Scena Plecării în Primul Război Daco-roman. Columna Lui Traian -cover
Amintirile zilei Istoria românilor

25 Martie în istoria românilor

Începutul primului război daco-roman, Mănăstirea Cernica, Anastase Simu, Elena Teodorini, Mateiu Caragiale, Duiliu Marcu, Geo Barton, H. Mălineanu, Mihai Horea, Ana Blandiana

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Începutul primului război daco-roman – Scena plecării în primul război daco-roman pe Columna lui Traian

 

Bunavestire către Maica Domnului

Buna Vestire, Buna-Vestire sau Blagoveștenia [din greacă Evangelismos]; Serbată în Biserica ortodoxă, greco-catolică, romano-catolică

1 Buna Vestire (the Annunciation, De Paolo De Matteis)

Praznic Împărătesc al Bisericii Ortodoxe, sărbătorit la 25 martie. În conformitate cu Evanghelia după Luca 1:26-38, Arhanghelul Gavriil îi apare Sfintei Fecioare și îi spune că va concepe și naște un fiu, chiar dacă ea „nu a cunoscut bărbat”. După sfânta tradiție, Maria avea doar cincisprezece ani când a fost vizitată de Gavriil.

 

101 – Începutul primului război daco-roman

Împăratul Traian a pornit din Roma și s-a îndreptat cu forțele romane spre Moesia Superior, care reprezenta baza de pornire a operațiilor militare, după pregătiri de trei ani. 101 RomaPentru a facilita concentrarea trupelor și legăturile cu Pannonia, pe malul drept al Dunării, în clisura Cazanelor, a ordonat tăierea unui drum în stâncă. Pentru a ușura legăturile pe Dunăre, împiedicate de cataractele de la Porțile de Fier, a ordonat săparea unui canal de-a lungul malului drept, între localitățile Șip și Carâtaș din Serbia. Armata romană era alcătuită din patru legiuni panonice, două legiuni din Moesia Superior, trei legiuni din Moesia Inferior, și altele aduse de la Rin, în total fiind 13-14 legiuni (70.000 de soldați), plus trupe auxiliare, dar și formațiuni etnice din rândul altor popoare ca mauri, palmireni, asturi. Operațiunile de debarcare erau menținute de flota dunăreană, Classis Flavia Moesica. În total, numărul celor care participau la forța de invazie era de 150.000 de oameni. Comanda trupelor a fost încredințată unor generali și ofițeri veterani, ca Iulius Sabinus, Terentius Scaurinus, Iulius Quadratus Bassus, care urmau să fie guvernatorii Daciei. Armata dacilor era alcătuită din 50.000 de soldați, din călăreți care luptau cu arcuri și pedestrași înarmați cu paloșe curbe – siccae, săbii drepte sau curbe – falces, și aveau ca stindard balaurul-draco. Această dată marchează începutul primului război daco-roman (101–102).

1245 – Papa Inocențiu al IV-lea a menționat, din nou, românii de rit ortodox în spațiul danubiano-pontic

Prin Bula papală Cum hora undecima, dată de papa Grigore al IX-lea în iunie 1239, reînnoită de Inocențiu al IV-lea în 1245 și extinsă în 1253, de către același papă, franciscanii erau autorizați să meargă în Cumania, având împuternicirea de a converti populația „walati”, de a boteza și a săvârși Sfintele Taine.

1455 – A început a treia domnie a voievodului Petru al III-lea Aron în Moldova

Petru Aron (1419 – 1467), fiul natural al lui Alexandru cel Bun, cu cea de-a patra sotie, Marina, a fost domn al Moldovei de trei ori, între 17 octombrie 1451–24 februarie 1452; 25 august 1454–8 februarie 1455 și 25 martie 1455–12 aprilie 1457. 1455 Petru Al Iii-lea Aron - Domnul MoldoveiCa pretendent la domnie, Petru Aron a dus mai întâi lupte cu Bogdan al II-lea, pe care l-a ucis prin vicleșug la Reuseni în octombrie 1451, iar mai apoi cu Alexandru al II-lea (Alexăndrel), pe care l-a învins la Movile (Moghilău, regiunea Vinița, azi Ucraina), în martie 1455 și l-a silit să se retragă la Cetatea Albă, unde și-a pierdut viața. În octombrie 1455, Petru Aron a trimis regelui Poloniei obișnuitul omagiu de fidelitate, înnoit în iunie 1456, când a reconfirmat privilegiul comercial dat în 1408 de tatăl său, Alexandru cel Bun, pentru negustorii polonezi. În 1456, s-a învoit să plătească turcilor un tribut de 2.000 de galbeni, pentru a înlătura pericolul care îl amenința din această parte. A fost răsturnat de la putere de Ștefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea, care l-a învins în două lupte în aprilie 1457. După lupta de la Baia din 1467, când Ștefan cel Mare l-a învins pe Matia Corvin, Petru Aron a fost prins de Ștefan cel Mare și ucis (probabil în 1469).

1608 – A fost ridicată Mănăstirea Cernica

Mănăstirea a fost ridicată în timpul domniei lui Radu Șerban, fiind ctitorită de marele vornic al lui Mihai Viteazul, Cernica Știrbei și de soția sa, Chiajna. Este atestată documentar încă din anul 1608, printr-un hrisov domnesc al lui Radu Vodă Șerban, fiul lui Mihnea Vodă. În acel an, vornicul Cernica a refăcut un schit vechi, l-a înzestrat cu pământuri, păduri și sate, spre veșnica pomenire a numelui și a neamului său. 1608 Biserica Mănăstirii Cernica #myphotoAstfel, începand cu anul 1608, schitul se va numi Cernica, până la această dată se numea Grădiștea Floreștilor. Hrisovul amintit consemnează următoarele: „Am cumpărat satul Florești, de pe Colentina, de la Nedelcu și Stroe, feciorii lui Radu Captaru, și am zidit o mănăstire, la leatu 1608, cu hramul Sfântului Ierarh și făcător-de-minuni Nicolae de la Mira Lichiei, în capul moșiei mele cea de mai sus arătată, într-un ostrov, lângă Floreștii din mijloc, ce se vecinesc cu Șerban Vodă”. Încă dintru început, ctitorul a precizat: „Nimeni din neamul meu să nu fie slobod de a se atinge de dânsa sau să puna egumen, ci să fie stareț din acei părinți ce vor petrece cu viața de obște, spre pomenirea mea, a soției mele și a neamului meu, în veacul de acum și în cel ce va sa fie”. Complexul monahal de la Cernica a reprezentat o adevărată școală de educație monastică.

1643 – Cartea românească de învățătură a mitropolitului Varlaam

Mitropolitul Varlaam a întemeiat la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași prima tipografie din Moldova, unde a tipărit, în românește, trei cărți dintre cele mai importante pentru acele timpuri: Carte românească de învățătură, numită în popor Cazania lui Varlaam, cu 75 de predici în 500 de file; Șapte Taine ale Bisericii (1644) și Răspunsul la Catehismul calvinesc (1647). Cazania Mitropolitului Varlaam, „Carte romănească de învățătură dumenecele preste an și la praznice înpărătești. Și la Svănți Mari. Cu zisa și cu toată cheltuiala lui Vasilie [Lupu] Voivodul și Domnul Țărăi Moldovei. Di în multe scripturi tălmăcită. Di în limba sloveniască pre limba romeniască. De Varlam Mitropolitul de Țara Moldovei în tipariul domnesc. În mănăstirea a Trei Steli, în Iași. De la Hristos 1643”, este cea mai importantă carte veche de învățătură duhovnicească, alături de Biblia lui Șerban din anul 1688, având cea mai largă răspândire pe pământul țării noastre, mai ales în Transilvania, unde se mai păstrează astăzi peste 350 de exemplare în manuscris. Unitatea de credință, de limbă și de simțire au făcut pe mulți credincioși din Transilvania să o scrie cu mâna, pentru a circula mai ușor și a fi citită din casă în casă. A fost multă vreme pentru români cea dintâi carte de religie, de citire și de învățătură, pe limba și înțelesul tuturor. 1643 Cazania Lui VarlaamCartea începe cu un „Cuvânt“ adresat de Vasile Lupu „la toată semenția românească de pretutindeni ce se află pravoslavnici într-această limbă“, arătând că oferă „acest dar limbii românești, carte pre limba românească, întăiu de laudă lui Dumnezeu, după aceia, de învățătură și de folos sufletelor pravoslavnici“. Urma apoi un „Cuvânt către cetitoriu“ al mitropolitului. Din aceste două prefețe se desprinde ideea unității de neam și de limbă a românilor din Moldova, Muntenia și Transilvania. Varlaam are meritul că a strâns într-o lucrare unitară vechile cazanii, care circulau în țările românești în manuscris, traduse din grecește sau din slavonește, le-a revizuit și le-a dat ca „dar“ întregului popor român. Cazania a adus un aport prețios la formarea limbii noastre literare, fiind scrisă într-un stil viu și plin de culoare, cu fraze bogate în comparații pitorești și expresii plastice. Prin conținutul ei, dar și prin frumusețea graiului, Cartea românească de învățătură a lui Varlaam a cunoscut o răspândire mult mai largă decât orice altă carte românească veche, ajungând nu numai în mâna episcopilor și a preoților, ci chiar a credincioșilor de la sate.

1771 – S-a născut Filip Caudella

Philipp Caudella; 25 martie 1770 sau 1771, Kojetein, Moravia – 21 septembrie 1827, Sibiu

Compozitor, pianist, organist și profesor de muzică, stabilit la Sibiu din 1817, bunicul lui Eduard Caudella. Înainte de a veni la Sibiu, a fost capel-maestru al ambasadorului rus la Viena, contele Alexander Kurakin. A fost unul dintre cei mai de seamă muzicieni ai bisericii parohiale catolice din Sibiu (Regens chori), începând cu anul 1817. A fost profesor de Muzică la Gimnaziul Evanghelic Hermannstadt. A compus motete, cantate, piese pentru orgă sau pian A scris prima metodă de pian tipărită în Transilvania în 1822, a publicat o carte corală pentru cântările bisericești ale comunităților creștine evanghelice, prima partitură de cântece românești, dar și o serie de motete compuse de el. Proiectul său pentru o interpretare sistematică a basso continuu a rămas în manuscris.

1819 – S-a născut Ludovic Wiest

Ludwig Wiest; 25 martie 1819, Viena – 19 ianuarie 1889, București

Violonist, compozitor, dirijor și pedagog român de origine austriacă, naturalizat în 1863. 1819-1889 Ludovic Wiest ViolonistRecomandat de Conservatorul de Muzică din Viena, ca un compozitor și dirijor de talent, Domnitorului Alexandru Ghica, acesta l-a invitat și l-a adus în București, pentru a reorganiza și dirija orchestra curții, în baza unui contract încheiat pentru perioada 1838–1845. La expirarea contractului, s-a angajat prim-violonist la Opera Italiană, apoi la Societatea Filarmonică Română și dirijor la Teatrul Național. În 1851, din inițiativa lui Ioan Andrei Wachmann și a lui Ludovic Wiest a luat ființă, temporar, Conservatorul de Muzică de la București (reînființat în 1864), Wiest fiind profesor de vioară la Conservator în perioada 1864–1889. Timp de peste trei decenii a fost capel-maestrul cel mai îndrăgit al bucureștenilor, vara pe terasele și cafenelele din Parcul Cișmigiu, sau la Hanul Manuc, iarna la cafeneaua Fialkowski sau pe scenele de concert. A compus piese pentru dans și lucrări camerale.

Ludovic Wiest – Valsul Iașului, Vals de Concert (1850) • Interpretează Radu Cimpoi

 

Ziua Poliției Române

Ziua Poliției Române a fost desemnată prin art. 50 din Legea nr. 218/23 aprilie 2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, pentru data de 25 martie.

1822 – Primul drapel al Agiei

Domnitorul muntean Grigorie Dimitrie Ghica a înmânat agăi Mihăiță Filipescu, în cadrul unei ceremonii desfășurate la București, primul drapel al Agiei. Înmânarea acestui steag al Agiei a legalizat funcționarea instituției Poliției Române. 1822 Drapelul AgieiDrapelul Agiei era confecționat din mătase galben-crem și avea dimensiunile 2,1 m x 2,4 m. Pe o față se aflau un chenar și o ghirlandă din aur, în interiorul căreia se afla o acvilă cruciată neagră, care se sprijinea pe un munte verde. Ghirlanda ere timbrată cu o coroană regală, iar în spatele ei se încrucișau: tuiuri, drapele, buzdugan, stindarde, lănci, săbii, puști, topoare, tobe. Pe cealaltă parte avea brodat simbolul creștin al Bunei Vestiri.

 

1846 – Proiectul Bibliotecii universale

Ion Heliade Rădulescu a lansat proiectul Bibliotecii universale, în Curierul de ambe secse, în articolul Început de bibliotecă universală. Proiectul prevedea traducerea în următorii 10 ani a circa 230 de lucrări filosofice, istorice, științifice, politice, literare etc., în „Opere pe tot anul cîte 21 volume, de la 25 pînă la 30 coale fiecare”, după un proiect francez contemporan, al lui A. Aimé Martin, plan care n-a putut fi realizat din cauza evenimentelor politice care au urmat.

1848 – Proclamația către români a lui Simion Bărnuțiu

La 10 zile după începerea Revoluției maghiare de la Pesta (13/25 martie), Simion Bărnuțiu a redactat Proclamația către români, prin care respingea o parte a programului revoluției maghiare, mai exact paragrafele care vizau anexarea Transilvaniei la Ungaria. 1848 Proclamația Lui Simion BărnuțiuA cerut desființarea iobăgiei și recunoașterea românilor din Transilvania ca națiune politică, chemând românii din Transilvania la luptă pentru drepturile lor naționale. Dictat colegului său, Ioan Pușcariu, la Sibiu, primul manifest al revoluției române, document care a doua zi circula în formă de manuscris printre românii din Sibiu și care formula încă de atunci principiul fundamental după care se va călăuzi revoluția română, și anume, emanciparea națională: „Nația română nu mai poate fi roabă ungurilor, secuilor și sașilor, limba noastră trebuie să aibă cinste cuviincioasă înaintea statului și a legilor […] Naționalitatea noastră trebuie să se recunoască și să se asigureze”. De asemenea, Simion Bărnuțiu a convocat Adunarea din Duminica Tomii (30 aprilie 1848) de la Blaj, care i-a reunit pe fruntașii poporului român.

1848 – S-a născut Ștefan Stoika

25 martie 1848, București – 1928, București

General, participant la Războiul de Independență, luptător pentru realizarea unității naționale, publicist și teoretician militar. A parcurs toate treptele ierarhiei militare, până la gradul de general de brigadă, a fost șef de stat major în 1894, comandant al regimentului 11 artilerie din Focșani. A fost pensionat în 1906, după 38 de ani de serviciu devotat față de Armata română. În tot acest timp s-a dedicat întăririi armatei și creșterii eficienței acesteia. A tradus și publicat manualul de strategie militară Principiile esențiale pentru conducerea războiului al generalului prusian Clausewitz. Împreună cu fratele său, generalul Nicolae Șt. Stoika, a fondat Revista Artileriei, a publicat numeroase articole de strategie și teorie militară.

1849 – Asediul cetății Alba Iulia

Conflict militar între armata austriacă și armata revoluționară maghiară în timpul revoluției pașoptiste din Transilvania (25 martie–26 iulie 1849). Toată Transilvania se găsea sub controlul trupelor austriece, până în decembrie 1848, când a început ofensiva armatei maghiare în Transilvania, iar până în primăvara lui 1849, tot Ardealul se găsea în stăpânire maghiară, cu excepția cetății Alba Iulia, cetății Deva și a centrului Munților Apuseni. În martie, comandantul armatei maghiare din Transilvania, generalul polonez Joseph Bem, a decis instituirea asediului cetății Alba Iulia, cu un corp de asediu format din cca 8.000 combatanți. 1849 Cetatea Alba IuliaGarnizoana cetății Alba Iulia era formată din 1.500–2.500 soldați din armata austriacă, din mai multe regimente și erau majoritatea de origine română, recrutați din Transilvania. Cetatea Alba Iulia și-a închis porțile în vederea apărării la 25 martie, când a fost somată pentru prima oară să se predea. Trupe din garnizoană au adus imediat în cetate toate alimentele pe care le-au putut rechiziționa din împrejurimi, fortificațiile exterioare au fost abandonate pentru a permite apărarea fortificațiilor interioare, pe bastioane au fost amplasate tunuri în număr mare și s-au pus străji permanente la piesele de artilerie. Porțile principale au fost astupate cu bălegar în lipsa pământului, iar porțile mai mici au fost întărite cu uși din lemn solid. Întregul asediu s-a caracterizat prin hărțuieli reciproce și bombardamente de artilerie, fără ca asediatorii să dea vreodată asaltul general asupra cetății. Asediul a fost ridicat la 26 iulie, în urma intrării în Transilvania a trupelor austro-ruse dinspre Muntenia și Moldova.

1849 – A apărut la Brașov gazeta Espatriatul. Dreptate, Frăție

La începutul lunii martie 1849, în urma ocupării Brașovului și Sibiului de către trupele generalului Bem, cele două publicații ale revoluționarilor transilvăneni, Gazeta și Foaia au încetat să mai apară, iar redactorii lor, George Bariț și Andrei Mureșanu, s-au refugiat în Muntenia. În locul vechilor foi dispărute, a fost editată la Brașov noua publicație românească, Espatriatul, editată de Cezar Bolliac, aflat în slujba generalului Bem, ca secretar, de arhimandritul Snagoveanu și Constantin Bălcescu. Ziarul lui Bolliac milita pentru înțelegerea revoluționarilor maghiari și români, dar nu a avut succes și a dispărut după 12 numere.

1854 – S-a născut Anastase Simu

25 martie 1854, Brăila – 28 februarie 1935, București

Doctor în științe politice și administrative, colecționar de artă, membru de onoare (din 1933) al Academiei Române. Și-a luat licența în drept la Paris și titlul de Doctor în Științe Politice și Administrative la Bruxelles. A ocupat funcțiile de secretar la Legația României la Berlin, și mai târziu senator de Brăila. Începând să se intereseze de colecționarea lucrărilor de artă, s-a implicat în același timp și în alte domenii ale vieții sociale și culturale. A fost membru în Consiliul Consultativ al Artelor din Ministerul Instrucțiunii Publice (1910–1915), membru al Ateneului Român. Muzeul Simu, care a fost ridicat în formă de templu grecesc, după planurile arhitectului C. Sciky, inspirat după Erechteion, a fost inaugurat la 21 mai 1910 în centrul Bucureștiului, reprezentând o premieră instituționalizată în România. A demonstrat că artele noastre plastice se pot alătura și compara de acum artelor plastice universale. 1854-1935 Anastase Simu în MuzeuBogata colecție de opere de artă românească și străină a donat-o statului român în 1927. Sub conducerea pictorului Marius Bunescu, Muzeul Simu a funcționat până în anul 1960, când a fost dărâmat de autoritățile comuniste pentru a construi în locul său Magazinul de Confecții Eva. O parte din această colecție se află astăzi la Muzeul Național de Artă al României, iar o alta în Colecția Simu de la Pinacoteca București. Colecția cuprindea circa 1.200 de piese din toate genurile artistice: pictură, grafică, sculptură, artă decorativă.

1857 – S-a născut Elena Teodorini

Elena de Morțun; 25 martie 1857, Craiova – 27 februarie 1926, București

Mezzosoprană și soprană de talie internațională.. A început studiul pianului la șase ani în orașul natal, iar la 14 ani a plecat în Italia, fiind admisă la Conservatorul de la Milano, la clasele de Canto și de Pian, unde a studiat cu pianistul și compozitorul Adolfo Fumagalli. În 1877 a debutat ca solistă în Maria di Rohan de Gaetano Donizetti la Teatrul Municipal din Cuneo. 1857-1926 Elena Teodorini SopranăÎn mod gradual, timbrul vocii sale s-a transformat, trecând de la gamma contralto la cea de mezzosoprană. În următorii doi ani a interpretat diverse roluri pe marile scene ale lumii: Alessandria, Livorno, Pisa, Chieti. dar și la Opera din București. În 1879 a debutat la Teatro dal Verme în rolul Mariei din La Fille du Regiment de Gaetano Donizetti și în rolul lui Rachel, din opera La Juive de Jacques Fromental Halévy. În 1880 și-a făcut prima dată apariția pe scena Teatrului La Scala din Milano, în rolul Margueritei din opera Faust de Charles Gounod, devenind prima româncă pe această scenă. A dat lecții de Canto la Académie Lyrique din Paris, a dat concerte la Montevideo, Uruguay. În 1909 a fondat Academia Theodorini împreună cu Hariclea Darclée și Titta Ruffo. A fost directoare a Conservatorului Guvernamental din Buenos Aires, iar la Rio de Janiero a fondat Escola superior de canto “Ars et Vox” (1918). În 1922 s-a întors la București, unde a fondat Academia Nazională de Lirică. În 1923 a plecat într-o nouă călătorie în Brazilia, dar a revenit la București, unde s-a stins din viață.

Amilcare Ponchielli – La Gioconda (înregistrare 1903)

1878 – S-a născut Stoica Nicolaescu

Ștefan-Stoica Nicolaescu; 25 martie 1878, Crușova, Macedonia – 20 octombrie 1941

Cercetător în domeniul arheologiei, slavist și eseist. Și-a dedicat energia descoperirii izvoarelor istoriei neamului. A participat la interpretarea și punerea în valoare a mărturiilor dobândite pe șantierele arheologului Constantin Pârvan în Dobrogea. 1878-1941 Stoica Nicolaescu ArheologSpecialist mai ales în istoria slavilor sud dunăreni, bun cunoscător al textelor slave și slavo-romane, a putut aduce dovezi asupra unității și coeziunii populației locuitoare pe aceste meleaguri. A făcut mai multe călătorii la Sf. Munte Athos, unde a descoperit manuscrise importante, ocupându-se apoi de publicarea și interpretarea acestora. În 1905 a publicat Documente slavo-române cu privire la relațiile Țării Românești și Moldovei cu Ardealul în sec. XV și XVI, lucrare premiată de Academia Română. Academia Bulgară i-a acordat calitatea de membru corespondent. Deși ne-a părăsit prematur, Ștefan Stoica Nicolaescu rămâne o personalitate puternică în istoriografia românească și un neobosit întregitor de verigi doveditoare ale lanțului de neîntrerupte fapte ale strămoșilor noștri.

1881 – S-a născut Béla Bartók

25 martie 1881, Sânnicolau Mare, Austro-Ungaria/Timiș – 26 septembrie 1945, New York

Compozitor, pianist și folclorist maghiar originar din România, unul dintre marii creatori ai muzicii moderne, ales post-mortem membru (din 1991) al Academiei Române. Din 1899 a studiat pianul și compoziția la Preßburg (azi: Bratislava, Slovacia) și la Academia Regală de Muzică din Budapesta, unde între 1908–1934 a funcționat ca profesor de pian. A lucrat la Academia de Științe din Budapesta în domeniul folclorului muzical. În 1940 a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde, pentru o scurtă perioadă, a lucrat pe lângă Columbia University și ca profesor de muzică în New York. În primele sale opere, s-a orientat în tradiția muzicii vest-europene, fiind în special influențat de Brahms, Wagner, Liszt și Debussy, dar începând cu 1905, a studiat tot mai mult muzica populară maghiară, românească și cea tradițională a artiștilor țigani. În colaborare cu prietenul său, compozitorul Zoltán Kodály, a realizat o culegere de muzică folclorică maghiară, românească, sârbească, croată, turcească și nord-africană, publicată în 12 volume.

Béla Bartók – Romanian Folk Music • Danubia Orchestra conducted by Domonkos Héja

1882 – Sfințirea marelui mir în Catedrala Mitropolitană din București

Biserica Ortodoxă Română a sfințit prima dată Marele Mir 1882 Calinic Miclescu Mitropolitîn Joia Mare (25 martie) din anul 1882. Sfințirea s-a făcut de către Mitropolitul Primat Calinic Miclescu și ierarhii Sfântului Sinod, la Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala Mitropolitană din București, cu trei ani înainte de recunoașterea de către Patriarhia Ecumenică a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. A însemnat primul pas spre independența Bisericii Ortodoxe Române (autocefalia) față de Patriarhia de Constantinopol. Patriarhia de Constantinopol a recunoscut explicit autocefalia Bisericii Ortodoxe Române în 25 aprilie 1885.

1885 – S-a născut Mateiu Caragiale

25 martie 1885, București – 17 ianuarie 1936, București

1885-1936 Mateiu Caragiale ScriitorAutor, istoric al heraldicii, poet și scriitor, întâiul născut al lui Ion Luca Caragiale. Încă din adolescență, Mateiu și-a descoperit pasiunea pentru heraldică și pentru genealogie. În 1904 a început la Berlin studii de drept pe care le-a abandonat. În 1921 i-a apărut povestirea Remember în revista Viața Românească. Din 1916 a început să lucreze la Craii de Curtea-Veche pe care a finalizat-o în 1928, cartea apărând la editura Cartea Românească și primind premiul Societății Scriitorilor Români. Alte scrieri: Sub pecetea tainei, Soborul (Școala) țațelor, Pajere.

Mateiu Caragiale – Poezii: Prohodul războinicului, Noapte roșie, Sihastrul și umbra • Lucian Dumbravă

1885 – S-a născut Duiliu Marcu

25 martie 1885, Calafat, Dolj – 9 martie 1966, București

Arhitect și urbanist, președinte de onoare a Uniunii arhitecților din România, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A urmat un an cursurile Școlii de Arhitectură din București și a continuat la Școala de Arte frumoase la Paris. 1885-1966 Duiliu Marcu ArhitectS-a întors în țară în 1912, ca diplomat al statului francez. Opera sa a îmbinat tradiția arhitecturii naționale cu formele arhitecturii contemporane. A elaborat o serie de studii de sistematizare, precum cel pentru Piața Victoriei din București. A fost profesor la Institutul de arhitectură „Ion Mincu”. A proiectat: Hotelul Athenée Palace, Clădirea Bibliotecii Academiei Române, Palatul Monopolurilor de Stat, Clădirea Academiei Militare, Palatul CFR, Palatul Victoria, Palatul Elisabeta, Piața Unirii din Oradea, Politehnica din Timișoara.

1887 – S-a născut Nicolae Bretan

25 martie 1887, Năsăud – 1 decembrie 1968, Cluj

1887-1968 Nicolae Bretan CompozitorCompozitor, bariton și regizor de operă. A studiat la Conservatorul din Cluj (1906–1908), la Academia de Muzică din Viena și la Magyar Királyi Zeneakadémia din Budapesta, după care s-a afirmat ca prim-bariton al Operei din Bratislava. A fost apoi regizor la Opera Maghiară din Cluj și director al Operei Române din Cluj, după revenirea acesteia din refugiul de la Timișoara. A compus 230 de cântece pe versuri de poeți români, maghiari și germani, cinci opere, poemul vocal simfonic Luceafărul și a compus, de asemenea, numeroase lucrări religioase și un requiem pentru doi soliști (sau cor) și orgă.

Nicolae Bretan – Requiem

1892 – S-a născut Sonia Cluceru

25 martie 1892, Cuciulata, Brașov – 10 februarie 1955, București

1892-1955 Sonia Cluceru ActrițăActriță de teatru. S-a format la școala realistă a Aristizzei Romanescu. S-a remarcat în roluri ale comediei românești de moravuri (în piesele lui Ion Luca Caragiale, Alexandru Kirițescu, Tudor Mușatescu), dar și în cele ale comediei clasice: doamna Jurdain din Burghezul gentilom, doamna Pernelle din Tartuffe de Moliere), prin puterea de identificare cu personajele create, prin simplitatea umană și emoțională a jocurilor. A jucat și în filme: Independența României, Năbădăile Cleopatrei. A fost distinsă cu titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă.

Alexandr Ostrovski – Rămâne în familie Teatru radiofonic • Alexandru Giugaru, Maria Filotti, Coca Enescu, Sonia Cluceru, Ion Lucian, Florica Demion, Radu Beligan etc.

1897 – S-a născut Max W. Arnold

Mendel Wechsler Arnold; 25 martie 1897, Iași – 29 iulie 1946, București

Pictor. A absolvit Școala de Belle-Arte din Iași în 1920, an din care a început să expună în țară. A călătorit mult în Europa și în Orient – în Germania (München și Dresda) spre a-i studia pe expresioniștii germani; 1897-1946 Max W. Arnold Pictorîn Italia, unde s-a întâlnit cu pictorii Sabin Popp și Lucian Grigorescu; în Palestina, Egipt și Siria, expunând la Sala Hasefer, în iarna 1927–1928, lucrările făcute în aceste călătorii. În Franța, a lucrat mult pe coasta bretonă, la Concarneau și la Douarnenez, unde a creat compoziții de natură statică cu fructe de mare, creveți, languste și homari. Au urmat noi expoziții, la Paris în 1933 și la București în 1934. S-a impus ca pictor în ulei și acuarelist după călătoriile la Balcic, apoi în Bretania franceză, Belgia, Grecia, Anglia. Lucrările sale abordează o varietate de teme, ca peisaje orientale, dobrogene, de pe Sena, din Hyde Park, din Florența, nuduri, portrete, naturi statice, interioare, stradale etc.

Biografie ilustrată [Artindex]

1902 – S-a născut George Lesnea

George Glod; 25 martie 1902, Iași – 6 iulie 1979, Iași

Poet și traducător. După absolvirea școlii primare la Iași, a intrat ucenic la tipografia revistei Viața Românească, ulterior a lucrat ca tipograf, funcționar la tipografii și edituri, bibliotecar la Baroul Iași și redactor la Iașul literar. Format în cercul revistei Viața Românească, a fost încurajat și sprijinit de Ionel Teodoreanu și Garabet Ibrăileanu. A debutat în 1922 cu poezia Din adâncuri, în revista ieșeană Gândul nostru și editorial în 1931, cu volumul de versuri Veac tânăr. A colaborat la Viața românească, Adevărul literar și artistic, Pagini moldovene, Cuvântul liber, Gândirea, Bilete de papagal, Însemnări ieșene, Contemporanul, Iașul literar, Gazeta literară, Cronica, Convorbiri literare, România literară etc. S-a adaptat vremurilor: a scris ode pentru Carol al II-lea al României, pentru Ion Antonescu, căruia i-a fost sergent pe front, pentru industriașul Nicolae Malaxa, dar și pentru Partidul Comunist Român, Nicolae Ceaușescu etc.

1906 – S-a născut Gheorghe Moisescu

25 martie 1906, Mâneciu Pământeni, Prahova – 20 septembrie 1974, Engelberg-Elveția

Profesor de teologie și istoric. A studiat la Seminarul „Nifon mitropolitul” din București, Facultatea de Teologie din București (1925–1929), urmând în paralel și cursurile Facultății de Litere și Filosofie și studii de specializare în Arheologie și Bizantinologie la Facultatea de Teologie din Atena și de Istorie sud-est europeană la Universitatea din Varșovia. A devenit Doctor în Teologie în 1942. A fost profesor la Școala de cântăreți din București, diacon, redactor la revista Biserica Ortodoxă Română, secretar al Cancelariei Sf. Sinod. A urmat o carieră didactică la Facultatea de Teologie din București, de la asistent, conferențiar, profesor titular la catedra de Istoria Bisericii Române, în paralel fiind preot-iconom stavrofor, preot la parohia ortodoxă română din Viena. A fost autor al unor valoroase lucrări privind istoria Bisericii și a culturii românești.

1907 – Guvernul George Gr. Cantacuzino (2) a demisionat. S-a instalat Guvernul Dimitrie A. Sturdza (4)

Guvernul George Gr. Cantacuzino (2) a fost un Consiliu de miniștri 1907a Gheorghe Grigore Cantacuzino Nababulconservator, care a guvernat în perioada 22 decembrie 1904/4 ianuarie 1905–12/25 martie 1907. În acest timp, a avut loc Expoziția jubiliară pentru sărbătorirea a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I; a fost adoptată Legea generală a vămilor; s-a înființat Casa de credit viticol; a intervenit „chestiunea concesiunii terenurilor petrolifere”; răscoala țărănească a atins apogeul în Muntenia și Oltenia, ceea ce a dus la demisia guvernului conservator.

1907b Dimitrie A. Sturdza PmGuvernul Dimitrie A. Sturdza (4) a fost un Consiliu de miniștri liberal prezidat de Dimitrie A. Sturdza, cu generalul Alexandru Averescu la Ministerul de Război și cu Ionel I.C. Brătianu la Ministerul de Interne și care a guvernat în perioada 12/25 martie 1907–27 decembrie 1908/9 ianuarie 1909. A fost guvernul care și-a asumat sarcina reprimării răscoalei țăranilor. Ulterior, a adoptat Legea învoielilor agricole din 1907; a înființat Casa Rurală; a desființat trusturile arendășești; a adoptat legea pentru organizarea comunelor și plășilor.

1912 – S-a născut Geo Barton

25 martie 1912, Piatra Neamț – 10 iunie 1982, București

Actor de teatru și film. A absolvit Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică în 1941, clasa Victor Ion Popa. Studiind Canto cu soprana Maria Snejina, și-a început cariera la Teatrul de revistă „Constantin Tănase” cu spectacolul Bal la Savoy. Fiind remarcat pentru prezența sa scenică, a fost chemat de Victor Ion Popa la teatrul său, Muncă și Voie Bună, unde a început o carieră prodigioasă 1912-1982 Geo Barton Actoralături de mari nume ale scenei românești: Ion Manu, Simona Bondoc în Institutorii, Elvira Godeanu în Zaza, Marietta Anca în Târgul dragostei, George Calboreanu în Frații Karamazov, Marcela Rusu în Pescărușul, Dina Cocea în Păianjenul etc. După o scurtă perioadă pe scena Teatrului Național din Craiova, din 1949 și-a continuat cariera pe scena Teatrului Giulești (astăzi Odeon), până în anul 1953, când s-a stabilit la Teatrul Național București. A colaborat și cu Burgtheater din Viena. A debutat în cinematografie în 1949, în filmul Răsună Valea, iar în 1955 s-a consacrat cu filmul Moara cu Noroc, regia Victor Iliu, în rolul lui Lică Sămădăul. Au urmat: Portretul unui necunoscut, Tudor, Dacii, Frații Jderi, Ștefan cel Mare–Vaslui 1475 etc. A fost distins cu titlul de Artist Emerit, cu Ordinul Meritul Cultural, clasa a III-a și Laureat al Premiului de Stat.

La moara cu noroc (1957) • Constantin Codrescu, Ioana Bulcă, Geo Barton, Colea Răutu, Marietta Rareș, Benedict Dabija etc.

1913 – S-a născut Dinu Adameșteanu

25 martie 1913, Toporu, Vlașca/Giurgiu – 2 ianuarie 2004, Policoro, Basilicata, Italia

Arheolog italian de origine română, membru de onoare al Academiei Române. A debutat ca cercetător pe teren în anii 1936–1937, lucrând împreună cu profesorul Scarlat Lambrino la săpăturile de la Histria în Dobrogea. În 1939, a devenit membru al Școlii Române din Roma (Accademia di Romania), iar în 1943 a fost numit bibliotecarul acestei școli. La sfârșitul anului 1949 a fost invitat să participe la săpăturile din Sicilia, lucrând pe șantierele arheologice din Siracusa și Lentini. 1913-2004 Dinu Adameșteanu ArheologDatorită rezultatelor obținute în Sicilia cu ajutorul fotografiei aeriene, a fost chemat în 1961 la Roma de către Ministerul Educației Naționale al Italiei pentru a fonda noul institut denumit Aerofoteca, pe care l-a condus până în 1964. În acest institut, unic în felul lui în Europa și America, au fost adunate fotografiile aeriene din timpul celui de-al doilea război mondial, realizate de forțele aeriene ale Italiei, Marii Britanii, Germaniei și Statelor Unite privind teritoriul Italiei, o foarte bogată sursă pentru reconstituirea topografiei antice. A fost profesor la Universitatea din Lecce și director al Școlii de specializare în Arheologie Clasică și Medievală la aceași universitate. A fost membru al unui mare număr de instituții științifice: Socio della Romana Pontificia, Accademia di Archeologia Italiana, Deutsches Institut für Archeologie, Honorable Fellow of the British Society of Researches etc.

1918 – Al doilea concert al lui George Enescu la Chișinău

Susținut tot de Orchestra simfonică din Iași, sub bagheta maestrului, în folosul orfanilor soldaților moldoveni morți în război, a avut loc duminică, 25 Martie. Din program: Carnival de Paris de Johan Svendsen, Concert în La minor, pentru violoncel și orchestră de August Klughardt, solist Flor. Breviman, La danse macabre, poemă simfonică de Saint-Saëns, Solo violină: Socrate Barozzi și Simfonia în Do minor, nr. 5 de Beethoven.

George Enescu – Octet de coarde în do major, Op. 7

1919 – S-a născut Prințul Bani Ghica

Șerban Ghica; 25 martie 1919, București – 26 iulie 2006, București

Inginer, rugbist. A devenit inginer după absolvirea, la mijlocul anilor ’40, a două facultăṭi de specialitate, la Bucureṣti ṣi la Birmingham. În acel moment, numele Bani Ghica era deja cunoscut în lumea sportului: 1919-2006 Şerban Ghica Inginerjucase de la 15 ani în prima echipă de rugby din ṭară, cucerise patru titluiri de campion cu echipa Tenis Club Român, iar la 18 ani debutase la echipa naṭională, participând, ca cel mai tânăr jucător, la Turneul Expoziṭiei Internaṭionale de la Paris. A fost membru PNȚ, secretar al lui Iuliu Maniu, implicat în manifestația din 8 noiembrie 1945, apoi în campania electorală din 1946. A fost arestat în noiembrie 1950, condamnat administrativ la 24 luni, pedeapsă majorată cu încă 12 luni, executate în penitenciarele Jilava și în lagărele Capu Midia, Ghencea și Bragadiru. A fost eliberat în iunie 1954. După 1990, s-a implicat în refacerea Partidului Național Țărănesc, fiind prieten apropiat al lui Corneliu Coposu. Nu a vrut demnități de stat și, după ce partidul său a ajuns la putere, în 1996, a considerat că și-a făcut datoria și a lăsat locul său unor politicieni mai tineri.

1920 – S-a născut Henry Mălineanu

25 martie 1920, București – 12 noiembrie 2000

Compozitor de muzică ușoară, romanțe, operetă, muzică de film și de teatru. A studiat la Conservatorul din București. 1920-2000 Henry Mălineanu CompozitorA fost dirijor la Teatrele Barașeum, Gioconda, director muzical și dirijor la Teatrul de Revistă din București. În timpul legilor antisemite din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Tudor Mușatescu a acceptat să-și împrumute numele lui H. Mălineanu și lui Elly Roman pentru compozițiile lor. A compus, printre altele, muzica filmelor Gaudeamus igitur, Bună seara, domnule Wilde. Dintre melodiile de muzică ușoară amintim: Adevărata mea dragoste, Cele mai frumoase fete, Nicio dragoste, Iubito, Mica serenadă, Toată tinerețea mea ești tu, Luna, marea și noi, Aș vrea iar anii tinereții, O melodie dintr-o mie, E de necrezut, Te-am găsit și te voi păstra.

Henry Mălineanu / Harry Negrin – Ai și venit la mine, toamnă • Dorina Drăghici

1922 – S-a născut Ion Cârja

25 martie 1922, Whitman, SUA – 8 mai 1977, New York, SUA

Prozator. Născut în SUA, din părinți emigranți, a trăit în perioada 1927–1965 în România. În timpul liceului a înființat Gazeta de Turda și a publicat prima sa carte, Cremene în apa vremii. 1922-1977 Ion Cârja ProzatorPentru participarea la rezistența anticomunistă din Munții Apuseni, ca membru al Ligii Apusene a Moților, cât și pentru publicistica sa, începând din 1949 a stat 10 ani închis ca deținut politic în penitenciarele din Turda, Cluj, Aiud, Gherla, Canalul Dunăre–Marea Neagră. Având dublă cetățenie, i s-a permis, după multe încercări, să se reîntoarcă în Statele Unite ale Americii în 1965. S-a stabilit la New York, unde a lucrat la departamentul serviciului social al primăriei. A studiat la Fordham University iar Columbia University i-a recunoscut doctoratul în Drept obținut în România. A publicat volume de mărturii cutremurătoare asupra perioadei de detenție din lagărele comuniste: Întoarcerea din infern (despre reeducarea deținuților politici de la penitenciatul Aiud), Canalul morții (despre viața deținuților politici de la Canalul Dunăre-Marea Neagră) etc.

1923 – Legea pentru organizarea învățământului silvic

Legea a fost adoptată în Parlament la 11 martie și publicată în Monitorul Oficial la 25 martie. Învățământul silvic a fost încadrat la Școala Politehnică din București, unde a funcționat până în 1948, cu trei grade (inferior, mediu și superior).

1923 – S-a născut Maria Deac Poenariu

25 martie 1923, Laz–Dezna, Arad – 15 aprilie 2015, Laz–Dezna, Arad

Pictoriță iconară pe sticlă, membră a Academiei Artelor Tradiționale din România. A fost ultima reprezentantă a neamului pictorilor Poenariu din satul Laz, iconari care au dezvoltat un stil estetic aparte și o adevărată școală de pictură pe Valea Sebeșului, începând cu anul 1770. 1923 Maria Deac Poenariu IconarăA primit în anul 2011 titlul de Tezaur Uman Viu, decernat de către Ministerul Culturii unor personalități din cultura tradițională românească, figurând pe lista patrimoniului imaterial UNESCO, alături de alți nouă rapsozi, olari, cojocari, meșteri populari din țară.

Interviu ilustrat [ProAlba.ro]

 1926 – S-a născut Mihai Horea

25 martie 1926, Petea, Transilvania – 27 ianuarie 2014, București

Pictor abstract. Și-a inceput studiile în perioada postbelică (1946) cu Nicolae Dărăscu, Camil Ressu și Jean Alexandru Steriadi, pentru a le finaliza, târziu, în 1970, abia după întâlnirea cu Mattis Teutsch și cu Alexandru Ciucurencu, 1926-2014 Mihai Horea Pictor Abstractadevăratul său maestru, devenind astfel marcat definitiv de lecția de culoare a acestuia din urmă. Așadar, a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București (1946-1950, 1968-1970). În perioada de formare, a fost profund interesat de tratatul lui Johannes Itten, Arta culorii, tradus în limba română în acea perioadă. S-a afirmat, încă din anii ’68-’70, ca unul dintre cei mai interesanți pictori abstracți români, iar apoi și ca un reformator al programei specifice din învățământul artistic românesc, alături de Ștefan Sevastre și Teodor Dan. Propunerile lor erau inspirate de școala vizualității pure de la Bauhaus, către care se orienta, în aceeași vreme și grupul Sigma de la Timișoara. Perioada matură a creației sale arată o preocupare profundă în căutarea relațiior armonice între tonuri, nuanțe, culori.

Imagini: Expoziția Mihai Horea – Equinox [SensoArte]

1929 – S-a născut Ion Pavlescu

25 martie 1929, București – 13 februarie 2006, București

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, promoția 1952. 1929-2006 Ion Pavlescu ActorA interpretat peste 200 de roluri în mai bine de o jumătate de secol de carieră la Teatrul de Stat din Petroșani, Teatrul de Stat din Arad, Teatrul Național din Craiova, Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Teatrul „Ion Creangă”, Teatrul Mic și Teatrul Odeon. A interpretat, de asemenea, numeroase roluri de teatru radiofonic, la televiziune și în filme realizate de regizorii Dinu Tanase, Stere Gulea, Lucian Pintilie: Balanța, O vară de neuitat, Nicolae Margineanu, Costa Gavras: Amen etc. Fără să fie o mare vedetă, un răsfățat al criticii, al premiilor, al rubricilor mondene, a fost unul dintre excelenții profesioniști ai școlii românești de actorie, o figură remarcabilă și remarcată, deopotrivă pe scenă și pe ecran.

Un bulgăre de humă (1989) • Dorel Vișan, Adrian Pintea, Mioara Ifrim, Maria Ploae, Emilia Dobrin, Marcel Iureș, Ion Pavlescu, Ștefan Velniciuc etc.

1929 – A încetat din viață Emanuil Ungurianu (21 decembrie 1845 – 25 martie 1929)

Avocat, filantrop, om de cultură bănățean; membru al Marelui Sfat Național Român din Transilvania.

1935 – S-a născut Niculae Stoian

25 martie 1935, Dascălu–Creața, Ilfov – 14 ianuarie 1990, Dascălu–Creața, Ilfov

Poet asociat cu proletcultismul. A urmat Școala profesională de pe lângă Uzinele Electromagnetica. A debutat cu poezie în Albina (1950) și editorial cu volumul de poezie Fierul dracului (1951). A absolvit Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” în 1954. A fost șef de secție la Tînărul scriitor, redactor la Luceafărul, redactor-șef la revista Viața Studențească, unde a promovat nenumărați poeți „incomozi” – Nicolae Dan Fruntelată, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Gheorghe Istrate etc. A mai publicat: Fișă personală, Pietre de râu, Istorie de veghe, Douăzeci de poezii pentru cei mai mici copii, Fondul principal de sentimente, Cardioglob sau pe ce lume trăim, Tânăr în fața tinereții.

1936 – S-a născut Victor Iancu

25 martie 1936, Agârbiciu, Cluj – 21 iunie 2008, Baia Mare

Lingvist, prozator și dramaturg, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj în 1960. A devenit Doctor în Filologie în 1967. 1936-2008m Victor Iancu Lingvist, ScriitorA predat la Universitatea din Baia Mare, dar și la universități din Torino, Milano și Budapesta. A fost secretar general al Comisiei Naționale pentru UNESCO, membru al Societății Internaționale de Lingvistică Romanică. În 1985 i-a fost decernat premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Romane. A fost autorul a peste 20 de cărți de beletristică, lingvistică și filologie, publicistică și politică: Palatalizarea dentalelor în limba română, Limbaj cotidian și rostire literară, Fabule cu morală și fără…, Drum de piatră, Pământul negru, Pensiunea Barbagia, De la revoluție la restaurație, Avram Iancu, trilogie dramatică, Limbă și rostire românească, ieri și azi, Pentru o cultură a păcii, democrației și toleranței în România, Istoria limbii române. Privire sintetică, Blândul Dracula, Culorile Purgatoriului.

1940 – S-a născut Ion Grigore

25 martie 1940, Corni–Liteni, Suceava – 10 Mai 2016

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din anul 1968. În 1964 a intrat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Secția Artă monumentală, unde i-a avut profesori pe Ion Popescu Negreni, Gheorghe Popescu și Gheorghe Labin. 1940-2016 Ion Grigore PictorA profesat apoi în cadrul aceleiași instituții o lungă perioadă de timp, în paralel realizând numeroase lucrări de pictură murală la biserici, precum cele din Valea Lupului, Săcele, Dealu, Bâldana, Suceava dar și în instituții laice: Conservatorul din București, Liceul din Caracal, Muzeul Pompierilor din București. Lucrările sale s-au aflat de nenumărate ori pe simezele galeriilor de artă din Botoșani, nota tradițională făcând tablourile lui inconfundabile prin stil, tematică și cromatică.

Biografie ilustrată [Artindex]

1940 – A încetat din viață Ion Nonna Otescu (3/15 decembrie 1888 – 25 martie 1940)

Compozitor și dirijor; profesor și director la Conservatorul din București; vicepreședinte al Societății compozitorilor români.

1940 – A încetat din viață Ioachim Miloia (3 mai 1897 – 25 martie 1940)

Istoric de artă, arheolog, pictor, mare om de cultură al Banatului interbelic; director și organizator al Muzeului Banatului.

1942 – S-a născut Ana Blandiana

Otilia Valeria Coman-Rusan; 25 martie 1942, Timișoara

Poetă, scriitoare și luptătoare pentru libertate civică, membru corespondent (din 2016) al Academiei Române. Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj. Pentru a ocoli șicanele regimului, și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba. 1942 Ana Blandiana PoetăDupă absolvirea facultății, a debutat în revista Tribuna din Cluj. Înainte de Revoluția din 1989, i s-a luat în trei rânduri dreptul de a publica (1959–1964, 1985, 1988–1989), iar în ultimii doi ani numele ei a fost interzis și cărțile i-au fost scoase și din biblioteci. Cenzura nu a admis faptul că ea a publicat o carte de poezii despre motanul Arpagic, interpretat de cititori drept o aluzie la Nicolae Ceaușescu. Poeziile ei interzise au fost difuzate în mii de exemplare, scrise de mână de cititori (singurul samizdat românesc) și au fost traduse în numeroase limbi, ca dovadă a cenzurii din România. Importanta revistă londoneză Index of Censorship i-a dedicat un număr special. În luna mai 1990 a reînființat PEN Clubul Român, pe care l-a condus până în 2004. În noiembrie 1990 s-a numărat printre fondatorii Alianței Civice (președinte între 1991–2002). În ianuarie 1993 a fost inițiatoare, împreună cu soțul ei, Romulus Rusan, a Memorialului Sighet, iar în aprilie 1995, a Academiei Civice, pe care le conduce de la începuturi până în prezent. Cărți de poezie: Persoana întâia plural, A treia taină, Somnul din somn, Ora de nisip, Stea de pradă, Arhitectura valurilor, La cules îngeri, Cartea albă a lui Arpagic, Balanța cu un singur talger, Pleoape de apă.

Ana Blandiana – Cuplu

1942 – S-a născut Basarab Nicolescu

Basarab Eftimie Nicolescu; 25 martie 1942, Ploiești

Fizician și filosof stabilit în Franța, membru de onoare (din 2001) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Fizică din cadrul Universității din București (1960–1964). A fost asistent la Universitatea din București. 1942 Basarab Nicolescu FizicianÎn 1968 a părăsit România pentru a se stabili în Franța, fiind bursier al guvernului francez, la Universitatea Paris VI, apoi fizician teoretician la Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS), al Universității Paris VI. În 1976 a renunțat la cetățenia română și a obținut cetățenia franceză. A fost senior visiting scientist la Lawrence Berkeley Laboratory (1976–1977), la Universitatea din Londra (1979) și profesor-invitat la Universitatea din Girona (Spania). A fost profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Opera sa se concretizează în peste 130 de lucrări științifice de specialitate și în numeroase cărți și sute de lucrări privind transdisciplinaritatea, toate citate în întreaga lume. Cărți publicate: Nous, la particule et le monde / Noi, particula și lumea (Premiul Academiei Franceze), La Science, le sens et l’évolution – Essai sur Jakob Boehme / Știința, sensul și evoluția –Eseu asupra lui Jakob Boehme, (Premiul „Benjamin Franklin”, SUA, 1992; Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1993). Théorèmes poétiques / Teoreme poetice, La transdisciplinarité (manifeste) /  Transdisciplinaritatea (manifest), Les Racines de la liberté / Rădăcinile libertății (în colaborare cu Michel Camus), Ion Barbu–Cosmologia „Jocului secund”, În oglinda destinului–Eseuri autobiografice, Ce este realitatea?, De la Isarlîk la Valea Uimirii, From Modernity to Cosmodernity–Science, Culture, and Spirituality. A primit numeroase distincții, dintre care: Ordinul Național Serviciul credincios în grad de Mare Ofițer (2002), Premiul Opera Omnia la Festivalul Internațional Nichita Stănescu (Ploiești, 2006), Gold Medal of Honor of Academy of Transdisciplinary Learning and Advanced Studies (ATLAS) Texas, USA (2014) etc.

1947 – A încetat din viață Emil Sigerus (19 februarie 1854 – 25 martie 1947)

Etnograf, colecționar, istoric și scriitor sas din Transilvania; a înființat la Sibiu, Muzeul Carpatin (Karpatenmuseum), integrat în 1918 în Muzeul Brukenthal.

1949 Mihail Sadoveanu. Foto Arhiva Mnlr

1949 – S-a constituit Uniunea Scriitorilor din România

S-a desfășurat la București cea dintâi Conferință pe țară a scriitorilor. Uniunea Scriitorilor din România este succesoarea Societății Scriitorilor Români, creată din anul 1909 și s-a constituit, la Conferința din 25 martie 1949, prin fuziunea Societății Scriitorilor Români cu Societatea Autorilor Dramatici. Președinte de onoare a fost ales Mihail Sadoveanu, în timp ce președinte activ era Zaharia Stancu, ambii perfect adaptați cerințelor regimului comunist.

1954 – A încetat din viață Emil Isac (27 mai 1886 – 25 martie 1954)

Poet simbolist, prozator și publicist; membru corespondent al Academiei Române.

1955 – S-a născut Carmen Harra

Doina Carmen Mureșan; 25 martie 1955, Bistrița

Cântăreață de muzică ușoară, pop-dance, latino și populară și scriitoare, stabilită în Statele Unite ale Americii din anul 1983. A început să cânte de la 9 ani, dar și-a început cariera la 16 ani sub numele Carmen Mureșan. Între anii 1979–1987, a făcut parte din grupul muzical Trio Expres. Este absolventă a Facultății de Filosofie (Engleză-Franceză) din Universitatea de la Cluj-Napoca. Din 1973 a început o carieră solistică, apărând în spectacole alături de Semnal M sau George Nicolescu. A debutat în SUA ca scriitoare sub numele Carmen Harra, cu cartea Karma de fiecare zi (2003), care a devenit bestseller, a fost tradusă în peste 20 de limbi, iar traducătorul primei ediții în limba română, în anul 2008, a fost actorul și muzicianul Ioan Gyuri Pascu. Din anul 2005 și-a continuat cariera muzicală, solo, sub numele Carmen Harra.

Mi-e drag

1958 – A încetat din viață Ștefan Bezdechi (24 aprilie 1886 – 25 martie 1958)

Filolog și traducător; membru corepondent al Academiei Române.

1958 – A încetat din viață Constantin Ramadan (25 februarie 1896 – 25 martie 1958)

Actor; Artist al poporului; profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică; director de scenă; veteran de război.

1964 – A încetat din viață Marin Simionescu-Râmniceanu (9 noiembrie 1883 – 25 martie 1964)

Dramaturg, prozator, eseist, critic și istoric literar; membru corespondent al Academiei Române.

1965 – S-a născut Adrian Soci

25 martie 1965, Săboani, Neamț – 16 aprilie 2017, Buzău

Ofițer de carieră, general de brigadă, unul dintre cei mai apreciați generali ai Armatei Române. Absolvent al Școlii Militare de Ofițeri activi „Nicolae Bălcescu” Sibiu (1986) și al Facultății de Comandă și Stat Major Trupe de Uscat (AISM) a Universității Naționale de Apărare (1994), a urmat mai multe cursuri de specializare în țară și în străinătate. 1965-2017 Adrian SociÎn 2010, a obținut titlul de Doctor în Științe Militare. A îndeplinit, pe rând, funcțiile: comandant pluton, comandant companie, comandant batalion, șef birou pregătire pentru luptă, șef stat major, șef al personalului, împuternicit locțiitor al comandantului Diviziei 2 Infanterie „Getica”. A fost distins cu Virtutea militară în grad de cavaler (2004), Bronze Medal a SUA (2005), Semnul onorific în Serviciul Patriei pentru 20 de ani de activitate (2006), Emblema de Merit a Forțelor Terestre (2008), Medalia NATO – non article five (2008) etc.

1968 – A încetat din viață Maria Cernovodeanu (11 noiembrie 1900 – 25 martie 1968)

Pianistă și cadru didactic universitar de Pian; a scris lucrări didactice și ediții critice.

1980 – A încetat din viață Ioan D. Chirescu (Ioan Dumitru Chirescu; 5/18 ianuarie 1889 – 25 martie 1980)

Compozitor, profesor universitar și dirijor de cor.

1993 – România a aderat la Convenția europeană privind adopția copiilor

A fost adoptată Legea nr. 15/25 martie 1993 pentru aderarea României la Convenția europeană în materia adopției de copii, încheiată la Strasbourg la 24 aprilie 1967, publicată în Monitorul Oficial nr. 67/31 martie 1993.

1993 – A încetat din viață Bogdan Istru (Ion Bădărău/Ivan Bodarev; 31 martie/13 aprilie 1914 – 25 martie 1993)

Poet din Republica Moldova; membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei.

1995 – Teatrul „George Ciprian” din Buzău

A fost fondat la Buzău, în 25 martie 1995, la inițiativa dramaturgului, actorului și regizorului Paul Ioachim, care a devenit și primul director al teatrului. A fost primul teatru de proiecte din România, ceea ce înseamnă că doar personalul administrativ și tehnic este angajat, în timp ce artiștii sunt contractați pe bază de proiect. 1995 Teatrul George Ciprian Din BuzăuA fost inaugurat la 5 aprilie 1996, cu piesa Omul cu mârțoaga de George Ciprian.

1995 – A încetat din viață Aurel Bulgariu (13 iulie 1934 – 25 martie 1995)

Handbalist care a jucat pe postul de inter; dublu campion mondial.

1999 – A încetat din viață Valentin Lipatti (26 martie 1923 – 25 martie 1999)

Cărturar de elită, diplomat; și-a legat numele de Conferința de la Helsinki pentru securitate și cooperare în Europa; reprezentant permanent, din partea României, la UNESCO; fratele lui Dinu Lipatti.

2000 – A încetat din viață Paul Călinescu (21 august 1902 – 25 martie 2000)

Regizor, scenarist, monteur de film; unul dintre pionierii filmului românesc; autor al primelor filme de actualitate.

2002 – Summitul Grupului de la Vilnius

A avut loc la București, în 25–26 martie, întâlnirea Primăvara noilor aliați la care au participat premierii celor 10 țări care aspirau la obținerea statutului de membru NATO și care a reafirmat solidaritatea țărilor candidate la aderare. A adus în discuție extinderea Alianței către Estul Europei și aderarea statelor candidate la NATO, după evenimentele din 11 septembrie 2002 în care s-a confirmat interesul strategic pe care îl reprezintă zona Mării Negre.

2004 – Ultimul lot de mine antipersonal din țară

România, ca parte a Convenției privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora semnată la Oslo, în 15 noiembrie 1997, intrată în vigoare în 1999, a distrus ultimul lot de mine de acest gen.

2004 Cislău #myphotoÎn Poligonul Cislău (Buzău), la 25 martie 2004, în prezența șefului Statului Major General, a ministrului Apărării, a reprezentanților categoriilor de forțe, pirotehniștii români au distrus ultimul lot de mine antipersonal din țară, evenimentul reprezentând contribuția României la eforturile comunității internaționale de a combate acest flagel, în calitate de semnatară a Convenției de la Ottawa privind interzicerea minelor antipersonal. În depozitele Ministerului Apărării Naționale s-au mai reținut 2.500 de bucăți, în scop de instrucție.

2016 – A încetat din viață Daniel Drăgan (20 decembrie 1935 – 25 martie 2016)

Dramaturg, memorialist, nuvelist, poet, publicist și scriitor.

 

Ziua Națională a Pădurilor

2017 Ziua Națională A Pădurilor #myphoto

Instituită din 2017, cu scopul creșterii gradului de responsabilizare asupra gestionării, conservării și dezvoltării durabile a tuturor tipurilor de păduri, în beneficiul generațiilor prezente și viitoare. Ziua se află în intervalul Lunii plantării arborilor (15 martie–15 aprilie), lună stabilită prin articolul 81 din Legea 46/2008 – Codul silvic, în care este subliniată importanța pădurilor și rolul esențial pe care îl au pădurile în menținerea echilibrului ecologic.

 

2018 – Marea Adunare Centenară de la Chișinău

Mii de cetățeni de pe ambele maluri ale râului Prut au participat la o manifestație de amploare în centrul Chișinăului, Marea Adunare Centenară. 2018a Chișinău - Marea Adunare CentenarăAstfel, au fost marcați 100 de ani de la semnarea actului unirii cu România. S-a încheiat cu adoptarea unei rezoluții în favoarea unirii cu România.

2018 – Proclamarea canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv și a Sfântului Gheorghe Pelerinul

Canonizarea Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, cu ziua de pomenire la 26 ianuarie, și a Sfântului Gheorghe Pelerinul, cu ziua de pomenire la 17 august, s-a desfășurat în cadrul ședinței Sinodului Bisericii Ortodoxe Române de la București din 5 octombrie 2017. 2018b Canonizare Sf. Ierarh Iosif Cel Milostiv și A Sf. Gheorghe PelerinulProclamarea solemnă a acestor canonizări a avut loc la Iași, duminică, 25 martie 2018, după oficierea Sfintei Liturghii de Patriarhul României împreună cu paisprezece ierarhi români.

2018 – A încetat din viață Nicolae Tilihoi (9 decembrie 1956 – 25 martie 2018)

Fotbalist care a jucat pe postul de fundaș central pentru Universitatea Craiova și pentru echipa națională.

2020 – A încetat din viață Paul Goma (2 octombrie 1935– 25 martie 2020)

Scriitor, disident anticomunist; liderul Mișcării pentru drepturile omului din 1977 în România; refugiat politic la Paris.

2020 – A încetat din viață Mihail Diaconescu (8 noiembrie 1937 – 25 martie 2020) Romancier, eseist, critic și istoric literar, critic de artă, filosof, estetician și profesor universitar; propus pentru Premiul Nobel pentru Literatură (2013).

2020 – A încetat din viață Horia Stoicanu (29 septembrie 1949 – 25 martie 2020)

Compozitor, textier, solist vocal și chitarist; reprezentant al generației care a pus bazele mișcării folk în România.

2021 – A încetat din viață Aurel Gheorghe Ardeleanu (26 aprilie 1936 – 25 martie 2021)

Dramaturg, prozator și sculptor; metodist, conservator, inspector și referent de artă plastică la Centrul de Cultură și Artă al Județului Timiș și la Inspectoratul pentru Cultură Timiș; profesor de sculptură la Școala de Arte Timișoara.

2021 – A încetat din viață Ruxandra Arzoiu (7 iunie 1961 – 25 martie 2021)

Muzicolog, realizatoare de emisiuni la Radio România Muzical; membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită

1 comentariu la „25 Martie în istoria românilor