26 Februarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Prima mențiune documentară a localității Predeal

 

1423 – Voievodul Țării Românești, Dan al II-lea, a înfrânt oastea turcească

Dan al II-lea a fost domnul Țării Românești între 23 octombrie 1422–decembrie 1426 și 2 aprilie 1427–ianuarie-iunie 1431. A purtat numeroase lupte pentru scaun cu vărul său, Radu Praznaglava – prima domnie a lui Dan al II-lea având loc după înlăturarea de la tron a lui Radu Praznaglava. În anul 1422, cu ajutor unguresc, Dan al II-lea i-a atacat pe turci în cetatea Silistrei, pe care a cucerit-o, în cooperare cu generalul florentin Pippo Spano, aflat în serviciul regelui Sigismund al Ungariei. Tot în acel an Dan al II-lea a recâștigat de la turci cetățile Giurgiu și Turnu. La începutul anului 1423, o puternică armată turcească a trecut Dunărea, cu scopul de a-l alunga pe Dan ṣi de-al ȋnscăuna pe vărul său Radu Praznaglava. Ȋn 26 februarie, Dan al II-lea a repurtat o glorioasă victorie asupra turcilor, pe câmpul de luptă pierzându-ṣi viața 36.000 de soldați otomani. Acestă victorie a menținut pacea doar pentru puțin timp, deoarece armata otomană repliată s-a ȋntors ȋn toamnă ṣi a reuṣit să-l ȋnfrânga pe Dan. Luptele au continuat, cu victoria și domnia alternativă a celor doi.

1490 – Prima atestare documentară a localității Gura Humorului

A fost menționată într-un act emis de cancelaria lui Ștefan cel Mare, care a înzestrat Mănăstirea Voroneț cu numeroase danii, între care „o seliște anume – Poiana, la Gura Humorului”.

1511 – A încetat din viață Maria Voichița Doamna

1457?, Târgoviște – 26 februarie 1511, Suceava

Fiica Domnului muntean Radu cel Frumos și al Doamnei Maria Despina, nepoata lui Vlad Dracul, strănepoata lui Mircea cel Bătrân. A fost luată ostatică la Curtea Domnească a Moldovei împreună cu mama sa, la 24 noiembrie 1473, în timpul unui raid întreprins de Ștefan cel Mare împotriva lui Radu cel Frumos. După dispariția prematură a Mariei de Mangop, Maria Voichița a devenit a treia soție a lui Ștefan cel Mare și Doamna Moldovei, cel mai probabil în vara anului 1478. Din căsătoria lor au rezultat trei copii, un băiat, viitorul domn Bogdan al III-lea și două fete, Ana și Maria Cneajna, decedată în 1518 și înmormântată la Mănăstirea Putna. A murit după cum spune Cronica lui Grigore Ureche „Vă leato 7019 fevruarie, miercuri în săptămâna albă”, adică la 26 februarie 1511.

1705 – Prima mențiune documentară a localității Predeal

Menționarea apare în scrisoarea Domnului Constantin Brâncoveanu către jupân Andreas, marele jude al Cetății Brașovului, în legătură cu un transport de marfă: „Să vie postavul până la hotarul Tătar, adecă, pân la Predeal, ca să n’aibă postavul vreo zătniceală”. Predealul a însemnat, vreme de secole, hotarul dintre cele două provincii românești: Transilvania și Țara Românească.

1838 – S-a născut Bogdan Petriceicu Hasdeu

Tadeu Hîjdeu; 26 februarie 1838, Cristinești, Hotin/Ucraina – 25 august 1907, Câmpina

Scriitor și filolog din familia Hâjdău, pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești: enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile, membru titular (din 1877) și vicepreședinte al Academiei Române. A studiat la Universitatea din Harkov, după terminarea studiilor slujind ca ofițer în armata rusă. În 1856, când sudul Basarabiei a revenit la Moldova, a trecut în acest ținut, pentru a scăpa de împilarea și deznaționalizarea forțată practicată de administrația de ocupație. Rușii i-au cerut extrădarea, iar la refuzul autorităților române, i-au anulat dreptul de moștenire pe care-l avea asupra unor moșii ale familiei rămase în partea rusească a Basarabiei. Mai târziu însă i s-a recunoscut acest drept pe cale judiciară. A fost membru al tribunalului din Cahul, s-a mutat la Iași (1858), fiind profesor de liceu și bibliotecar al universității. A donat bibliotecii universitare 4.000 de volume și a pus bazele mai multor publicații, între altele, revista Din Moldova, în care a publicat poezii lirice, fabule, nuvele, critice etc. A fost director al Arhivelor Statului din București, profesor de Filologie comparată la Universitatea din București, a tipărit o parte din lecțiile sale pline de originalitate și de vaste cunoștințe asupra literaturilor străine și a limbii române. Spirit enciclopedic al culturii române, filolog, folclorist, prozator, dramaturg, istoric și publicist, a fost întemeietor al lingvisticii, filologiei și lexicografiei românești, unul dintre fondatorii folcloristicii comparate române, creatorul dramei istorice românești (Răzvan și Vidra). În plan politic, a susținut lovitura de stat a lui Alexandru Ioan Cuza, ulterior, a susținut dinastia străină, de Hohenzollern, apoi a devenit membru al Partidului Liberal, ajungând deputat liberal în parlamentul României. După moartea singurei sale fiice Iulia, în 1888, a devenit mistic și fervent practicant al spiritismului, scop în care a construit Castelul Iulia Hasdeu de la Câmpina.

1861 – Patenta imperială din februarie

Împăratul Austriei, Franz Joseph, a promulgat în data de 26 februarie 1861 Patenta imperială din februarie, așezământul constituțional al erei liberale a Imperiului Austriac (1860–1867). La baza Patentei din Februarie stă Diploma din Octombrie, care a pus capăt regimului neoabsolutist instaurat după reprimarea Revoluției de la 1848. Documentul a reiterat autonomia țărilor din imperiu și a stabilit componența și competența Consiliului Imperial (Reichsrat) de la Viena. Astfel, Reichsrat-ul era format din 343 de reprezentanți, cu număr fix de locuri pentru fiecare țară din imperiu. Ducatului Bucovinei îi reveneau cinci mandate, iar Marelui Principat al Transilvaniei 27 de mandate.

1865 – S-a născut Paulina Cruceanu

26 februarie 1865, Iași – 29 noiembrie 1921, București

Prima femeie farmacist cu diplomă universitară din România. A absolvit primele clase la școala gimnazială „Ștefan cel Mare” din Iași, iar cu acordul scris al tatălui ei a început practica farmaceutică la Farmacia Minerva din Roman. După terminarea celor trei ani de practică obligatorie, în octombrie 1887, a depus cererea, către directorului Școlii Superioare de Farmacie din București, spre a fi examinată în vederea obținerii titlului de asistentă de farmacie. În același an, pe data de 7 noiembrie, după susținerea examenului, a primit certificatul, iar între 1888–1891 a studiat la Facultatea de Medicină din București. În 1881 a primit dreptul de liberă practică medicală, de la Consiliul Sanitar Superior. A început activitatea de farmacistă în cadrul spitalului Otetelis din Vâlcea, a fost transferată la Spitalul rural Cocioc (Ilfov), a lucrat la farmacia Spitalului Fierbinți (Ilfov), urmată de activitatea în cadrul farmaciei Spitalului rural „Anton Cincu” din Nicorești (Tecuci/Galați). A lucrat ca farmacistă în diverse spitale din Moldova, iar în 1917, cu sprijinul profesorului Alexandru Obregia, a fost numită șefa Depozitului de Medicamente din Iași. La terminarea războiului a fost aleasă de conducerea Casei Centrale să inventarieze și să transporte Depozitul de Medicamente din Iași la sediul celui din București, cele două reunificându-se în 1918. A rămas șefa acestui depozit până în anul 1920.

1880 – S-a născut Apcar Baltazar

26 februarie 1880, București – 26 septembrie 1909, București

Artist plastic de etnie armeană, reprezentant de seamă al stilului Art Nouveau în România. Și-a făcut studiile la Școala de Belle Arte din București și l-a avut profesor pe Alexandru Tzigara-Samurcaș, care l-a determinat să se ocupe cu arta decorativă și cu arta veche românească și l-a ajutat să devină redactor la revista Convorbiri Literare. Aplecarea lui Baltazar spre studiul monumentelor de artă medievală s-a datorat exclusiv lui Tzigara-Samurcaș, care, prin prelegerile sale de istoria artelor, le-a insuflat studenților dragostea pentru trecutul și vestigiile României. A expus în mod constant, an de an, în cadrul expozițiilor organizate de Tinerimea artistică. Ținând cont de evantaiul generos al preocupărilor artistice pe care le-a avut, care se regăsesc de altfel și în mod tipic la majoritatea reprezentanților curentelor care au format Art Nouveau-ul, Apcar Baltazar a întrunit însușiri multilaterale, prin abordarea, pe lângă pictură, a graficii, afișului, ilustrației de carte, costumului și decorului de teatru, frescei, ceramicii pictate și chiar a sculpturii. În paralel, a fost critic de artă și eseist. Din cauza vieții sale scurte, activitatea lui în unele din domeniile artistice enumerate anterior s-a redus uneori doar la proiecte.

Biografie ilustrată [Wikipedia]

1891 – Societatea Arhitecților Români

În ziua de 26 februarie 1891, în localul Serviciului tehnic al primăriei bucureștene, 24 de arhitecți au decis înființarea Societății Arhitecților Români, al cărei prim președinte a fost Alexandru Orăscu (1891–1894). La 7 martie 1903 noua societate a fost recunoscută persoană morală și juridică, prin documentul publicat în Monitorul Oficial nr. 276/14/27 martie 1903. Scopul primordial al noii societăți era acela de a asigura statutul arhitectului: „Constituirea societății architecților români este, dar, nu numai o grupare de oameni speciali pentru a lucra la dezvoltarea artei lor, este însă o cetate de unde să se apere drepturile lor contra uzurpatorilor și contra speculanților de toate soiurile care, prin ignoranța și șarlatania lor, compromit arta și numele de arhitect”, se subliniază în procesul-verbal întocmit la înființarea societății.

1900 – S-a născut Vadim Șumski

26 februarie 1900, Chișinău – 24 aprilie 1956, Timișoara

Compozitor, dirijor, profesor universitar. A urmat studii muzicale la Conservatorul din Harkov, Ucraina (1916–1918) continuându-le la Timișoara cu Sabin Drăgoi. A fost dirijor al Fanfarei Regimentului 10 Roșiori din Chișinău, dislocat la Timișoara (1922), unde a rămas tot restul vieții, integrându-se până la identificare, cu spiritul și tradițiile culturale ale Banatului. A fost profesor la Liceul militar, a predat Contrapunctul la Institutul de Artă din Timișoara, profesor la Liceul de Muzică, dirijor de cor și fanfară la Întreprinderea Electromecanică Timișoara, dirijor al corului bărbătesc al tramvaiștilor și al orchestrei simfonice. A fost membru și inspector în Asociația Corurilor și Fanfarelor Române din Banat. A compus: opera Meșterul Manole, două Rapsodii române, Fantezie bănățeană, Rapsodia sârbă, Dansuri simfonice, Cvartet de coarde, Trio pentru suflători și pian și numeroase piese corale a cappella de muzică bisericească: Pre Tine Te lăudăm, Liturghia pentru cor bărbătesc, Astăzi Domnul s-a născut, Pogorând Hristos în lume,dar și coruri laice: Subțirica din Vecini, Veselie, Spune-i bade etc.

Vadim Șumski – Veselie • Corul Madrigal, Dirijor Anna Ungureanu

1900 – S-a născut Jean Negulesco

Ioan Negulescu; 26 februarie 1900, Craiova – 18 iulie 1993, Marbella, Spania

Pictor, regizor de film, scenarist și producător de film, celebru colecționar de artă, originar din România, membru de onoare din străinătate (din 1992) al Academiei Române. Și-a manifestat talentul timpuriu – a schițat un portret al lui George Enescu, pe care maestrul l-a cumpărat cu un preț ridicat. Atunci s-a hotărât să devină pictor. A luat lecții de pictură la București, apoi la Paris unde a studiat economia și artele. A frecventat Académie Julian, neglijând științele economice. Nu a mai primit bani de acasă și, pentru a-și asigura existența spăla vase seara în restaurante, iar ziua, copia operele marilor maeștri în muzee, pentru a le vinde ieftin. S-a împrietenit cu Brâncuși, Modigliani, Pascin, Soutine și alții, a frecventat cercul dadaiștilor. În 1927 s-a căsătorit cu o americană, s-a mutat la New York, unde a organizat o expoziție cu picturile sale. S-a lansat în lumea filmului la Hollywood, semnând Negulesco. A scris scenarii, a fost asistent de regie la filmele Captain Blood și A Farewell To Arms, a fost angajat la studiourile Paramount Pictures, întâi ca scenarist colaborator, apoi ca director adjunct și în sfârșit ca regizor. A debutat cu filmul de lung metraj, Singapore Woman, urmat de The Mask of Dimitrios, Johnny Belinda, Three Came Home, How to Marry a Millionaire, Daddy Long Legs. A intrat în studiourile 20th Century-Fox, unde a continuat să lucreze până în anul 1970, când a realizat ultimele sale filme, Hello Good-bye și The Invincible Six.

A Certain Smile (1958) • Joan Fontaine & Rossano Brazzi

1902 – S-a născut Kozma Géza

26 februarie 1902, Sighișoara – 5 octombrie 1985, Târgu Mureș

Compozitor român de origine maghiară. A studiat la Școala de muzică din Sighișoara, apoi la Berlin (1921–1922). După absolvire, a fost profesor de Violoncel la Colegiul de Muzică din Budapesta, profesor al Școlii de Muzică și Liceului de Artă Târgu Mureș, dirijor al Filarmonicii din Târgu Mureș (1948–1954), unde a și cântat ca violoncelist până în anii ’50. Compozițiile sale sunt predominant muzică de cameră pentru instrumente cu coarde și piese pentru violoncel. A compus: trei cantate pe versuri de Sándor Petőfi, Ernő Salamon, Endre Antalffy, șase cântece pe versuri de Endre Antalffy, Lőrinc Szabó, István Szombati-Szabó și alții, unsprezece refrene (János Arany, Zoltán Hajdu, István Horváth, Erik Majtényi, Géza Páskándi, Sándor Sándor Theőménik) etc.

1903 – S-a născut Jean Moscopol

Ioan Moscu; 26 februarie 1903, Brăila – 1980, New York

Cântăreț de muzică ușoară, compozitor și epigramist din perioada interbelică. S-a înscris la Universitatea Politehnica București. Ocazional, cânta la restaurantul Zissu, lucrând totodată ca muncitor practicant la Întreprinderea Optică Lares. Conducerea acesteia l-a trimis la Berlin la specializare. S-a înscris la Berlin University of the Arts, secția muzică. A continuat studiile muzicale la Conservatorul Lyra din Brăila, secția de canto. Primele înregistrări le-a făcut la casa Pathe, apoi în jur de 10 discuri la Parlophon, la celebra Casă de discuri His Master’s Voice la Viena. A continuat să cânte la Zissu, cu orchestra Alexandru Leoar, alături de care a debutat la posturile de radio din București. În 1931, Casa His Master’s Voice l-a angajat definitiv, a plecat la Berlin, unde a înregistrat noi discuri pentru gramofon și a cântat în celebrul bar Ciro, a imprimat discuri cu orchestre celebre ca Honlgsberg, James Kok. I s-a propus să ramână în Germania, dar s-a intors. Cânta în localuri selecte și la radio. Succesul lui era răsunator. Se acompania la foarte multe instrumente: pian, banjo, piculină, chitară. Și avea o vervă nemaipomenită. După 1945, Moscopol s-a împotrivit sistemului politic instaurat la București. Pe vremea în care românii învățaseră să tacă pentru a nu ajunge la închisoare sau la canal, el a compus balade și cuplete anticomuniste, în care îi îndemna pe români să nu-și piardă speranța. Nu ierta pe nimeni. A scăpat ca prin minune nearestat, dar în 1947, a plecat la Paris, ajutat de actrița Elvira Popescu. Din Franța a plecat la scurt timp în Germania, unde a fost colaborator al postului de radio Europa Liberă. În cele din urmă, artistul s-a stabilit la New York, unde a trăit până la sfârșitul vieții.

Jean Moscopol – Guvernul Comunist

1907 – S-a născut Constantin Papastate

Constantin Papastatopoulos; 26 februarie 1907, Pitești – 21 august 1993, Craiova

Istoric literar, poet și profesor. A fost licențiat în filologie romanică al Universității din București (1929). A făcut un stagiu de specializare la Dijon (1929–1930) și a obținut titlul de Doctor în Litere (1946) cu teza Science et poesie dans la peinture animaliere de Leconte de Lisle. La Craiova a fost profesor secundar, ulterior cadru didactic universitar, șef al catedrei de Limbi moderne, până la pensionare. A debutat cu versuri în 1925 la Foaia tinerimii, continuând să colaboreze la Falanga, Ritmul vremii, Universul literar, Familia, Viața românească, Ramuri, Steaua, Luceafărul, Vatra, Manuscriptum etc. Prima sa carte, Trepte, a apărut în 1944, urmată de Anotimpuri, Vasile Alecsandri și Elena Negri. Cu un jurnal inedit al poetului, Traian Demetrescu, Elena Farago, Crucea împușcaților. 1907.

1909 – S-a născut Anavi Ádám

Francisc (Ferenc) Frucht; 26 februarie 1909, Turda, Austro-Ungaria/Cluj – 24 februarie 2009, Timișoara

Scriitor, poet, dramaturg și traducător maghiar din Transilvania. A absolvit Facultatea de Psihologie și Filosofie la Universitatea Cluj. În tinerețe a fost atras de ideile comuniste și sioniste. Din 1937 până la pensionare a fost profesor în instituții de învățământ din Timișoara. În perioada 1941–1944, ca urmare a legilor rasiale, a fost expulzat din Liceul Piarist și a predat la Liceul Israelit până la desființarea liceului în 1948. Din 1928 a publicat în periodice maghiare din România: Utunk, Igaz Szó, A Hét, Délvilág, Helikon, Korunk, Látó, Új Kelet, Szabad Szó, Orizont etc.. În anii 1944–1954 a fost unul dintre reprezentanții liricii politice comuniste, ulterior s-a îndreptat spre lirica filosofică și ludic-umoristică. A devenit cunoscut sub pseudonimul Anavi Ádám. A fost responsabil al Cenaclului Literar „Ady Endre”, apoi președinte și președinte onorific al Cenaclului Literar ”Franyó Zoltán”. A scris epigrame de un umor fin, două poezii în memoria victimelor Holocaustului: Rekviem két hangra (Recviem pentru două voci) și Megszámoltak és megszámoztak (Numărați și numerotați) și piesa II Matyi (Matyi II), care a avut premiera la Teatrul Maghiar din Timișoara, pe 26 februarie 2009. A murit cu 2 zile înainte de aniversarea centenarului.

1912 – S-a născut Iuliu Bodola

Gyula Bodola; 26 februarie 1912, Brașov – 12 martie 1993, Budapesta

Fotbalist român de etnie maghiară, care a jucat în postul de atacant. A jucat la CAO (Clubul Atletic Oradea), IAR Brașov, Venus București, Ferar Cluj, MTK Budapesta. În echipa națională a României a jucat în 48 de meciuri (1931–1939), marcând 30 de goluri, iar în echipa națională a Ungariei, în 13 meciuri (1940–1948), marcând 4 goluri. A participat, cu echipa națională a României la campionatele mondiale de fotbal din Italia (1934) și Franța (1938). Pentru o perioadă de 50 de ani, a fost golgheterul absolut al echipei naționale de fotbal a României, cu 30 de goluri, fiind ulterior depășit de Gheorghe Hagi și de Adrian Mutu, cu câte 35 de goluri marcate. A fost golgheter al României în 1939 și 1940 și golgheter al Ungariei în 1944.

1916 – S-a născut Nicolae Tomaziu

26 februarie 1916, Păltiniș, Botoșani – 26 octombrie 2017, Iași

Cel mai vârstnic deținut politic al lagărelor comuniste din România și ultimul supraviețuitor care a muncit la Canalul Dunăre-Marea Neagră. În 1947 a protestat alături de mai mulți studenți împotriva regimului și a fost arestat pentru „uneltire împotriva ordinii sociale”. După 7 ani de închisoare la Aiud, Văcărești și Canalul Morții, în 1954 a fost eliberat, dar a fost tot timpul urmărit ulterior, în timpul regimului comunist. „Am ajuns la sora mea, la Curtea de Argeș, dar eram urmărit. Trebuia să anunț zilnic la Securitate unde merg și cine mă vizitează. Am spus că vreau să muncesc și m-au trimis la poliție, că îmi caută ei de lucru. Eram considerați paria societății și puteam face doar munca de jos. Am făcut de toate, am fost și măturător, și cărăuș. În final, am ajuns la Codlea unde m-am angajat la o țesătorie de unde am și ieșit la pensie“ [Nicolae Tomaziu în „Adevărul”]. În anul 1957 s-a căsătorit cu Magdalena, o pictoriță care a avut și ea probleme cu autoritățile. Împreună au construit o casă la Codlea, unde au locuit până în 2001, când soția a decedat. Din anul 2014 s-a retras la Mănăstirea Caraiman. A fost decorat cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de cavaler (2016).

1919 – Noua linie de demarcație, Satu-Mare–Arad în războiul de reîntregire

Consiliul militar interaliat de la Paris a aprobat ca armata română să înainteze pe aliniamentul Satu Mare–Carei–Oradea–Salonta–Arad. Forțele armate române s-au stabilit pe aliniamentul Sighetu Marmației–Baia Mare–Zalău–Ciucea–Zam, unde s-au oprit în 22 ianuarie 1919, la ordinul aliaților francezi. Iarna care a urmat a fost folosită pentru organizarea și antrenarea temeinică a trupelor române din Transilvania. La 26 februarie, într-un context în care România a devenit un factor semnificativ al planurilor comandanților militari francezi de intervenție împotriva Rusiei Sovietice, Consiliul militar interaliat a trasat o nouă linie de demarcație, aflată între Satu-Mare și Arad.

1919 – S-a născut Constant Tonegaru

26 februarie 1919, Galați – 10 februarie 1952, București

Poet din al doilea val al avangardei literare românești și din decadentism și care și-a sfârșit cariera ca prizonier politic și victimă a regimului comunist. A debutat ca jurnalist la 17 ani, când a publicat mai multe articole în revista Neamul Românesc condusă de Nicolae Iorga. Viața i s-a schimbat dramatic după ce tatăl său a fost condamnat pentru o crimă pasională, eveniment care l-a pus în situația de a-și sprijini financiar mama, forțându-l să se angajeze la compania feroviară, apoi la Poșta Română. A publicat poemul de debut, Nocturnă fluvială, în 1942, în revista Expresul de Brăila. În același măsură antifascist și anticomunist, a participat la activități culturale subversive împotriva regimului autoritar al lui Ion Antonescu și a contribuit la revista Albatros până când aceasta a fost închisă de aparatul de cenzură al lui Antonescu. Înainte de 1945, a publicat în revista Kalende și a finalizat volumul Plantații, din care o mare parte a fost dedicată imaginilor șocante ale războiului pe frontul de est – distins în 1945 cu premiul Editurii Fundației Regale pentru Literatură și Artă acordat scriitorilor tineri. După ce URSS a început să ocupe România, Tonegaru a fost un critic deschis al persecuției culturale. Alături de scriitorii Vladimir Streinu, Pavel Chihaia și Iordan Chimet a creat Asociația „Mihai Eminescu”, organizație caritabilă și forum cultural cu scopul să ajute autorii marginalizați. Implicat într-un proces al luptătorilor din rezistența anticomunistă, a fost condamnat la doi ani și trimis la închisoarea Aiud, unde relele condiții de trai l-au dus la o boală pulmonară severă. A murit la scurt timp după eliberare și a fost recuperat în totalitate ca poet numai după Revoluția Română din 1989, în mare parte mulțumită prietenilor săi.

1925 – S-a născut Nicolae Dinculeanu

26 februarie 1925, Padea, Dolj

Matematician american de origine română, membru de onoare (din 2003) al Academiei Române. Absolvent al Liceului militar din Craiova, a urmat Școala de Artilerie din Pitești între 1943–1945, apoi a urmat Politehnica, secția Electrotehnică. Simultan a urmat și Facultatea de Matematică și Fizică a Universității din București, secția Matematică. În 1965 a devenit Doctor în Matematică la Universitatea din București. A fost asistent la Institutul de Construcții din București și între 1950–1976 a ocupat succesiv posturile de asistent, lector, conferențiar și profesor la Universitatea din București. Concomitent a activat și în cadrul Institutului de Matematică al Academiei ca director adjunct. Începând cu 1966, a predat cursuri speciale la Universitatea din Ottawa, s-a stabilit în SUA (1976), ca matematician, Professor Emeritus la Florida University.

1926 – S-a născut Gheorghe Platon

26 februarie 1926, Buhuși, Bacău – 24 ianuarie 2006, Iași

Istoric, membru titular (din 1993) al Academiei Române. A absolvit, după terminarea celui de-al doilea război mondial, Facultatea de Istorie de la Universitatea din Iași. După anii ’60 a urcat treptele ierarhice ale carierei profesionale la Iași. A susținut teza de doctorat la Cluj în anul 1971. A participat la elaborarea tratatului universitar Istoria modernă a României (1980), a contribuit la realizarea tratatului academic Istoria Românilor, (2001–2003). A fost membru fondator al Fundațiilor „Nicolae Iorga”, „Nicolae Titulescu”, „A.D. Xenopol”.

1927 – A încetat din viață Cristache Ciolac (17 decembrie 1870 – 26 februarie 1927)

Violonist lăutar; unul dintre primii creatori ai folclorului orășenesc.

1930 – S-a născut Ioan Drăgan

26 februarie 1930, București – 6 martie 2010, Austria

Medic, creatorul medicinei sportive din România. A urmat Facultatea de Medicină Generală București (1947–1953), devenind Doctor în Științe Medicale la UMF „Carol Davila” București în 1972. Este singurul român care a participat, ca medic, la 12 ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice de vară, ultima fiind cea de la Beijing, din 2008. A condus Institutul Național de Medicină Sportivă peste 30 de ani, a participat la 12 ediții ale Jocurilor Olimpice, iar timp de zece ani, până în 2004, a fost președintele Comisiei Antidoping din România. A publicat peste 45 de cărți.

1935 – S-a născut Napoleon Tiron

26 februarie 1935, Oasele, Galați

Sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, specializarea Sculptură, clasa Boris Caragea în 1970. A beneficiat de Bursa Uniunii Artiștilor Plastici pentru Sculptură (1971) și Bursa de Atelier „Frederic Storck” (1971–1972).

Face parte din grupul 9+1. A fost profesor la Catedra de Sculptură a Academiei de Arte Frumoase. A deschis expoziții personale la galeriile Simeza, Dalles din București, City Thoughts din Amsterdam, Calina din Timișoara etc.

Biografie ilustrată [Centrul Cultural Meta]

1938 – A încetat din viață Victor Vasilescu (2 noiembrie 1856 – 26 februarie 1938)

Compozitor; a cules, prelucrat și publicat folclor.

1940 – S-a născut Alexandru Repan

26 februarie 1940, București

Actor de teatru și film. La 16 ani s-a înscris, la dorința mamei, la Facultatea de Istorie pe care a absolvit-o în 1961. După terminarea acesteia, s-a înscris la examenul de admitere la Institutul de Teatru, având în comisie mari personalități ale teatrului: Mony Ghelerter, Finți, Finteșteanu, Beate Fredanov și a intrat din prima încercare cu o schiță de I.L. Caragiale, Amicul X, și un sonet de Mihai Eminescu. În 1968, actor la teatrul „Barbu Ștefănescu-Delavrancea”, recitând un poem la TV, a fost remarcat de Horia Lovinescu, pe atunci directorul Teatrului „Nottara”, care i-a propus un rol, apoi mutarea la Teatrul „Nottara”, ceea ce a însemnat cea mai mare cotitură din viața sa, i-a adus roluri și interpretări celebre; din eternul june prim, a reusit să facă adevarate roluri de compoziție de neuitat pentru admiratorii scenei românești. Titus Popovici i-a oferit rolul împăratului Austriei din filmul Horia (interpretat de Ovidiu Iuliu Moldovan), realizând un personaj memorabil. Alte filme: Bătălia din umbră, Cuibul de viespi, Rochia albă de dantelă, Trahir, Faimosul Paparazzo, Amen, Youth Without Youth, Apostolul Bologa. A fost distins cu mai multe premii importante, printre care Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler.

Apostolul Bologa (2018) Partea1 • Mihai Stănescu, Răzvan Vasilescu, Alexandru Repan, Cristi Iacob, Adrian Titieni, Ion Haiduc, Marius Bodochi etc.

1940 – A încetat din viață Nicolae Tonitza (13 aprilie 1886 – 26 februarie 1940)

Pictor, grafician, critic de artă, pictor bisericesc; membru fondator al Grupului celor patru.

1943 – S-a născut Marin Toma

26 februarie 1943, Baloșani–Stejari, Gorj – 27 mai 2012

Economist, profesor universitar. A urmat Facultatea de Finanțe și Contabilitate a ASE din București și a lucrat în sistemul finanțelor publice, pentru a ajunge, imediat după 1989, director general al departamentului de control din Ministerul de Finanțe. S-a dedicat activității de consultanță în sectorul privat, a devenit Doctor în Economie și a parcurs treptele didactice până la cea de profesor universitar. A fost unul dintre fondatorii Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR), de numele său fiind legată întreaga istorie din ultimele două decenii a acesteia. A fost formator pentru CECCAR în domeniile: audit financiar, evaluarea întreprinderilor, doctrină și deontologie profesională; președinte al CECCAR; membru al Consiliului Contabilității și Raportărilor Financiare; membru fondator al Academiei de Științe și Tehnici Contabile și Financiare din Franța; vicepreședinte al Comitetului pentru Integrare Latină Europa-America (CILEA); administrator al Federației Internaționale a Experților Contabili Francofoni (FIDEF); președinte al Parteneriatului Sud-Est European pentru Dezvoltarea Contabilității; membru al Societății Americane a Evaluatorilor, fiind autor a mai multe lucrări în domeniile: audit financiar, evaluarea întreprinderilor, doctrină și deontologie profesională.

1944 – Întrevederea dintre Adolf Hitler și Ion Antonescu

În zilele de 26 și 27 februarie, au avut loc întrevederi Hitler–Antonescu la castelul Klessheim, de lângă Salsburg. În urma acestora, convins de fidelitatea mareșalului, Führerul avea să ordone suspendarea planului Margarethe II, de ocupare a României, pregătit pentru a împiedica orice încercare a țării noastre de a se desprinde de Reich. Înaltul Comandament german începuse elaborarea planului Margarethe II în ianuarie 1944.

1946 – S-a născut Paizs Tibor

26 februarie 1946, Pălatca, Cluj – 17 decembrie 2014

Poet român de limbă maghiară. A absolvit Facultatea de Istorie, Filosofie și Psihologie la Universitatea „Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca în 1973. A predat și ulterior a devenit jurnalist la Szatmári Hírlap. În 1989 s-a mutat în Ungaria, unde a lucrat la Új Magyarország și Pest Megyei Hírlap. A publicat volumele de versuri: Keréknyom, (Urmă de roată, 1968, debut editorial), Barlangrajz (Desene rupestre), A ceruza kalandjai (Aventurile creionului), Tollbamondás (Dictare), Bestiárium, A boldog bűn (Păcat fericit) și romanul Tekla.

1947 – S-a născut Irina Gărdescu

26 februarie 1947, București

Actriță de film, fiica actorului Nicolae Gărdescu. A debutat în film cu rolul principal din La patru pași de infinit, regizat de Francisc Munteanu, impresionând prin dezinvoltura și naturalețea sa. A renunțat să termine liceul, fiindcă juca în filme. După 1975, împreună cu mama și sora sa, a părăsit țara și s-a stabilit în Statele Unite ale Americii. Actualmente, locuiește și activează în Franța, având propria sa afacere. Din filmografie: La patru pași de infinit, Castelul condamnaților, Mihai Viteazul, Puterea și adevărul, Mușchetarul român.

Puterea și adevărul (1971) • Mircea Albulescu, Amza Pelea, Ion Besoiu, Octavian Cotescu, Lazăr Vrabie, Irina Gărdescu, Nineta Gusti etc.

1948 – S-a născut Moni Bordeianu

Florin Bordeianu; 26 februarie 1948, Beșenova Nouă, Timiș – 6 februarie 2024, Germania

Cântăreț și compozitor de muzică rock, unul dintre primii vocaliști din România care au abordat „muzica tânără” (denumită așa din anii ’61–’62), de fapt muzică beat de proveniență occidentală, influențată de formații ca Shadows, Beatles sau Rolling Stones. Una dintre primele trupe autohtone cu acest stil în repertoriu a fost Sfinții din Timișoara, care și-a schimbat, după doi ani, numele în Phoenix, Bordeianu fiindu-i membru, chiar de la înființare, în 1962. După o foarte scurtă perioadă în care a cântat la tobe, a devenit principalul solist al grupului, până în 1970, când a emigrat în SUA. Moni Bordeianu și Nicolae Covaci sunt compozitorii tuturor pieselor originale din primii ani ai Phoenix-ului: Știu că mă iubești (și tu), discurile EP Vremuri și Totuși sînt ca voi. De asemenea, Moni a scris texte pentru câteva cântece – textul melodiei Nebunul cu ochii închiși, inspirat de The Fool on the Hill din repertoriul Beatles, dar nu invocă figura unui nebun vizionar, ci este o referire la adresa lui Ceaușescu. A revenit în Phoenix în 1977, în Germania de Vest, doar până în 1978, când grupul s-a destrămat. În Germania, a realizat un disc single solo, cu titlul She Is an Angel (from Outer Space). Imediat după Revoluția din 1989, a înregistrat împreună cu Erlend Krauser melodia Păsări albe, dedicată românilor care au participat la Revoluție. După 1990, a colaborat din nou cu Phoenix, însă sporadic. A fost invitat în spectacolele formației prilejuite de aniversările de 40, 45, 50 și 55 de ani. În 2016 a fost publicată cartea biografică Nebunul cu ochii închiși. Mony Bordeianu în dialog cu Doru Ionescu.

Phoenix – Nebunul cu ochii închiși

1948 – S-a născut Nicolae Rusu

26 februarie 1948, Risipeni, Fălești, RSSM/R. Moldova

Prozator și eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (din 1980) și membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1996). A urmat Institutul Politehnic din Chișinău, Facultatea de Economie (1966–1970) și apoi cursurile Școlii Superioare de Literatură a Institutului de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1983–1985). Un timp a activat în Biroul de propagare a literaturii pe lângă Uniunea Scriitorilor din Moldova. Din 1987 până în prezent este director al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor. A scris din anii studenției, în 1978, i-a apărut prima carte de nuvele Pânzele babei. Ulterior, i-au apărut culegerile de povestiri Havuzul, Pălărie pentru bunel (Premiul literar unional „N. Ostrovski”, 1986), Avem de trăit și mâine (Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, 1993), Treacă alții puntea (Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova, 2000), Marginea lumii, Orație de ursitoare, Hai la mere! precum și romanele Lia, Totul se repetă, Șobolaniada, Naufragiul, volumul de eseuri, cronici și impresii de lectură Ieșirea din clișeu. A scris și proză pentru copii: Alunel (Premiul Simpatia copiilor, 2009), Meri sălbatici, Unde crește ploaia?, Fără antract, Să fim privighetori, Coada iepurașului (Premiul „Cartea anului”, oferit de Ministerul Culturii, 2010), Frați de stele etc. Unele din povestirile sale sunt traduse în rusă, ucraineană, georgiană, mongolă, letonă, kazahă, engleză etc.

1955 – S-a născut Virgil Popescu

26 februarie 1955, Craiova

Compozitor, orchestrator, profesor de muzică, instrumentist în domeniul muzicii ușoare și de jazz, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (din 1986). A absolvit Conservatorul de Muzică „George Enescu” din Iași, secțiile Pedagogie-Muzicologie-Compoziție, și instrument principal Vioara (1975–1981). În 1979, încă student, a debutat în muzica ușoară, cu melodia Cântec de iarnă. Din 1980 desfășoară o intensă activitate în domeniul muzicii ușoare și de jazz, colaborând cu majoritatea interpreților importanți de gen din România. A compus muzică de teatru, pentru emisiuni TV, a colaborat și cu formația de muzică experimentală Hyperion. A fost căsătorit cu actrița și cântăreața Oana Sârbu.

Virgil Popescu – De la Bach la jazz rock, Garantat 100%

1959 – S-a născut Leontin Țibacov

26 februarie 1959, Simeria, Hunedoara

Artist plastic, ceramist, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A urmat cursurile Academiei de Arte „N.Grigorescu” din București la secția de Arte Decorative (1980–1984). Cele mai notabile expoziții ale sale s-au desfășurat la Muzeul Brukenthal de la Sibiu, Palatul Parlamentului European și Casa de Cultură Belgo-Română de la Bruxelles, precum și cele din spațiile expoziționale ale Uniunii Artiștilor Plastici. Este profesor la Liceul de Muzică și Arte Plastice din Alba Iulia. „Cunoscut și apreciat poterist, Leontin Țibacov era deja socotit un inspirat și plin de fantezie „pictor” printre ceramiști. […] Compozițiile sale explorează teritoriile arhetipale ale formelor, și resuscitează modelele și esoterismul însemnelor antropomorfe, aflate în proximitatea mediilor domestice rurale, încremenite, dramatic sau nostalgic, în ancestralitate” [Criticul de artă Corneliu Antim].

Expoziția „Selfie. Instalație-ceramică” [Galateea]

1962 – S-a născut Elena Cârstea

26 februarie 1962, Agnita, Sibiu

Solistă de muzică ușoară/pop, compozitoare și textieră. A cântat de mic copil, alături de sora sa, în formații muzicale școlare. A absolvit în anul 1981 liceul de artă din Sibiu și încă de la 16 ani și-a format primul grup alături de Ioan Gyuri Pascu, numit Trandafirii negri. A colaborat cu grupul Star 2000 a lui Petre Geambașu pentru un turneu în Emiratele Arabe Unite iar apoi a fost solista formațiilor Cornel Verban și Alexandru Wilmany. Din 1990 a efectuat turnee în SUA, Germania, Canada, Regatul Unit. A fost director artistic la complexul artistic Vox Maris. Este recunoscută pe plan internațional pentru piesa Nu sunt perfectă.

Gelozie

1962 – S-a născut Liviu Nedelcu

26 februarie 1962, Petrești, Bacău

Pictor contemporan. În anul 1985, a absolvit Facultatea de Arte din Iași, secția Pictură, clasa profesorului Dan Hatmanu. În anul 2006, a obținut titlul de Doctor în Arte Vizuale al Universității de Vest Timișoara. Este stabilit în Focșani.

În perioada 1984–1996 a participat la expozitii de grup organizate în: Turcia, Germania, Polonia, Olanda, Finlanda, SUA, Suedia, Franța, Cehia și Republica Moldova. A urmat o perioadă în care lucrările sale au participat la expoziții de grup, anuale și bienale organizate în marile orașe din țară.

Expoziție  Liviu Nedelcu – Nud [Modernism.ro]

1963 – S-a născut Manuela Ciucur

26 februarie 1963, Caransebeș

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, Secția Actorie, promoția 1987, clasa prof. Ion Cojar, Adriana Popovici, Mihai Mălaimare. A fost angajată a Teatrului „Al. Davila” din Pitești, iar din 1990 a Teatrului „Bulandra”, unde a jucat în Io, Mircea Voievod de Dan Tărchilă, Câinele grădinarului de Lope de Vega, Visul unei nopţi de vară, Poveste de iarnă și Julius Caesar de William Shakespeare, Trei surori de AP Cehov, Mamouret de Jean Sarment, Însemnările unui necunoscut după FM Dostoievski, Raţa sălbatică de Henrik Ibsen etc. A apărut în filmele Ziua Z, Secretul lui Nemesis, Pas în doi, Balanța, O vară de neuitat.

Nelu (1988) • Mihai Brătilă, Melania Ursu, Tora Vasilescu, Manuela Ciucur, Mihai Cafrita, Radu Duda, Mihai Mălaimare, Florin Zamfirescu etc.

1969 – S-a născut Maria Buză

26 februarie 1969, București

Actriță și cântăreață de muzică ușoară și populară. I-a plăcut să se exprime prin muzică și dans încă din adolescență. A absolvit Academia de Teatru și Film din București, promoția 1997, clasa Gelu Colceag. A fost membră în grupul umoristic Vouă (1995–2000), cu care a mers în turnee în Canada și SUA. A fost angajată în 1998 la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București și a debutat cu rolul Smărăndiței în piesa O batistă în Dunăre, de D.R. Popescu, în regia lui Ion Cojar. Tot în același an a lansat albumul muzical Fluturi galbeni. Artist complex, a fost angrenată în teatru, puțin și în film, în televiziune și în diferite proiecte personale, cântă alături de Taraful George Pătrașcu, soțul ei.

Maria Buză și taraful lui George Pătrașcu – Te rog, Doamne, mai dă-mi zile [TVR]

1972 – S-a născut Ionuț Dolănescu

26 februarie 1972, București

Cântăreț de muzică populară, fiul cunoscuților cântăreți de muzică populară românească Maria Ciobanu și Ion Dolănescu. A absolvit Liceul de Muzică „Dinu Lipatti” București, secția Nai, Academia de Muzică „Ciprian Porumbescu”, secția Compoziție, muzicologie, pedagogie (1997); a obținut un master în Arta muzicală și a studiat la Conservatorul „Serghei Rachmaninoff” din Paris (2000–2003). A debutat pe scenă la 9 ani alături de tatăl său, Ion Dolănescu și ansamblul Rapsodia română, dirijor Ionel Budișteanu. A fost vocalist al Centrului Național de Artă Tinerimea Română, a susținut concerte în Franța, Germania, SUA, a înregistrat 10 albume, dintre care 7 cu orchestra de lăutari din Chișinău. A fost prezentator al emisiunii Folclorul contra-atacă.

Ionuț Dolănescu – Mă bate vântul, mă bate

1984 – S-a născut Ovidiu Iordache

26 februarie 1984, Ploiesti

Textier de muzica pop, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (din 2014). Este cunoscut pentru colaborarile cu Nicoleta Matei (Nico), semnând majoritatea textelor pieselor incluse pe albumul Motive, lansat de Nico în anul 2016.

Laurențiu Matei / Ovidiu Iordache – Să-mi dai motive • Nico

1988 – Retragerea clauzei națiunii celei mai favorizate, acordată de SUA în 1975

A fost dată publicității Declarația guvernului SUA privind hotărârea de a retrage României, începând cu data de 3 iulie 1988, clauza națiunii celei mai favorizate. Hotărârea era determinată de înrăutățirea, în fiecare an, a vieții locuitorilor, de nerespectarea tot mai accentuată a obligațiilor asumate prin Actul de la Helsinki (1975) privind drepturile și libertățile cetățenești. În replică, peste numai două zile, la 28 februarie, Guvernul de la București anunța printr-o declarație că România renunță la clauza națiunii celei mai favorizate în relațiile cu SUA.

1992 – A încetat din viață Eugen Agrigoroaiei (10 ianuarie 1932 – 26 februarie 1992)

Prozator, poet, publicist, folclorist, muzeograf și etnolog.

1993 – Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice la Marea Neagră, APCEN

Summitul privind Cooperarea Economică a Mării Negre a avut loc la Istanbul în zilele de 25–26 iunie 1992. La final au fost adoptate Declarația summitului și Declarația Bosforului, care au definit principiile fundamentale și obiectivele Cooperării Economice a Mării Negre instituind oficial un nou proces regional de cooperare cu participarea a unsprezece țări: Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Moldova, România, Federația Rusă, Turcia și Ucraina, reprezentate de 70 de parlamentari din țările membre. Opt luni mai târziu, la Istanbul, reprezentanții parlamentelor a nouă țări – Albania, Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Moldova, România, Federația Rusă, Turcia, Ucraina – au adoptat Declarația privind instituirea Adunării Parlamentare a Cooperarii Economice a Mării Negre.

1993 – Dezvelirea bustului lui Iuliu Maniu

La sediul PNȚCD din București a fost dezvelit bustul lui Iuliu Maniu. Au participat Corneliu Coposu, președintele PNȚCD, Radu Vasile, prim-ministru, Ion Diaconescu.

1993 – Conferința Națională a Partidului Național Liberal

În perioada 26–28 februarie, s-a desfășurat la Brașov Conferința Națională a PNL, care a aprobat noul statut al partidului și l-a ales pe Mircea Ionescu Quintus în funcția de președinte, fapt ce a atras un val de nemulțumiri în sânul partidului din partea lui Radu Câmpeanu și a susținătorilor săi.

1999 – Constituirea forței de pace, de garantare a eventualei reglementări politice din Kosovo (KFOR)

La reuniunea de constituire a forței de pace, care a avut loc la Cartierul general al NATO din Europa, de la Mons (Belgia), au participat 12 țări membre ale Alianței, printre care și România. La 11 iunie 1999, la două zile de la emiterea Rezoluției nr. 1244 a Consiliului de Securitate al ONU, Baza Forței a fost instalată în fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (FYROM).

1999 – A încetat din viață Cristian Popișteanu (25 decembrie 1932 – 26 februarie 1999)

Istoric; redactor-șef și președinte fondator al Fundației Culturale Magazin Istoric; consilier al prim-miniștrilor Petre Roman și Theodor Stolojan.

2003 – A încetat din viață George Togan (4 decembrie 1910 – 26 februarie 2003)

Istoric, antologator, literat, publicist, conferențiar, animator cultural.

2004 – Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord

Parlamentul României a adoptat în ședință solemnă a Camerei Deputaților și Senatului Legea de aderare a României la Tratatul Atlanticului de Nord. Parlamentarii au votat în unanimitate proiectul de lege, în favoarea proiectului pronunțându-se 456 de parlamentari.

2013 – A încetat din viață Naarghita (Maria Amarghioalei; 14 ianuarie 1939, Pufești, Vrancea – 26 februarie 2013, București)

Cântăreață și dansatoare română de muzică indiană.

2015 – A încetat din viață Sergiu Adam (16 iulie 1936 – 26 februarie 2015)

Poet, prozator și traducător.

2017 – Proteste de stradă împotriva guvernului PSD

Mii de români au cerut din nou demisia guvernului în cea de-a 27-a zi de proteste. La București, în fața sediului Guvernului, 2.500–5.000 de protestatari cu foi de hârtie și panouri iluminate au format steagul Uniunii Europene. Câteva sute de persoane au demonstrat la Brașov, Sibiu și Timișoara.

2020 – A fost confirmat în România primul caz de infecție cu coronavirusul COVID-19

A fost depistat la un pacient din Gorj, un bărbat care a intrat în legătură cu un cetățean italian și a fost adus la Institutul „Matei Balș” din București. A doua zi, ministrul interimar al Sănătății, Victor Costache, declara că starea bărbatului infectat este una bună, fără a prezenta simptome.

2020 – A încetat din viață Livia Rusz (Rusz Lívia; 28 septembrie 1930 – 26 februarie 2020)

Ilustratoare de cărți pentru copii, de origine maghiară.

2020 – A încetat din viață George Anca (12 aprilie 1944 – 26 februarie 2020)

Scriitor specializat în indianistică, traducător și eseist privind literatura sanscrită și literatura antropologică.

2020 – A încetat din viață Ioan Voicu (15 octombrie 1949 – 26 februarie 2020)

Poet-baladist, din opera căruia s-au inspirat numeroși artiști de muzică folk, dar și de muzică populară.

2023 – A încetat din viață Valeria Ogășanu (23 septembrie 1946 – 26 februarie 2023)

Actriță de teatru și film; a jucat pe scena Teatrului „Bulandra”; soția actorului Virgil Ogășanu.

2023 – A încetat din viață Corneliu Vasilescu (23 octombrie 1934 – 26 februarie 2023)

Pictor și grafician; reprezentant al expresionismului abstract; membru al Uniunii Artiștilor Plastici.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită