la Comandantul general pentru instrucțiuni privind armele depuse, iar până la primirea răspunsului, orașul să fie apărat de o gardă mixtă formată din 12 români și 12 unguri; armele să fie depuse de ambele părți și să fie păzite de o comisie. O mare parte a românilor a depus armele, au protestat vehement locuitorii din satele Almaș și Trâmpoiele. Între orele 13–14, garda națională maghiară a deschis focul, din ordinul primarului Nemegyei, asupra românilor care depuseseră armele, conform acordului, rezultând un număr de 6 până la 10 victime. Raportul maghiar relatează că românii, cuprinși de panică, au fugit din oraș, nu înainte de a incendia clădirile bisericilor, Tezaurariatului, băncilor și ale particularilor. De fapt, au fost incendiate tocmai bunurile și locuințele românilor, de unde focul s-a întins apoi peste tot. Locuitorii maghiari, în frunte cu funcționarii, au fugit, o parte spre Alba Iulia, alta parte spre Abrud. La vestea evenimentelor de la Zlatna, populația românească din împrejurimi, cuprinsă de indignare, a înconjurat coloana refugiaților în dreptul satului Pătrânjeni, cerând refugiaților să depună armele, urmând a fi escortați până la Cetatea Alba Iulia. De teama unui nou conflict, refugiații au acceptat dezarmarea, armele fiind încărcate în două căruțe. Știrea despre evenimentele de la Zlatna s-a răspândit, a ajuns și la Alba Iulia. Locuitorii români din satele Gura Ampoitei, Tăuț, Găureni, Meteș, Poiana, Presaca, care participaseră la dezarmarea gărzii naționale maghiare din Alba Iulia, revoltați la culme de cele auzite, s-au îndreptat în ajutorul românilor din Zlatna și, în dreptul comunei Presaca, au întâmpinat refugiații; necunoscând înțelegerea dintre români și refugiați de la Pătrânjeni, au atacat coloana refugiaților. Numărul exact al victimelor nu se cunoaște, după un raport sunt 300–400, după altul 500–600. George Barițiu apreciază că numărul acestora este cu aproximație 300–350, majoritatea femeilor și copiilor au fost căutați și chiar adăpostiți prin casele românilor din satele învecinate. Pe lângă distrugerea majorității clădirilor din oraș, a fost devastată averea erariatului, a minelor și a unor persoane particulare, valoarea totală a acestor pagube fiind estimată la 1 milion de guldeni.

1853 – S-a născut Pimen Georgescu

Petre Georgescu; 24 octombrie 1853, Provița de Sus, Prahova – 12 noiembrie1934, București

Mitropolit al Moldovei, membru de onoare (din 1918) al Academiei Române. După finalizarea stagiului inferior de la Seminarul Central din București, în anul 1874, tânărul Petre Georgescu și-a întemeiat o familie fiind numit diacon la Bisericia Sf. Vasile din Ploiești. După numai un an și ceva a rămas văduv, cu un copil. Și-a continuat cursurile teologice cu sprijinul material și moral al mitropolitului Calinic Miclescu de la București. A devenit diacon la Catedrala mitropolitană, a urmat apoi Facultatea de Teologie din Cernăuți. Reîntors la București, mitropolitul Calinic l-a numit predicator, calitate în care tânărul teolog a fost apreciat atât de oamenii Bisericii, cât și de responsabili din stat. A intrat în cinul călugăresc la Mănăstirea Căldărușani, în 1886 fiind hirotonit ieromonah de mitropolitul Iosif Gheorghian, care ulterior i-a oferit rangul de arhimandrit. A fost printre primii profesori ai Facultății de Teologie din București, unde a predat Apologetica creștină, Teologia dogmatică și Simbolica, apoi directorul Seminarului Central din București, arhiereu-vicar, cu titlul de Piteșteanu, în final mitropolit al Moldovei.

1854 – A încetat din viață Barbu Iscovescu (Baruh Iehuda Iscovescu; 24 noiembrie 1816, București – 24 octombrie 1854, Constantinopol, Imperiul Otoman)

Pictor, revoluționar pașoptist, a realizat în perioada 1848–1854 stindardul revoluției și portretele fruntașilor acesteia

1863 – S-a născut Arnold Rosé

Arnold Rosenblum; 24 octombrie 1863, Iași – 25 August 1946, Londra

Violonist austriac originar din România. Văzând că el și cei trei frați ai săi arătau potențial muzical, familia s-a mutat la Viena, unde tatăl său a înființat o afacere înfloritoare de constructor de trăsuri. Arnold și-a început studiile muzicale la vârsta de șapte ani, iar la zece a intrat în clasa I de vioară la Conservatorul din Viena, având profesor pe Karl Heissler. A debutat în 1879 la Leipzig Gewandhaus, iar în 1881 a cântat cu Filarmonica din Viena în prima audițe vieneză a Concertului pentru vioară al lui Goldmark sub conducerea lui Hans Richter. În scurt timp a fost angajat violonist solo și conducător al orchestrei la Hoftheater, sau Opera de la Viena Court (mai târziu Staatsoper). A fost Concertmaestru al Orchestrei Filarmonicii din Viena timp de peste jumătate de secol. A lucrat îndeaproape cu Johannes Brahms, iar Gustav Mahler era cumnatul lui. Deși nu este cunoscut la nivel internațional ca solist, a fost un mare conducător de orchestră (concertmaestru) și interpret de muzică de cameră, conducând celebrul Cvartet Rosé timp de câteva decenii.

1888 – S-a născut N. Davidescu

Nicolae Davidescu; 24 octombrie 1888, București – 12 iunie 1954, București

Poet, prozator și critic literar legat de mișcarea simbolistă. A studiat la Gimnaziul „Tache Protopopescu” din Slatina, ulterior la Institutul „Clinciu și Popa” din București, unde l-a cunoscut pe Al.T. Stamatiad, care l-a integrat în cenaclul lui Al. Macedonski și în cercul lui Ovid Densusianu. A debutat în anul 1906, în ziarul Prezentul. După un an, publica versuri de factură elegiacă, note și traduceri în Vieața nouă. A colaborat la revistele: Noua revistă română, Viața românească, Facla, Rampa, Insula lui Ion Minulescu, Simbolul, condusa de Tristan Tzara și Ion Vinea, Orizonturi noi, Cuvântul liber etc. A publicat volume poezie: La fântâna Castaliei, Inscripții; de proză: Zâna din fundul lacului, Sfinxul, Conservator et C-ie, Vioara mută; de critică literară: Aspecte și direcții literare (2 vol.), medalioane despre Stéphane Mallarmé, Emile Verhaeren, Rémy de Gourmont, Ștefan Petică, George Bacovia etc., antologia Din poezia noastră parnasiană.

1894 – A încetat din viață Gheorghe Tattarescu (19/31 octombrie 1820, Focșani – 24 octombrie 1894, București)

Pictor clasic; pionier al neoclasicismului în pictura românească; participant la revoluția de la 1848; întemeietor, profesor, director al Școlii de Arte Frumoase din București

1901 – A încetat din viață Juan Alpar (Ion Alexandru Paraschivescu; 30 ianuarie 1855 – 11/24 octombrie 1901)

Pictor, fotograf; a pictat peisaje, flori, naturi moarte și marine

1909 – S-a născut Ion Calboreanu

Ion Coriolan Calboreanu; 24 octombrie 1909, Seliștat, Târnava Mare/Brașov – 8 septembrie 1964, Târgoviște

Poet, profesor, librar și publicist. A absolvit Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din București, cu specialitatea Filosofie modernă în anul 1931, cu mențiunea Cum laude. A fost profesor la liceul „Ienăchiță Văcărescu, la Liceul industrial de băieți, la Liceul Comercial, director la Școala profesională de ucenici (1945–1947) din Târgoviște. În 1950 a fost dat afară din învățământ pentru că că era proprietarul unei librării, fiind obligat să lucreze ca electrician sondor la sonda Găești a Întreprinderii de foraj Râmnicu Vâlcea. În 1955 a fost reintegrat în învățământ, dar a refuzat să predea la școlile din oraș, făcând naveta la diferite școli din județ: Mija, Săcuieni, până la sfârșitul vieții. A publicat volumele de versuri: Lumea dintre nisip și stele, Târgoviștea în rime și Alb din Miazănoapte, un volum de satiră și umor, Albine și furnici și un volum de epigrame. A colaborat cu versuri și considerații critice asupra vieții culurale a orașului la revistele locale de literatură și cultură. A alcătuit monografii ale înaintașilor: Ienăchiță Văcărescu, Vasile Cârlova, Grigore Alexandrescu, l.H. Rădulescu, Al. Brătescu-Voinești, Duiliu Zamfirescu, Al. Vlahuță, Ion Ghica etc.

1918 – Demisia Guvernului Alexandru Marghiloman. Instalarea Guvernului Constantin Coandă

Guvernul Alexandru Marghiloman a fost un Consiliu de miniștri conservator care a guvernat între 5 martie 1918–24 octombrie 1918. Conservator și germanofil, Marghiloman a acceptat să devină prim-ministru în preajma primului război mondial, într-un moment foarte dificil, în primăvara lui 1918, când, abandonată de principalul aliat din zonă, Rusia bolșevică, România a trebuit să accepte o pace nefavorabilă cu Puterile Centrale. A fost un guvern de sacrificiu, Marghiloman asumându-și responsabilitatea încheierii unei păci separate rușinoase pentru România, dar care a salvat țara de la ocuparea totală a teritoriului său. Dobrogea era ocupată de Bulgaria, Austro-Ungaria a luat partea vestică a Carpaților, Germania a instituit un monopol asupra țițeiului pe 90 de ani. Regele Ferdinand I a refuzat să semneze Tratatul. A avut loc prima criză dinastică. Totuși, în timp ce la București se purtau tratative dificile pentru încheierea armistițiului, primul ministru a fost martorul primei etape din procesul de făurire a României Mari. După ce Sfatul Țării a votat Unirea Basarabiei cu România, Marghiloman a primit actul unirii și a acționat pentru recunoașterea acesteia. Deși semnarea armistițiului din aprilie a permis țării noastre să nu fie ocupată de Puterile Centrale, Alexandru Marghiloman a avut foarte mult de suferit de pe urma deciziei sale. Din acel moment și până la decesul său, a fost considerat de opinia publică un adevărat trădător de țară.

Guvernul Constantin Coandă a fost un Consiliu de miniștri de uniune națională, prezidat de generalul Constantin Coandă care a guvernat între 24 octombrie 1918–29 noiembrie 1918. În această perioadă, ca urmare a victoriilor obținute de Antanta pe parcursul verii anului 1918, România a putut să reintre în război împotriva Puterilor Centrale; sfârșit primul război mondial. Acesta este guvernul care a girat unirea Bucovinei și Transilvaniei cu România.

1920 – A încetat din viață Maria Alexandrovna a Rusiei (17 octombrie 1853, Tsarskoye Selo, Pushkin, Rusia – 24 octombrie 1920, Zürich, Elveția)

Mare Ducesă a Rusiei, mai târziu, Ducesă de Edinburgh și Ducesă de Saxa-Coburg și Gotha; mama Reginei Maria a României

1921 – S-a născut Veronica Porumbacu

Veronica Schwefelberg; 24 octombrie 1921, București – 4 martie 1977, București

Poetă, prozatoare, memorialistă, autoare de literatură pentru copii și traducătoare. A urmat cursurile Colegiului pentru Studenții Evrei (1943–1944) și a luat licența în Filosofie în 1946. A colaborat la săptămânalul Contemporanul, a fost redactor la Radio, redactor șef adjunct la Viața românească, redactor la Gazeta literară, șef de secție la Uniunea Scriitorilor. În 1947 a debutat cu placheta de versuri Visele Babei Dochia și în același an ca prozatoare, cu volumul de schițe La capătul lui 38. Alte scrieri ale sale: Anii aceștia, Mărturii, Prietenii mei, Întreg și parte, Diminețile simple, Memoria cuvintelor, Drumuri și zile. A decedat în timpul cutremurului din 1977.

Veronica Porumbacu – Fata apelor • Irina Răchițeanu Șirianu, Dinu Ianculescu, Nicu Dumitriu, Ion Manta, Dina Cocea, Raluca Zamfirescu, Cornel Vulpe, Valeria Gagialov, Ica Matache, Gheorghe Colceag

1922 – S-a născut Vasile Cocheci

24 octombrie 1922, Bâlteni, Gorj – 8 iunie 1996

Inginer chimist, specialist în protecția calității apelor, profesor universitar, membru corespondent (din 1991) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Chimie Industrială din București (1941–1946), pe care a absolvit-o cu mențiunea Magna cum laude. Imediat după absolvire, a devenit asistent la catedra de Chimie fizică și analitică a Politehnicii timișorene, un an mai târziu fiind promovat șef de lucrări. La înființarea Facultății de Chimie Industrială din Timișoara, a fost numit conferențiar al acesteia, predând un curs de Metalurgie generală, iar din 1963 a devenit profesor titular și șef de catedră, secretar științific în consiliul științific al facultății. A fost redactor responsabil al Buletinului științific și tehnic al Institutului Politehnic și membru în conducerea Revue Roumaine de Chimie, decan al facultății și prorector, conducător științific pentru lucrări de doctorat. În lunga sa carieră didactică, a organizat și amenajat șapte laboratoare de chimie și fizică, printre care și un laborator de chimia și tehnologia apelor, aparatura fiind executată în cea mai mare măsură în atelierul mecanic al catedrei, din resurse locale. A înființat, pentru prima dată în România, o grupă specializată în domeniul protecției calității apelor și epurării apelor reziduale, fiind un adevărat promotor al conceptului de protecția calității apelor, și, implicit, a mediului. A fost autorul a peste 400 de lucrări științifice și didactice, comunicări științifice, elaborate împreună cu colaboratorii săi și publicate în prestigioase reviste din țară și străinătate, iar munca sa de cercetare s-a soldat cu 27 de invenții și patru inovații.

1923 – S-a născut Gheorghe Aldea-Serai

24 octombrie 1923, Saraiu, Constanța – 9 octombrie 2016, Constanța

Sculptor și pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din 1968; veteran de război. A urmat Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale (1957–1963) și Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, având profesori pe Andrei Sobotka, Boris Caragea, Costin Ioanid, Gheorghe Ghițescu. A devenit Doctor în Istoria Artei, cu lucrarea Sculptura populară românească. A fost cercetător științific la Institutul de Istoria Artei și la Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologie al CCES. A început activitatea expozițională în 1964, la Expoziția 100 de ani de la întemeierea învățământului artistic în România, București. A fost decorat cu cinci medalii, pentru participarea la războiul antihitlerist și merite în activitatea obștească.

1927 – S–a născut Ileana Balotă

octombrie 1927, Cluj – septembrie 1996

Artist plastic, domeniile sale de exprimare fiind grafica, ceramica și tapiseria, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. A urmat Institutul de Arte plastice „Ion Andreescu” din Cluj, clasa I. Bene (1949–1954). După terminarea Institutului a debutat la Expoziția de grup a absolvenților, cu lucrări de tapiserie, apoi a prezentat la Moscova, lucrări de grafică și tapiserie. Din 1960 a activat în învățământul artistic superior, fiind conferențiar la catedra de Desen a Institutului de arte plastice „Nicolae Grigorescu” din București. A organizat 21 de expoziții personale, în țară și în străinătate și a fost prezentă la aproximativ 100 de expoziții de grup, din Franța, Spania, Marea Britanie, Germania, Portugalia, Elveția etc. Numeroase lucrări ale sale se află în muzee din țară și străinătate. După 1990, a expus mai ales în Franța și Belgia. A fost membră a Academiei Internaționale de Artă Modernă din Italia. A fost distinsă cu ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1968). În noiembrie 1996, renumita galerie Mendon din Franța, programase să prezinte publicului opera și personalitatea unei artiste din România: Ileana Balotă. Din nefericire, invitația Ministerului Culturii din Franța nu a mai putut fi onorată, cu o lună înainte de vernisaj artista a trecut în veșnicie, fără să-și trădeze crezul vieții sale: „A uni arhaicul și modernul cu luciditate, îndrăzneală și fervoare, într-o creație perfect organică, în care îți învestești cugetul și simțirea toată, iată ce încerc să fac”.

Biografie ilustrată [PostModernism Museum]; Tapiserii [Modernism]

1933 – S-a născut Andrei Andrieș

Andrei Mihail Andrieș; 24 octombrie 1933, Chișinău, României/Moldova – 4 iulie 2012, Chișinău, Moldova

Fizician din Republica Moldova, membru titular (din 1984) al Academiei de Științe a Moldovei, membru de onoare (din 1991) al Academiei Române; membru PCUS, secretar al organizației de partid a Academiei de științe din RSSM în perioada sovietică. Între anii 1984–1989 a îndeplinit funcția de secretar științific general și apoi în perioada 9 noiembrie 1989–5 februarie 2004 pe cea de președinte al Academiei de Științe a Moldovei.

1933 – S-a născut Draga Olteanu-Matei

24 octombrie 1933, București – 18 noiembrie 2020, Iași

Apreciată actriță de teatru, film, radio și televiziune. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1956 iar în luna septembrie a aceluiași an a debutat în piesa Ziariștii de Alexandru Mirodan. De-a lungul carierei sale a jucat în peste 60 de piese de teatru: Coana Chirița după Vasile Alecsandri, pentru care a scris și un scenariu de film în două serii: Coana Chirița (1986) și Chirița la Iași (1987), Gaițele de Kirițescu, Căruța cu paie de Mircea Ștefănescu, Hagi Tudose de Barbu Ștefănescu Delavrancea, Domnișoara Nastasia de G.M. Zamfirescu, Pisica în noaptea de Anul Nou de D.R. Popescu, Autorul e în sală de Ion Băieșu etc. Pe scena Teatrului Național a jucat în Azilul de noapte de Maxim Gorki, Crimă pentru pământ, o dramatizare după romanul cu același nume al lui Dinu Săraru. Reprezentantă a generației de aur a teatrului românesc, a jucat în 90 de filme, dintre care: Un surâs în plină vară, Răzbunarea haiducilor, Bariera, Ilustrate cu flori de câmp, Iarna bobocilor, Nea Mărin Miliardar, Buletin de București, Cucoana Chirița, Conu Leonida față cu reacțiunea, etc. și 100 roluri în televiziune.

Patima (1975) • Draga Olteanu-Matei, Gheorghe Cozorici, Emanoil Petruț, Mariana Buruiană, Ovidiu Moldovan, Rodica Popescu-Bitănescu

1936 – S-a născut Eugenia Grosu Popescu

24 octombrie 1936 – 14 septembrie 2013

Jurnalistă de radio și profesoară universitară, membră a Societății Medicilor Scriitori și Publiciști. Cu studii de Medicină și Filosofie, a fost o personalitate complexă, cu preocupări în toate sferele jurnalismului: presă scrisă, radio și televiziune. A creat și realizat numeroase emisiuni medicale și educaționale la Radio România; a avut colaborări de lungă durată cu revistele Viața medicală și Revista Radio; în perioada 1990–1996, a fost redactor-șef adjunct la Redacția Știință a Radiodifuziunii Române; co-fondator și președinte al Uniunii Naționale a Creatorilor de Radio; a fost președinte fondator al Asociației Mesagerii sănătății, premiată de ONU. A primit Ordinul Meritul Cultural în rang de cavaler.

1940 – S-a născut Valentina Boștină

24 octombrie 1940, Oradea – 19 octombrie 1994, București

Sculptoriță, considerată una dintre cele mai importante reprezentante ale sculpturii monumentale și de for public. A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Secția Pedagogie Plastică figurativă în piatră și bronz, la clasa Constantin Baraschi, absolvind în anul 1956. A debutat la București în 1961 într-o expoziție colectivă de portrete. În 1968 a urmat studii în Ungaria. A participat la expoziții colective și anuale de stat, a luat parte la o mulțime de simpozioane de sculptură în România, Austia și Germania. Notorietatea i-a venit în anul 1968, cînd a organizat o expoziție personală la Casa Ziariștilor din București, iar scriitorul și ziaristul Marcel Moreau i-a comentat această expoziție în paginile publicației Le Figaro. A creat obiecte de artă decorativă din metal, piatră și ceramică: Străbunul, Oul dogmatic, Geneza, Dragoș Vodă.

Imagini [Modernism]

1940 – S-a născut Eugen Cucerzan

Eugen-Sandu Cucerzan; 24 octombrie 1940, Târnăveni, Mureș – 30 septembrie 2020, Cluj-Napoca

Eseist, istoric al filosofiei, istoric literar. A fost licențiat în Filosofie al Universității „Babeș-Bolyai” Cluj (1963) și Doctor în Filosofie în 1978. A fost profesor de Filosofie la USAMV Cluj Napoca și, ca asociat, profesor de Istoria terminologiei filosofice românești și Filosofia limbajului la UBB Cluj Napoca. A debutat cu eseul Omul, ideal și realitate în revista Ramuri (1967). Cercetător la Sectorul de Filosofie al Academiei Române, Filiala Cluj, a fost membru în Uniunea Scriitorilor din România. Dintre cărțile sale: Elemente de logică, Atomii și vidul, Repere în sociologia rurală, Flacăra de veghe, Întâlnire în fa diez minor.

1943 – S-a născut Cornel Moraru

24 octombrie, 1943, Schit–Pietrari, Vâlcea

Critic și istoric literar. A studiat la Facultatea de Limba și Literatura Română (1961–1966) și Facultatea de Filosofie (1967–1974), ale Universității București. În anul 1999 a obținut titlul de Doctor în Litere cu teza Lucian Blaga, Convergențe între poet și filosof, la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A fost profesor secundar de Limba și literatura română la Liceul „Radu Negru” din Făgăraș, lector și apoi conferențiar la Universitatea Transilvania din Brașov, conferențiar și ulterior profesor la Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureș. Debutul publicistic a avut loc cu un eseu în paginile revistei Vatra (1972). A deținut, în continuare, rubrici în revistele Vatra, Flacăra, Astra, Viața Românească, mai recent în Discobolul. A fost redactor la revista Vatra din Târgu-Mureș. Cărți publicate: Semnele realului. Secționări critice convergente, Textul și realitatea, Obsesia credibilității – prozatori, critici și eseiști contemporani, Constantin Noica – monografie, Titu Maiorescu – monografie, Lucian Blaga – monografie, Lucian Blaga. Convergențe între poet și filosof etc.

1943 – S-a născut Theodor Stolojan

Theodor Dumitru Stolojan; 24 octombrie 1943, Târgoviște

Economist și politician, profesor universitar. A urmat cursurile Academiei de Studii Economice din București (1961–1966) și a obținut titlul de Doctor în Finanțe cu lucrarea Contribuții la elaborarea metodologiei prognozei financiare macroeconomice în condițiile economiei românești. A ocupat funcții în Ministerul de Finanțe: economist în Departamentul Bugetului Statului, Șeful diviziei Contabilitatea Bugetului Statului, director adjunct și director al Departamentului Relații Valutare și Financiare Internaționale, inspector general în Departamentul Venituri de Stat, consultant, președintele Agenției Naționale de Privatizare, ministru al finanțelor, prim-ministru al României (16 octombrie 1991–18 noiembrie 1992), președinte al PNL, consilier prezidențial, președinte al PLD, prim-vicepreședinte al PDL, europarlamentar.

1945 – S-a născut Tia Șerbănescu

Ecaterina Teodorescu; 24 octombrie 1945, Sărățeni, Ialomița

Prozatoare și jurnalistă. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București în 1968. În același an a primit repartiție la ziarul România liberă, unde a lucrat inițial la Secția externe, apoi la Secția cultură. În 1988, înainte de a pleca cu fiul într-o excursie organizată de școală în RDG, i s-a reținut la vamă agenda personală. La întoarcere a fost acuzată că voia să-și ofere însemnările postului Europa Liberă și a fost mutată din redacție la serviciul Documentare. În aprilie 1989 a fost dată afară de la România liberă (văzuse ediția-pilot a ziarului clandestin pregătit de grupul Petre Mihai Băcanu, Anton Uncu și Mihai Creangă) și a fost trecută pe post de corector la tipografia 13 Decembrie. După Revoluție a revenit la România liberă, fiind membră în Comitetul director până în 1993. A lucrat apoi la ziarele Cotidianul, Curentul, Clipa. A susținut rubrica Bref  în Revista 22 timp de 25 de ani. A primit Premiul pentru jurnalism Flacăra, Premiul „Pamfil Șeicaru”. Din scrierile sale: Balada celor rău iubiți, Mai multe inele, Muntele de pietate, Cumpărătorii, Jurnalul Femeia din fotografie.

1946 – S-a născut Anda Călugăreanu

Anca Miranda Călugăreanu; 24 octombrie 1946, București – 15 august 1992, București

Actriță și interpretă de muzică ușoară și folk, română de origine armeană. Prima apariție mai importantă a fost cu formația Sincron, în anul 1965. A colaborat ani de-a rândul la Cenaclul Flacăra. A fost foarte cunoscută pentru activitatea sa la televiziune. O perioadă destul de îndelungată a format, împreună cu actorii Dan Tufaru, cu care a și fost căsătorită, și Florian Pittiș, un trio muzical-cupletistic, care, în regia lui Alexandru Bocăneț, a fost unul dintre punctele de atracție ale spectacolelor de estradă ale Televiziunii. Au rămas celebre și cupletele sale alături de Toma Caragiu. A luat parte la numeroase festivaluri și turnee în țară și peste hotare. A participat la Festivalul Cerbul de Aur, ediția a II-a (1969), unde a luat mențiune. A jucat și în filme: Bietul Ioanide, Vânătoarea de vulpi, Secretul lui Nemesis, O zi la București.

Pomul care face ciori • Octavian Cotescu și Anda Călugăreanu

1946 – S-a născut Petru Păduraru

Ion Păduraru; 24 octombrie 1946, Țiganca, Cahul, Basarabia, Regatul României/Moldova

Cleric ortodox, Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei. Hirotonit în anul 1990 ca episcop de Bălți, Vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului și Moldovei (sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe Ruse), el a fost izgonit în august 1992 din reședința episcopală, din cauza atitudinii sale pro-românești. Împreună cu o parte din credincioși, a participat la Adunarea Eparhială de Constituire a Mitropoliei Basarabiei din 14 septembrie 1992, fiind ales locțiitor de Mitropolit al Basarabiei, cu sediul la Chișinău. După o săptămână, a fost primit în comuniune cu Biserica Ortodoxă Română, fiind recunoscut în funcția de locțiitor de Mitropolit al Basarabiei și devenind membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 19 decembrie 1992. La data de 3 octombrie 1995, Adunarea Eparhială a Mitropoliei Basarabiei l-a ales în funcția de Mitropolit al Basarabiei. Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a confirmat ca Mitropolit la 24 octombrie 1995, acordându-i titlul de Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor și dreptul de jurisdicție extrateritorială asupra românilor ortodocși din diaspora de răsărit (de la răsărit de râul Prut).

1947 – S-a născut Valeria Peter Predescu

24 octombrie 1947, Telciu, Bistrița-Năsăud – 28 aprilie 2009, Bistrița

Renumită interpretă de folclor românesc transilvănean, cunoscută drept Doamna cântecului năsăudean. S-a căsătorit de la 15 ani și are 2 băieți. A început să cânte când deja era mamă, dar familia a susținut-o în desăvârșirea carierei muzicale. A făcut primele înregistrări la Radio Cluj, cu redactorul și culegătorul de folclor Dumitru Vartic, iar în 1973 la Radiodifuziunea Română cu orchestra Radio, dirijată de George Vancu. Anul următor, a susținut prima etapă a Concursului Floarea din grădină, câștigând, trei ani mai târziu, cu punctajul maxim. Succesele s-au ținut apoi lanț. A fost referent de specialitate la Centrul Creației Populare Bistrița, culegătoare de folclor, îndrumătoare a copiilor. A strâns în cei 35 de ani de carieră, 61 de albume, patru cărți și culegeri folclorice, diplome, titluri onorifice și premii primite în țară și la diverse festivaluri folclorice internaționale. În anul 1994 a fost laureată a premiului Ethnos pentru activitatea sa de culegătoare și interpretă a folclorului năsăudean. În 1974 i-a apărut primul disc la Electrecord, apoi a făcut și alte înregistrări la diferite case de producție. A înregistrat trei CD-uri cu pricesne, două cu colinde, altele cu cântări de dragoste și de dor. Repertoriul său a fost năsăudean, dar a cuprins cântece și din alte zone ale județului Bistrița-Năsăud, cel mai mult însă de pe Valea Sălăuței, de unde este ea, și de pe Valea Someșului.

Valeria Peter Predescu – Ia-mă-n brațe dorule

1947 – S-a născut Ion Burnar

24 octombrie 1947, Dragomirești, Maramureș – 21 octombrie 2010

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Boliay” din Cluj în 1973. A debutat absolut cu versuri în revista Cronica (1973). A publicat volumele: Memorandum liric, Viața la țară cu și fără Tănase Scatiu, Gâlceava scopului cu mijloacele, Aici provincialul!… Aștept mitropoliții!, Adunarea și scăderea punctelor cardinale și a fost prezent în antologiile Questions at the turn of the millenium, Les jeunes poètes roumains, Pământule de-acasă, Dor de lumină, Poezia cetății, Pe o coajă de vocală.

1949 – A încetat din viață Nicodim Ganea (14 iunie 1878, Bistra, Alba – 24 octombrie 1949, Bistra, Alba)

Compozitor, dirijor și om de cultură; dirijor al corului Societății Academice „Petru Maior” din Budapesta; a compus muzică de teatru, muzică vocal-simfonică și muzică corală, a scris piese de teatru, poezie și texte pentru muzică

1956 – Revoltele studențești de la Cluj

În câteva centre universitare au avut loc, în octombrie-noiembrie 1956, proteste soldate cu numeroase arestări și exmatriculări. Cea mai organizată mișcare studențească a fost la Timișoara, dar și la București și Cluj s-au constituit grupuri, care au încercat o solidarizare cu mișcarea anticomunistă din Ungaria. Reacția autorităților a fost imediată – arestarea studenților, suspendarea cursurilor, epurarea unor profesori, înființarea unor asociații studențești care să supravegheze activitățile studenților. Arestările și exmatriculările vor continua până în 1959.

În 24 octombrie, la Institutul de Arte Plastice din Cluj a avut loc o întrunire „neoficială“, la care au participat circa 300 de studenți de la ambele universități din oraș, „Babeș“ și „Bolyai“. Participanții au decis convocarea unei mari adunări studențești care ar fi trebuit să aibă loc pe un stadion din oraș, moment în care s-ar fi prezentat și un program de revendicări. Inițiativa a rămas însă fără rezolvare pentru că inițiatorii acestui protest au fost arestați de Securitate chiar a doua zi. Pe 2 noiembrie, de Ziua Morților, studenți de la Universitatea „Bolyai“ din Cluj, purtând la reverul hainei steagul maghiar și o cocardă de doliu, s-au strâns în cimitirul orașului, aducând în acest fel un omagiu tinerilor care luptau la Budapesta. Securitatea a trecut la arestarea celor considerați a fi avut inițiativa acestei întruniri.

Mai mult: Privește înapoi cu mândrie: revoltele antisistem din toamna anului 1956 [Blog Marius Cosmeanu]

1958 – S-a născut Magda Catone

Magdalena-Marta Catone; 24 octombrie 1958, București

Actriță de teatru și film. A absolvit Academia de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1982, la clasa profesorilor Amza Pellea și Ion Cojar. După terminarea facultății a fost repartizată la Petroșani, la Teatrul de Stat, acolo unde l-a cunoscut pe soțul său de mai târziu, actorul Șerban Ionescu. Și-a făcut debutul în film în anul 1981, când încă era în facultate, în pelicula lui Lucian Pintilie, De ce trag clopotele Mitică?. A jucat la Teatrul de Comedie din București. Printre premiile câștigate se numără Premiul de interpretare la Festivalul de teatru de la Brașov din 1983 și Premiul special al juriului la Festivalul de Teatru de la Costinești din 1984. Dintre filmele în care a jucat: Imposibila iubire, Salutări de la Agigea, Flăcări pe comori, De ce are vulpea coadă?, Telefonul, Divorț… din dragoste, Dragoste și apă caldă, Balanța, Une mere comme on n’en fait plus, Zapping, Milionari de weekend.

Flăcări pe comori (1988) • Mircea Albulescu, Claudiu Bleonț, Remus Mărgineanu, Anca Dincă, Valentin Uritescu, Magda Catone, Mihai Dinvale etc.

1967 – S-a născut Lidia Drăgănescu

Lidia Butnărașu; 24 octombrie 1967, Chetriș, Tamași, Bacău

Fostă mare handbalistă care a jucat pe postul de intermediar stânga. A fost legitimată, în 1982, la Clubul Sportiv Școlar Bacău, cu care a câștigat campionatul de junioare, a trecut la echipa de senioare CS Știința Bacău (trei titluri naționale – 1986, 1987, 1992 și două Cupe ale României – 1986, 1989), Chimistul Râmnicu Vâlcea (două titluri naționale – 1993, 1994, două cupe ale României – 1993, 1994 și Cupa Cupelor EHF – 1989), BvB 09 Dortmund, Fibrexnylon Săvinești, EOS Siracusa. A jucat la echipa națională de junioare a României (1984) în 19 meciuri și a înscris 61 de goluri și la echipa națională de senioare (1984–2000) în 206 meciuri și a înscris 658 de goluri. A fost componentă a selecționatelor României care au participat la Campionatele Mondiale din 1993 și 1995, precum și la Campionatul European din 1996, de asemenea, ea a făcut parte din naționala României care s-a clasat pe locul șapte la Jocurile Olimpice de vară din 2000.

1971 – A încetat din viață Anton Balotă (17 ianuarie 1901, Pitești – 24 octombrie 1971, București)

Filolog și eseist; specialist în slavistică și albaneză; filolog cu deschidere spre eseu și cercetări în domeniul baladei românești și sud-dunărene

1972 – S-a născut Ruxandra Dragomir

24 octombrie 1972, Pitești

♣ Fostă jucătoare de tenis de câmp. În perioada 1990–2001 a câștigat 9 turnee de tenis la simplu. La data de 15 august 1997 a ocupat locul 15 pe lista celor mai buni jucători de tenis din lume. A fost președintă a Federației Române de Tenis (2009–2013).

1978 – Spitalul Clinic al Municipiului București

A fost deschis în noaptea de 24/25 octombrie 1978; la inaugurare cuprindea următoarele specialități: Medicină Internă, Chirurgie, Neurologie, Oftalmologie, Obstetrică-Ginecologie, Ortopedie, ATI, Laborator analize, Laborator Anatomie Patologică, Radiologie, Explorări funcționale. În perioada 1992–1993, Spitalul Clinic al Municipiului București și-a schimbat structura și și-a redimensionat activitatea, devenind Spitalul Universitar București, iar în 2000 a devenit Spitalul Universitar de Urgență.

1983 – A încetat din viață Elie Carafoli (15 septembrie 1901, Veria, Grecia – 24 octombrie 1983, București)

Inginer, constructor de avioane; creatorul școlii românesti de aerodinamică; membru titular al Academiei Române

1987 – S-a inaugurat traseul Piața Unirii–Pipera al metroului bucureștean

Ultimele două tronsoane ale Magistralei II, cuprinse între stațiile Piața Unirii și Pipera, în lungime de 8,5 km, cu 5 stații: Piața Unirii, Universitate, Piața Victoriei, Aviatorilor, Aurel Vlaicu, Pipera au fost date în exploatare, cu o întârziere de câteva luni față de termenul planificat. Ulterior, a fost adăugată stația Piața Romană.

1991 – A încetat din viață Nicolae Sotir (29 decembrie 1916, Ploiești – 24 octombrie 1991, București)

Jucător și antrenor de volei de talie mondială; a antrenat echipele naționale de volei ale României, Turciei, Franței și Israelului

1994 – A încetat din viață Nichifor Ceapoiu (14 noiembrie 1911, Ciocănești, Suceava, Bucovina – 24 octombrie 1994, București)

Inginer agronom; profesor universitar la Institutul Agronomic „Nicoalae Băcescu” din București; membru titular al Academiei Române din 1974

1996 – A încetat din viață Romica Puceanu (19 ianuarie 1927, București – 24 octombrie 1996, București)

Solistă de muzică lăutărească țigănească; supranumită „regina cântecului lăutăresc”; apreciată pentru vocea ei unică și pentru temele cântecelor sale

2013 – A încetat din viață Ilarie Hinoveanu (27 septembrie 1934, Vânjuleț, Mehedinți – 24 octombrie 2013, Craiova)

Poet și jurnalist cultural, unul dintre fondatorii Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România

2014 – A încetat din viață Gleb Drăgan (19 iulie 1920, Tătar Copceac, Găgăuzia, Republica Moldova – 24 octombrie 2014)

Inginer energetician cu importante contribuții în electrostatică, descărcare corona, trăsnet sau supratensiuni atmosferice și de comutație; a înființat Laboratorul de tehnica tensiunilor înalte din cadrul Institutului Politehnic din București; membru titular al Academiei Române

2019 – A încetat din viață Iuliana Simonfi (11 iulie 1956, LeuDolj – 24 octombrie 2019, Windhoek, Namibia)

Gimnastă olimpică, componentă a lotului național de gimnastică în anii ’70; antrenoare de gimnastică la CSM Baia Mare; stabilită în Namibia, unde a antrenat lotul național de gimnastică și a deschis Academia de Gimnastică Simonfi

2020 – A încetat din viață Dumitru Octavian Unc (15 martie 1953, Zărnești, Brașov – 24 octombrie 2020, Constanța)

Medic, șef al clinicii de Chirurgie la Spitalul Clinic Judetean Constanța; profesor de Chirurgie Generală la Universitatea „Ovidius” Constanța; vicepreședinte al Societății Române de Chirurgie (2008–2010)

 

#amintirilezilei #istoriaRomaniei #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită