25 Ianuarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Cea mai scăzută temperatură din istoria României

 

1475 – Scrisoarea-circulară a lui Ștefan cel Mare după victoria de la Podul Înalt

După victoria istorică în fața armatei otomane conduse de Suleiman Pașa la Podul Înalt, Domnul Moldovei, Ștefan cel Mare le-a scris monarhilor creștini din Europa pentru a-i anunța marea victorie și cerându-le crearea unui front antiotoman. „Către Coroana ungurească și către toate țările în care va ajunge această scrisoare, sănătate. Noi, Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă, tuturor cărora le scriu, și vă doresc tot binele, și vă spun Domniilor Voastre că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme și este încă pierzătorul întregii creștinătăți și în fiecare zi se gândește cum ar putea să supună și să nimicească toată creștinătatea. De aceea noi facem cunoscut tuturor domniilor voastre că pe la Boboteaza trecută sus-numitul turc a trimis asupra mea în țara noastră o mare armată în număr de o sută și douăzeci de mii de oameni, al căror căpitan principal era Suliman-pașa beglerbegul și cu el toată curtea sus-numitului turc și toate semințiile Romaniei și domnul Munteniei cu toată puterea lui, Asan-beg, Ali-beg, Scander-beg, Grana-beg și Osu-beg, Valtivubeg, Serefaga-beg domnul din Sofia, Cusenra-beg, Paier-beg și fiul lui Isac-pașa, cu toată mulțimea lui de ieniceri, și toți acești sus-numiți sunt toți comandanții cei mari ai câmpului de luptă, și auzind bine și văzând și noi pentru apărare am luat spada în mână și cu ajutorul domnului Dumnezeu am mers asupra lor și i-am călcat în picioare, și i-am trecut prin spadele noastre. […] De aceea, ne rugăm de Domniile Voastre să ne trimiteți pe căpitanii voștri într-ajutor împotriva dușmanilor creștinătății, până mai este vreme, fiindcă turcul are acum mulți potrivnici și din toate părțile are de lucru cu oameni ce-i stau împotrivă cu sabia în mână. Iar noi, din partea noastră, făgăduim, pe credința noastră creștinească și cu jurământul Domniei Noastre, că vom sta în picioare și ne vom lupta până la moarte pentru legea creștinească, noi cu capul nostru. Așa trebuie să faceți și voi, pe mare și pe uscat, după ce, cu ajutorul lui Dumnezeu celui Atotputernic, noi i-am tăiat mână cea dreaptă. Deci, fiți gata, fără întârziere.

Dată în Suceava, în ziua de Sfântul Pavel, luna ianuarie în 25, anul Domnului 1475.

Ștefan voievod, domnul Țării Moldovei”.

Textul integral: Scrisoarea adresată principilor creștini de Ștefan cel Mare după victoria de la Vaslui — 25 ianuarie 1475 [Historia]

1595 – Lupta de la Rusciuk

După uciderea creditorilor, atacul împotriva cetății Giurgiu și a cetăților turcești de la Dunăre: Orașul de Floci, Hârșova, Silistra, la Constantinopol se decisese înlocuirea domnitorilor răzvrătiți: Bogdan, fiul lui Iancu Sasul, în locul lui Mihai Viteazul și Ștefan Surdul în locul lui Aron Vodă. Două armate turcești au pornit spre Dunăre. Una dintre ele a mers spre Rusciuk [Ruse], cealaltă spre Silistra.

Voievodul Țării Românești, Mihai Viteazul a pornit cu oastea împotriva armatei spre Rusciuk și a trimis pe frații Buzești împotriva tătarilor care, la ordinul sultanului, veneau din Banat și se îndreptau împotriva răzvrătiților. Tătarii au fost bătuți de Buzești de două ori, la Putineiu (14 ianuarie) și la Stănești (16 ianuarie), dar au reușit să facă joncțiunea cu turcii. Oastea turco-tătară a înaintat până la Șerpătești, unde a fost înfrântă de trupele conduse de paharnicul Manta și s-a retras la Rusciuk, unde a fost atacată de oastea lui Mihai, care a trecut Dunărea pe gheață, a atacat și a ars cetatea Rusciuk și a capturat artileria otomană. Armata turco-tătară a fost înfrântă la 25 ianuarie, ambele pașale care o conduceau au fost ucise, iar pretendentul Bogdan a scăpat cu fuga. În același timp, armata turcească de la Silistra, a fost distrusă de banul Mihalcea, iar pretendentul Ștefan Surdul a fost ucis. Victoria obținută asupra forțelor otomane la Rusciuk și Silistra a îndepărtat presiunile pretendenților la tronurile ambelor țări. „Oastea binecuvântată a suferit, cu voia lui Allah, înfrîngere și zdrobire [istoricul turc Karacelebi Zade].

1802 – S-a născut Simeon Marcovici

Marcu Simion; 25 ianuarie 1802 – 1 iulie 1877, București

Profesor, promotor al învățământului în limba română, publicist și traducător. A urmat Academia Grecească din București și școala lui Gheorghe Lazăr, apoi a fost, din 1820, cu bursă a Eforiei Școalelor la Pisa și Paris, unde a studiat filosofia, filologia și matematica. Întors la București, a fost profesor de Matematică, Franceză și Retorică la Colegiul Sf. Sava. A colaborat la Curierul românesc, Gazeta Teatrului Național, Muzeul Național etc, iar din 1859 a condus, împreună cu C.N. Brăiloiu, ziarul Conservatorul progresist. A deținut funcții importante, secretar particular al Domnului Gh. Bibescu, cenzor al Țării Românești, director al Școlilor, primar al capitalei, efor al școalelor, secretar, din partea Țării Românești, al comisiei pentru stabilirea granițelor dintre Imperiul Otoman și Principatele Române (1830), Din opera sa: Culegere din cele mai frumoase Nopti ale lui Young, Curs de retorică, Marmontel, Velisarie. A tradus din literatura engleză și italiană și din filozofia franceză.

1828 – S-a născut Ion Bălăceanu

25 ianuarie 1828, București – 22 decembrie 1914, Nice, Franța

Politician și ministru de externe, memorialist. A fost fiul natural al fostului domn Alexandru Ghica și al Mariei Al. Văcărescu, căsătorită cu Constantin Bălăceanu. Instrucția, începută în țară, și-a completat-o în Franța urmând cursurile liceului „Louis le Grand” și apoi audiind prelegerile lui Jules Michelet și ale lui Edgar Quinet, în Paris, unde se aflau atunci câteva sute de români. N-a rămas străin de preocupările și ideile acestora. La începutul anului 1846 a intrat în rândurile Societății studenților romani de la Paris, odată cu Ion Ghica, Costache Negri, Iancu Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Dimitrie Bolintineanu etc. A revenit în țară împreună cu ceilalți tineri moldo-munteni aflați la studii în Franța, în perioada imediat premergătoare izbucnirii revoluției de la 1848. În desfășurarea revoluției muntene a fost implicat, însă rolul său pare să fi fost secundar, adeziunea sa la programul acesteia dovedește totuși desprinderea, cel puțin temporară, a tânărului Bălăceanu, în vârstă atunci de numai 20 de ani, de condiția lui socială și de modul de gândire proprie clasei care îi aparținea. A fost primul diplomat român căruia i-a fost recunoscut statutul de ambasador (reprezentant al unui stat suveran), de către Austro-Ungaria.

1844 – S-a născut Ioan Mihaly de Apșa

25 ianuarie 1844, Apșa de Mijloc, comitatul Maramureș/Ucraina – 14 octombrie 1914, Gherla, Cluj

Istoric, membru corespondent (din 1901) al Academiei Române. A urmat facultatea de Drept a Universității din Pesta (1862–1866). A fost cunoscut mai ales pentru lucrarea sa de referință Diplome maramureșene din secolul al XIV-lea și al XV-lea editată la Sighetul Marmației în anul 1900, lucrare care a fost premiată în anul 1902 cu Premiul „Năsturel-Herescu” de către Academia Română. A fost fondator al Asociațiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureș (ale cărei ședințe se desfășurau în casa lui), fondatorul departamentului Sighet al ASTREI, luptător pentru drepturile limbii române în comitat, primul doctor dintre juriștii maramureșeni, colecționar de numismatică și de obiecte vechi (pe care le-a cules de la țăranii din zonă) și unul dintre finanțatorii construcției singurei biserici românești în Sighet, Biserica Adormirea Maicii Domnului.

1859 – Nota diplomatică a lui Alexandru Ioan Cuza

La 25 ianuarie/5 februarie 1859, printr-o notă diplomatică adresată Puterilor Garante, Alexandru Ioan Cuza a prezentat dubla sa alegere drept Domn în Moldova și în Țara Românească, expresie a voinței politice românești pentru înfăptuirea unirii complete a Principatelor Române. A declarat totodată, că împărtășește dorința țării de unire sub un prinț străin, fiind gata să se retragă, dacă se găsește o soluție agreată de Marile Puteri și convenabilă țării.

1859 – La București s-a instalat Guvernul Ioan Al. Filipescu

Primul consiliu de miniștri al Principatului Munteniei după Unirea Principatelor, care a guvernat în perioada 25 ianuarie–27 martie 1859.

Alexandru Ioan Cuza l-a mandatat pe Ioan Alexandru Filipescu să formeze acest cabinet, în care au activat Nicolae Golescu, Dimitrie Brătianu, Barbu Catargiu, G-ral Barbu Vlădoianu etc.

1875 – S-a născut Aurel Vlad

25 ianuarie 1875, Turdaș, Hunedoara – 2 iulie 1953, închisoarea Sighet

Avocat, om politic, membru al Partidului Național Român și apoi fondator și fruntaș al Partidului Național Țărănesc. Prin mama sa, era nepot al lui Gheorghe Barițiu. A urmat școala primară și Liceul Reformat „Kocsárd Kún” din Orăștie, cu cele mai bune rezultate în fiecare an, având înclinație spre matematici și limba latină. Printre profesorii săi s-a numărat și Elie Cristea, viitorul Patriarh al României întregite. A studiat Dreptul la Budapesta, profesând apoi ca avocat în Deva și Orăștie. A fost al doilea director al Băncii Ardeleana, director și proprietar al ziarului Solia Dreptății din Orăștie. A fost ales deputat în Parlamentul de la Budapesta (1903). A jucat un rol major în revoluția din toamna lui 1918, fiind ales președintele Consiliului Național Român din Orăștie. A ajutat nu doar prin acțiunile sale politice, dar și sprijinind financiar cauza românilor, punând garanție întreaga sa avere. După Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, a fost ales membru în Consiliul Dirigent, fiindu-i repartizat departamentul Finanțelor și având misiunea unificării monetare cu Vechiul Regat. Ulterior a fost ministru al Industriei și Comerțului și al ministru al Cultelor și Artelor în guvernările țărăniste. A fost decorat cu Ordinul Național Serviciul Credincios (1939). A fost arestat de Securitatea din Sibiu în Noaptea demnitarilor (5/6 mai 1950), la vârsta de 75 ani, adus la Închisoarea Sighet, fiind „internat” pe timp de 24 luni. Deși murise deja în penitenciar, pedeapsa i-a fost majorată cu 60 de luni. A fost aruncat într-o groapă comună alaturi de alți deținuți politici. Familia sa a fost deposedată de întreaga avere, i-a fost naționalizată și desființată banca, iar hotelul din Orăștie precum și stațiunea Geoagiu au fost trecute în proprietatea statului.

1885 – S-a născut Hans Hermann

25 ianuarie 1885, Brașov – 13 februarie 1980, Sibiu

Litograf, gravor pictor expresionist sas, membru și președinte al Uniunii Artiștilor Plastici. A studiat la Brașov și apoi la Academia de Arte din Budapesta (1903–1907). A fost profesor de desen la Gimnaziul Evanghelic din Mediaș, apoi la Gimnaziul „Brukenthal” din Sibiu, unde s-a stabilit din 1918. Între 1934–1938 a participat la Saloanele Oficiale de la București. A întreprins călătorii de studii la Viena, Paris, Praga, Constantinopol, în Bulgaria, Grecia și pe coasta Dalmației. A creat peste 1.500 de picturi și cca. 250 de gravuri, prezentate în peste 40 de expoziții personale și 60 de expoziții colective. Faima artistică o datorează în mare parte operei sale grafice, neobișnuit de amplă și de larg răspândită, cu o preferință tematică netă pentru siturile de arhitectură istorică ale orașelor din Transilvania.

Biografie ilustrată [Blog de sibian]

1888 – S-a născut A.L. Zissu

Abraham Leibu Zissu; 25 ianuarie 1888, Piatra Neamț – 16 septembrie 1956, Tel Aviv, Israel

Scriitor, jurnalist, eseist, industriaș, restaurator și fruntaș sionist evreu din România. S-a format ca autodidact, în ambianța sinagogii din orașul natal. La 20 de ani a obținut titlul de rabin, dar nu și-a asumat niciodată îndatoririle care decurg din această calitate. Adolescent, a debutat în 1904 la revista ieșeană Egalitatea, la care a scris până în 1910. Angajat la Banca Moldova din Iași, a fost liderul grevei din 1914 a salariaților. În Piatra Neamț a redactat împreună cu M. Braunstein-Mebaan o publicație în ebraică. După scurtă vreme, a înființat la Iași publicația Floare albastră, unde a semnat cu pseudonimul Ormuz. A scos la Galați revista Hatikvah și a colaborat la revista Sicht din Iași. În 1919 a fondat gazeta Mântuirea. A mai colaborat cu revistele Egalitatea, Opinia, Integral, Lumea evree, Adam, Puntea de fildeș, Spicul, Bilete de papagal și a fost prieten cu Gala Galaction și Tudor Arghezi. În 1926 a publicat romanul Spovedania unui candelabru care a fost, la scurtă vreme, tradus și prefațat de Barbu Fundoianu (cunoscut ca Benjamin Fondane) la Paris. În timpul regimului legionar și antonescian (1937–1944) a fost interzis ca publicist și scriitor și închis, o vreme, la Târgu Jiu, de unde a fost eliberat în 1944: A reînființat Partidul Evreiesc, al cărui președinte de onoare fusese înainte de război; a reactivat secția din România a Congresului Mondial Evreiesc și a condus Executiva Sionistă din țară. În 1950 a fost condamnat la închisoare pe viață, pentru activitatea sionistă și eliberat după șase ani, beneficiind de grațierile care au avut loc după moartea lui Stalin. A emigrat în Israel (1956), unde a murit câteva luni mai târziu.

1897 – S-a născut Catul Bogdan

25 ianuarie 1897, Colmar, Franța – 5 februarie 1978, București

Pictor. A urmat din 1915 liceul „Mihai Viteazul” și cursurile Școlii Superioare de Arhitectură din București, studii pe care le-a întrerupt pentru executarea stagiului militar, în timpul primului război mondial urmând Școala de Ofițeri de Geniu. A debutat la București, cu o expoziție la Ateneul Român, împreună cu arhitectul Horia Creangă (1919). În 1924 a avut prima expoziție personală în Sala Mozart, din București, în 1925 și-a început activitatea didactică la Școala de Arte Frumoase din Cluj, recent înființată, în 1951 a venit la București, profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, unde a profesat până în 1967. A lucrat pictură de biserici: cupola altarului din Catedrala Ortodoxă a Vadului, Feleacului și Clujului, pictura murală din Biserica ortodoxă din Iosefin, Timișoara, picturi numai pe iconostas, cupolă și pe absida altarului în Biserica din Mehala, numeroase lucrări de șevalet.

Biografie ilustrată [Artindex]

1898 – S-a născut Grigore Eliescu

25 ianuarie 1898, București – 26 august 1975, București

Entomolog, silvicultor, naturalist și profesor universitar, membru corespondent (din 1935) al Academiei de Științe din România, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Științe la București și s-a perfecționat la München. A fost profesor universitar de Entomologie, Zoologie și Protecția pădurilor la Catedra de Botanică și Zoologie forestieră a Facultății de Silvicultură a Politehnicii București, apoi la Facultatea de Silvicultură din Institutul Politehnic Brașov, șef al laboratorului de Entomologie din Institutul de Biologie „Traian Săvulescu” și al Secției de Ecologie animală la Institutul de Biologie din București. A condus Muzeul Silvic și Casa Autonomă a Pădurilor Statului, a fost fondator și șef al Laboratorului de Protecția Plantelor. Este creatorul școlii entomologice de silvicultură din România, printre elevii săi fiind Ștefan Negru, Igor Ceianu, Gabriela Disescu etc.

1911 – S-a născut G.G. Ursu

Gheorghe G. Ursu; 25 ianuarie 1911, Bârlad, Vaslui – 25 iunie 1980, București

Istoric literar, poet, și memorialist, profesor și publicist. A urmat Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din Iași, fiind student al lui Garabet Ibrăileanu, Al. Philippide și Iorgu Iordan (1929–1933). A devenit Doctor în Filologie al Universității din București, cu teza Literatura română memorialistică în 1969. A fost membru și secretar al Societății literare Academia bârlădeană, condusă de poetul George Tutoveanu, secretar literar al revistei societății Scrisul nostru; profesor de Limba și literatura română și de Limba latină în Bârlad, Bolgrad (Basarabia), Fălticeni, Galați, Tecuci, la Liceul „Vasile Alecsandri” din Galați, Liceul „Aurel Vlaicu” din București; redactor și secretar de redacție al revistei Analele Moldovei; a editat revista bărlădeană Făt-Frumos; inspector școlar la Secția de Învățământ a Regiunii Galați și în Ministerul Educației Naționale, redactor al periodicului Limbă și literatură al Societății de Științe Istorice și Filologice, lector la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic, conferențiar la Universitatea din București, șef al catedrei de Literatură și prodecan al Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic București, conferențiar universitar la Institutul Central de Perfecționare a Personalului Didactic. A debutat publicistic cu versuri, în perioada liceului, în Dimineața copiilor (1925). A colaborat la: Adevărul literar și artistic, Analele Moldovei, Astra, Ateneu, Cetatea Moldovei, Contemporanul, Convorbiri literare, Cronica, Cuget clar, Cuget moldovenesc, Dimineața copiilor, Făt-Frumos etc. Debutul editorial a fost cu volumul Poetul G. Tutoveanu (1928). A publicat 364 de lucrări, dintre care: Istoria literară a Bârladului, Literatura română contemporană, Antologia scriitorilor bârlădeni (în colaborare cu G. Nedelea), N. Beldiceanu și volume de poezie: Salcâm uituc, Fulg și zăpadă.

1911 – S-a născut Pius Brânzeu

25 ianuarie 1911, Vulcan, Hunedoara – 1 iulie 2002, Timișoara

Medic, membru titular (din 1990) al Academiei Române. Între 1928–1939 a studiat la Facultatea de Medicină din Strasbourg, Franța. A obținut Doctoratul în Medicină sub îndrumarea celebrului chirurg René Leriche cu teza Contributions à l’étude anatomo-clinique des artérites oblitérantes croniques și a fost laureat al premiului „Louis Sencert” pentru cea mai bună lucrare de chirurgie. A fost extern, intern și șef de clinică adjunct (1938–1939) în clinica chirurgicală condusă de René Leriche, din Strasbourg. În 1939, după întoarcerea în România, a fost repartizat la spitalul din Moldova Nouă, fiind trimis medic militar pe frontul sovietic, unde a participat la asediul germano-român asupra orașului Sevastopol (1942). După terminarea războiului a devenit conferențiar și apoi profesor la Facultatea de Medicină din Timișoara (1945–1981), rector în perioada 1946–1976 și director de clinică chirurgicală între 1959–1981. A fost pasionat de pictură – în 1931, la Strasbourg a expus 16 portrete de profesori lucrate în laviu intitulate Têtes de patrons. A fost Președinte de onoare al Federației Române de Șah și al Comisiei județene de șah Timiș, a contribuit substanțial la organizarea primului campionat mondial pentru copii și juniori la Timișoara (1988).

1919 – S-a înființat Uniunea Armenilor din România

Avea scopul de a-i ajuta pe armenii refugiați în România după Genocidul din 1915. Cel dintâi președinte al Uniunii a fost Grigore Trancu-Iași. Lui i-a urmat Armenag Manissalian, care și-a dedicat o mare parte a activității ajutorării celor peste 10.000 de armeni refugiați, pentru ca aceștia să obțină cetățenia română. Uniunea Armenilor și-a încetat activitatea după 1945.

1919 – Organizarea Direcției Generale a Statisticii

Prin Decretul-Lege nr. 122/25 ianuarie 1919 privind crearea Direcțiunii Generale a Statisticii, au fost reunite serviciile de statistică ce funcționau ca organisme independente la ministere. S-a creat o rețea teritorială stabilă și permanentă, fiind asigurat un mod unitar de culegere și verificare a datelor. Statistica românească a dobândit un prestigiu de necontestat. Statistica românească interbelică s-a regăsit în nenumărate publicații editate, în conducerea și organizarea unor recensăminte importante.

1923 – S-a născut Elisabeta Neculce-Carțiș

25 ianuarie 1923, București – 4 decembrie 1998, București

Soprană de operă. A copilărit și și-a făcut studiile la Brăila, oraș cu tradiții muzicale care a dat mari cântăreți de operă: Hariclea Darclee, George Niculescu-Basu, Petre Ștefănescu-Goangă, Ionel Voineag, fapt care a înrâurit formarea viitoarei artiste. Admisă la Conservatorul din București, a studiat arta cântului cu profesoara Livia Vațianu-Vrăbiescu; au îndrumat-o personalități artistice ca Dimitrie Cuclin, Vasile Popovici, Ioan Chirescu, baritonul Mihail Vulpescu. A debutat cu un recital de lieduri, la 18 ianuarie 1955 la Studioul Ateneului, apărând adesea ca solistă a unor programe simfonice, a interpretat Liedurile Wesendonck de Wagner, a Cele din urmă patru cântece de Richard Strauss, partida solistică din Missa în do minor de Mozart sau din Simfonia a IX-a de Beethoven. După absolvirea Conservatorului, a cântat în corul Radiodifuziunii Române sub bagheta compozitorului și dirijorului Gheorghe Danga, a fost solistă a Operei Române din București. A debutat la 20 iunie 1959 în rolul Alice Ford din Falstaff de Verdi; au urmat Contesa din Nunta lui Figaro, Donna Elvira din Don Giovanni și Fiordiligi din Cosi fan tutte de Mozart, Eva din Maeștrii cântăreți din Nurnberg și Elsa din Lohengrin de Wagner, Mareșala din Cavalerul Rozelor de Richard Strauss și Euridice din Orfeu de Gluck etc. A fost căsătorită cu Teodor Carțiș, compozitor și dirijor al Corului de Copii al Radiodifuziunii Române, devenit ulterior director al Casei de discuri Electrecord.

Christoph Willibald Gluck – Alcesta O, zeilor dați-mi curaj!

1931 – S-a născut Ion Hobana

Aurelian Manta Roșie; 25 ianuarie 1931, Sânnicolau Mare, Timiș-Torontal/Timiș – 22 februarie 2011, București

Antologator, autor, critic literar, scriitor și teoretician literar contemporan, specializat în analizarea literaturii științifico-fantastice, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Société Européenne de Culture, H.G. Wells Society, Centre International Jules Verne, Associazione Internazionale per gli Studi sulle Utopie. A fost licențiat în litere, a susținut o teză de doctorat despre Science-fiction, prima de acest fel din România. A publicat cinci volume de versuri, printre care Centru înaintaș, Caleidoscop, Orar de vacanță și romanul Sfârșitul vacanței înainte de a se consacra, cu precădere, SF-ului. Debutul în gen datează din 1955, în revista Știință și Tehnică, cu povestirea Glasul mării. Au urmat nuvela Ultimul văl, volumele de povestiri Oameni și stele, Un fel de spațiu, Timp pentru dragoste, versiunea teatrală a Omului invizibil, după H.G. Wells, pusă în scenă la București, Brașov și Iași.

1934 – S-a născut Val Gheorghiu

Valerian Gheorghiu; 25 ianuarie 1934, Dorohoi – 28 mai 2017

Pictor, scriitor și publicist, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. A absolvit cursurile Facultății de Filologie de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași în 1957; în perioada facultății a prins și dragoste pentru pictură. Redactor și desenator la ziarul Flacăra Iașului, apoi redactor artistic la revista Cronica, redactor la Editura Junimea, a publicat mai multe volume de proză începând din 1972. Premiat în numeroase rânduri de Uniunea Artiștilor Plastici, a cunoscut succesul deplin în domeniul picturii având aproape 20 de expoziții personale, în special la Iași și București, dar și peste hotare. Scrieri: Arlechin în iarbă, Viața în teleferic, album-monografic Val Gheorghiu. A primit în anul 2000 de la filiala UAP ieșeană Marele Premiu pentru pictură.

O imagine [Artindex]

1935 – S-a născut Rodica Mănăilă

25 ianuarie 1935, București – 14 aprilie 2002, București

Fiziciană, membră corespondentă (din 1992) a Academiei Române. A urmat cursurile universitare la București. A fost cercetător științific la Institutul de Fizică al Academiei, apoi la Institutul de Fizica și Tehnologia Materialelor, devenit Institutul Național de Fizica Materialelor, unde a pus bazele secției de Cercetări Structurale prin Difracție Röntgen. A fost autoarea a peste 150 de studii care s-au îndreptat îndeosebi spre semiconductorii amorfi și lichizi, sisteme metal-conductor amorf și metale amorfe oxidice, superconductori cu temperatură critică ridicată, materiale oxidice cu proprietății catalitice, aliaje metalice cvasi-cristaline.

1935 – A încetat din viață Vasile Suciu (13 ianuarie 1873, Copăcel, comitatul Făgăraș/Brașov – 25 ianuarie 1935, Blaj)

Al treisprezecelea întâistătător al Bisericii Române Unite cu Roma, arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș între 1920–1935, membru de onoare al Academiei Române

1936 – S-a născut Gabriel Dimisianu

Anghel-Gabriel Dimisiano; 25 ianuarie 1936, Brăila

Critic literar, specializat în proza română contemporană. A urmat Facultatea de Filologie, secția Limba și literatura română, a Universității din București (1953–1958). După absolvirea facultății a fost redactor la Gazeta literară, Scînteia, Amfiteatru, România literară. A debutat în Gazeta literară. A colaborat la Contemporanul, Luceafărul, Flacăra, Convorbiri literare, Ramuri, Steaua, România liberă, cu cronici, recenzii și articole de atitudine critică. A fost distins cu Premiul pentru critică și istorie literară al Uniunii Scriitorilor pentru Nouă prozatori (1977) și pentru Lecturi libere (1983), Premiul Filialei București a Uniunii Scriitorilor (2000) și Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române. Din opera sa: Prozatori de azi, Valori actuale, Introducere în opera lui Constantin Negruzzi, Clasici români din secolele XIX și XX, Amintiri și portrete literare, Fragmente contemporane.

1938 – S-a născut Șerban Stati

25 ianuarie 1938, București – 3 aprilie 2018, București

Eseist, traducător și diplomat. A urmat Facultatea de Filologie, secția Limba și literatura italiană, luându-și licența cu o teză despre revista italiană Il conciliatore (1959). A fost redactor la Editura Tineretului, la Redacția publicațiilor pentru străinătate, redactor-șef la Revista română, mensual cultural cu versiuni în franceză, engleză, germană și rusă. În calitate de cadru didactic asociat (asistent), a ținut cursuri și seminarii de Istoria prozei italiene în secolul al XX-lea, Istoria filosofiei italiene, la Catedra de Limba italiană a Facultății de Limbi Străine de la Universitatea din București. A debutat în Revista română în 1964, colaborând apoi cu eseuri, studii, articole, comentarii critice, cronici, articole, mai cu seamă în publicațiile pentru străinătate. Prima carte, Amiaza fantastică a apărut în 1968. A fost bursier în Italia – la Fundația Cini (Veneția, 1969) și la Universitatea pentru Străini (Perugia, 1971). Din 1990 a fost secretar executiv la Fundația Culturală Română, apoi angajat al Ministerului de Externe: consilier cultural la Ambasada României de la Roma, consilier al ministrului și director general pentru relații culturale, ambasador al României la Roma (1999–2003). A publicat antologii: Trepte de civilizație românească (în colaborare cu George G. Potra și Constantin Crișan), A.E. Baconsky Itinerarii plastice, Relațiile româno-sovietice. Documente (în colaborare cu Mihai Răzvan Ungureanu și Nicolae Dinu); a tradus din Benedetto Croce, Jacques Gemet etc.

1941 – S-a născut Cătălin Ciolca

25 ianuarie 1941, Urziceni, Ialomița – 25 februarie 2016, Iași

Poet, editor și ziarist. A fost licențiat în Litere al Universității București, cu o teză despre Anton Holban. A debutat în 1964, în revista Luceafărul, cu poemul Toate acestea și altele, încă și Steaua. Ulterior, a publicat versuri, eseuri, reportaje și articole de critică și istorie literară în Steaua, Convorbiri literare, Cronica, Timpul din Iași, Literatură și artă din Chișinău etc. În 1995, a fondat, după un proiect propriu, Revista Română (sub egida ASTRA – Iași), pe care a condus-o efectiv, până în 1997. În volum, a debutat în 1968, cu volumul Versuri. Din scrierile sale: Discursuri și peisaje, Versuri pentru Ala, Joc la soare.

1942 – S-a înregistrat cea mai scăzută temperatură din istoria României

Termometrul a arătat –38,5° C la Bod în Depresiunea Brașovului. 17 persoane au murit de frig în acea perioadă, iar lemnele de foc erau păzite de Armată, pentru că lumea să bătea efectiv pe ele. Trenurile nu au mai funcționat, străzile s-au închis. Interesant este faptul că aceeași stație meteo de la Bod înregistrase, pe 11 februarie 1929, o valoare negativă identică, –38,5° C, dar recordul nu fusese omologat, drept pentru care a rămas valabilă înregistrarea din data de 25 ianuarie 1942.

1944 – S-a născut Ion Dolănescu

25 ianuarie 1944, Perșinari, Dâmbovița – 19 martie 2009, București

Cântăreț de muzică populară. A debutat la 18 ani, la Casa de Cultură din Târgoviște, în 1966 a devenit solist la ansamblul Ciocârlia. A înregistrat, de-a lungul carierei sale, nu mai puțin de 50 de albume, pe discuri de vinil și CD. A fost un interpret cu o discografie semnificativă, cu numeroase înregistrări la radio și televiziune și cu o bogată activitate concertistică. Multe melodii le-a interpretat în duet cu Maria Ciobanu, Ionela Prodan, Elena Merișoreanu și cu Ionuț Dolănescu. A fost deputat în legislatura 2000–2004, ales în județul Ilfov pe listele PRM.

Ionelul mamii

1944 – S-a născut Victor Foca

25 ianuarie 1944, București

Artist plastic, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și al International Association of Art. A fost elev al Liceului „Octav Băncilă” din Iași, urmând apoi Facultatea de Arte Plastice Iași (promoția 1966), la clasa prof. Dan Hatmanu. S-a stabilit la Botoșani, a fost profesor de Desen la Școala Nr. 8. A organizat zeci de ediții expoziționale școlare Cu ochii copilăriei și a expus lucrări abstracte la Botoșani, Zürich, Budapesta, precum și Expoziția itinerantă Porni Luceafarul, (Botoșani–București, 1999).

Biografie și galerie de fotografii [știri.botoșani.ro]

1946 – S-a născut Radu Ulmeanu

25 ianuarie 1946, Ulmeni, Maramureș

Poet și scriitor contemporan, profesor. A urmat studiile la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, devenind profesor de limba și literatura română. A fost director fondator al Casei de Editură Pleiade și al revistelor de literatură Pleiade, Acolada precum și al revistei săptămânale de divertisment Arena din Satu Mare. A debutat în revista Contemporanul (1966). Debutul editorial propriu-zis a fost volumul de versuri Patinoar, în 1979. A colaborat la revistele Contemporanul, România literară, Viața Românească, Luceafărul, Tribuna, Pleiade, Acolada, Dacia literară etc. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Asociația Scriitorilor București și membru al PEN Club Român. Din scrierile sale: Un domeniu al meu, Sintagmele nopții, Ce mai e nou cu Apocalipsa, Prăpastia numelui.

1949 – Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, CAER

A fost creat, la Varșovia în data de 25 ianuarie 1949. CAER-ul a fost răspunsul URSS la Planul Marshall, având misiunea de a stimula comerțul dintre țările din blocul estic. Secretariatul și multe din Comisiile CAER aveau sediul la Moscova. Membre ale CAER-ului erau: URSS, Germania de Est (RDG), Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria și România. Alte țări comuniste neeuropene (Mongolia, Cuba, Vietnam) au luat și ele parte în ultimii ani la unele sesiuni ale Consiliului. Numai RSF Iugoslavia a avut statut de membru asociat, începând din 1964.

În realitate, URSS nu a putut oferi țărilor comuniste un ajutor comparabil cu cel acordat de SUA țărilor occidentale. CAER nu și-a îndeplinit rolul din cauza sistemului centralizat al economiei statelor. Drept urmare a schimbărilor politice din anii 1989 și 1990, s-a autodesființat în 1991.

1951 – S-a născut Eugen Gheorghiță

25 ianuarie 1951, Colpaci, Edineț, R. Moldova – 19 decembrie 2012

Scriitor și jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. A semnat pe parcursul anilor mai multe piese de teatru, puse în scenă la teatrele din Moldova și de peste hotare: Soacra cu două nurori, Baba Hârca la revelion, B.P. Hașdeu, Moș Crăciun și Vrăjitoarea, Clopoțelul de argint. Publicistica sa conține în special interviuri și articole de fond care vizează viața social-culturală din republică de pe parcursul ultimilor ani, publicate în majoritatea lor în revistele Literatura și arta, Curierul de seară și Luceafărul, unde a fost în timp șef de secție sau corespondent titular. A fost un luptător pentru re-unirea Moldovei cu România.

1953 – S-a născut Nicolae Botgros

25 ianuarie 1953, Badicul Moldovenesc, Cahul, Republica Moldova

Artist, violonist și dirijor moldovean de muzică populară. Prima orchestră dirijată de Nicolae Botgros a fost Ciocârlia de la Edineț. În 1973 a fost violonist în Orchestra Mugurel a Filarmonicii, apoi la Joc. Considerat un magician al viorii, maestrul Nicolae Botgros a fost numit în 1978 director artistic și prim-violonist la Orchestra Națională de Muzica Populară Lăutarii. Un geniu al viorii, Nicolae Botgros a dus faima muzicii populare în zeci de țări europene, dar și în Statele Unite ale Americii, Australia, Noua Zeelanda, precum și în toate țările din spațiul ex-sovietic.

Orchestra Lăutarii și Nicolae Botgros în Concertul Dorul Basarabiei

1954 – A încetat din viață Ioan Pelivan (1 aprilie 1876, Răzeni, Lăpușna, Imperiul Rus/raion Ialoveni, R. Moldova – 25 ianuarie 1954, închisoarea Sighet)

Militant de vază al mișcării de eliberare națională din Basarabia; om politic, publicist, apărător și promotor al limbii române; animator al vieții culturale; deținut și ucis de regimul comunist.

1956 – S-a născut Laurențiu Damian

25 ianuarie 1956, Giurgiu

Regizor și scenarist, profesor universitar. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, promoția 1981, clasa Elisabeta Bostan. După terminarea facultății s-a angajat la Studioul „Alexandru Sahia” consacrându-se filmului documentar și devenind unul dintre cele mai promițătoare talente ale generației ’80. Este membru de onoare al Cinematecii Italiene din Milano, cât și membru al UPFAR si UARF, autor a peste 600 de articole apărute în reviste de specialitate pe teme de istorie și estetică cinematografică, a regizat peste 100 de filme documentare, filme de ficțiune de scurt și lung metraj, filme experimentale, pentru care a primit premii valoroase. A prezentat emisiunea Filmul Românesc – generații, poetici, autori pe TVR Cultural, o emisiune dedicată filmului românesc. În prezent, este președintele Uniunii Cineaștilor din România (din 2013, reales în 2017).

Drumul câinilor (1991)

1960 – Premiera piesei Rinocerii de Eugène Ionesco

A avut loc la Teatrul Odéon din Paris, în regia lui Jean-Louis Barrault. Reflectând experiența personală a autorului legată de fascism, Rinocerii înfățișează lupta unui om de a-și menține identitatea și integritatea într-o lume în care toți ceilalți s-au supus forței brute. Mulți o consideră ca fiind cea mai bună piesă a lui Eugen Ionescu.

Eugène Ionesco – Rinocerii Teatru radiofonic • Radu Beligan, Ion Lucian, Sanda Toma, Alexandru Repan, Mircea Albulescu, Mihai Fortino, Petrică Popa, Stela Popescu, Ruxandra Siretreanu, Dumitru Chesa, Comentator: Adrian Pintea

1961 – S-a născut George Păunescu

25 ianuarie 1961, Bobicești, Olt

Pictor și restaurator de biserici, membru titular (din 1998) al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A învățat la Liceul de Artă din Craiova (1972–1980), apoi a devenit student al Universității de Artă din București, secția Artă Murală, absolvită în 1994. S-a specializat în Restaurare Monumente de Epocă – Pictură Murală (1997–1999). În 2000 s-a specializat în Pictură Murală Antică la Pontificio Instituto di Archeologia Cristiana din Roma, iar în 2009, a devenit Doctor în Arte Plastice și Decorative. Majoritatea lucrărilor sale se regăsesc în colecțiile private din țară și din străinătate. Astfel, tablouri pe mucava, uleiuri pe pânză, acuarele și desene în cărbune au ajuns, de-a lungul timpului, în Canada, Spania, Italia, Franța, Germania, Anglia, Ungaria, Austria etc. Este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă, Secția de Artă Sacră. În 2005 a primit prima recunoaștere internațională, Paleta de cristal, acordată de Primăria localității Reit im Winkl din Germania, oraș care îi va oferi, trei ani mai tîrziu, și Premiul Europa Kunstlerpreis.

George Păunescu Pictor • Muzică Vangelis

1962 – S-a născut Marina Florea

25 ianuarie 1962, București

Solistă de muzică ușoară. A debutat în 1982 la TVR în emisiunea Album Duminical cu piesa Să nu te miri compusă de George Grigoriu. În 1983 a participat la Festivalul Național de muzică ușoară de la Mamaia și a câștigat trofeul la secțiunea Interpretare cu piesa Marea mea iubire, marea compusă de George Grigoriu. De-a lungul vremii a obținut premii la diferite festivaluri naționale și internaționale. A participat la realizarea coloanelor sonore ale filmelor: În fiecare zi mi-e dor de tine, Un studio caută o vedetă, Atac în bibliotecă. De asemenea, apare în spectacolele Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din București.

Stele perechi

1964 – S-a născut Ciprian Chirvasiu

25 ianuarie 1964, Schitu Golești, Argeș – 13 iulie 2018, București

Scriitor, poet și jurnalist. A fost licențiat al Facultății de Filologie a Universității din Baia Mare (1987). A debutat cu poezie în revistele Familia și Amfiteatru. A făcut parte din conducerea publicațiilor Totuși iubirea, Evenimentul zilei, Informația de prânz, Săptămâna financiară, a fost redactor la Televiziunea Română și colaborator al publicațiilor Adevărul și Certitudinea. A fost autorul a peste 1.000 de articole, reportaje, anchete, analize, comentarii și editoriale publicate în presa română între 1989–2018. În ultimii ani de viață a fost membru marcant al mișcării culturale Direcția 9, în cadrul căreia a fost redactor de poezie pentru numeroase volume. De asemenea, ultimul an de viață a fost marcat de cursul de poezie pentru elevi susținut la Muzeul Național al Literaturii Române. Cărți publicate: Profesorul de limbă moartă, Destine fără noi – interviuri cu Alexandru Paleologu, Neagu Djuvara, Mihai Șora, Johnny Răducanu, Marin Tarangul, Mihai Nenoiu, Vasile Blendea, Unirea în Duh (poeme, volum colectiv, scris alături de Aurelian Titu Dumitrescu, preot Niculae Constantin și preot Alexandru Răzvan Morariu), nimeni, nimic, niciodată etc.

1974 – S-a născut Carla Negrea-Troner

25 ianuarie 1974, Reșița

Înotătoare, multiplu campioană. Prima medalie de aur a câștigat-o la un concurs din Ungaria în anul 1984. A urmat Universitatea de Educație Fizică și Sport din Bacău. După 18 ani de activitate, în care a obținut peste 400 de medalii și a reprezentat România în repetate rânduri la Campionate Europene dar și la două Olimpiade, Carla nu și-a încetat activitatea sportivă, din 1997 fiind antrenor.

1975 – S-a născut Celia Petricu

25 ianuarie 1975, Borovinești, Argeș

Redactor-prezentator al știrilor de la TVR 1. A început cariera în televiziune pe când era studentă în anul III la Relații Internaționale, iar profesoara ei, Felicia Meleșcanu, a considerat că frumusețea și inteligența dovedită o pot ajuta să facă o carieră de jurnalistă de TV. A primit jurnalul de 21.30, pe TVR Internațional în 1995, iar, patru ani mai târziu, a debutat pe postul național într-o emisiune cu Cristian Țopescu, de Ziua Națională, apoi a prezentat pe rând cele mai importanate jurnale (la orele 7, 14, 19, 23). Din 2007 a renunțat la televiziune pentru a se dedica vieții de familie și pentru a se implica în afaceri.

1976 – S-a născut Laura Vasiliu

25 ianuarie 1976, Piatra Neamț

Actriță de teatru și film. A urmat cursuri de actorie, apoi Academia de Teatru și Film din București la clasa Olga Tudorache, absolvită în anul 2000 și a susținut un Master în Arta actorului la UNATC (2006). A fost actriță a Teatrului „Tony Bulandra” din Târgoviște de la prima stagiune a acestuia (2003), a jucat la Teatrul din Deva și la Teatrul „Nottara” din București, având roluri în: Opera de trei parale de Bertold Brecht, Deșteptarea Primăverii de Frank Wedekind, Visul unei nopți de vară și Romeo si Julieta de Shakespeare, Domnișoara Nastasia de G.M. Zamfirescu, Pescarușul de Cehov, Leonce și Lena de Georg Büchner etc. A jucat în filmele: Binecuvântată fii, închisoare, Callas Forever, Second Hand, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, Il resto della notte, Romeo și Julieta.

Pentru Ana. Cu drag, Moș Crăciun (Scurtmetraj, 2015)

1977 – A încetat din viață Ion Istrati (19 ianuarie 1921, Alba–Hudești, Botoșani – 25 ianuarie 1977, Iași)

Prozator, poet, dramaturg, jurnalist și publicist cu o bogată activitate redacțională și publicistică.

1992 – A încetat din viață Aretin Corciovei (8 septembrie 1930, București – 25 ianuarie 1992, București)

Fizician; profesor la Facultatea de Fizică a Universității din București; membru corespondent al Academiei Române.

1993 – S-a semnat la București Tratatul de prietenie și colaborare dintre România și Polonia

Tratatul din 25 ianuarie 1993 cu privire la relațiile prietenești și la cooperarea dintre România și Republica Polonă a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 112/31 mai 1993.

1993 – A luat ființă cotidianul Cronica Română

Director-fondator a fost Horia Alexandrescu. Printre colaboratori se numără Nicolae Manolescu, Lucia Ivănescu, Corina Crețu sau Gabriela Popescu.

2012 – A încetat din viață Emil Hossu (24 noiembrie 1941, Ocna Sibiului – 25 ianuarie 2012, București)

Actor de teatru și film; a jucat la Teatrul „Nottara” din București; a avut prestații remarcabile în film.

2013 – A încetat din viață Aristide Ionescu (7 decembrie 1921, Ștefănești, Vâlcea – 25 ianuarie 2013, Pitești)

Luptător anticomunist; unul dintre ultimii supraviețuitori ai „Experimentului Pitești”; vicepreședinte al Fundației Memoria; membru al AFDPR.

2017 – A încetat din viață Nicolae Lupan (16 martie 1921, Cepeleuți, România/raion Edineț, Moldova – 25 ianuarie 2017, Paris, Île-de-France)

Scriitor și jurnalist basarabean; luptător anti-comunist și anti-sovietic; militant activ pentru eliberarea teritoriilor românești de sub ocupația sovietică.

2018 – A încetat din viață Neagu Djuvara (Neagu Bunea Djuvara; 18/31 august 1916, București – 25 ianuarie 2018, București)

Diplomat, filosof, istoric, jurnalist, profesor universitar și romancier.

2018 – A încetat din viață Horia Davidescu (22 martie 1921 – 25 ianuarie 2018)

Regizor, personalitate a teatrului românesc de animație; cel dintâi director al Teatrului pentru copii și tineret Colibri Craiova (1955–1984).

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită