25 Iulie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Raționalizarea consumului de carburanți – Coadă la PECO

 

1552 – Cetatea Timișoara a fost cucerită de otomani

Cetatea a fost asediată de două ori, între 17 octombrie–16 noiembrie 1551, fără succes și 27 iunie–25 iulie 1552. Între 20–25 iulie s-au dat bătălii mari și lupte decisive; lovitura de grație fiind distrugerea Turnului de apă care făcea legătura între oraș și castel, cei din cetate rămânând fără apă pe o căldură dogoritoare. Așadar, comitele Ștefan de Losoncz nu a mai avut altă soluție decât să negocieze predarea cetății, reușind să obțină promisiunea că trupele creștine decimate și civilii din oraș vor putea trece cu tot avutul lor, lăsând cetatea în mâna turcilor.

Astfel, la 30 iulie soldații, civilii și răniții ai ieșit din cetate, încrezători în vorbele pașei însă acesta și-a încălcat jurământul și toți supraviețuitorii, au fost măcelăriți cu cruzime de către ieniceri. Rănit grav, Ștefan de Losoncz, comandantul garnizoanei, a fost adus în fața lui Ahmed-Pașa și decapitat. Orașul a fost apoi prădat, devastat, bisericile creștine au fost transformate în geamii musulmane, iar clopotele, aruncate din turnuri. Timișoara a devenit, pentru aproape două secole, pașalâc turcesc.

1818 – S-a născut Ignatius Paoli

Feliciano Paoli; 25 iulie 1818, Florența – 27 februarie 1885, Viena

Primul episcop, apoi Arhiepiscop al Arhidiecezei de București. În 1846 tânărul Paoli s-a călugărit în Congregația Călugărilor Pasioniști, unde a luat numele de Ignatius și a fost hirotonit în 1849, după terminarea studiilor teologice la Roma. A fost provincial a congregației pasioniștilor bisericii romano-catolice anglo-irlandeze. Sub conducerea sa a fost fondat colegiul bisericesc St. Angus, unde a servit ca primul președinte și director spiritual. A fost profesor de Istorie și Exegeză, a construit prima biserică în Ardoyne, consacrată în 1869 sub numele de St. Peter and Paul. La data de 19 august 1870, a fost desemnat de către Papa Pius al IX-lea ca Episcop de Nicopole pentru Bulgaria și administrator apostolic al Valahiei. Episcopul a fost ctitorul Catedralei Sfântul Iosif din București, a cărei construcție a fost terminată la sfârșitul anului 1883, a deschis un sinod diecezan la Bucuresti, a stabilit un seminar, privind instruirea viitorilor preoți romano-catolici pentru slujba în catedrală. Paoli a fost cel care l-a încoronat pe primul rege al României, Carol I al României,  la 14 martie 1881.

1864 – S-a născut Ioan Bogdan

25 iulie 1864, Șcheii Brașovului, Imperiul Austriac/Brașov – 1 iunie 1919, București

Istoric, lingvist și filolog, membru titular (din 1903) și vicepreședinte (1910–1913, 1916–1919) al Academiei Române. A absolvit studiile universitare la Școala Superioară din Iași, fiind licențiat în Litere, a studiat limbile slave la Viena, Petersburg și Cracovia. A fost profesor la Facultatea de Litere a Universității din București, unde a fost și decan. A fost membru al Societății de Istorie și Antichități din Moscova. Este autorul unor studii referitoare la limba documentelor slavo-române și creator al filologiei slavo-române. Din scrierile sale: Vechile cronici moldovenești până la Ureche, Cronici inedite atingătoare de istoria românilor, Vlad Țepeș și narările germane și rusești asupra lui, Letopisețul lui Azarie, Album paleografic moldovenesc.

1876 – S-a născut Mihai Codreanu

25 iulie 1876, Iași – 23 octombrie 1957, Iași

Poet, dramaturg, traducător și avocat, membru corespondent (din 1942) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Drept din Iași, în paralel cu cele ale Facultății de Filosofie. S-a înscris și la Academia de artă dramatică, avându-l profesor pe actorul State Dragomir. Dorința sa a fost aceea de a deveni actor, însă, vederea i-a slăbit după vârsta de 30 de ani și a renunțat la acest vis. A debutat literar în revista bucureșteană Lumea ilustrată cu poeziile Sonet și Glossă (1891). A fost director la Teatrul Național din Iași, profesor și rector al Conservatorului de Artă Dramatică din Iași și director la revista Însemnări ieșene. A publicat volume de poezii: Diafane, Cântecul deșertăciunii, Turnul din fildeș.

1886 – S-a născut Mișu Fotino

25 iulie 1886, București – 5 ianuarie 1970, Brașov

Actor și animator de teatru, actor de film. Strămoșii familiei Fotino, greci din insula Creta, s-au stabilit în Țara Românească pe la începutul secolului al XIX-lea; unul dintre ascendenții actorului a fost cărturarul Dionisie Fotino (1777–1821), care a scris Istoria generală a Daciei (1818). Interesat să urmeze o carieră artistică, a debutat ca actor la 16 ani, în trupa particulară Eliza Popescu-Tomulescu și Cuzinsky din Târgoviște, în rolul unui bătrân de 60 de ani în piesa Telefonul de Georges Feydeau. A studiat la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București (1903–1910), la clasa maestrului Constantin Nottara, fiind coleg cu viitori mari actori ai teatrului românesc: Maria Filotti, Ion Manolescu, George  Ciprian, Constantin Tănase (care era pe atunci plutonier). În studenție a jucat în teatre particulare, după absolvire a făcut parte din trupa Teatrului Național din Craiova (1910–1916 și 1918–1924), interpretând peste 50 de roluri și, fiind invitat de Alexandru Davila (directorul Teatrului Național din București), a interpreteze roluri pe scena teatrului principal al României. A fost mobilizat în Armata Română în timpul celui de-al doilea război balcanic și al primului război mondial, în acest timp, continuând să realizeze activități artistice – a participat, alături de George Enescu, la reprezentația de gală în folosul invalizilor de război la Botoșani, a jucat în spectacole pentru soldați. A fost decorat, printre altele, cu Ordinul Coroana României în grad de ofițer și Ordinul Meritul Sanitar cl. I cu lauri de război. A desfășurat o activitate intensă de animator de teatru în perioada interbelică, organizând numeroase turnee prin țară cu trupa Tantzi Cutava–Mișu Fotino și contribuind la înființarea unor trupe stabile la Brașov, Sibiu (Teatrul Orășenesc) și Brăila (Teatrul Comunal).A contribuit în 1922, alături de Elvira Popescu, Ion Iancovescu și Alexandru Mihălescu la înființarea Teatrului Mic din București, al cărui director a fost (1922–1929). Întors la București, a fondat, împreună cu Sică Alexandrescu, Tantzi Cutava-Barozzi și Romald Bulfinsky, trupe bucureștene renumite în epocă: Teatrul Tivoli, Teatrul Comedia, Teatrul Excelsior, mai târziu a format Compania de comedii a d-lui Mișu Fotino. A devenit unul din actorii principali ai Teatrului de Stat nou înființat, contribuind la formarea trupei și alcătuirea repertoriului (1948–1970). În cursul carierei sale îndelungate, a interpretat peste 300 de roluri din dramaturgia românească și internațională. A jucat în filme: Visul unei nopți de iarnă, Și Ilie face sport, Directorul nostru, Telegrame. A fost distins cu titlul de Artist Emerit (înainte de 1955) și apoi cu titlul de Artist al Poporului (1965). A fost căsătorit de mai multe ori, inclusiv cu actrița Annie Capustin și cu dr. Eugenia Copcea. A avut un singur fiu, viitorul actor Mihai Fotino (1930–2014), născut dintr-o relație ilegitimă cu Vera Boca, o elevă în ultimul an de liceu din Cernăuți. Mama copilului a rămas acolo, apoi a emigrat în Germania. Actorul și-a crescut singur copilul, pe care l-a trecut în certificatul de naștere cu numele Mișulică M. Fotino și căruia i-a schimbat în 1937 numele în cel de Mihai Fotino.

Telegrame (1960) • Regia Gheorghe Naghi și Aurel Miheleș. Cu: Grigore Vasiliu-Birlic, Costache Antoniu, Jules Cazaban, Alexandru Giugaru, Nicky Atanasiu, Mișu Fotino, Ștefan Ciubotărașu, Carmen Stănescu etc.

1892 – S-a născut Maria Pillat-Brateș

25 iulie 1892, București – 5 iunie 1975, București

Artist plastic, deținută politic. După studii primare și secundare în particular, a luat lecții de desen și pictură cu artiștii Costin Petrescu și Jean Al. Steriadi. În 1915 s-a căsătorit cu poetul Ion Pillat. A debutat în 1914, la Salonul Tinerimii Artistice, folosind pseudonimul I. Brateș (numele unui afluent al Prutului), lucrările ei fiind premiate. A expus în țară alături de mari artiști, printre care Nicolae Grigorescu, Theodor Pallady, Corneliu Baba, Gh. Pătrașcu etc., dar și la Paris, Londra și Chicago, lucrările ei fiind apreciate de critici ca O.W. Cizek, G. Oprescu și Petru Comarnescu. A creat portrete (Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Lucian Blaga, Maria Filotti, Cella Delavrancea etc.), acuarelă și grafică de carte. În 1946 a editat un volum omagial despre Ion Pillat. Arestată și închisă la Botoșani în 1949, a primit cinci ani de domiciliu forțat la Miercurea Ciuc (1949–1954), fiind exclusă din rândul artiștilor, nemaiputând organiza nicio expoziție în tot timpul vieții.

Imagini: Maria Pillat-Brateş [MutualArt]

1893 – S-a născut Nagy Imre

25 iulie 1893, Jigodin, Harghita – 22 august 1976, Miercurea Ciuc

Pictor maghiar din România. A studiat la Academia de Artă din Budapesta. Între anii 1920–1922 a participat la tabăra de creație de la Kecskemét ca bursier; a petrecut mai multe sezoane estivale lucrând la Baia Mare. După terminarea studiilor s-a întors, în 1924, în satul natal, unde anturajul, peisajul secuiesc și arta universului țărănesc arhaic au devenit elemente organice ale exprimării sale artistice. În 1925–1926 a prezentat publicului xilografii și picturi pe simezele din Târgu Mureș, Cluj și Brașov. Pentru o perioadă scurtă, a fost profesor la Institutul Maghiar de Artă din Cluj (1949–1950), predând Pictura în acuarelă. Prin testament, și-a donat colecția (însumând mai mult de 6.000 de lucrări) orașului Miercurea Ciuc, o moștenire culturală preluată spre păstrare în muzeul memorial construit la Jigodin.

Biografie ilustrată: Galeria Nagy Imre [Muzeul secuiesc al Ciucului–Galeria Nagy Imre]

1926 – S-a născut Theodor Grigoriu

25 iulie 1926, Galați – 21 mai 2014, București

Compozitor și muzicolog. La șapte ani a fost admis la Conservatorul Regal de Muzică din București, a luat lecții cu George Enacovici și Cecilia Nitzulescu-Lupu, apoi a continuat pregătirea cu Constantin Botez, după care s-a înscris la Conservatorul Pro Arte, recent înființat de violoncelistul George Cocea și aflat sub patronajul Reginei Maria și, în final, la cursul de aspirantură la Conservatorul „P.I. Ceaikovski” din Moscova (1955-1956). În paralel cu studiile muzicale a urmat și cursurile Facultății de Arhitectură din București (1949–1954). A fost secretar al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1968–1989), profesor (master-class) la Universitatea de Teatru și Film din București și profesor asociat la Universitatea de Muzică din București. Maestru recunoscut al muzicii românești, cunoscut în mediile muzicale internaționale (Franța, SUA, Suedia, Germania, China, Rusia etc.), a fost un continuator al gândirii muzicale enesciene. A compus muzică simfonică: Cvartetul nr.1 pentru coarde, Trei miniaturi pentru pian, Simfonia cantabile, Concert pentru dublă orchestră de cameră și oboi, Cele patru anotimpuri – 4 concerte pentru vioară și orchestră, Sonata pentru vioară și pian „Eterna întoarcere”, Ovidiu la Tomis; muzică de film: Valurile Dunării, Setea, Pădurea spânzuraților, Columna, Aurel Vlaicu. A publicat studii, eseuri, articole, recenzii și interviuri în Muzica, Actualitatea muzicală, Secolul 20, Contemporanul, România literară, Cinema, Astra (Brașov), Flacăra, România liberă, Tribuna (Cluj) etc. A fost distins cu Premiul de Compoziție „George Enescu” (1943), Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1953, 1969, 1974, 1985, 2000, 2008), Premiul de Compoziție al Academiei Române (1974), Premiul și Medalia de Aur ale Academiei Franceze Art-Sciences-Lettres (1990).

Theodor Grigoriu – Canti per Europa, oratoriu pentru cor și orchestră • Orchestra și Corul Radio, Dirijor Iosif Conta

1931 – Compania Lares a deschis cursa aeriană București–Balcic

Aparatele Junkers F 13 au deschis cursa aeriană pe traseul București–Constanța–Balcic, cu o lungime de 304 km. În același timp vechile Avia BH 25J operau o cursă sezonieră pe ruta Constanța–Carmen Sylva–Mangalia, cu o lungime de 55 Km. Această cursă a fost închisă 1 septembrie la sfârșitul sezonului. Cursa spre Balcic era zilnică până la 15 septembrie după care a fost redusă la trei zile pe săptămână până la închidere pe 1 octombrie.

1931 – S-a născut Vladimir Beșleagă

25 iulie 1931, Mălăiești, Grigoriopol, URSS/Transnistria, Republica Moldova

Romancier, eseist și om politic. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova (1955) și a făcut doctorantura la aceeași instituție, cu teza Liviu Rebreanu, romancier. Și-a început activitatea literară în anii ’60. A colaborat la Chipăruș, Cultura Moldovei, Tinerimea Moldovei. A fost, de-a lungul timpului, redactor-șef adjunct la revista Nistru, secretar al Uniunii Scriitorilor, director al Muzeului Republican de Literatură „Dimitrie Cantemir”, membru al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova (1990–1994). Cartea sa de debut, Zbînțuilă (1956) și alte cîteva opere ulterioare sunt dedicate micilor cititori. Primul roman a fost Zbor frînt (1966), urmat de Acasă, Doma, Durere, Suflul vremii, Sînge pe zăpadă, Pădurea albastră, Cel de-al treilea dacă ar fi fost acolo, Nepotul, Dialoguri literare, Țipătul lăstunului etc. A fost distins cu prestigiosul titlu de Scriitor al Poporului.

1932 – S-a născut Vasile Boghiță

Mihai Vasile Boghiță; 25 iulie 1932, Ianca, Olt – 28 septembrie 1999, Bistrița

Fost pugilist devenit actor de teatru și film. A participat la competițiile naționale și balcanice de box în anii ’50, ulterior devenind actor. A debutat în cinematografie în anul 1955, în filmul Alarmă în munți regizat de Dinu Negreanu. A apărut în peste 30 de filme, dintre care: La „Moara cu noroc”, Neamul Șoimăreștilor, Diminețile unui băiat cuminte, Columna, Haiducii lui Șaptecai, Săptămîna nebunilor, Sfînta Tereza și diavolii, Frații Jderi, Cuibul salamandrelor, Burebista, Capcana mercenarilor, Ringul, Secretul lui Nemesis, Mircea, Atac în bibliotecă, Începutul adevărului (Oglinda) etc.

Neamul Șoimăreștilor (1965) • Regia Mircea Drăgan. Cu: George Calboreanu, Ștefan Ciubotărașu, Colea Răutu, Dina Cocea, Mihai Boghiță, Amza Pellea, Ion Besoiu, Costache Antoniu, Dem Rădulescu

1937 – S-a născut Magdalena Cononovici

25 iulie 1937, Hangu, Neamț

Soprană, solistă a Operei clujene. A studiat la Conservatorul din București sub îndrumarea profesorilor Ana Tălmăceanu-Dinescu, Iolanda Mărculescu și Arta Florescu, după care s-a perfecționat la Milano, unde a studiat alături de Gina Cigna. A debutat cu rolul titular în opera Tosca de Puccini la Opera Română din Cluj-Napoca. A evoluat pe scene importante ale lumii precum London Royal Opera House, Opéra de Paris, Opéra de Walonie Liège, Opéra du Rhin Strasbourg, Berliner Deutsche Oper, München Bayerische Staatsoper, Gran Teatro La Fenice Veneția. A fost distinsă cu: Marele Premiu la Toulouse (1969), Premiul al II-lea la Verviers (1969), Premiul al III-lea la Secțiunea de Oratoriu a Concursului „Francisco Viñas” din Barcelona (1970), Premiul I la Concursul „Maria Callas” din Barcelona (1971).

Giacomo Puccini – Tosca „Vissi d’arte” • Orchestra Radio, Dirijor Ludovic Bács

1941 – S-a născut Mircea Druc

25 iulie 1941, Pociumbăuți–Zăicani, Bălți, Regatul României/Pociumbăuți, Rîșcani, Republica Moldova

Om politic din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de președinte al Consiliului de Miniștri al Republicii Sovietice Socialiste Moldova (1990–1991). A urmat Facultatea de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1957–1960), apoi Facultatea de Filologie, secția Limbi romanice a Universității de Stat din Leningrad/Sankt Petersburg. În 1976 a devenit Doctor în Economie, cu teza Rolul infrastructurii (mijloacele de transport) în procesele de integrare economică a țărilor latinoamericane. A fost profesor de Științe administrative la Institutul Politehnic din Chișinău. Adept al reunificării Basarabiei, Nordului Bucovinei și Ținutului Herța cu România, a fost ales deputat al Frontului Popular (FPM) în Sovietul Suprem al RSS Moldova. În 1990, a fost ales prim-ministru al RSS Moldova, în această calitate, el cumulând și funcția de membru în guvernul sovietic, participând de două ori pe săptămână la ședințele executivului de la Moscova. Guvernul condus de Mircea Druc a promovat un amplu program de reforme politice, economice și sociale care urmăreau desprinderea RSS Moldova de URSS și reducerea dependenței RSSM de instituțiile de la Moscova, în scopul obținerii independenței RSSM. A primit cetățenia română prin naștere în anul 1941, dar i s-a atribuit ulterior cetățenia sovietică. La cererea sa, la data de 6 iulie 1992, a redobândit cetățenia română. Între anii 1993-2001 a fost cercetător științific, pe bază de contract, în Chișinău și București. A candidat ca independent la președinția României la alegerile din 1992, cu o platformă unionistă. A fost distins cu Medalia Meritul civic din Republica Moldova (1996), titlul de Omul politic al anului 1992 în Republica Moldova, Ordinul Național Steaua României, în grad de Mare Ofițer (2014).

1945 – A încetat din viață Enea Hodoș (31 decembrie 1858 – 25 iulie 1945)

Scriitor, folclorist și publicist; autor a mai multe volume de culegeri de folclor; membru corespondent al Academiei Române.

1947 – S-a născut Florin Gheorghe Filip

25 iulie 1947, București

Inginer automatizări, membru titular (din 1999) și vicepreședinte (2000–2009) al Academiei Române, membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România. A absolvit Facultatea de Automatică a Universității Politehnica din București în 1970 și a devenit Doctor în Automaticǎ (Automatizări procese electrice, 1982). Din 1990 a fost cercetător principal la Institutul de Cercetări în Informatică, iar din 1998 profesor universitar. Are o bogată activitate științifică în dezvoltarea teoriei sistemelor automate și informatice și în punerea în practică a rezultatelor originale proprii în aplicații industriale și sisteme culturale. Este membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei. A publicat 6 monografii (autor/coautor), 9 volume de contribuții (editor/coordonator), circa 200 de articole în diferite reviste științifice (Computers in Industry, IFAC J. Automatica, IFAC J Control Engineering Practice, Large Scale Systems, J. of Human Systems Management, Systems Analysis, Modeling and Simulation, SIC etc). Un număr de 50 de lucrări ale lui sunt înregistrate în baza de date ISI Web of Knowledge (WoK) și 22 în baza de date SCOPUS a ELSEVIER. Este Editor in Chief al revistelor Studies in Informatics and Control și International Journal of Computers, Communications & Control.

1948 – S-a născut Nelu Bălășoiu

25 iulie 1948, Rogova, Mehedinți – 21 aprilie 2020, Suceava

Cântăreț de muzică populară. Încă din copilărie și-a manifestat înclinația către muzică, domeniu spre care a fost îndrumat de tatăl său, dar și de marea cântăreață Maria Lătărețu. A activat la Taraful din Vânju Mare, la Casa de Cultură și la Casa Armatei din Drobeta-Turnu Severin, apoi la Rapsodia Română. O perioadă de succes din cariera sa a constituit-o colaborarea cu Maria Cornescu, care ulterior i-a devenit soție. Printre melodiile care l-au făcut celebru: Pentru măicuța bătrână, Leliță cu flori pe conci, Mândruța cu ochii verzi, Mândra mea din deal de șură, Dragostea-i un lucru mare, Dusei calul pe islaz, Plecai să mă plimb pe luncă și Aseară fusei la moară.

Nelu Bălășoiu – Stau pe malul Blahniței

1948 – S-a născut Corneliu Murgu

25 iulie 1948, Timișoara – 27 aprilie 2021, București

Tenor, director al Operei timișorene. A studiat la Conservatorul din Florența și ca elev al lui Marcello del Monaco. A obținut importante premii de interpretare la Vercelli (1977) și Treviso (1978) în Italia, dar mai ales contracte cu cele mai renumite teatre de operă italiene: La Scalla din Milano, San Carlo din Napoli, Opera din Roma, Arena din Verona, La Fenice din Veneția, Terme di Caracala și ”Giuseppe Verdi” din Trieste etc. A fost solist al Operei din Timișoara și a condus timp de 19 ani destinele Operei timișorene. După debutul excepțional în rolul Riccardo din Bal mascat la Opera Metropolitan din New York, a fost invitat cu regularitate în Statele Unite, evoluând și pe scenele teatrelor de operă din Philadelphia, Pittsburg, New Orleans, Palm Beach și Denver. Un moment de maximă importanță al carierei sale artistice l-a constituit debutul la Covent Garden din Londra (1996). Fiind considerat unul dintre cei mai apreciați interpreți contemporani al rolului Otello de Verdi, i s-a acordat medalia Verdi d’Oro la Parma (1987). A contribuit în mod constant la numeroase gale organizate de UNESCO și UNICEF. Din 2014 a realizat regia artistică a spectacolelor de operă Trubadurul de Verdi, Turandot de Puccini, Cavalleria rusticana de Mascagni și baletul Paiațe de Leoncavallo. A cântat pe cele mai importante scene ale lumii: Staatsoper din Viena, operele din: Berlin, München, Hamburg, Frankfurt, Köln, Stuttgard, Zürich, Paris, Lyon, Toulouse, Bordeaux, Avignon, Montpelier, Lisabona, Las Palmas, Bilbao, Barcelona, Londra, Metropolitan din New York, Philadelphia, Pittsburg, New Orleans, Palm Beach, Denver, Melbourne, Rio de Janeiro, Johannesbourg, Tokyo etc., și firește, cele din țară. A fost distins cu Ordinul Serviciul Credincios în rang de Cavaler, Crucea de Onoare pentru Artă și Știință gradul I, acordată de Președintele Austriei și multe altele.

Giacomo Puccini – Turandot ”Nessun dorma”

1950 – S-a născut Areta Șandru-Popa

25 iulie 1950, Lazuri, Satu Mare – 18 mai 1991, București

Scriitoare și jurnalistă, membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1977. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, secția Română-Italiană, obținând licența în Filologie în anul 1973. A debutat publicistic în revista Colegiului „I.L.Caragiale”, Funigei, în anii liceului, cu poezii. Debutul literar propriu-zis a fost girat de scriitorul Fănuș Neagu, în revista Luceafărul (1970), cu o proză scurtă, Sirius și balansoarul. A publicat în reviste literare importante: Luceafărul, Amfiteatru, România literară, Convorbiri literare, Cronica, Ramuri, Tribuna, Suplimentul Literar-Artistic al Scînteii tineretului. În timp, a fost educatoare și învățătoare în București, reporter și apoi redactor, publicist comentator și șef al departamentului de reportaj la Scînteia tineretului. În decembrie 1989, a participat la înființarea ziarului Tineretul liber. A debutat editorial în 1977, cu volumul de povestiri Valiza cu zăpezi. Alte volume publicate: Jurnal de una singură, Jur că voi spune adevărul, Glonțul de porțelan, Magazinul de clepsidre, Podul de vise.

1952 – S-a născut Ștefan Afloroaiei

25 iulie 1952, Lespezi, Iași

Filosof, profesor universitar, membru corespondent (din 2015) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Filosofie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1972–1976). A devenit Doctor în Istoria filosofiei moderne, la Universitatea din București, cu o teză privind ideea raționalității în filosofia occidentală modernă (1985). Este profesor la Facultatea de Filosofie, catedra de Istoria filosofiei și hermeneutică „Ernest Stere”, de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași. Face parte din colegiul de redacție al revistelor: Timpul, Hermeneia, Vizual, Transilvania, Analele științifice ale Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Journal for Interdisciplinary Research on Religion and Science, META. Research on Hermeneutics, Phenomenology and Practical Philosophy. A publicat: Ipostaze ale rațiunii negative. Scenarii istorico-simbolice, Întâmplare și destin, Lumea ca reprezentare a celuilalt, Metafizica noastră de toate zilele, Privind altfel lumea celor absurde etc. A primit Premiul „Vasile Conta“ al Academiei Române (1992), Premiul „Lucian Blaga“ pentru Filosofie (1995), Premiul pentru cel mai bun eseu al anului (1998), Medalia de argint la Salonul Cărții Românești (Iași, 2008), Premiul pentru eseu al revistei Convorbiri Literare (2014).

1953 – Au început, la București, lucrările celui de-al III-lea Congres Mondial al Tineretului

Desfășurat între 25 iulie–16 august, congresul a fost patronat de mișcarea comunistă și de țările socialiste. Cu acest prilej, a fost construit Teatrul de vară Bazilescu, iar Parcul Bazilescu a fost reamenajat.

 

Ziua radiolocației

1955 – Înființarea radiolocației ca armă distinctă în cadrul Armatei române

Prin ordinul ministrului apărării naționale, din 25 iulie 1955 au fost înființate Trupele Radiotehnice.

 

1964 – A încetat din viață Cornel Medrea (Corneliu Virgiliu Medrea; 8 martie 1888 – 25 iulie 1964)

Sculptor și profesor de sculptură la Academia de Arte Frumoase din București; membru corespondent al Academiei Române.

1974 – A încetat din viață Elena Zamora (Elena Stănescu; 7 februarie 1897 – 25 iulie 1974)

Celebră cântăreață de operetă și actriță în România interbelică; s-a lansat la Paris, apoi a făcut o carieră strălucită la Opera Română.

1979 – Raționalizarea consumului de carburanți

Guvernul comunist a emis Decretul nr. 277/25 iulie 1979 privind unele măsuri pentru raționalizarea consumului de carburanți și gospodărirea economicoasă a parcului de autovehicule. A intrat în vigoare, fiind publicat în Buletinul oficial nr. 64/26 iulie 1979. În condițiile gravei crize de energie, CPEx-ul a aprobat o serie de măsuri pentru raționalizarea consumului de carburanți (inclusiv scumpirea benzinei), folosirea autovehiculelor proprietate personală alternativ, în raport cu numărul de înmatriculare, cu soț sau fără soț al autoturismului.

S-au mai luat măsuri privind reducerea cantității carburanți ce pot fi scoase din țară de cetățeni români și străini, precum și măsuri privind reducerea cantității de produse alimentare și bunuri de consum care pot fi scoase din țara de cetățeni români și străini.

1979 – A încetat din viață Tudor Balteș (Iosif Bucur; 4 ianuarie 1933 – 25 iulie 1979)

Poet și traducător.

2005 – Partidul Social Democrat din România (PSD) primit în Partidul Socialiștilor Europeni (PES)

Consiliul Partidului Socialiștilor Europeni a ratificat, în cadrul reuniunii sale plenare care a avut loc la Viena în perioada 24–25 iunie 2005, rezoluția Prezidiului PES privind acordarea statutului de membru cu drepturi depline Partidului Social Democrat din România, condus de Sergiu Cunescu. Astfel PSD a devenit primul partid din România care a intrat și a activat în cadrul structurilor politice europene.

2011 – A încetat din viață Elise Popovici (11 mai 1921 – 25 iulie 2011)

Compozitoare, pianistă; cercetător științific la Institutul de Folclor din București; conferențiar la Conservatorul din Iași.

2015 – A încetat din viață Valeriu Pantazi (Valeriu Pantazie Constantinescu; 17 mai 1940 – 25 iulie 2015)

Poet, scriitor, topograf și pictor; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din București și al Uniunii Scriitorilor din România.

2019 – Cazul Caracal

Alexandra Măceșanu, o fată de 15 ani din comuna Dobrosloveni, Olt a dispărut după ce a plecat spre municipiul Caracal cu o mașină „la ocazie”. În noaptea de 25/26 iulie 2019, minora a sunat de trei ori la numărul de urgență 112, spunând că a fost răpită și violată, cerând cu disperare să fie salvată. Autoritățile nu au reușit să identifice locul în care se afla. Anchetatorii au început percheziția domiciliară la locuința lui Gheorghe Dincă, un bărbat în vârstă de 66 de ani, în dimineața zilei de 26 iulie, la aproximativ 19 ore de la apelul fetei, iar acesta a mărturisit că a omorât-o și a ars-o într-un butoi. Cazul a suscitat un mare interes al mass-media, dar nu a fost elucidat nici până acum.

2022 – A încetat din viață Camelia Zorlescu (1 mai 1938 – 25 iulie 2022)

Actriță de scenă și film; a jucat la Teatrul de Stat din Târgu Mureș, Teatrul „Nottara”.

2022 – A încetat din viață Irina Ionesco (3 septembrie 1930 – 25 iulie 2022)

Artistă fotografă franceză de origine română.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită