25 Octombrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei – Today’s Memories* ~

 

Foto: Monumentul ostașului român din Carei – operă a sculptorului Vida Gheza și a arhitectului Anton Dâmboianu

 

1781 – Patența de toleranță religioasă emisă de împăratul Iosif al II-lea

Edictele iozefine de toleranță religioasă au fost reglementările prin care Iosif al II-lea a recunoscut cultelor protestante, creștin-ortodoxe și mozaice dreptul de a funcționa nestingherit în țările ereditare ale Habsburgilor (Imperiul Austro-Ungar de mai târziu). Patența imperială din 13/25 octombrie 1781 a acordat libertate religioasă protestanților și ortodocșilor. Suveranul urmărea „să transforme creștinismul, pentru toate confesiunile, care se dușmăneau până acum, într-o religie a iubirii”. A avut o însemnătate decisivă pentru evoluția raporturilor confesionale din Transilvania. Românilor ortodocși din Transilvania li s-a acordat dreptul de a-și deschide școli și biserici. Patența din 1782 a acordat libertate religioasă mozaicilor. În privința Marelui Principat al Transilvaniei, edictele iozefine au completat prevederile Edictului de la Turda. În 1783 împăratul Iosif al II-lea a înființat la Sibiu o episcopie greco-ortodoxă, precursoarea Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului din prezent. În domeniul politicii religioase, Iosif al II-lea a fost adeptul iluminismului, secularizând averile mănăstirești, însă sprijinind emanciparea parohiilor. A aprobat construirea a numeroase biserici ortodoxe din piatră în Transilvania, în Brașov și în special în Mărginimea Sibiului. A vizitat în mai multe rânduri (1768, 1770, 1773, 1783 și 1786) Banatul, Transilvania și Bucovina, unde a primit cu solicitudine petițiile oamenilor și a intrat în conștiința colectivă ca bunul împărat.

1846 – S-a născut Dimitrie C. Butculescu

25 octombrie 1846, Roșiorii de Vede, Teleorman – 1916, București

Arheolog, economist, filolog, filatelist, ziarist și filantrop. A studiat la Colegiul Saint Barbe din Paris, unde a obţinut aproape în toţi anii premii de onoare, specializând-se în Economie şi Arheologie. Personalitate marcantă a timpului său, a fost inițiatorul a zeci de acțiuni, multe dintre ele fiind considerate pionierate în domeniu, cum ar fi explorările și investigațiile arheologice de pe tot cuprinsul țării, dar și din străinătate. A întemeiat Societatea pentru dezvoltarea industriei casnice, în cadrul Societății Concordia, căreia Regina Elisabeta i-a dat numele de Societatea Furnica. A fost printre fondatorii sălii de scrimă de la Jokey–Club București, inițiatorul constituirii Societății Enciclopedice, fiind ales vicepreședinte, împreună cu pictorul Theodor Aman, iar președinte fiind Bogdan Petriceicu Hașdeu. A organizat diverse expoziții și a fondat nenumărate ziare. De trei ori ales deputat în Parlamentul țării, a participat la Conferințele Interparlamentare de la Roma (1891), Berna (1892) și Bruxelles (1893), a fost ales Președinte al Alianței Științifice Universale, a întemeiat Societatea de binefacere „Principesa Maria“, iar în 1900, Cooperativa Brazda, fiind deschizător de drumuri în cooperație. A fost, de asemeni, președinte-fondator al Societății Filatelice Române. Regele Carol I i-a adresat cuvinte elogioase cu ocazia inaugurării, în 1894, la București, a Expoziției Cooperatorilor: „românul cel mai popular – apostolul patriotismului”.

1858 – A fost dată în folosință calea ferată Szolnok–Arad

Construită odată cu apariția primelor rețele de căi ferate pe teritoriul Ungariei (din cadrul monarhiei austro-ungare), după un plan de dezvoltare a rețelei de căi ferate din estul Câmpiei Panonice, ea urmând după punerea în funcțiune a căii ferate Budapesta–Szolnok (1847) și a căii ferate Szolnok–Debrecen (1857). Calea ferată se conecta în satul Szajol, aflat la câțiva kilometri est de Szolnok, la calea ferată Szolnok–Debrecen, deja-existentă. În procesul de construcție, s-au executat 37 poduri de lemn, dintre care cel mai lung era cel de peste râul Criș. Traseul feroviar Szolnok–Arad a fost pus în funcțiune la 25 octombrie 1858 și exploatat la început de compania Căile Ferate ale Tisei. Aradul a devenit al doilea oraș de pe teritoriul actual al României, după Timișoara, conectat la rețeaua feroviară. După sfârșitul primului război mondial și recunoașterea Unirii Transilvaniei cu România, partea de est a traseului a ajuns pe teritoriul României și a fost preluată de compania feroviară română de stat CFR. Gările din Lőkösháza și Curtici au devenit stații de frontieră.

1858 – S-a născut Dimitrie Negreanu

25 octombrie 1858, Botoșani – 30 aprilie 1908, București

Fizician, profesor universitar, membru corespondent (din 1893) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Știinte din București, unde, în 1880, și-a luat licența în Fizică. După ce a fost, timp de trei ani, profesor de fizică la Liceul Național din Iași, a plecat la Paris unde, în 1889 a susținut teza de doctorat Étude de l’éthérification et de la conductibilité électrique, îndrumat de Gabriel Lippmann, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, devenind primul român Doctor în Fizică. Revenit în țară, a fost profesor la catedra de Electricitate de la Universitatea din București (1889–1908), unde a organizat un laborator de cercetări, în care și-a continuat studiile asupra puterii inductive specifice electricității, a tensiunii electromotoare, a elementelor galvanice, a elementelor magnetice în România, a căldurii specifice a lichidelor, a rezistenței electrice a pilelor, a galvanometrelor etc. A inițiat primele lucrări practice de fizică ale studenților, redactând și un Îndrumar de lucrări practice de caldură și electricitate, a publicat unele dintre primele manuale de fizică pentru liceu și universitate: Electricitatea (1907) și Gravitația (1908). A fost membru al Societății Franceze de Fizică și al Societății Internaționale de Electricitate din Paris.

1858 – A încetat din viață Dimitrie Ralet

1816 sau 1817, Constantinopol, Imperiul Otoman/Istanbul, Turcia – 25 octombrie 1858, Botoșani, Moldova

Prozator, dramaturg și poet, provenit din marea boierime moldoveană. Și-a petrecut copilăria la Botoșani, Bucecea și Nicșeni și a studiat la universități din Germania, Franța și Polonia. A fost magistrat, președinte al Tribunalului din Botoșani. Membru al „partidei naționale” din Moldova, a luat parte la Revoluția din Moldova de la 1848, în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica, a fost director în Departamentul Dreptății și ministru al Cultelor și Învățăturilor Publice, președinte al Societății de Medici și Naturaliști din Iași (1855), a fost trimis de domnitor la Constantinopol, împreună cu Costache Negri, pentru a negocia chestiunea averii mănăstirilor închinate din Moldova. A debutat cu volumul mic de traduceri Plăcerea sâmțirei (1837), urmat de volumele: Scrieri, Bețivul, Păun Burlacul, Scene naționale, Harță sau Balaban Răzeșu, Suvenire și impresii de călătorie în România, Bulgaria, Constantinopole etc. Înzestrat cu o cultură solidă, a militat pentru reformarea statului și pentru Unirea Principatelor Române, dar a murit de tuberculoză înainte de a vedea înfăptuit idealul unionist.

1890 – S-a născut Eugen Constant

Eugen Constantinescu; 25 octombrie 1890, Craiova – 27 februarie 1975, Craiova

Poet, prozator, dramaturg și gazetar; frate cu scriitorii Paul și Savin Constant. După absolvirea unei școli comerciale, a urmat Școala superioară de comerț „Gheorghe Chițu” (1905–1909), obținând diploma de expert contabil. A lucrat ca profesor la Școala industrială de ucenici Obedeanu și la o școală industrială de pielari, secretar-contabil la Teatrul Național din Craiova. A fost președinte al Sindicatelor Unitare Muncitorești, membru al colegiului redacțional al foii Apărarea ceferiștilor (Craiova). A debutat cu un sonet în Acțiunea română (Iași, 1917). A colaborat la Ramuri, Gândul nostru, Adevărul literar și artistic, Actualitatea, Bilete de papagal, Familia, Gorjanul, Gând și slovă oltenească, Tribuna Olteniei, Oltenia muncitoare. A înființat, la Craiova, publicațiile Garda, Strigătul oltean, Condeiul, Înainte. Împreună cu Paul Constant a editat la Sibiu Provincia literară. A scris poezie: Oglinzi aburite, Galerii de ceară, Cu dalta pe lespezi, Socluri devastate, Crater scufundat, Melancolii sub arcade florale; teatru: Pământ blagoslovit, Muzica stelelor, Făclierii.

1894 – S-a născut Constantin V. Gheorghiu

25 octombrie 1894, Dolhești, Iași – 16 februarie 1956, Iași

Chimist, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Științe, Secția Fizico-Chimice din Iași, obținând licența în Chimie în 1920. Între 1932–1933 a fost cercetător științific la Laboratorul de cercetări de chimie organică de la Sorbona, iar în 1937 a devenit profesor la catedra de Chimie organică a Universității din Iași, pe care a condus-o până la sfârșitul vieții, preocupându-se de întocmirea unui curs care să cuprindă cele mai recente cercetări ale chimiei. A inițiat și organizat cercetări în domeniul chimiei organice la Institutul de Chimie „Petru Poni” din Iași, îndreptând studiile sale în direcția obținerii de medicamente. A cercetat crearea unor mecanisme de reacție în legătură cu chimioterapia; reacția dintre izosulfocianați și oxine; sintetizarea de substanțe cu acțiune antituberculoasă etc. A fost membru al Societății de Chimie din Franța și Germania și laureat al Premiului de Stat (1957). A publicat lucrări ca: Raze vizibile și invizibile, Radiu și radioactivitate, Profesorul Anastasie Obregia, Coloranți organici, Curs de chimie organică etc. S-a preocupat de popularizarea științei, prin articole de documentare științifică, prin broșuri, conferințe științifice și, mai cu seamă, prin sprijinirea revistei Vasile Adamachi, la conducerea căreia s-a aflat mai mulți ani.

1896 – S-a născut Aurel Jiquidi

25 octombrie 1896, București – 4 februarie 1962, București

Pictor și grafician, fiul graficianului Constantin Jiquidi. A urmat cursurile Școlii de Arte Frumoase din București după care a studiat pictura la Paris și Roma (1920). După întoarcerea de la Roma, a lucrat pentru publicațiile progresiste românești și a creat desene dramatice cu temă antifascistă: Terorile războiului, Legionarii au fost aici, precum și schițe cu scene care s-au întâmplat în realitate din timpul mișcării revoluționare din România. De asemenea, a realizat și o serie de desene referitoare la răscoala țărănească din 1907 și a ilustrat opere literare ale autorilor Ion Creangă și Mihail Sadoveanu. A fost distins cu Premiul de Stat al Republicii Socialiste România.

Biografie ilustrată [Artindex] 

1902 – S-a născut Dumitru Popovici

25 octombrie 1902, Dăneasa, Olt – 6 decembrie 1952, Cluj

Critic și istoric literar, editor, unul dintre cei mai importanți cercetători ai iluminismului românesc. A absolvit Facultatea de Litere din București în anul 1927 și a obținut titlul de Doctor în Litere în anul 1935. A fost asistentul onorific al lui Dumitru Caracostea, profesor secundar la Slatina și Iași, profesor universitar la Facultatea de Litere din Cluj din 1936, până în anul morții, 1952. A publicat primele articole de istorie literară în revista Oltul (Slatina, 1928). Cu studiul Poezia lui Cezar Bolliac a debutat critic în Viața românească (1929). A fost printre membri fondatori ai revistei Atheneum din Iași, fiind o vreme la conducerea revistei. Din opera sa: Ideologia literară a lui I. Heliade Rădulescu, Literatura română modernă. Cercetări de literatură română, Eminescu în critica și istoria literară română, Poezia lui Eminescu, Romantismul românesc, Studii literare, Teatru (Bucătarul de la Salamandra, Regele din Propontide) etc.

1906 – A încetat din viață Dimitrie August Laurian

1846, București – 25 octombrie 1906, București

Ziarist și critic literar, pedagog, membru corespondent al Academiei Române, fiul lui August Treboniu Laurian. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din București (1868), a continuat studiile la Paris și Bruxelles, devenind Doctor în Filosofie. A predat Filosofia și Latina la licee din București, a scris manuale. A ocupat diverse funcții în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii, contribuind la pregătirea reformei învățământului românesc din 1898, a fost deputat și senator (1888–1895). Împreună cu Șt.C. Michăilescu, a întemeiat și condus revista Tranzacțiuni literare și științifice, care va fuziona peste un an cu Revista contimporană, a publicat cronici literare și articole. Din 1877, a scos ziarul România liberă, devenit ulterior oficios al grupării politice junimiste, apoi a fuzionat cu Epoca sub numele Constituționalul. A desfășurat o bogată activitate jurnalistică, a fost președinte al Societății Presei. A tradus din Vergiliu, Horațiu și Cicero

1921 – S-a născut Regele Mihai al României

25 octombrie 1921, Sinaia – 5 decembrie 2017, Aubonne, Elveția

A fost Regele României în două rânduri, între 20 iulie 1927–8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940–30 decembrie 1947. A devenit pentru prima dată rege al României după moartea bunicului său, Regele Ferdinand, întrucât tatăl său renunțase în decembrie 1925 la tron și rămăsese în străinătate. Deoarece Mihai avea doar 6 ani și nu putea guverna, a fost formată o regență, jurământul fiind depus în fața parlamentului de noul rege și de regență pe data de 20 iulie 1927. Regența, care nu s-a ridicat la nivelul problemelor vieții politice, a făcut posibilă întoarcerea inopinată și ilegală din iunie 1930 a lui Carol al II-lea. Detronat de tatăl său, Mihai a primit titlul creat ad-hoc de Mare Voievod de Alba-Iulia. În septembrie 1940 Carol al II-lea i-a acordat puteri discreționare generalului Ion Antonescu, care i-a impus să abdice în favoarea fiului său. Mihai (în vârstă de 18 ani) a fost proclamat rege fără depunerea vreunui jurământ pe constituție (suspendată printr-un decret din 5 septembrie 1940 al regelui Carol al II-lea) și fără votul de aprobare al parlamentului (dizolvat tot prin acel decret și redeschis abia în 1946). Legal, însă, Mihai nu putea exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor de a fi comandantul suprem al armatei și de a desemna un prim-ministru cu puteri depline, numit Conducător. Evenimente notabile ale domniei sale sunt lovitura de stat de la 23 august 1944: întoarcerea armelor contra Germaniei naziste, arestarea lui Antonescu și restaurarea Constituției din 1923; greva regală etc. Pe 30 decembrie 1947 regele a fost constrâns să semneze decretul de abdicare, în aceeași zi fiind proclamată republica populară.

1922 – Monumentul eroilor francezi

A fost inaugurat în București, în grădina Cișmigiu, un grup statuar din marmură de Carrara, opera sculptorului Ion Jalea, dedicat, conform celor scrise bilingv pe soclu, memoriei „Ostașilor Franței căzuți pe câmpul de onoare al pământului românesc în timpul Marelui Război 1916–1918” – „Aux soldats français tombés au champ d’honneur sur le sol roumain pendant la Grande Guerre 1916–1918”.

1923 – S-a născut Darie Magheru

25 octombrie 1923, Lunca Câlnicului, Brașov – 25 octombrie 1983, Brașov

Scriitor și actor. În 1941, în plin război, s-a înscris la Academia Regală din București, studiind Artele dramatice, a continuat studiile la Institutul de Teatru „Matei Millo” din Iași, având profesori pe Ion Manolescu și George Vraca. A fost actor dramatic la teatrele din Ploiești (sub conducerea lui Toma Caragiu), Arad, Botoșani și Brașov unde spunea „întotdeauna m-am simțit acasă”. Prin rolul lui Ion din Năpasta de I.L. Caragiale a câștigat admirația și prietenia actorului și poetului Emil Botta, iar în anul 1957, cu poemul dramatic Eu, meșterul Manole elogiile lui Gellu Naum. La 30 de ani (1959–1961) a fost arestat și deținut politic, iar în urma raportului distrugător al scriitorului Petre Sălcudeanu a fost exclus din Uniunea Scriitorilor, Filiala Brașov. Cu toate că mai târziu a fost repus în vechea lui poziție, această excludere l-a urmărit întreaga viață. Spirit extrem de polemic, a atras nu numai atenția securității ci cea a colegilor brașoveni din jurul revistei Astra, sub conducerea poetului transilvan Vasile Copilu-Cheatră, fiind marginalizat, fapt care a culminat cu moartea sa, considerată speculativ ca fiind „dubioasă„. Din scrierile sale: Cu barda-n porți de veac, Cărămida cu mâner, Poeme (include ciclurile Balada cu-n tâlhar, Ceas de nisip, Cronică la poemul tragic, Eu, meșterul Manole, Pygmalion), Caprichos, Schițe iconografice, Zeu orb cu flori, Pygmalion și alte poeme etc.

1924 – S-a născut Silvia Ghelan

25 octombrie 1924, Cluj – 18 martie 2019

Actriță de teatru, numită Doamna Teatrului Național din Cluj. Absolventă a Conservatorului din Cluj, a avut o prestigioasă activitate la Teatrul Național din Cluj (1948–1985), teritoriul predilect de afirmare și desfășurare a Silviei Ghelan fiind teatrul psihologic. Debutul său a avut loc în 1949, într-o piesă pentru copii, Scufița roșie de Evghenii Șvarț, prima apariție într-un rol consistent a fost Wanda din Gaițele de Al. Kirițescu. A fost distinsă cu Premiul UNITER pentru întreaga activitate în 1999 și cu decorația Nihil Sine Deo din partea Casei Regale, în 2013. Pe marele ecran a avut apariții ocazionale: Serata, Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu, Întunericul alb.

Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980)

1925 – S-a născut Ioan Chirilă

25 octombrie 1925, Ismail – 21 noiembrie 1999, București

Jurnalist sportiv și scriitor de cărți pe teme sportive. A urmat Facultatea de Drept, pe care a absolvit-o în anul 1949. În această perioadă a practicat mai multe sporturi: fotbal (cariera de fotbalist i-a fost întreruptă de o accidentare gravă) volei, tenis și atletism (aruncarea greutății). Din anul 1951 a lucrat ca redactor sportiv la Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, jurnalist la cotidianul Sportul popular, transformat după Revoluție în Gazeta sporturilor, a deținut o rubrică permanentă în calitate de comentator la Radiodifuziunea Română. Căsătorit cu actrița Iarina Demian, a avut doi copii: Ionuț Chirilă, antrenor de fotbal, și Tudor Chirilă, actor și muzician. Cărți publicate: Decatlonul de aur, Mexico ’70. Jurnal sentimental, Nadia, Răsucind fusele orare. Însemnările unui cronicar de fotbal, Pe marile bulevarde ale fotbalului, Maratonul meu, Un veac de fotbal românesc. 

1925 – S-a născut Vasile Parizescu

Vasile Stelian Dumitru Spiridon Parisescu; 25 octombrie 1925, Brăila – 28 august 2019, București

Ofițer de carieră, pictor, desenator și colecționar de artă. În anul 1947 a absolvit Școala Pregătitoare de Ofițeri de Artilerie „Regele Carol I” din Pitești, cu gradul de sublocotenent. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1945–1949) și Facultatea de Mecanică (1949–1953). A făcut studii libere de pictură cu Dumitru Ghiață, Rudolf Schweitzer–Cumpăna și Gheorghe N.G. Vânătoru, urmând apoi Școala de arte din București (1970–1973), studiind cu profesorii Nicolae Savin și Paul Luțescu. Ca militar, a fost comandant de secție și baterie de artilerie, șef secție exploatare la Corpul 47 Tancuri, București, șef secție exploatare (maior) la Comandamentul trupelor blindate și motomecanizate, manager pentru înzestrarea cu blindate și autotractoare a armatei. A conceput, condus și controlat activitățile de organizare și reglementare a parcurilor de blindate și autotractoare, precum și cele de folosire, întreținere, conservare și depozitare, reparare și aprovizionare cu materiale a tuturor felurilor de autovehicole din înzestrarea armatei; a colaborat și condus activitațile de concepție și realizare a tehnicii blindate și autotractoare, fiind numit șeful programului de fabricația tancurilor și a mașinilor de luptă al infanteriei. A fost președintele Asociației Artiștilor Plastici București (1975–1990), membru fondator și membru în Comitetul Director al Fundației „Nicolae Grigorescu” din Câmpina, a fondat revista Pro Arte. A publicat 27 cărți de știință, tehnică, artă, peste 1.000 de articole de specialitate; a participat la numeroase emisiuni la radio și TV.

Mai mult: În vizită la Vasile Parizescu [Artindex.ro]

1925 – S-a născut Mihai Beciu

25 octombrie 1925, Pitești

Pictor și scenograf. Absolvent al Academiei de Arte Frumoase București, s-a afirmat ca pictor scenograf la Studioul Cinematografic București, unde a activat începând din 1957. Și-a dedicat mare parte din viață filmului românesc, semnând scenografia a 30 de filme de lung și scurt metraj. A creat decoruri pentru: Serenada pentru etajul XII, Aurel Vlaicu, Cuibul salamandrelor, Trandafirul galben, Fata morgana, design de producție pentru: Cântec pentru fiul meu, a fost director de imagine pentru Rug și flacără. Pe parcursul carierei sale, a avut 16 expoziții personale de scenografie, a participat la toate edițiile trienalelor de scenografie și la expoziții de scenografie de film, arta sa fiind distinsă cu importante premii naționale. În ultima parte a vieții, s-a aplecat cu predilecție asupra picturii.

Rug și flacără (1980)

1926 – S-a născut Christine Valmy

Cristina Xantopol; 25 octombrie 1926, București – 18 ianuarie 2015, București

Estetician, consultant și antreprenor în industria cosmeticelor. S-a născut într-o familie în care tatăl avea origine greacă. În 1946 a absolvit Facultatea de Drept și se pregătea pentru o carieră diplomatică. Participând la un curs al dermatologului Aurel Voinea, s-a decis să intre în domeniul cosmetologiei. A urmat un curs de profil la Institutul Medico-legal din București, a activat în Capitală la saloane de lux. A emigrat, întâi în Grecia și apoi în SUA, unde și-a schimbat numele în Valmy. Supranumită „Regina cosmeticelor”, în 1971, Congresul SUA a elogiat-o în Congressional Record pentru crearea unei noi industrii și a unei noi profesii (skin care specialist în SUA). De la înființarea în 1965, în SUA, a firmei Christine Valmy Inc și până în prezent, funcționează în SUA peste 3.000 de saloane de frumusețe sub marca Christine Valmy și peste peste 100 de școli Christine Valmy în lume.

1928 – S-a născut Valeria Guțu Romalo

25 octombrie 1928, Chișinău

Lingvistă, membră de onoare (din 2006) a Academiei Române. Licențiată a Facultății de Filologie a Universității din București (1951), a avut activitate didactică în învățământul mediu și ca preparator la Institutul de Lingvistică încă din anii de studiu. Din 1951 și-a început cariera universitară la catedra de Limba română contemporană a facultății absolvite, până la gradul de profesor universitar. A fost cercetător principal la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan–Al. Rosetti” din București. A colaborat la: Limba și Literatura Română și Revue Roumaine de Linguistique. A fost printre primii care au introdus în cercetarea limbii române conceptele și metodele lingvisticii structurale, marcând despărțirea de discursul științific tradiționalist. A fost autoarea unor studii importante de sintaxă: Morfologie structurală a Limbii Române (substantiv, adjectiv, verb), Sintaxa limbii române. Probleme și interpretări, Aspecte ale evoluției limbii române, Periplu lingvistic. Studii și reflecții. A fost distinsă cu Premiul Academiei Române (1980).

1928 – A încetat din viață Savin Constant (Dumitru Constantinescu; 12 august 1902, Craiova – 25 octombrie 1928 Recea, Brașov)

Poet și prozator; frate cu Eugen Constant și Paul Constant; puținele pagini rămase atestă certe virtuți literare; a murit într-un accident feroviar

1933 – S-a născut Constantin Budișteanu

25 octombrie1933, Călărași – 1 iunie 2001, Livingstone, New Jersey

Regizor de film documentar. Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” (promoția 1956), a realizat scurtmetraje documentare la Studioul „Alexandru Sahia” (1956–1976). Din 1977 s-a stabilit în SUA.

1935 – Premiera operei bufe O noapte furtunoasă

O noapte furtunoasă este o operă comică în două acte de Paul Constantinescu, pe un libret inspirat din piesa de teatru omonimă de Ion Luca Caragiale. Premiera a avut loc în 25 octombrie 1935 la Opera Română din București, sub bagheta lui Ionel Perlea, cu o excepțională distribuție: George Niculescu-Basu, Gheorghe Oprișan, Victoria Costescu-Duca, Emilia Gutianu-Alexandrescu, Dem Galdeman, Lucian Nanu.

Paul Constantinescu – O noapte furtunoasă • Orchestra simfonică Radioteleviziunii Române, dirijor: Constantin Silvestri, cu: Barbu Dumitrescu, Silviu Gurău, Constantin Niculescu, Nella Dimitriu, Valentin Teodorian, Thea Rămurescu, Iolanda Mărculescu (1954)

1936 – A fost înființat Corpul Muncitoresc Legionar

Organizație muncitorescă fascistǎ, în cadrul Mișcării Legionare, creatǎ din ordinul direct al lui Corneliu Zelea Codreanu, transmis printr-o circulară la 25 octombrie 1936. A fost condus, în perioada 1936–1939, de către Gheorghe Clime, inginer silvic, membru fondator al Legiunii, luptător în Spania. CML reproducea structura de organizare a Mișcării. La început s-a format garnizoana București, apoi au fost înființate garnizoane CML în Valea Jiului, Ploiești, Galați, Constanța etc.

În timpul rebeliunii legionare din 1941, proporția cea mai mare de rebeli a provenit din rândul CML, cei care au comis cele mai multe atrocități.

1937 – S-a născut Corneliu Rădulescu

25 octombrie 1937 Coșuleni, Herța/Hotin – 14 decembrie 2011, Lupeni

Prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A urmat Facultatea de Filologie, Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1955–1959; 1966–1971). Debutul absolut s-a produs în revista Steaua (1957). Din 1959 s-a stabilit la Lupeni. A publicat volumele: Vara, Prin defileu, Zidul în care s-a tras cu pușca, Uitarea și neuitarea inocenților, Jocul cu umbre (roman (oarecum) parodic), Ta-ram-ta-ta sau cinci băieți și dulcea libertate (roman în trei povestiri sau trei povestiri într-un roman), Enigmele insulei Bwu-Kyphy (tablete pentru dureri de cap) etc.

1940 – Conferința dunăreană de la București

Noua Conferință dunăreană și-a început lucrările la 24 octombrie 1940, reunind delegați ai României (Vespasian V. Pella), Germaniei (Georg Martius), Italiei (Renato Silenzi) și Uniunii Sovietice (Arkadi Sobolev). Avea scopul de a reglementa cu titlu provizoriu regimul internațional al Dunării de Jos, (în aval de Brăila), până la momentul când cele două regimuri puteau fi unificate. Delegatul român a propus înființarea unui Consiliu al Dunării Maritime pentru sectorul Brăila–Sulina, în locul Comisiei Europene a Dunării, în care să fie reprezentate România, URSS și Germania, iar delegația sovietică a propus, să se creeze o administrație mixtă româno-sovietică pentru respectivul sector dunărean și să se interzică navigația vaselor militare, cu excepția celor române și sovietice. Lucrările conferinței s-au încheiat la 29 octombrie, Germania acceptând „soluția” sovietică. De fapt, URSS și-a asigurat prin forță, controlul asupra brațului Chilia: la 28 septembrie a preluat ieșirea Canalului Starii Stambul în Marea Neagră; la 28 octombrie, sovieticii au ocupat Ostroavele Tătaru Mic, Dalerul Mic, Dalerul Mare și Măcin; la 5 noiembrie au ocupat grupul de insule dintre Brațul Starii Stambul și Canalul Musura.

1943 – S-a născut Mircea Opriță

25 octombrie 1943, Timișoara

Prozator, poet, eseist, editor, critic și istoric al literaturii științifico-fantastice și traducător, o figură proeminentă în spațiul literar românesc al SF-ului, la apogeul unei cariere de patru decenii. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1961–1966). A colaborat la Scînteia tineretului, Contemporanul, Viața studențească, la revistele clujene Steaua și Tribuna. A obținut titlul de Doctor în Literatura universală și comparată, cu teza Discursul utopic (1999). A fost redactor de carte la editura Dacia, din Cluj, președinte al Asociației Scriitorilor din Ardeal (1990–1995), director al Institutului Cultural Român din Budapesta, președinte al Asociației Scriitorilor din Cluj, președintele Asociației Române a Cluburilor și Autorilor de Science Fiction, a fost lector colaborator, cu un curs de Utopie, la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj și membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor și în Comitetul Director. A debutat cu poezia Cântec pentru rachetă, în ziarul Făclia din Cluj (1960), iar debutul literar în volum a avut loc în anul 1966, cu volumul de povestiri SF Întîlnire cu meduza. A publicat numeroase volume, dintre care: Argonautica, Planeta părăsită, Viața într-o floare, Jocul cu vipere, Pasărea de lut, Cina cea mai lungă, H.G. Wells: utopia modernă, Discursul utopic. Momente și sinteze, Discoteca din Alexandria sau Cartea științelor, Istoria anticipației românești, Călătorie în Capricia, Nopțile memoriei, SFmania. Ghidul curiosului etc.

 

Ziua Armatei Române

Printr-un decret din 1959, ziua eliberării ultimului teritoriu românesc de sub ocupația hortystă a fost instituită Ziua Armatei Române

1944 – Bătălia de la Carei

Ultima etapă de eliberare a teritoriului actual al României, în cadrul celui de-al doilea război mondial, în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940. Militarii Diviziei 9 infanterie au eliberat ultima brazdă de pământ românesc, orașele Carei și Satu Mare, de sub ocupația hortistă, fiind anulat de facto Dictatul de la Viena. În luptele pentru eliberarea Transilvaniei, au participat 270.000 de militari români, dintre care au murit circa 50.000 de soldați și ofițeri. În amintirea acestei lupte, în centrul orașului Carei a fost ridicat Monumentul ostașului român. Inaugurat în 1964, complexul monumental este opera sculptorului Vida Gheza și a arhitectului Anton Dâmboianu.

Armata Română în timpul celui de Al Doilea Război mondial

1944 – Armata Română a început operațiunile militare de pe teritoriul Ungariei

După eliberarea teritoriului național, marile unități operative ale Armatei Române, alături de armatele sovietice, au luat parte la eliberarea Ungariei, a Cehoslovaciei și a unor zone din Austria. Armata română a mobilizat 567.000 de soldați în lupta din celelalte state, din care aproximativ 210.000 au participat la luptele din Ungaria (25 octombrie 1944–19 ianuarie 1945). În cooperare cu trupele sovietice, armata română a desfășurat acțiuni militare pe un teritoriu vast al părții de est a Ungariei, până la cursul superior și mijlociu al Tisei, participând la Operațiunea Debrețin (au fost angajate în luptă 21 de devizii pe 3 focare: Debrețin, Nyiregyhaza și cursul mijlociu al Tisei) și Operațiunea Budapesta. Pierderile armatei române în luptele din Ungaria au atins 42.000 de soldați (morți, răniți și dispăruți).

1949 – S-a născut Sabina Ivașcu

25 octombrie 1949, Cluj

Graficiană, pictoriță și poetă, membră a Uniunii Artiștilor Plastici. A absolvit Universitatea Națională de Arte București, unde a obținut și titlul de Doctor în Arte Vizuale și unde a lucrat ca asistent, lector și conferențiar. Din 1969 a participat cu lucrări de grafică, arta decorativă, pictură la expoziții din țară și din străinătate. A publicat în revistele Amfiteatru, Ramuri, Luceafărul, Asimetria, Agora on line etc.

Imagini: Sabina Ivașcu, Galeria Galateea București, 1989 [Modernism.ro]

1953 – S-a născut Dinu Adam

25 octombrie 1953, București

Poet, traducător, editor, ziarist. A absolvit Institutul de Construcții din București, Facultatea de Construcții Civile, Industriale și Agricole (1977) și a lucrat ca inginer pînă în 1992. A debutat publicistic în 1971 în revista Amfiteatru, iar debutul editorial s-a produs în 1974 cu volumul Înaltele porți. A colaborat la diverse publicații din țară și străinătate: Amfiteatru, Convorbiri literare, Dialog (Alma Mater), Cronica, Luceafărul, Orizont, Razgledi (Rădăcini – Skopje, Macedonia), Ramuri, Meridianul Timișoara, Cronica, Trafika (Praga, Republica Cehă); este prezent cu traduceri din poezia universală în Contemporanul. Ideea europeană, Luceafărul și la Radio București. A publicat volumul Cântec de leagăn și a tradus în limba spaniolă volumul Cancionero postumo.

1962 – S-a născut Marian Ionescu

25 octombrie 1962, București

Muzician (chitară bass, pian, compozitor), membru al formației Direcția 5. Spre sfârșitul liceului, a cumpărat prima chitară de la fratele său. Peste timp, a realizat că a făcut cea mai bună afacere, de fapt afacerea vieții sale. A început să învețe singur, a apelat la un profesor, a început să compună primele piese. În 1982, cânta cu un grup numit SOS. A înființat în 1991 trupa Direcția 5, iar la scurt timp după înființare, a apărut albumul de debut La vulturul de mare cu peștele în gheare. Un an mai târziu, Direcția 5 a lansat discul Seducție, album cu șapte piese, bine primit de public. Trupa a scos album după album, a colaborat cu Loredana Groza, a concertat la Festivalul Cerbul de Aur, după care au început să apară modificări în componență, ajungându-se chiar la sciziune. Din 1998, Direcția 5, cu Marian Ionescu drept lider, a lasat aproape 30 de albume. Este căsătorit cu prezentatoarea TV Octavia Geamănu și are doi fii.

Direcția 5 – O fată ca ea

1962 – A încetat din viață Nicolae Popa (19 mai 1901, Ipatele, Vaslui – 25 octombrie 1962, Iași)

Pictor și grafician, profesor universitar, personalitate a picturii moldovene din perioada interbelică

1965 – A fost înființat, la Mangalia, Muzeul Marinei

Ideea înființării unui muzeu al Marinei Române s-a conturat încă din 1919, odată cu scoaterea din uz a câtorva nave ale flotei române. S-a concretizat după construirea și instalarea Portului Militar în sudul orașului Mangalia, când a fost deschis, în localul Stațiunii de pregătire marinărească primul muzeu al Marinei la Mangalia, fiind rodul muncii a doi mari iubitori ai istoriei navigației, comandorii Filaret Popescu (primul director al muzeului) și Dan Nicolaescu. După doar patru ani însă, în mai 1969, s-a luat decizia mutării întreg patrimoniului muzeal la Constanța.

1972 – S-a născut Cristian Dulca

25 octombrie 1972, Cluj

Fost jucător, antrenor de fotbal. În cariera de fotbalist, a evoluat pe postul de fundaș, printre altele pentru CFR Cluj, Rapid București, U Cluj sau Honved Budapesta și a strâns șase selecții pentru echipa națională de fotbal a României pentru care a fost selecționat la Campionatul Mondial de Fotbal din 1998. Și-a început cariera de antrenor la FC Vaslui în sezonul 2008–2009 și a calificat echipa în Liga Europa, din 2009 a fost antrenor principal al echipei Universitatea Cluj. După obținerea promovării în Liga I, a fost înlocuit în funcție de Marian Pană, dar a revenit 3 ani mai târziu. În anul 2011 el a reușit să învingă, de două ori, cancerul. În prezent antrenează echipa FC Universitatea Cluj.

1975 – A încetat din viață Ioan A. Dimitriu (15 octombrie 1897, Scânteia, Iași – 25 octombrie 1975, București)

Inventator, inginer cu contribuții originale în domeniile automobile, aviație, radio și televiziune

1976 – A încetat din viață George D. Florescu (19 mai 1893, București – 25 octombrie 1976, București)

Istoric, genealogist cu cercetări fundamentale privind boierimea munteană și arheolog

1983 – A încetat din viață Darie Magheru (25 octombrie 1923, Lunca Câlnicului, Brașov – 25 octombrie 1983, Brașov)

Scriitor și actor dramatic; a jucat la la teatrele din Ploiești, Arad, Botoșani și Brașov; deținut politic

1984 – S-a născut Marius Constantin

Marius Marcel Constantin; 25 octombrie 1984, Brașov

Fotbalist care joacă pe post de fundaș central. Și-a început cariera în orașul natal, junior la Postăvarul, FC Ghimbav etc. Din 2000 a fost legitimat la FC Brașov, echipă cu care a și debutat în Divizia A (2003). În 2004 s-a transferat la Rapid București și a debutat la naționala României, într-un meci împotriva Irlandei. În prezent, joacă la FC Argeș Pitești în SuperLiga României. Pe plan internațional, a avut prezențe la națională pentru România U21 și România. A primit Medalia Meritul Sportiv cl.II cu o baretă (2006) deoarece a făcut parte din echipa Rapidului care a obținut calificarea în sferturile Cupei UEFA 2005–2006 și Medalia Meritul Sportiv cl.III, pentru rezultatele obținute în preliminariile Campionatului European și pentru calificarea la turneul final din 2008.

1992 – A încetat din viață Leonida Neamțu (29 august 1934, Soroca, România/Moldova – 25 octombrie 1992, Cluj-Napoca)

Scriitor de romane polițiste și de aventuri

2004 – S-a lansat proiectul Biblioteca Virtuală Națională

Lansată de Ministerul Culturii și Cultelor, Biblioteca Metropolitană București și firma Softwin, Biblioteca Digitală Națională este alcătuită din colecții digitale, create prin digitizarea unor documente aflate în colecțiile speciale ale Bibliotecii Naționale a României, organizate după tematici sau după evenimente. Documentele digitale din domeniul public, aflate în Biblioteca Digitală Națională, se pot utiliza în mod gratuit pentru cercetare, studiu individual și în scop non comercial, cu obligația respectării regulilor de citare a sursei.

2011 – Discursul Regelui Mihai în Parlamentul României

A fost primul discurs în fața forului legislativ după mai bine de 60 de ani, eveniment de la care însă au absentat, deși au fost invitați, președintele, premierul, patriarhul BOR.

Discursul Regelui Mihai în fața Parlamentului României

2011 – A încetat din viață Liviu Ciulei (7 iulie 1923, București – 25 octombrie 2011, München, Germania)

Regizor, actor, scenograf, arhitect și profesor universitar de talie internațională

2018 – Canonizarea episcopului Dionisie Erhan al Cetății Albe–Ismail

În ședința de lucru din 25 octombrie 2018, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a trecut în rândul Sfinților pe Episcopul Dionisie Erhan al Cetății Albe–Ismail cu zi de pomenire 17 septembrie. Episcopul Dionisie Erhan (1868 – 1943) a fost una dintre cele mai marcante personalități eclesiastice basarabene din prima jumătate a secolului trecut, luptător pentru realizarea statului național unitar român. Trupul episcopului a fost găsit neputrezit în timpul unor lucrări de consolidare efectuate la Mănăstirea Suruceni, în data de 10 iulie 2018.

2018 – A încetat din viață Mihai Duțescu (10 februarie 1941, Sibiu – 25 octombrie 2018, Craiova)

Poet, romancier și jurnalist; director la Teatrul Național din Craiova

2021 – A încetat din viață Papil Panduru (Papil Pagubă; 13 octombrie 1934, Menții din Dos–Borăscu, Gorj – 25 octombrie 2021, București)

Actor de teatru și film; a jucat la Teatrul de Stat din Timișoara, Teatrul Național din Craiova, Teatrul Național din Iași și Teatrul Mic din București; soțul regizoarei de teatru Cătălina Buzoianu

2021 – A încetat din viață George Voicu (23 aprilie 1950, Crețești, Ilfov – 25 octombrie 2021)

Politolog, sociolog, eseist; cadru didactic al Departamentului de Relații Internaționale și Integrare Europeană al SNSPA

 

#amintirilezilei #istoriaRomaniei #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită