26 Iulie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Încheierea oficială a campaniei militare de eliberare a Basarabiei și a nordului Bucovinei

 

1324 – Basarab I a acceptat suzeranitatea regelui Ungariei

Voievodatul lui Basarab I s-a aflat de la începutul domniei sale în stare de vasalitate față de regele Ungariei, Carol Robert de Anjou. Domnitorul și fondatorul Țării Românești, Basarab I (1310–1352) a apărut în documente maghiare denumit, la 26 iulie 1324, „Bazarab, woyvodam nostrum Transalpinum” (voievodul nostru transalpin). Această sintagmă reflectă relația de senior-vasal existentă între regele Ungariei, Carol Robert de Anjou și domnitorul român, care a acceptat suzeranitatea regelui Ungariei, fiind recunoscut stăpânitor efectiv al Banatului de Severin. Cu toate acestea, un an mai târziu, Basarab a rupt relațiile cu Ungaria, refuzând plata tributului. Datorită faptului că Basarab I a creat un stat independent în urma victoriei de la Posada, a primit și apelativul de Basarab Întemeietorul.

1401 – Recunoașterea Mitropoliei Moldovei de către Patriarhia din Constantinopol

Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului a acordat, la 26 iulie 1401, tomosul prin care era recunoscută oficial Mitropolia Moldovei cu reședința la Suceava, iar ca Mitropolit al Moldovei, moldoveanul Iosif I Mușat, hirotonit la Halici și înrudit cu domnul țării, primul părinte și întâistătător pe scaunul Moldovei.

Această recunoaștere a urmat unei perioade de aproape două decenii de tensiuni între Mitropolia Moldovei de la Rădăuți și Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului.

1476 – Bătălia de la Valea Albă – Războieni

Eveniment important din istoria medievală a Moldovei, bătălia a avut loc lângă Războieni sau Valea Albă (județul Neamț), la data de 26 iulie 1476, între o mică armată moldovenească sub comanda lui Ștefan cel Mare și armata invadatoare a Imperiului Otoman, condusă de însuși sultanul Mahomed al II-lea, Cuceritorul, care a invadat Principatul Moldova în anul 1476, împreună cu o armată numeroasă, dorind să-i pedepsească pe moldoveni pentru înfrângerea suferită de turci, cu un an înainte, în Bătălia de la Podul Înalt. Lui i s-a alăturat o oaste munteană condusă de domnitorul Basarab Laiotă. Oastea condusă de sultanul Mahomed Cuceritorul avea 150.000 de militari, pe când oastea lui Ștefan cel Mare avea numai 10.000 oșteni moldoveni. Ștefan cel Mare s-a retras spre munți, alegând locul bătăliei într-o poiană mare din pădurea de la Valea Albă. Poiana a fost înconjurată cu trunchiuri de copaci uriași, au săpat un șanț adânc pe lângă întăritură, aruncând pământ peste arborii doborâți, au adus căruțe și tunuri, transformând poiana într-o adevărată cetate improvizată.

Pe la 3 după-amiaza, o parte din cavaleria moldovenească (aproape 4.000 de oameni) a atacat tabăra musulmană. Un alt corp de oaste, de aproximativ 1.000 de oameni era ascuns într-un pâlc de pădure, cu misiunea de a-i ataca din flanc pe cei care i-ar fi urmărit. Mahomed Cuceritorul a ordonat riposta împotriva moldovenilor, călăreții moldoveni retrăgându-se către Valea Pârâului Alb, urmăriți de cetele de achingii din Rumelia și Anatolia, iar turcii au fost prinși în focul încrucișat al tunurilor moldovenești și al trupelor de arcași și arbaletieri moldoveni. La această ambuscadă s-a adaugat și atacul din flanc și din spate al celor 1.000 de călăreți, ceea ce a dus la decimarea și dezorganizarea totală a cavaleriei ușoare turcești. Trupele de ieniceri, după aproape o oră petrecută sub tirul artileriei și arcașilor moldoveni, dădeau semne că se retrag, atunci Mahomed a decis să se avânte personal în luptă alături de garda sa și de trupele de spahii. Exemplul său a ridicat moralul ienicerilor și un al treilea val de atac s-a revărsat spre pozițiile moldovene. Apărarea moldoveană a fost străpunsă, aproape de lăsarea serii.

Armata moldoveană a fost învinsă, dar pierderile au fost foarte mari de ambele părți; turcii au avut 30.000 de morți, iar moldovenii 200 morți și 800 de prizonieri. Ștefan cel Mare a fost nevoit să se retragă, împreună cu restul supraviețuitorilor, la garnizoanele sale de la Cetatea Neamțului, Cetatea Sucevei și Cetatea Hotinului. Mahomed, având o armată care suferise pierderi însemnate, fără cavaleria ușoara care să asigure armatei aprovizionarea prin jaf cu alimente și nutreț și cu linii de comunicație întinse de la Dunăre până la Cetatea Neamțului, nu a putut supune Moldova. Fiind hărțuiți permanent de moldoveni, turcii s-au retras cu armata destrămată și cu armamentul distrus, nereușind să ocupe nici Cetatea Sucevei (apărată de hatmanul Șendrea) și nici Cetatea Neamțului (apărată de pârcălabul Luca Arbore bătrânul). Într-un final, Mahomed a fost nevoit să se retragă din fața Oastei Mari a românilor care se reunise în nordul Moldovei.

1721 – S-a născut Samuel von Brukenthal

26 iulie 1721, Nocrich, Sibiu – 9 aprilie 1803, Sibiu

Jurist sas, guvernator al Transilvaniei, colecționar de artă. A studiat dreptul, filosofia, științele politice și administrative la universitățile din Halle și Jena, a reușit să pătrundă în cercurile înalte de la Curtea din Berlin, a obținut la Viena funcția de cancelar provincial. Aici a început să-și creeze diverse colecții și o bibliotecă valoroasă. Încă din 1773 colecțiile sale au fost menționate într-un almanah ca numărându-se printre cele mai valoroase colecții particulare aflate la Viena în acel moment. În 1779 a construit la Sibiu palatul care-i poartă numele, în stilul barocului târziu, după model vienez. Prin testament, Baronul Samuel von Brukenthal a dispus deschiderea Palatului ca muzeu public, gestul său înscriindu-l astfel în rândul marilor iluminiști ai veacului. Palatul a devenit în 1817 Muzeul Brukenthal, în care se află colecția sa de artă, una dintre primele instituții de acest gen din Europa.

1833 – S-a născut Gheorghe Manu

26 iulie 1833, București – 16 mai 1911, București

Om politic, general de armată, prim-ministru. Era fiul fostului caimacam al Munteniei, Ioan Manu și al Anei, fiica Marelui Ban Alexandru Ghica. La 14 ani a fost înscris la Școala de cadeți din Postdam, iar după absolvire, guvernul român i-a permis să rămână cu gradul de locotenent în armata prusiană pentru a se specializa; a urmat Școala militară și apoi Școala specială de artilerie din Berlin. A condus artileria Armatei de operații pe fronturile războiului de Independență. Personalitate politică cu o bogată experiență, Gheorghe Manu a ocupat funcții importante în stat, printre care președinte al Consiliului de miniștri, ministru de Război, ministru de Interne, primar al Capitalei, președinte al Adunării Deputaților.

1860 – Prima Agenție diplomatică a Principatelor Române

În noiembrie 1859, Guvernul Manolache Costache Epureanu, de la Iași și Guvernul Ion Ghica, de la București au avizat favorabil propunerea înființării unei Agenții diplomatice a Principatelor Unite la Paris, după recunoașterea de către puterile garante a dublei alegeri. În cursul lunii ianuarie 1860, guvernele de la București și Iași au adoptat oficial proiectul de înființare a unei Agenții diplomatice la Paris, cu bugetul de 1.500 de galbeni, dar Adunările legislative de la București și Iași au votat prevederile bugetare abia la sfârșitul lunii iunie 1860. Deschiderea oficială a unei agenții diplomatice a Principatelor Unite risca să deranjeze atât Poarta Otomană, cât și celelalte puteri europene, așa că autoritățile române și franceze au convenit ca această misiune diplomatică să aibă la început un caracter oficios. Consulul Franței la Iași, Victor Place, a redactat personal proiectele scrisorilor de acreditare a agentului diplomatic al Principatelor Unite pe lângă Guvernul Franței, recomandându-l personal pe Ioan Alecsandri ministrului de externe francez, Eduard Thouvenel. La 26 iulie/7 august 1860 a avut loc numirea lui Iancu Alecsandri, fratele mai tânăr al poetului Vasile Alecsandri, în funcția de „agent al Moldovei la Paris și Londra”. În scrisoarea transmisă ministrului de externe francez, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl asigura pe demnitarul francez (fost ambasador în Imperul Otoman între 1855-1860) că diplomatul român își va exercita atribuțiile „cu toată prudența și rezerva pe care i le impune situația sa”.

1872 – S-a născut Scarlat Demetrescu

26 iulie 1872, București – 11 octombrie 1945, București

Profesor, autor, publicist, și unul din cei mai mari ezoteriști români. A absolvit Facultatea de Științe din București, devenind profesor de Științe naturale și Geografie la Liceele Sf. Sava și „Gheorghe Lazăr”, a fost subdirector la Senat, geolog la Institutul Geografic al României, a condus revista spiritistă „B.P. Hașdeu”. Pe lângă numeroasele manuale de botanică și zoologie apărute între 1913–1929, a publicat următoarele lucrări: Viața dincolo de mormânt, Greșeli din alte vieți, Cercetări în domeniul metapsihic și spiritist, Din tainele vieții și ale universului.

1885 – S-a născut Teodor Bălan

Theodorus Gregorius Bălan; 26 iulie 1885, Cacica, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria/Suceava – 25 noiembrie 1972, Gura Humorului, Suceava

Istoric, conferențiar universitar. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din Cernăuți, secția Istorie-Geografie, continuând studiile la Viena (1904–1908). A devenit Doctor în Istorie cu teza Suprimarea mișcărilor naționale din Bucovina în timpul războiului mondial 1914–1918 (1927). A fost profesor secundar la Câmpulung Moldovenesc, Cernăuți, Suceava, a predat la Universitatea din Cernăuți, catedra de Istorie românească, docent universitar, conferențiar. A debutat cu un manual de istorie a românilor în limba germană, Geschichte der Rumänen. Lehrbuch für die oberste Klasse der Mittelschulen (1919). A avut o activitate publicistică prestigioasă. publicând 126 de titluri privind istoria Moldovei de Nord, din Evul Mediu până în contemporaneitate, viața personalităților din zona sa natală (Eudoxiu Hurmuzaki, Dimitrie Onciul). A fost membru, apoi director (1933–1941) al Comisiei Arhivelor Statului din Cernăuți, ulterior director al Bibliotecii Universitare din Cernăuți, participând efectiv la organizarea Arhivelor Bucovinene din Cernăuți. A ordonat și catalogat documentele, a dispus măsuri de salvare a actelor oficiale, pentru a demonstra atât caracterul românesc al Bucovinei, cât și continuitatea românilor în spațiul Bucovinei. A tradus și publicat documente importante, care au contribuit la dezvoltarea istoriografiei românești. După al doilea război mondial, s-a retras la Gura Humorului, unde a continuat să colecteze și să prelucreze documente, dar autoritățile comuniste i-au interzis numele în presă. Au rămas numeroase lucrări în manuscris, publicate după 1990. Lucrarea sa principală este Documente bucovinene (6 vol.).

1894 – S-a născut Egizio Massini

26 iulie 1894, Cairo, Egipt – 18 februarie 1966, București

Dirijor de origine italiană. Și-a făcut studiile muzicale la Conservatorul din Pesaro (Italia), între alții cu Pietro Mascagni. S-a stabilit în România, înainte de primul război mondial. A fost unul din membrii fondatori ai Operei Române, al cărei director a devenit mai târziu, dirijând spectacolul de la inaugurarea acesteia. A activat mai mulți ani ca inspector general al muzicilor militare din țară. A fost distins cu titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă, pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice.

Giuseppe Verdi – Otello • Opera Națională București, Dirijor Egizio Massini. Cu: Dimiter Uzunov, Arta Florescu, Mihail Arnăutu, Vasile Diaconescu, Constantin Iliescu, Dumitru Brebenel, Ioan Hvorov, Maria Săndulescu

1901 – A încetat din viață Mihail Cornea (Mihail D. Cornea; 13 octombrie 1844 – 26 iulie 1901)

Scriitor și avocat; membru al Societatii literare Junimea.

1913 – S-a născut Ștefan Szönyi

26 iulie 1913, Banloc, Timiș – 4 decembrie 1967, București

Pictor. Încă de copil, pasiunea sa pentru artă l-a făcut să fie acceptat în grupul unor artiști mai vârstnici care aveau obiceiul să se reunească la Lugoj în spiritul Școlii de la Barbizon. La 15 ani a lucrat sub îndrumarea lui Virgil Simonescu la executarea picturilor murale ale bisericii locale. La 19 ani a avut prima expoziție personală. A studiat la Școala de Belle Arte Timișoara, cu profesorii Alexandru Popp și Iuliu Podlipny. În perioada interbelică, a fost atras de teme biblice și a semnat câteva compoziții expresioniste deosebite, inspirate din muzică, precum și un șir de portrete romantico-mistice: Sfântul Sebastian, seria de Profeți, Apocalipsa. Din 1938 a studiat în Franța, o scurtă prezență la École nationale supérieure des beaux-arts din Paris, apoi la Academia Ranson unde a întâlnit numeroase personalități și diverse curente culturale. Din 1950 a fost director de studii și profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, unde a înființat, împreună cu profesorul Gheorghe Labin, secția de artă monumentală. În perioada comunistă, a devenit un militant reprezentativ al realismului socialist, creând lucrări ca Plutașii de pe Bistrița, Ecaterina Varga, Aratul greu, Moartea partizanului, Lumină peste uzină, Bobâlna, Sudorul, Tipografie ilegală. A avut expoziții personale la București, Praga, Moscova, Leningrad, Budapesta, Sofia, RDG, Grecia, Turcia, Paris, New Delhi, Bienala de la Veneția 1958. A fost distins cu Premiul „Ion Andreescu“ al Academiei RPR (1948), Premiul de Stat pentru Pictură (1953), titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română.

Biografie ilustrată: Ștefan Szönyi, pictor [Vatra Meșterilor și Creatorilor de Patrimoniu]

1916 – A încetat din viață Nicolae Teclu (18 octombrie 1839 – 13/26 iulie 1916)

Chimist de renume internațional, cu o contribuție substanțială la dezvoltarea chimiei mondiale; profesor de Chimie generală și Chimie analitică la Viena; susținător al ideii de eliberare națională a românilor din Transilvania; membru al Academiei Române.

 

Ziua Arhivelor Militare

1920 – Centrul de Cercetare și Păstrare a Arhivelor Militare Istorice din România „General Radu Rosetti”

După încheierea primului război mondial, au fost strânse, ordonate și arhivate documentele militare operative, pentru a elabora, pe baza lor, istoricul războiului de Întregire Națională. În acest sens, prin Ordinul Marelui Stat Major nr. 4/26 iulie 1920, a fost înființat, pe lângă Secția 6 Istoric din cadrul Marelui Stat Major, un depozit de arhivă istorică, unde au fost centralizate dosarele operative create de comandamentele participante la războiul din 1916–1919. Azi, Arhivele Militare Române.

 

1921 – A intrat în vigoare Tratatul de la Trianon

La 26 iulie 1921, ora 0.00, a intrat în vigoare Tratatul de la Trianon. Semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles, Franța, la data de 4 iunie 1920, între Puterile Aliate învingătoare în primul război mondial (16 state aliate inclusiv România) și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în primul război mondial. Tratatul a stabilit frontierele noului stat Ungaria, stat independent, cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (ulterior Iugoslavia), România și Cehoslovacia. Tratatul a fost ratificat de Marea Britanie în mai 1921 și de Franța în iunie 1921. Aplicarea Tratatului de la Trianon a consfințit existența unui stat maghiar independent, trecerea către statele succesoare a 71% din teritoriul Transleithaniei (partea ungară a Dublei Monarhii) și a 63% din populație, aceasta din urmă în majoritatea ei alcătuită din etnici ne-maghiari.

Tratatul nu a ocupat un rol la fel de important în conștiința populației statelor succesoare; în principiu, pentru acestea Tratatul de la Trianon a consfințit realizarea dreptului la autodeterminare al popoarelor din Transleithania și a consfințit o realitate existenta pe teren (majoritatea teritoriilor fuseseră deja ocupate de către forțele armate ale României, Cehoslovaciei, Statului Sîrbilor, Croaților și Slovenilor). Frontierele Ungariei cu statele vecine, astfel cum au fost descrise în tratat au fost delimitate în anii imediat următori.

Din 2021, la 4 iunie este marcată Ziua Tratatului de la Trianon.

1924 – Legea pentru învățământul primar de stat

Legea din 26 iulie 1924 pentru învățământul primar al statului și învățământul normal-primar a fost adoptată la 24 iulie 1924 și publicată în Monitorul Oficial la 26 iulie. Prevedea organizarea unitară a învățământului primar românesc, obligativitatea și gratuitatea acestuia pentru toată populația țării cuprinsă între 7–16 ani, și a învățământului normal primar, pentru pregătirea personalului didactic al școlilor primare. Era definit „învățământul primar de stat”, care cuprindea: școlile (grădinile) și căminele de copii mici, școala primară (de 7 clase pentru copiii care nu-și continuau învățătura după terminarea primelor 4 clase), școlile și cursurile de adulți, cu frecventarea obligatorie și gratuită, atât pentru tinerii neștiutori de carte, cât și pentru cei care n-au absolvit învățământul primar până la vârsta de 18 ani, „școlile și clasele speciale pentru copiii întârziați la minte, pentru cei slabi, bolnăvicioși sau predispuși la tuberculoză […], pentru copiii cu apucături rele, nesociabili sau vicioși […], pentru copiii orbi și surdo-muți, spre a li se da putința să fie instruiți și educați”.

1928 – S-a născut Constantin Corduneanu

26 iulie 1928, Iași – 27 decembrie 2018, Arlington, Texas, SUA

Matematician, profesor universitar, membru titular (din 2015) al Academiei Române. În liceu, a fost colaborator la Gazeta Matematică, participând la concursuri, iar în ultimul an de liceu s-a clasat pe locul întâi. A urmat cursurile Facultății de Științe a Universității din Iași, la secția Matematică. A absolvit facultatea în 1950, iar în ultimul an de studii a fost reținut ca preparator. A devenit profesor la Universitatea din Iași, unde a lucrat peste 26 de ani. A susținut în 1956 la Universitatea din Iași teza de Doctorat Probleme globale pentru ecuațiile diferențiale de ordinul I și II. A funcționat și la Institutul Politehnic din Iași (1950–1954) și cercetător la Institutul de Matematică al Academiei – filiala Iași. Desființarea Institutului de Matematică, dar și climatul politic tensionat din țară, l-au decis să emigreze în anul 1977 în SUA, unde și-a continuat activitatea de profesor universitar pentru încă 20 de ani și jumătate.

1930 – S-a născut Elisabeta Preda

26 iulie 1930, Florești, Mehedinți – 7 iunie 2016, București

Scriitoare, autoare de cărți pentru copii și tineret, pictoriță, membră a Uniunii Scriitorilor și Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit Facultatea de Agronomie și a lucrat în Ministerul Agriculturii, apoi în radio la Timișoara, dar și în presă, în anii ’60–’70, în redacția ziarului Facla; după ce a îndrăznit, cu putere și determinare, să spună adevărul despre regim, a fost nevoită să fugă către București. A debutat editorial la editura „Ion Creangă”, în 1976 cu cartea Puișorii năzdrăvani (1976), urmată de Cele douăsprezece frumoase, A venit o zână bună, romanul Amarnica iubire, și mai multe piese de teatru. A pictat și desenat în peniță și acuarelă.

1930 – S-a născut Nicolae Hilohi

26 iulie 1930, Răcăuți, Bacău – 21 februarie 2017

Artist plastic, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1957. A absolvit Institutul de arte plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucuresti în anul 1956, la clasa Gheorghe Ivancenco – Jules Perahim – Vasile Kazar. A făcut călătorii de studii în URSS, Cehoslovacia, RDG, Polonia. A fost profesor la Institutul de Arte Plastice din Bucuresti, redactor la editura Meridiane. A pictat aproape 13.000 de metri pătrați de frescă în 13 biserici. A avut expoziții personale în București, a participat la expoziții de grup în Viena, Havana și la expoziții românești peste hotare la Viena, Havana, Moscova, în Japonia. I s-a decernat Premiul pentru afiș international Pacea lumii Berlin. Are lucrări în colecții particulare din România, Spania, SUA, Grecia.

Biografie ilustrată: Nicolae Hilohi [Fighting for Art]

1931 – S-a născut Eugenia Dumitrașcu

26 iulie 1931, Traian, Bacău – 26 august 2003, Timișoara

Artist plastic complex, profesoară universitară. În anul 1956 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj. A primit repartiție la Centrul de Creație Modele și Contexturi și a devenit membră a Uniunii Artiștilor Plastici București. În anul 1957 s-a căsătorit cu pictorul Adalbert Luca, s-a stabilit la Timișoara, împreună cu o întreagă generație de tineri absolvenți ai Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca. A fost prezentă timp de patru decenii în peste 30 de expoziții personale, în saloane oficiale, în expoziții jubiliare și colective din țară și de peste hotare, a realizat lucrări de artă monumental-decorative, ilustrații și coperte de carte, la care se adaugă o fructuoasă activitate pedagogică desfășurată la Facultatea de Desen a Universității Timișoara.

Mai mult: Eugenia Dumitrașcu, unul dintre maeștrii orașului în secolul XX de Liana Păun [Timișoara uitată]

1932 – S-a născut Menachem Hacohen

26 iulie 1932, Ierusalim, Israel

Publicist, scriitor și politician, fost Mare Rabin al Cultului Mozaic din România (1997–2011). A fost rabin al Marinei militare israeliene, desemnat ofițer pentru ceremonii religioase în Marele Stat Major, realizând programe radiofonice privind religia și tradiția evreiască, la Studiourile de radio ale Armatei israeliene (Galei Tzahal). În timpul războiului de Șase Zile (1967), l-a însoțit pe Shlomo Goren, șef rabinul Israelului, dar și trupele de parașutiști care au cucerit partea veche a Ierusalimului și Zidul de Apus. A fost și redactor al revistei Mahanaim a Rabinatului militar. În 1967 a fost ales rabinul moșavurilor (așezările agricole semicolective), funcție pe care o păstrează și astăzi. A servit ca rabin al Histadrutului (principala organizație sindicală israeliană), a fost ales deputat în Knesset (Parlamentul israelian), din partea Partidului Muncii, este director general al Institutului Cultural și Educațional Evreiesc Saphir din Ierusalim. În septembrie 1997 a fost desemnat de către Federația Comunităților Evreiești din România drept Mare Rabin al comunităților evreiești din România, deținând această funcție până în 2007. A fost decorat, împreună cu alți reprezentanți ai cultelor în România, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer (2004).

1936 – A încetat din viață Alexandru Vianu (21 iunie 1903 – 26 iulie 1936)

Scriitor, traducător și publicist; fratele mai mic al lui Tudor Vianu.

1937 – S-a născut Gheorghe Ghimpu

26 iulie 1937, Colonița, Lăpușna, Regatul României/Republica Moldova – 13 noiembrie 2000, Chișinău

Profesor, om politic. A studiat la Universitatea Pedagogică din Tiraspol, absolvind în 1960 Facultatea de Fizică și Matematică. A urmat studii postuniversitare, doctorand la Institutul de Fizică Biologică al Academiei de Științe al Uniunii Sovietice la Moscova, apoi a activat în învățământul preuniversitar, la Strășeni, și în cel universitar, la Tiraspol și Chișinău. A fost fondator al Mișcării de Eliberare Națională, membrul al Comitetului Executiv al Frontului Popular din Moldova, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova ales în mod democratic (1990). A fost deținut politic în perioada sovietică pentru convingerile sale și participarea la fondarea Frontului Național-Patriotic din Basarabia și Nordul Bucovinei (1972).

1939 – S-a născut Cezar Baltag

26 iulie 1939, Mălinești, Hotin/Cernăuți, Ucraina – 26 mai 1997, București

Poet, eseist și tălmăcitor modern, strălucit militant împotriva stalinismului cultural, împotriva proletcultismului, unul dintre cei mai valoroși reprezentanți ai generației resurecției lirismului. A urmat între anii 1955–1960 cursurile Facultății de Filologie de la Universitatea din București. A funcționat ca redactor la Gazeta literară, Luceafărul, Viața românească și a debutat în 1960, cu un volum de versuri ale ieșirii din trena stalinismului cultural, Comuna de aur, apoi, „decada de aur“ a volumelor sale de versuri cuprinde: Vis planetar, Răsfrângeri, Odihnă în țipăt, Șah orb, Madona din dud, Unicorn în oglindă, Dialog la mal, Euridice și umbra, Ochii tăcerii. A publicat eseuri: Paradoxul semnelor și a tradus lucrări semnate de Mircea Eliade: Istoria credințelor și ideilor religioase (3 vol.), Dicționar al religiilor.

1939 – S-a născut Gheorghe Azap

26 iulie 1939, Ticvaniu Mic, Caraș-Severin – 4 noiembrie 2014, Ticvaniu Mic

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Cu studii liceale, a exercitat diverse profesii: vopsitor, expeditor forestier, voiajor comercial, învățător suplinitor, pictor de firme, muncitor necalificat; s-a întors în satul natal în 1972. A colaborat la numeroase publicații, precum Caraș-Severinul literar și artistic, Flamura, Timpul, Luceafărul, Orizont, România literară, Semenicul, Steaua, Transilvania, Tribuna etc. Este autorul a numeroase volume de versuri, primite cu deosebită căldură, atât de critica literară, cât și de publicul larg: Maria – o caterincă zbuciumată (1975), Bocceluța cu plăpânde, Roxana, Roxana, Roxana, Ețetera, Cântece ștrengărești, Cuib’șorul nostru de nicicând, Ultimul exemplar, Vreo carte (Curriculum vitae), Tereremul ocarinei, Una sută de catrene drese-n damf de damigene. Pagini din viața mea cu popas lângă canea.

1940 – Întrevederea româno-germană de la Salzburg

În zilele de 26–27 iulie 1940, au avut loc întâlniri la nivel înalt între prim-ministrul Ion Gigurtu, ministrul de Externe și Mihail Manoilescu, pe de o parte,  Adolf Hitler, Joachim von Ribbentrop și Fabricius, de cealaltă parte, cu privire la pretențiile teritoriale ale Ungariei și Bulgariei față de România.

Această întâlnire a fost considerată preludiul Dictatului de la Viena. Guvernului român i s-a recomandat să răspundă revendicărilor Ungariei horthyste prin propuneri și negocieri directe.

1940 – S-a născut Nae Cosmescu

26 iulie 1940, București – 18 iunie 2016, Râmnicu Vâlcea

Regizor de teatru și televiziune, jurnalist și pamfletar, membru al Uniunii Cineaștilor din România și al Societății Ziariștilor din România. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București (IATC), secția Actorie, în 1963, după care și-a început activitatea la Teatrul Național al Televiziunii Române, unde a realizat: Io, Mircea Voievod, Fata care a mutat Parângul, Amurgul unui cocor, Omul cu umbrela, Muntele, Cei ce rămân mereu tineri, Sfântul Mitică Blajinul, Trei generații, Undeva, o lumină, Speranța nu moare în zori, Mihai Viteazul, Restituirea, Ziarul de dimineață, Drumul spre fericire și multe altele… A semnat regia a peste 60 de filme de teatru și lung metraje artistice de televiziune, precum și a unui mare număr de spectacole literare, muzical, coregrafice, de divertisment, telerecitaluri etc. A montat piese și la Teatrul radiofonic, a regizat peste 100 de spectacole de teatru atât pe scenele teatrelor din Capitală cât și pe scenele din țară. A fost singurul regizor de la Teatrul TV care a obținut premii internaționale. A fost distins cu numeroase titluri de laureat al festivalurilor naționale, cu numeroase premii și diplome de excelență.

O poveste cu ciuperci (Revelion 1988) • Regia artistică Nae Cosmescu. Cu: Dumitru Chesa, Dionisie Vitcu, Dan Damian și Julieta Strîmbeanu

1940 – S-a născut Monica Ghiuță

26 iulie 1940, Câmpulung Moldovenesc – 28 iulie 2019, București

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1964, la clasa George Mărutză. A jucat pe scena Teatrului Mic din București. Însumând peste 100 de roluri în teatru, film sau piese radiofonice, actrița nu a avut partituri deosebite în film, debutând in 1966 în Vremea Zapezilor, devenind cunoscută cu rolul de fată bătrână din Toamna Bobocilor (1975), interpretând roluri de plan doi, în registru dramatic. Alte filme: Doi bărbați pentru o moarte, Cu mîinile curate, Tată de duminică, Iarna bobocilor, Ștefan Luchian, Totul pentru fotbal, E pericoloso sporgersi, Începutul adevărului (Oglinda), În fiecare zi e noapte, Une mere comme on n’en fait plus, Faimosul Paparazzo, Binecuvântată fii, închisoare, Cocoșul decapitat, Carmen, Unsere große Zeit.

Ștefan Luchian (1981) • Regia Nicolae Mărgineanu. Cu: Ion Caramitru, George Constantin, Maria Ploae, Monica Ghiuță, Ovidiu Schumacher, Victor Rebengiuc, Petre Gheorghiu

1941 – Eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupația sovietică

Un comunicat militar oficial anunța, în 26 iunie, sfârșitul campaniei declanșate la 22 iunie același an, de armata română alături de cea germană. Eliberarea orașului Cetatea Albă a dat prilejul Marelui Cartier General Român să anunțe întreaga țară: „Lupta pentru dezrobirea brazdei românești de la răsărit s-a terminat. Din Carpați până la Mare suntem din nou stăpâni pe hotarele străbune”. România a pierdut pe frontul de est 24.396 de militari. Armata a 4-a a lăsat sarcina curățirii sudului Basarabiei pentru Diviziile de Grăniceri, 35, 21 și 10 Infanterie și Brigăzii 7 Cavalerie, acestea apropiindu-se în final de malul vestic al Nistrului. Totodată a fost atinsă vechea frontieră de stat, fiind marcat sfârșitul operațiunilor în Bucovina de Nord și Basarabia din anul 1941.

1942 – S-a născut Ovidiu Schumacher

26 iulie 1942, Moreni, Dâmbovița

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, promoția 1965. A fost actor la Teatrul „Bulandra” și asistent universitar la IATC, clasa Octavian Cotescu. A emigrat în anii ’90 în Germania. În prezent, este profesor de Actorie la Institutul de Artă Teatrală Athanor (Athanor Akademie) din Passau, în apropiere de München (Germania), condus de regizorul David Esrig. A jucat în filme, printre care: Brigada Diverse intră în acțiune, Felix și Otilia, Operațiunea Monstrul, Pintea, Primăvara bobocilor, Anotimpul iubirii, Bietul Ioanide, Vis de ianuarie, Tănase Scatiu etc.

Primăvara bobocilor (1985) • Regia Mircea Moldovan. Cu: Dem Rădulescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Horațiu Mălăele, Anda Onesa, Tora Vasilescu, Ovidiu Schumacher, Paul Lavric

1951 – A încetat din viață Victor Gheorghiu (24 februarie 1888 – 26 iulie 1951)

Compozitor; profesor la Conservatorul din București; a compus operă, muzică simfonică, vocal-simfonică, de cameră, vocală, a scris lucrări didactice.

1952 – S-a născut Dan Condurache

26 iulie 1952, Dorohoi

Actor de teatru, film și televiziune. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, la clasa Octavian Cotescu – Ovidiu Schumacher. Din 1975 a jucat la Teatrul Mic din București, debutul a avut loc cu spectacolele Nu suntem îngeri de Paul Ioachim și Galileo Galilei de Umberto Eco. A jucat în zeci de roluri, printre care: Spionul balcanic de Dušan Kovačević, Peer Gynt de Henrik Ibsen, Coriolan, Neguțătorul din Veneția de William Shakespeare, Pluralul englezesc de Alan Ayckbourn, Bigamul de Ray Cooney, Jacques și stăpânul său de Milan Kundera, Să-i îmbrăcăm pe cei goi de Luigi Pirandello etc. A jucat și în piese de teatru radiofonic: Troilus și Cresida, Îmblânzirea scorpiei și Romeo și Julieta de William Shakespeare, Anonimul venețian de Giuseppe Berto, Gulliver în Țara piticilor de Jonathan Swift, Manechinul sentimental de Ion Minulescu și altele, iar la televiziune, în spectacolele: Egmont de Johann Wolfgang von Goethe, Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller, Prizonier la Auschwitz de Alain Bosquet etc. .A jucat și în foarte multe filme – debutul pe marele ecran a avut loc în 1978, în filmul Urgia, urmat de Moartea unui comis-voiajor, Lumini și umbre, La capătul liniei, Urgia, Domnișoara Aurica, Trahir, Balanța, Vulpe Vânător, Stare de fapt, Prea târziu etc. Este căsătorit de peste 30 de ani, soția sa se numește Creola și au împreună doi copii: Sebastian și Irina.

Sezonul Pescărușilor (1984) • Regia Nicolae Oprițescu. Cu: Dan Condurache, Carmen Galin, Dorel Vișan, Gina Patrichi, Ana Ciontea, Marcel Iureș, George Constantin, Constantin Codrescu

1953 – S-a născut Tudorel Filimon

26 iulie 1953, București

Actor de teatru și film. În 1976 a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, secția Actorie. A jucat în special roluri de comedie, și-a cucerit popularitatea atât cu rolurile realizate pe scenă, cât mai ales cu cele din filme, cum sunt: Saltimbancii, Întoarcerea din iad, Mitică Popescu, Moara lui Călifar, Pas în doi, Secretul armei secrete, Un bulgăre de humă, Flori de gheață, Cei care plătesc cu viața, La bloc (serial TV), Fete de măritat, Nuntă mută, Poker, Ultimul corupt din România, Funeralii fericite. În 1980 a câștigat Premiul de popularitate de la Festivalul de teatru scurt desfășurat în Arrezo, Italia, iar în 1985 a primit Marele premiu la Gala tânărului actor de la Costinești.

Ultimul corupt din România (2012) • Regia Sergiu Nicolaescu. Cu: Horațiu Mălăele, Valentin Teodosiu, Vladimir Găitan, Cătălina Grama (Jojo), Ion Rițiu, George Mihăiță

1954 – A încetat din viață Marius Sturza (26 august 1876 – 26 iulie 1954)

Medic; profesor de Balneologie la universitățile din Cluj și din București; a inițiat în România învățământul și studiul complex al balneologiei, hidroterapiei, fizioterapiei și climatologiei medicale; membru de onoare al Academiei Române.

1956 – A fost înființată Agenția Internațională pentru Energie Atomică, AIEA

Organizație internațională creată la 26 iulie 1956, sub egida ONU, cu sediul la Viena, care are ca principală sarcină să contribuie la dezvoltarea și folosirea practică a energiei atomice în scopuri pașnice și la dezvoltarea cercetărilor științifice în acest domeniu. Statutul AIEA a fost adoptat la Conferinţa internaţională sub egida ONU desfăşurată în perioada 23–26 octombrie 1956. AIEA acționează ca punct focal global pentru cooperarea internațională în domeniul nuclear, asistând statele membre în planificarea și utilizarea științei și tehnologiei nucleare în scopuri pașnice și facilitând transferul de tehnologii pentru susținerea dezvoltării economice și sociale a statelor membre. România a devenit stat membru al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică din aprilie 1957.

1961 – A încetat din viață Al. Tudor-Miu (Alexandru Tudor-Miu; 25 februarie 1901 – 26 iulie 1961)

Profesor, poet și scriitor suprarealist.

1962 – S-a născut Liviu Giurgian

26 iulie 1962 – 12 iulie 2017

Atlet, specializat în probele de garduri. Specialist în probele de 60 mg și 110 mg, a participat la patru ediții ale campionatelor mondiale de atletism și la mai multe ediții ale campionatelor europene. Cel mai bun rezultat al său a fost locul 5 ocupat la Campionatele Europene indoor Madrid 1986. După ce a renunțat la activitatea competițională, s-a dedicat muncii de antrenor. S-a stabilit în Germania din anii 90.

1967 – A încetat din viață Alexandru Cișman (18 august 1897 – 26 iulie 1967)

Fizician, profesor universitar; membru corespondent al Academiei de Științe din România, membru corespondent al Academiei Române.

1968 – A încetat din viață Alexandra Feraru (29 august 1887 – 26 iulie 1968)

Soprană, membră fondatoare a Operei Române din București.

1971 – A încetat din viață Theofil Sauciuc-Săveanu (21 octombrie 1884 – 26 iulie 1971)

Istoric al antichității greco-romane, epigrafist; a dat la iveală, în urma unor ample săpături arheologice, ruinele orașului Callatis; om politic țărănist, deputat, senator, ministru; membru corespondent al Academiei Române.

1976 – A încetat din viață Dominic Stanca (31 ianuarie 1926 – 26 iulie 1976)

Actor, autor, dramaturg, poet și traducător.

1977 – S-a născut Izabela Bostan

Izabela Moldovan; 26 iulie 1977

Actriță și regizoare de film documentar, coregrafă de teatru și film și lector universitar. A făcut gimnastică la școala de la Deva de la vârsta de 7 ani (1984–1990). A debutat în film cu rolul din Campioana, regizat de Elisabeta Bostan care, după terminarea filmărilor, a adoptat-o. A absolvit Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” din București cu atestat de balerină (1994), și UNATC „I.L. Caragiale” în 2000, Master la UNATC în 2003. A obținut titlul de Doctor în Artă teatrală în 2011, cu teza Valențele filmului muzical american. Este conferențiar universitar la UNATC „I.L. Caragiale” la catedra de Mișcare scenică și Dans pentru actori. A regizat mai multe documentare și scurtmetraje împreună cu Florin Kevorkian, cu care a fost căsătorită, având împreună două fiice. Este membră UCIN din 2007, membră fondatoare a Asociației Ecumenice Signis România, din 2002.

Campioana (film româno-canadian, 1991) fragment • Regia Elisabeta Bostan. Cu: Izabela Moldovan, Mircea Diaconu, Carmen Galin, George Mihăiță, Luminița Gheorghiu, Alina Izvoranu, Maria Ploae, Ileana Stana Ionescu

1979 – S-a inaugurat pasajul rutier Bucur-Obor din București

A fost amplasat la intersecția a patru mari artere rutiere din București: Șoseaua Ștefan cel Mare, Șoseaua Mihai Bravu, Calea Moșilor și Șoseaua Colentina, fiind poziționat aproape perpendicular pe acestea două din urmă. A avut inițial câte 2 benzi rutiere pentru fiecare sens și linie de tramvai dublă. Pe aici trecea linia de tramvai 26.

Ulterior, odată cu construirea liniei de metrou Gara de Nord–Dristor 2, cele 2 stații de tramvai au fost desființate, linia de tramvai a fost mutată la suprafață, iar în locul acestora, în subteran, a fost construită stația de metrou Obor.

1979 – A încetat din viață Neculai Macarovici (12 aprilie 1902 – 26 iulie 1979)

Geolog și paleontolog; profesor la Universitatea din Iași; membru corespondent al Academiei Române.

1991 – Legea siguranței naționale a României

Odată cu promulgarea Legii nr. 51/29 iulie 1991 privind siguranța națională a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 163 din 7 august 1991, au fost definite organele de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale: Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, precum și Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne și Ministerul Justiției, prin structuri interne specializate, activitatea pentru realizarea siguranței naționale fiind organizată și coordonată de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării.

1993 – A încetat din viață Nell Cobar (31 decembrie 1915 – 26 iulie 1993)

Regizor de filme de animație și caricaturist; creatorul popularului personaj de desene animate Mihaela.

1995 – A încetat din viață Constantin Anastasatu (2 septembrie 1917 – 26 iulie 1995)

Medic ftiziolog; membru titular al Academiei de Științe medicale și președinte al Societății de Pneumologie și Ftiziologie; membru titular al Academiei Române.

2003 – A încetat din viață Victor Gaga (13 februarie 1930 – 26 iulie 2003)

Sculptor în lemn; autor de lucrări monumentale.

2006 – A încetat din viață Bani Ghica (Prințul Șerban Ghica; 25 martie 1919 – 26 iulie 2006)

Om politic țărănist; deținut politic al regimului comunist; președinte al Federației Române de Rugby.

2017 – A încetat din viață Octavian Barbosa (20 martie 1927 – 26 iulie 2017)

Istoric și critic de artă, eseist și poet; autorul primului Dicționar al artiștilor români contemporani.

2018 – A încetat din viață Constantin Oprișiu (17 februarie 1940 – 26 iulie 2018)

Jurnalist de radio, fost realizator la Radiojurnalul Radio România Actualități.

2021 – A încetat din viață Lidia Bejenaru (3 mai 1953 – 26 iulie 2021)

Interpretă de muzică populară din Republica Moldova; soția dirijorului Nicolae Botgros.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită