24 Septembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Cetatea Sucevei – cetatea care nu a fost cucerită niciodată

 

1420 – Bătălia de la Hațeg

În primăvara anului 1420, sultanul Mehmed I, în fruntea oștilor din Anatolia, Rumelia și a beilor de la nord de Balcani, a început o campanie de mari proporții, urmărind subordonarea țărilor române și preluarea controlului asupra liniei Dunării și a zonei est-pontice. Flota otomană a primit ca misiune cucerirea gurilor Dunării și a litoralului pontic al Moldovei. Domnul român, Mihail I s-a retras în munți cu ostașii săi, așteptând ajutor din Transilvania. Flota otomană a ocupat Enisala, Isaccea și Chilia, preluând controlul asupra Dobrogei, dar nu a putut cuceri Cetatea Albă. Oastea sultanului a luat în stăpânire cetățile Giurgiu, Turnu și Severinul – cheia clisurii Dunării. Țara Românească a fost crunt prădată, iar la tron a ajuns un alt fiu al lui Mircea cel Bătrân, Radu al II-lea Prasnaglava, a cărui domnie debutase printr-un act de supunere față de sultan. Oastea sultanului, în număr de 70.000 de oșteni, a pătruns în Transilvania în lungul culoarului Cerna-Timiș și Valea Bistrei, prin Porțile de Fier. La 24 septembrie 1420 ea a fost întâmpinată de voievodul Transilvaniei, Nicolae Csaki, lângă cetatea Hațeg. După o rezistență eroică, în lupta de sub zidurile cetății Hațegului, forțele transilvănene au fost înfrânte de oastea otomană. În zilele următoare, invadatorii au distrus târgul Orăștie și au devastat ținutul până la Sibiu. Deși sultanul dorea să continue campania, sfetnicii săi l-au convins să se retragă la sud de Dunăre, ca urmare a apropierii iernii, dar și a faptului că pe tronul sultanilor de la Adrianopol se afla pretendentul Mustafa, sprijinit de bizantini.

1497 – A început asediul Cetății Sucevei

26 septembrie–19 octombrie 1497

În vara anului 1497, sub pretextul unei campanii militare antiotomane de recucerire a cetăților Chilia și Cetatea Albă, regele polon Ioan Albert, însoțit de o armată numeroasă (aproximativ 80.000 de ostași), a intrat în Moldova cu intenția de a pune domn pe fratele său, Sigismund. A început asediul asupra cetății de scaun a Sucevei. Ca răspuns, Ștefan cel Mare a lăsat în cetate o singură garnizoană puternică și și-a concentrat armata la Roman. După patru săptămâni de luptă (24 septembrie–16 octombrie), moldovenii au reușit să izoleze armata polonă, lăsând-o fără provizii și surse de hrană.

„Între timp, în jurul cercului asediatorilor s-au concentrat pe nesimțite forțele principale ale oștirii române, astfel încît polonii s-au trezit ei înșiși în ipostaza de asediați, toate legăturile cu exteriorul fiindu-le interceptate. Eșecul asediului, pierderile în oameni și cai, nemulțumirea nobililor poloni, care „au început să murmure, zicînd că regele i-a adus pentru ca să-i piardă”, boala de friguri a suveranului și molimele care bîntuiau au constituit tot atîtea premise pentru acceptarea de către Ioan Albert a armistițiului cu domnul Moldovei, perfectat prin intermediul voievodului Transilvaniei…” [Nicolae Densușianu – Istoria militară a poporului român]. Asediul a durat „trei săptămîni zi și noapte„ însă fără nici un rezultat, iar Cetatea Sucevei a rămas în istorie drept „cetatea care nu a fost cucerită niciodată”.

1659 – Tratatul de alianță între Mihail Radu și Gheorghe Rákóczi al II-lea

La fel ca Mihai Viteazul, pe care-l admira, în noiembrie 1594, Domnul Țării Românești, Mihnea al III-lea Radu a ucis creditorii turci, apoi oastea sa a început ofensiva pe linia Dunării, cucerind Giurgiu și Brăila, arzând Nicopole și Rusciuc. Din dorința domnitorului român de a-și elibera țara de sub suzeranitatea otomană, în fața iminenței represaliilor otomane, Domnul muntean vedea în principele ardelean Gheorghe Rákóczi aliatul care avea forța de a se opune Porții Otomane.

Astfel, la 24 septembrie/4 octombrie 1659, la Târgu Mureș, Ignatie, mitropolitul Țării Românești, Radu mare logofăt și Gabriel Tamaș, vicar apostolic al Moldovei și Țării Românești, împuterniciți de domnul Mihail Radu, au încheiat un tratat de prietenie și bună înțelegere cu principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi al II-lea și comite al secuilor. Documentul amintea tradiția bunelor relații dintre cele două țări, precizând condițiile tratatului: pace, alianță și prietenie veșnică, ajutor militar reciproc; domnul Țării Românești să nu încheie vreun pact, tratat sau convenție fără știrea și acordul principelui, să nu uneltească unul împotriva celuilalt. „Să fie între cei doi domni vecini pace eternă și indisolubilă. Amîndoi să fie prietenilor prieten și dușmanilor dușman. Se vor ajuta reciproc cu arma„. În urma acestei înțelegeri valaho-transilvănene, Constantin Șerban, și el aliat al principelui Transilvaniei (încă din iulie 1655), se angaja să nu mai revendice tronul Țării Românești, solicitând în schimb ajutor militar pentru ocuparea scaunului Moldovei, unde a și fost instalat, cu ajutor valah, dar pentru scurt timp (octombrie-noiembrie 1659). Prin actul dat la Rucăr, la 15 octombrie 1659, data întâlnirii celor doi conducători, s-a confirmat înțelegerea de la Tâgu-Mureș.

1785 – S-a născut Christian Flechtenmacher

24 septembrie 1785, Brașov – 13 mai 1843, Iași

Jurist sas transilvănean stabilit în Principatul Moldovei. Studiile liceale le-a urmat în Brașov, unde, după absolvire, a ocupat funcții administrative la Primăria orașului până în anul 1811, când a plecat la Viena, spre a se specializa în drept și filosofie. A fost adus în Iași de către domnitorul Scarlat Callimachi. Noul domnitor, Mihail Sturdza, l-a ridicat la rangul de căminar (boier de rangul patru) și l-a numit pravilist și jurisconsult al statului în Moldova, unde s-a străduit ca vechiul Drept românesc să fie pus în concordanță cu legile Apusului. În afară de aceste funcții, a avut și o activitate didactică: după reforma școlară din 1828 a fost o vreme profesor de Limba latină la Academia Domnească din Iași. Este considerat unul dintre cei mai de seamă juriști din viitoarea Românie din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Este principalul autor al codului de legi cunoscut sub numele de Codul Calimach (1817); a publicat, pentru prima dată în spațiul românesc, un Dicționar juridic. A fost tatăl compozitorului, violonistului și dirijorului Alexandru Flechtenmacher.

1888 – S-a născut Didia Saint-Georges

Maria Alexandrina Saint-Georges; 24 septembrie 1888, Botoșani – 24 ianuarie 1979, București

Pianistă și compozitoare de muzică de cameră și vocală, membră a Societății Compozitorilor Români din 1929. De mică a studiat pianul, îndrumată de tatăl său, membru fondator al Societății Armonia în 1833. A studiat la Pensionatul Humpel, la Școala de Muzică și Declamațiune de la Iași, apoi la Königliches Konservatorium für Musik din Leipzig (1907–1910), având profesori pe Robert Teichmüller, Emil Paul și Stephan Krehl. A fost pianistă-acompaniatoare în Botoșani, Iași, București, a predat lecții particulare de pian. A colaborat în concerte cu Dimitrie Onofrei, Constantin Stroescu, Carlotta Leria, Vasile Filip, Lisette Georgescu, Nicolae Olmazu etc. A susținut conferințe și emisiuni memorialiste la radio. A compus: Vals de concert pentru 2 piane, 12 Variațiuni pe un cântec evreiesc, Suită românească pentru pian, Sonatină pentru pian. A fost distinsă cu Mențiunea I (1929, 1930) și cu Mențiunea Onorifică (1943) la Premiul de compoziție „George Enescu”. I-a fost publicată postum lucrarea Amintiri despre George Enescu în revista Caiete botoșănene.

1900 – S-a născut Dem. Bassarabeanu

Dumitru Bassarabeanu; 24 septembrie 1900, Craiova – 29 octombrie 1968, București

Poet și publicist, membru fondator în Societatea Scriitorilor Olteni (1936) și membru în Societatea Scriitorilor Români din 1946. A început să scrie versuri încă de când era elev la școala primară din Craiova, având un debut precoce, în perioada liceului, în revista Micul templier (1912). A fost autodidact, fiind inadaptabil, cu fire sensibilă, dar dificilă. A intrat în cercurile socialiste și în salonul literar al Elenei Farago. A colaborat cu poezii și articole în peste 100 de ziare și reviste din Craiova și București: România nouă literară, Adevărul literar și artistic, Flamura, Ramuri, Gând și slovă oltenească, Năzuința, Convorbiri literare, Bilete de papagal, articolele sale conținând simpatie și compasiune pentru cei năpăstuiți. A fost prim-redactor la Omul liber, prim-redactor și director la Vremea nouă, secretar de redacție la Ecoul Capitalei etc. A publicat volumele: Frumoasele, versuri, Versuri, Pacea universală perpetuă, Mistere, Poezia lui Al. Stamatiad, 13 poezii.

1916 – Bătălia de la Brașov

24 septembrie/7 octombrie–25 septembrie/8 octombrie

În bătălia de la Brașov au fost angajate forțele Armatei 2 române și forțele Armatei 9 germane. Deși trupele române s-au luptat cu determinare, apărându-se și contraatacând în mai multe rânduri, iar raportul de forțe nu era defavorabil, au trebuit să se recunoască înfrânte, din cauza superiorității înzestrării tehnice și a experienței de luptă a inamicului, dar și din cauza modului dezastruos în care generalul Grigore Crăiniceanu a condus acțiunile forțelor din subordine. Ca urmare forțele române au fost forțate să evacueze Brașovul și să se retragă pe vechea frontieră.

Bătălia de la Brașov – 1916

1916 – S-a născut Aurel Giroveanu

24 septembrie 1916, Girov, Neamț – 2 aprilie 2001, București

Pianist, dirijor și compozitor de muzică ușoară. Studiile muzicale le-a început în copilărie la Piatra Neamț (1928–1933) cu Malvina Manascu (Pian), șeful de muzică, colonelul Mareș și profesorul Alberto Cirillo (Teorie-solfegiu). Apoi a studiat la Conservatorul Egizio Massini din București (1933–1937) cu Egizio Massini, Miron Constantinescu, Renzo della Pergolla, Leon Klepper și s-a perfecționat cu Ion Dumitrescu și Tudor Ciortea la cursurile Uniunii Compozitorilor (1954–1955). A fost pianist în diverse formații de muzică din București, șef al redacției de Muzică ușoară și populară în Societatea Română de Radiodifuziune, a făcut parte din Consiliul artistic al Teatrului de Estradă din București și Casa Centrală a Creației Populare, a scris articole în Muzica, Contemporanul, Informația Bucureștiului, România liberă etc. A compus muzică de operetă, vodeviluri, muzică de revistă, muzică corală, muzică pentru copii, coloane sonore pentru filme, șlagăre.

Am strâns toamnă după toamnă cu Gică Petrescu

1920 – Congresul Partidului Popular din Basarabia

La 16–17 aprilie 1920, Partidul Poporului, condus de Alexandru Averescu, a acceptat fuziunea cu Liga Poporului din Basarabia condusă de Sergiu Niță, care s-a desprins de Partidul Țărănesc din Basarabia. Această mișcare a avut de înfruntat opoziția Partidului Țărănesc, cel mai popular partid din Basarabia în acel moment, fără succes însă. Deja la 24–25 septembrie 1920 la Chișinău se întrunea Congresul Partidului Popular condus de Alexandru Averescu, iar președintele filialei din Basarabia a fost ales Sergiu Niță.

1924 – S-a născut Victor Zarchievici

24 septembrie 1924, Târgu Jiu – ?

Farmacist, scriitor, prozator și poet. Absolvent al Facultății de Farmacie – Institutul Medico-Militar, a fost farmacist la Eforia Spitalelor Civile București, Oficiul Farmaceutic pentru întreaga țară, Fabrica Gedeon-Richter; a participat, pe front, în cadrul celui de-al doilea război mondial, ca farmacist la serviciul de ambulanță în anul 1941; a fost apoi proprietar al unei farmacii în Târgu Jiu, farmacist la CSP și din anul 1953 până în anul pensionării, 1970, cercetător la Laboratorul de chimie al Institutului de Cercetări pentru materiale de construcții. A debutat în literatură aproape de vârsta de 90 de ani (1999), când a editat volumul Entropie – Cinci povestiri, ulterior din doi în doi ani i-au aparut alte cărți: Jurnal de jurnale – un roman, Un caz ironic – schițe, subiecte, povestiri și Carte de poeme și idei.

1930 – S-a născut Victor Nistea

24 septembrie 1930, Valea Largă–Salciua, Alba – 23 septembrie 2005

Avocat, poet, membru al Uniunii Scriitorilor din anul 1969. A urmat Facultatea de Drept a Universitatii „Babeș-Bolyai”, iar după absolvire a profesat avocatura la Câmpeni și Vatra Dornei, apoi s-a stabilit definitiv cu familia la Sibiu, unde a fost un avocat de succes. A debutat în România literară la 35 de ani (1965) cu un grupaj de versuri, iar editorial în 1968, cu volumul de poeme Păstorul pietrelor, bine primit de critică, cu o prezentare de Miron Radu Paraschivescu. A mai publicat volume de versuri: Cenușa mierlei, Flăcări pe munte, Elipsa de aur, Orfeu amână eternul, Drumul spre Delphi, Iubirea de sub cer, Umbra mea schimbătoare etc.

1936 – S-a născut Corneliu Omescu

24 septembrie 1936, Ineu, Arad – 12 mai 2001, București

Prozator. A urmat o Școala Medie Tehnică de Drumuri și Poduri, apoi Școala de Ofițeri Chimiști. A fost, pe rând, maistru, muncitor, topograf, proiectant, controlor tehnic de calitate, redactor la TV, metodist la o casă de cultură etc. A debutat în revista militară Înainte cu o schiță. A colaborat la Luceafărul și a debutat editorial cu un volum de schițe și povestiri, Între două trenuri (1965), urmat de alte culegeri similare: Adam evadează, Două povești de dragoste, Întîmplări de necrezut, precum și de romanele Puștoaica, Aventurile unui timid, Enigma etc. În anii ’80, alături de două romane de tribulații sentimentale și profesionale, Impas și Povestea unui debut, a publicat o serie de romane pe teme militare: Toți pentru unul, Clopote sub apă, Moștenirea etc. A primit Premiul revistei Luceafarul în 1959.

1936 – S-a născut Emil Simon

24 septembrie 1936, Chișinău, Regatul României/Moldova – 25 februarie 2014, Cluj-Napoca

Dirijor și compozitor. A studiat pianul de la vârsta de 6 ani. După absolvirea Liceului de Muzică, și-a continuat studiile la Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj, unde a studiat compoziția cu maestrul Sigismund Toduță și dirijatul cu maestrul Antonin Ciolan. După absolvirea Conservatorului, cu diplome în Dirijat și în Compoziție, a fost imediat numit dirijor permanent al Filarmonicii de Stat Transilvania din Cluj, post pe care l-a deținut timp de 40 din cei peste 50 de ani de carieră. În anul 1961 s-a căsătorit cu solista Edita Maria Simon (Slakovits), cu care a avut două fiice. În februarie 1964 a absolvit cursuri de măiestrie la Conservatorul din Paris, unde a studiat cu Nadia Boulanger, Manuel Rosenthal și Oliver Messiaen. De asemenea, a continuat studiul dirijatului cu Sergiu Celibidache, în Stockholm, Paris, München și Praga.

Robert Schumann – Concert pentru pian în La minor • Filarmonica de Stat Transilvania din Cluj, Dirijor Emil Simon, Pian Dan Grigore

Debutul său internațional a început în luna septembrie 1964, când a câștigat Premiul I, din 40 de competitori, la cea de-a 14a ediție a Concursului Internațional al Tinerilor Dirijori, în Besançon, Franța. De-a lungul carierei sale îndelungate, a dirijat peste 1.500 de concerte. A fost invitat să dirijeze orchestre simfonice din România, ca Orchestra Națională Radio și Filarmonica „George Enescu” din București cât și multe din marile orchestre din străinătate: Filarmonica din München, Orchestra Radio din Berlin, Filarmonica din Calgary, Orchestra Simfonică din Sofia, Orchestra Gewandhaus din Leipzig, Filarmonica din Belgrad etc. Între anii 1998–2000, a fost Director Artistic al Filarmonicii de Stat Transilvania din Cluj. A avut un repertoriu simfonic extins și variat, care cuprindea lucrări din toate perioadele și stilurile și a fost un promotor ardent al muzicii simfonice românești. A compus o simfonie, o sonată și două cantate, cât și numeroase piese de muzică camerală și vocală.

Wolfgang Amadeus Mozart – Concertul Pentru Pian Și Orchestră În Si Bemol Major • Orchestra simfonică a Filarmonicii „Moldova” din Iași, Dirijor Emil Simon, ‎ Pianist Li Mingqiang

1936 – S-a născut Ioan Cuculescu

24 septembrie 1936, Cernăuți, România/Ucraina – 1 septembrie 2023, București

Matematician, profesor universitar, membru corespondent (din 2001) al Academiei Române. În 1958 și-a dat examenul de Stat la Universitatea din București și a fost numit șef de cabinet la Calculul Probabilităților. În 1960 a fost numit asistent, urmând treptele profesionale până la profesor. A fost de asemenea numit cercetător la Institutul de Matematică al Academiei. În 1966 a devenit Doctor în Matematică. În același an a participat la Congresul Internațional de Matematică ținut la Moscova. A fost un exponent al școlii de probabilități al cărei creator a fost Octav Onicescu, cu importante contribuții în domeniile analizei funcționale, topologiei și algebrei. Din lucrările sale: Algebre Lie, Funcții sumă, Procese Markov și funcții excesive, Teoria probabilităților.

1938 – S-a născut Dan Mândrilă

24 septembrie 1938, Chișinău – 31 decembrie 1992

Saxofonist, clarinetist, conducător de formație și compozitor de jazz și muzică ușoară, considerat unul dintre cei mai buni saxofoniști români din toate timpurile. Absolvent al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București, Mândrilă s-a alăturat Orchestrei Electrecord în 1963. Cu această orchestră a efectuat turnee în RDG, RFG, Finlanda, Suedia, Polonia etc. A participat la festivalurile din Ploiești, Sibiu, Praga, San Sebastian etc. În 1970 a fost ales membru al grupului East European All Stars Big Band. A cântat și cu Freetet Oschanitzky, Aura Urziceanu, Cvintetul București.

Dan Mândrilă – Meeting / Întâlnirea

1941 – S-a declanșat Campania din Crimeea

Prin directiva nr. 33/23 iulie 1941, Hitler a autorizat operațiunea militară antisovietica germano–română, pentru cucerirea Ucrainei și Peninsulei Crimeea. Pe 17 septembrie, după capturarea Kievului, Generaloberst (general colonel) Erich von Manstein a primit comanda armatei a XI-a germane, și la 24 septembrie a început campania din Crimeea. În scurt timp, Manstein a distrus două armate sovietice, a respins câteva contraatacuri, iar până pe 16 noiembrie, germanii cuceriseră întreaga peninsulă, în afara Sevastopolului, inclusiv capitala Simferopol. A participat Armata a XI-a germană la care s-a adăugat Armata a III-a română, formată din 3 brigăzi de cavalerie și 3 de vânători de munte.

După cucerirea întregii peninsule, armata a III-a română și a XI-a germană au început operațiuniile pentru cucerirea Sevastopolului. Armata a XI-a germană era cea mai slab echipată de pe întregul front (doar 7 divizii de infanterie), pe când armata română era slab pregătită și prost echipată. Vremea s-a întors împotriva Germaniei, la mijlocul lui octombrie, aducând ploi torențiale care au întârziat acțiunile militare, ceea ce a permis flotei ruse din Marea Neagră să aducă personal și materiale de la Novorossisk.

1941 – S-a născut Lucia Hossu-Longin

24 septembrie 1941, Brăila

Jurnalistă, om de televiziune și autoare, cunoscută publicului din România prin reportajele din serialul Memorialul Durerii de la TVR, începând cu anul 1991. A absolvit Facultatea de Limba și literatura română a Universității din București. Înainte de 1990, a fost redactor la Revista pădurilor, Scînteia Tineretului și la secția Film și teatru a Televiziunii Române. Ulterior a fost redactor șef al redacției Film Documentar al Studioului de Film al Societății Române de Televiziune, membră în Consiliul de Administrație al Societății Române de Televiziune. Dintre filmele TV realizate: România versus Chang, Cardinalul Iuliu Hossu și Marea Unire, Zbor deasupra unui cuib de oameni, 13–15 iunie 1990. Mineriada oră cu oră, Sebastian, Trandafirul și coroana, Visul – Portret Liviu Ciulei, Le roi ne meurt pas / Regele nu moare – în memoria lui Eugen Ionesco, Memorialul Bucureștilor etc.

1942 – S-a născut Hansi Schmidt

Hans-Günther Schmidt; 24 septembrie 1942, Teremia Mare, Timiș – 5 februarie 2023

Handbalist german, născut în România. În perioada 1959–1963 a jucat la echipele Știința Timișoara (cu care a câștigat campionatul național de juniori în 1959), Știința București, Steaua București (cu care a cucerit campionatul național în 1963) și 18 meciuri cu naționala României. A rămas în Germania de Vest la vârsta de 21 de ani, în timpul unui turneu cu echipa națională de tineret a României. A jucat la VfL Gummerbach (cu care a câștigat de șapte ori campionatul german și de patru ori Cupa Campionilor Europeni) și la TB Wülfrath. Între 1967–1971 a fost de cinci ori la rând golgheter al Bundesliga. A avut 3 selecționări în selecționata lumii. Din 1980 a devenit antrenor, apoi profesor de educație fizică.

1943 – S-a născut Nicolae Licareț

24 septembrie 1943, București – 21 noiembrie 2016, București

Pianist, organist și clavecinist. A început studiul pianului la vârsta de 5 ani cu Natalia Iacobescu, iar debutul său artistic a avut loc în Sala Dalles, elev fiind, în 1959, în cadrul unui Festival Händel. A beneficiat de prețioasele îndrumări ale unor profesoare celebre: Muza Ciomac, Cella Delavrancea și, mai apoi, la Conservator, Florica Musicescu. După absolvirea Conservatorului din București a participat la numeroase cursuri de perfecționare la Weimar și la Brugge. S-a dedicat, în paralel, studiului orgii sub îndrumarea lui Iosif Gerstenengst, fiind apreciat cu ocazia numeroaselor turnee efectuate în renumite centre ale muzicii de orgă din Europa (München, Madrid, Burgos, Barcelona, Perugia, Leipzig, Santiago de Compostela, Viena, Halle, Paris). În 1968 a devenit membru al Filarmonicii din București, al cărei director artistic a fost din 1991. A avut o susținută activitate concertistică la clavecin, orgă și pian, colaborând cu cei mai cunoscuți dirijori ai lumii. A participat la festivaluri internaționale (Berlin, Cordoba, Sorrento, Zagreb, Halifax, Los Angeles, Brugge, Havana, Ossiah-Villach, Adelaide, Sydney, Brașov, Bangkok, București, Ohrid, Madrid). Ca solist, muzician de cameră, acompaniator, membru fondator al cvintetului Concertino, și al trioului Pro Arte, fiind unul dintre puținii interpreți cu activitate solistică concertistică la trei instrumente cu claviatură, a concertat în cele mai importante săli din Europa, America și Australia. Pentru merite deosebite a fost decorat cu ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, cu ordinul Steaua Solidarității Italiene în grad de Cavaler și cu ordinul Cavaler al Artelor și Literelor acordat de Statul Francez.

Johann Sebastian Bach – Sonata a III-a pentru viola da gamba și clavecin • Cătălin Ilea, Nicolae Licareț

1944 – Armata Română a început operațiunile militare pe teritoriul Ungariei

24 septembrie 1944 – 19 iannuarie 1945

În perioada 24 septembrie 1944–19 ianuarie 1945, Armatele 1 și 4 române au luat parte la operațiunile strategice cod Debrețin și Budapesta. Au cuprins partea de Nord-Est a Ungariei, pe cursul superior și mijlociu al Tisei până în zona de răsărit a Budapestei și în munți Hegyalja, Bükk și Mátra.

Au participat 210.006 militari (din care 11.877 de aeronautică); pierderi: 42.700 (circa 20,3%). Frontul de acțiune între 100 și 200 km, iar pătrunderea în dispozitivul adversarului între 250 și 300 km, cu 1.237 localități ocupate.

1944 – Masacrul de la Hărcana (Turda)

În urma actului de la 23 august 1944, trupe hortyste și hitleriste staționate pe granița de pe Dealul Feleacului, au forțat granița pentru a obține un avantaj strategic și au reușit să pătrundă 70–80 de kilometri pe teritoriul României. Populația românească din localitățile ocupate a fugit din calea acestora de teamă să nu fie ucisă. Trupele militare maghiare au ucis 18 persoane de naționalitate română, majoritatea femei, bătrâni și copii, din Hărcana, care se adăpostiseră sub podul de cale ferată din apropierea cătunului Hotarul Hărcana, cartier al orașului Turda. Civilii români au fost executați prin împușcare într-o groapă de obuze, lângă calea ferată iar apoi corpurile lor au fost stropite cu petrol și incendiate. 12 dintre ei erau copii, cel mai mic copil ucis a fost Ionuț Forgaci în vîrstă de șapte luni.

În anii 1987–1988, unul din martorii oculari ai masacrului, însoțit de fiul uneia dintre victime au identificat mormintele celor împușcați. Masacrul de la Turda a fost comemorat printr-o placă comemorativă amplasată în centrul municipiului, în partea dreaptă a Catedralei Ortodoxe, inscripționată cu numele victimelor și vârsta lor.

1944 – S-a născut Aida Săvescu

24 septembrie 1944, București

Cântăreață de operă, fiica colonelului Săvescu, fost șef al apărării antiaeriene a Bucureștiului în timpul celui de-al doilea război mondial și sora lui Napoleon Săvescu, istoric protocronist stabilit în SUA. A cântat pe scenele noastre, dar și în Franța, Finlanda, Germania, Austria, America, Caraibe, Venezuela, Bulgaria, chiar și Aruba și multe altele. A jucat în opere: Traviata, Cavalleria Rusticană; operete: Văduvă veselă, Silvia, Floarea din Hawaii, Logodnicul din lună, Cei patru bădărani, Nevestele vesele din Windsor, Amorul doctor, Frumoasa Elena etc.

1948 – S-a născut Adrian Bejan

24 septembrie 1948, Galați

Profesor universitar american originar din România, licențiat în inginerie mecanică, membru de onoare (din 2001) al Academiei de Științe a Moldovei și membru de onoare (din 2011) al Academiei Române. La vârsta de 20 ani s-a stabilit în Statele Unite și în anul 1975 și-a luat licența și doctoratul la Massachusetts Institute of Technology. Este profesor universitar la Duke University, North Carolina – Departamentul Inginerie Mecanică și Știința Materialelor, Doctor Honoris Causa al 18 universități. Este cunoscut pentru contribuțiile din domeniul termodinamicii și ca autor al teoriei constructale privind proiectarea și evoluția în natură. A publicat 30 de cărți și mai mult de 600 opere științifice, fiind totodată membru în diverse asociații profesionale, organizații sau instituții: Academy of Europe, American Society of Mechanical Engineers (ASME) etc.

1953 – S-a născut Mihail Viorel Bădescu

24 septembrie 1953, Bughea de Jos, Argeș

Inginer mecanic, profesor, cercetător, membru titular (din 2017) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic București, secția Utilaj Chimic, în anul 1977. A fost inginer la Întreprinderea de Fibre Artificiale Viscofil din Popești-Leordeni, inginer de cercetare la Catedra de Centrale Electrice de la Facultatea de Energetică a Institutului Politehnic București. În 1993 și-a susținut teza de doctorat cu tema Optimizarea instalațiilor de captare și conversie a energiei solare la nivel ridicat de temperatură. Din 1990 a devenit asistent, șef de lucrări și conferențiar, profesor (din 2005) la Catedra de Termotehnică a Facultății de Inginerie Mecanică a Universității Politehnica din București, director al Școlii Doctorale de Inginerie Mecanică și Mecatronică a UPB (2012–2016). A îndeplinit funcția de președinte al Diviziei de Istoria Științei al Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române, vicepreședinte al comitetului din 2018. Specialist în aplicații terestre și spațiale ale energiei solare – conversie fototermica, conversie fotovoltaica, distribuția și prognoza radiației solare – fizica radiației, fizică statistica și termodinamică, fizica semiconductorilor, controlul optimal al proceselor termice, macro-inginerie terestră și spațială, este autorul, singur sau în colaborare, a peste 40 de cărți și a peste 300 de articole apărute în prestigioase reviste științifice.

1956 – S-a născut Ștefan Elefteriu

24 septembrie 1956, Bucureşti

Compozitor şi violonist, inginer de sunet, producător muzical, membru al Uniunii Compozitorilor și al Uniunii Cineaștilor din România din anul 2000. Studiile muzicale le-a început de la o vârstă fragedă, cu studiul viorii, a frecventat Liceul de Muzică din Galaţi, apoi a urmat Conservatorul din Bucureşti, specializările Vioară, Pian, Compoziţie, orchestraţie şi cercetare sunet, sub îndrumarea profesorilor Anatol Vieru şi Sorin Vulcu. A absolvit în 1980, alegând muzica electronică. În timpul facultăţii a activat în trupa Synthesis, apoi a condus trupa de muzică rock Blitz, cu Dan Bittman şi Tino Furtună, fiind primii din muzica rock autohtonă care au integrat în muzica lor sintetizatoare şi o celebră vioară electronică, toate construite de Ştefan Elefteriu. A colaborat cu Doru Căplescu şi Mircea Florian. A cântat 12 ani ca violonist în orchestra Operei Române din Bucureşti (1983–1994), a fost inginer de sunet la studioul Music Production Center din Sarajevo, Bosnia & Herzegovina, iar în 1994 a înființat Sound Expert Studio. A compus şi muzică de film.

Ștefan Elefteriu – Coming From Above [Album Quantum Gates (2020)]

1958 – Premiera comediei Mielul turbat de Aurel Baranga

Comedie în trei acte. A fost publicată în 1954, dar a avut prima reprezentație la 24 septembrie 1958, în regia lui Valeriu Grama, cu Marcel Segărceanu, Zaharia Volbea, Dorel Urlățeanu, Ion Marinescu, Constantin Simionescu, Ioan Pater, Natalia Lefescu, Doina Ioja Vasiu etc.

Aurel Baranga – Mielul turbat Teatru radiofonic • Alexandru Giugaru, Grigore Vasiliu Birlic, Radu Beligan, Carmen Stănescu

1962 – S-a născut Constantin Secară

24 septembrie 1962, București

Muzicolog cu specializare în muzica românească veche și contemporană, etnomuzicologie și bizantinologie. Este licențiat al Universității Naționale de Muzică din București, specializarea Muzicologie, Doctor în Muzicologie al aceleiași universități. A fost cercetător științific la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române, cercetător, interpret și promotor al muzicii de tradiție bizantină; membru al Societății Internaționale de Muzică Contemporană, Secțiunea Națională Română (SNR-SIMC). Membru fondator al Grupului psaltic Stavropoleos al bisericii omonime din București, a realizat o serie de concerte și înregistrări ale acestei formații (în calitate de redactor muzical la Societatea Română de Radiodifuziune), ulterior și cu grupurile psaltice „Nectarie Protopsaltul” și Theotokos. A realizat emisiuni radiofonice, a susținut conferințe publice, a participat cu comunicări la simpozioane naționale și internaționale de muzicologie, etnomuzicologie și muzică bizantină. A publicat studii și articole de muzicologie, etnomuzicologie și bizantinologie. În anul 2003 a înființat și coordonează Grupul psaltic Theotokos din București, îpreună cu care a promovat muzica românească de tradiție bizantină, prin turnee în Marea Britanie, Spania, Portugalia și Elveția.

1967 – A încetat din viață Mihail Sevastos (8/20 august 1892 – 24 septembrie 1967)

Prozator, poet, memorialist, traducător și gazetar.

1977 – A încetat din viață Victor Slăvescu (23 mai/5 iunie 1891 – 24 septembrie 1977)

Economist, om politic, ministru de Finanțe al României; membru titular al Academiei Române.

1981 – S-a născut Diana Rotaru

24 septembrie 1981, București

Compozitoare de muzică cultă contemporană, fiica compozitoarei Doina Rotaru. A urmat Universitatea Națională de Muzică din București, la clasa Ştefan Niculescu – Dan Dediu (2000–2005) și are un doctorat în Compoziție (cu teza The Recent Trance and the Principle of Repetition in New Music, 2012). De asemenea, a studiat Compoziția cu Frédéric Durieux la Conservatoire National Superieur de Musique et de Danse din Paris (2005–2006). A fost rezidentă la Cité Internationale des Arts din Paris (2007), cu o bursă „George Enescu” de la Institutul Cultural Român, artist în rezidență la Villa Sträuli, Winterthur (Elveția, 2011), la invitația Ensemble TaG, artist în rezidență la Viena, cu un grant oferit de Cancelaria Federală Austriacă și KulturKontakt Viena (2015). A compus de la muzică de cameră și orchestrală până la operă de cameră și coloane sonore pentru spectacole multimedia sau de dans și scurtmetraje. Activă promotoare a muzicii noi în România, este coordonator principal al Centrului de Informare Muzicală Românească (CIMRO), din 2019, președinta Secțiunii Române ISCM și director artistic al festivalului internațional de muzică nouă MERIDIAN. A fost directorul artistic al ansamblului de muzică nouă SonoMania (2012–2021). A câștigat Premiul „George Enescu” ex-aequo (2003 și 2005), Premiul Irino (Japonia, 2004), Premiul Tânărului Compozitor ISCM-IAMIC (Zilele Mondiale a Muzicii, Vilnius, 2008), Premiul „George Enescu” al Academiei Române (2010) etc. În prezent predă Compoziție și Analiză Muzicală la Universitatea Națională de Muzică din București, iar în 2018, a fost invitată să fie profesor asistent la Toshio Hosokawa la Festivalul Internațional de Muzică Takefu din Japonia.

Diana Rotaru – RED HOT pentru clarinet, vioară, violoncel și pian • Profil Ensemble: Diana Moș (vioară), Emil Vișenescu (clarinet), Mircea Marian (violoncel), Adriana Maier (pian)

1986 – A încetat din viață Vlad Florescu (1 septembrie 1923 – 24 septembrie 1986)

Pictor; a realizat fresce de for public, artă monumentală.

1989 – A încetat din viață Sergiu Filerot (Gheorghe Niculescu; 3 februarie 1921 – 24 sembrie. 1989)

Poet, colaborator la placheta colectivă Sârmă ghimpată, interzisă de cenzura antonesciană (1942); trimis în fața Curții Marțiale din București sub acuzația de „defetism”, a primit zece ani de închisoare; eliberat la 23 august 1944.

1991 – A patra Mineriadă – ziua a doua

23–28 septembrie

Minerii din Valea Jiului, în grevă generală, au cerut primului ministru, Petre Roman, să vină la Petroșani pentru a le asculta problemele. Discuțiile dintre reprezentanții minerilor și Guvern a fost un dialog al surzilor în care nimeni n-a ascultat ceea ce aveau ceilalți de zis. Motiv pentru care, obișnuiți deja cu drumul spre Capitală, minerii s-au adunat, în gara din Petroșani. Acolo au cerut să li se pună trenuri le dispoziție dar, spre deosebire de celelalte trei raiduri, de astă dată au fost refuzați.

S-au înregistrat și primele violențe: „ortacii” au pătruns în cu forța în primărie, i-au agresat pe subprefectul Ionel Botoroaga și pe Benone Costinaș, directorul Regiei Autonome a Huilei. În orele care au urmat s-au împrăștiat prin tot orașul pe care l-au devastat mai rău decât niște trupe de ocupație. S-a înregistrat prima victimă: Ionel Ene, din Moțăței, a fost bătut de mineri în localitatea Vulcan și a murit a doua zi la Spitalul din Craiova.

1992 – Au fost adoptate stema și sigiliul României

A intrat în vigoare Legea nr. 102/21 septembrie 1992 privind stema țarii și sigiliul statului, care stabilește forma, culorile și distribuirea stemei și sigiliului statului român. Stema României constă într-un vultur/acvilă, pe un scut, cu aripile deschise; în cioc ține o cruce iar în gheare o spadă și un sceptru. Între aripile protectoare se află un scut împărțit în cinci părți cuprinzând stemele celor 5 regiuni istorice. Sigiliul statului este însemnul suveranității naționale și garantează autenticitatea actelor statului. Prin Legea nr. 146/12 iulie 2016 pentru modificarea Legii nr. 102/1992 privind stema ţării şi sigiliul statului, stema României şi sigiliul de stat au fost modificate, cu readucerea coroanei pe capul acvilei.

1994 – A încetat din viață Grigore Popa (31 iulie 1910 – 24 septembrie 1994)

Poet, eseist și filosof, psiholog, profesor; bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj; cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei din Cluj.

1996 – S-a născut Cristina Ciobănașu

24 septembrie 1996, Vorona, Botoșani

Actriță, cântăreață, dansatoare și poli-instrumentistă, devenită cunoscută atât național cât și internațional, odată cu interpretarea personajului Anca Anghel din serialul muzical Pariu cu viața, difuzat pe postul de televiziune Pro TV. Cunoscută și sub pseudonimul Criss, este de asemenea membră fondatoare a formației dance pop-rock Lala Band și a trupei ONE.

ONE – Hey, tu!

1998 – A încetat din viață Irina Eliade (5 februarie 1920 – 24 septembrie 1998)

Traducătoare și prozatoare cu carieră universitară; interpret la Misiunea Română de la ONU.

2009 – A încetat din viață Stelian Tăbăraș (20 noiembrie 1939 – 24 septembrie 2009) Prozator, jurnalist; redactor la Radio România Cultural; realizator de emisiuni culturale la TVR.

 

Ziua Libertății de Mișcare (ZLM)

Celebrată din 2015 de companiile de transport aflate sub tutela Ministerului Transporturilor.

 

2021 – A încetat din viață Ion Dobran (5 februarie 1919 – 24 septembrie 2021)

Aviator militar, unul din așii aviației de vânătoare române în timpul celui de-al doilea război mondial; a participat la războiul din Est, campania de la Mariupol împotriva aviației URSS, la apărarea regiunii petrolifere Ploiești împotriva aviației de bombardament americane și la campania din Cehoslovacia împotriva Germaniei.

2021 – A încetat din viață Mihnea Colțoiu (10 martie 1954 – 24 septembrie 2021)

Matematician, cercetător în domeniul analizei complexe, profesor universitar; membru corespondent al Academiei Române.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită