26 Noiembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: A fost inaugurat primul gimnaziu din Galați – Colegiul Național „Vasile Alecsandri”

 

1587 – Bătălia de la Țuțora

O legendă versificată a evenimentelor istorice legate de Țuțora de pe Prut a fost prezentată de Dimitrie Bolintineanu, probabil lupta lui Petru Șchiopul, domn al Moldovei, cu un pretendent la tron, Ioan sau Ivan: „Războiul lui Pătru Vodă, când s-au bătut la Țuțora cu niște cazaci ce venise cu un domnișor, ce-i zicea Ivan, 7096 [1587], Noemvrie 23.” Acesta, însoțit de 3.000 de cazaci, a pătruns pe teritoriul Țării Moldovei, îndreptându-se spre cetatea de scaun, cu intenția de a-i lua tronul lui Petru Șchiopul. Oștirea pretendentului Ioan a fost întâmpinată de cea a lui Petru Vodă, la Țuțora, unde, între 23–26 noiembrie 1587, s-a desfășurat o bătălie sângeroasă, încheiată cu victoria lui Petru Șchiopul, care primise sprijin armat din partea beiului de Silistra. Rămășițele oastei căzăcești, urmărite cu furie de cetele moldovene, au fost lichidate, doar un număr foarte redus dintre cazaci reușind să scape dincolo de hotarul Moldovei – „până la apa Cerimușului, de s-au tras în țara lor, puțini întregi, ci mai toți răniți și pedestriți”.

1643 – Tratatul de alianță antihabsburgic de la Alba Iulia

A fost încheiat la 16/26 noiembrie 1643 între Transilvania, Suedia și Franța. Condițiile lui Rakoczi, principele Transilvaniei, de a i se acorda un ajutor anual de 150.000 de ducați și cheltuiala întreținerii unui corp de oștire de 2.000 de oameni, ca subsidii pentru întreținerea armatei în vederea luptei împotriva Imperiului habsburgic, au fost acceptate.

1784 – Răscoala țărănească condusă de Horea, Cloșca și Crișan:

Căpitanul Richard, staționat cu trupele sale la Zlatna, plănuia să îl prindă pe Horea, considerând că astfel poate pune capăt răscoalei. Împreună cu protopopul român din Abrud s-a înțeles ca satele să îl prindă pe Horea și Cloșca, cu ajutorul preoților și credincioșilor care erau de partea protopopului. Căpitanul i-a scris lui Horea în limba română să vină împreună cu Cloșca la Câmpeni pe data de 30 noiembrie pentru a preda locotenentului Hoffman plângerile sale, în prezența protopopului, care servea drept momeală, Horea trebuind să creadă că acesta constituia garanția că nu va fi capturat. Planul însă a eșuat. În aceeași noapte o ceată de țărani înarmați din Mogoș a vrut să atace mica garnizoană din Lupșa, formată dintr-un caporal și patru husari secui, dar au fost opriți de proprii lor juzi. Garnizoana s-a retras la Baia de Arieș, ducând un prizonier luat din rândul românilor. În zilele următoare, căpitanul Richard a trimis patrule la Baia de Arieș, Mogoș, Ponor și Lupșa. La Baia de Arieș a trimis o garnizoană de zece soldați din Regimentul Orosz, conduși de un ofițer. A cerut întăriri mai multe sute de soldați, considerând că nu are suficiente forțe la dispoziție.

1818 – S-a născut Silvestru Morariu Andrievici

Samuil Morariu; 26 noiembrie 1818, Mitocu Dragomirnei, Suceava – 12 aprilie 1895, Cernăuți

Cleric ortodox, care a avut rangul de arhiepiscop. După liceu și studii ulterioare ale teologiei ortodoxe grecești în Cernăuți, a fost numit preot în Ceahor (Cernăuți). A fost în timp consistoriu arhiepiscopal și profesor de muzică la Seminarul diecezan și Școala pentru cântăreți bisericești din Cernăuți, mitropolit vicar, administrator al Bucovinei. A fost deputat ales în Camera Reprezentanților a Reichsratului austriac (1870–1880). În anul 1874, cu ocazia ridicării în rangul de arhimandrit onorific, sau în 1877, cu ocazia ridicării în treapta de arhimandrit propriu zis, și-a luat numele de Silvestru. La 12 martie 1880 a fost numit prin decretul împăratului Franz Joseph Arhiepiscop de Cernăuți și Mitropolit al Bucovinei și Dalmației. Slujba de sfințire a avut loc în 16 aprilie 1880 în Biserica Sf. Treime din Viena. În calitatea sa de demnitar spiritual înalt, a devenit membru în Herrenhaus (Camera superioară a Reichsratului Imperiului Austriac), „pe viață”. În acel timp, el și Alexandru Baron Wassilko de Serecki au fost singurii reprezentanți al Ducatului Bucovinei în acest organ. A fost membru fondator al societății Concordia, sub influența sa a fost înființată asociația de muzică Armonia, iar apoi uniunea literară a studenților ortodocși de teologie, Academia ortodoxă. A lăsat o multitudine de lucrări, dintre care: Carte de cetire sau Legendariu românesc pentru întâa clasă a școalelor poporene, Metodica și calculăciunii cu cifre, Metodica calculăciunii în cap, Aritmetica pentru școalele sătești, Învățătura dogmatică generală, Învățătura morală, Cuvântări bisericești pe toate duminicile și sărbătorile de peste an, Psaltichia bisericeasă așezată în note muzicale etc.

1826 – S-a născut Alexandru Roman

26 noiembrie 1826, Aușeu, Bihor – 15/27 septembrie 1897, Sebeș, Alba

Om politic transilvănean, îndrumător cultural, publicist, membru fondator al Academiei Române (1866), unul dintre primii profesori români care au ținut prelegeri și au predat în limba română în Transilvania. A studiat la Universitatea din Viena Filosofia, Matematica și Teologia. A fost profesor la gimnaziul românesc „Samuil Vulcan” din Beiuș, profesor titular de Limba română la Academia de Drept din Oradea, iar între 1862–1867, profesor de Limba română la Universitatea din Budapesta. S-a numărat printre organizatorii Societății de Lectură a Junimei Române Studioase (1851) și ai Societății „Petru Maior” (1862). A fost redactor al gazetelor Concordia (înființată la Budapesta în 1861, în colaborare cu Sigismund Pap) și Federațiunea (1868–1876), înființat tot de el, la Budapesta. A suferit multe persecuții politice din partea autorităților maghiare fiindcă a apărat deschis cauza românilor transilvani, în Ungaria dualismului austro-ungar (1867–1918). În paginile acestor reviste el a publicat articole deosebit de virulente care i-au atras numeroase procese de presă și care au culminat cu Pronunciamentul de la Blaj din 1868, articol pentru care a fost condamnat la un an de închisoare (în închisoarea ungară din Vaț, grațiat în 1870). A fost deputat în Parlamentul de la Budapesta (1865–1888), în care s-a pronunțat pentru drepturile românilor din Transilvania.

1834 – S-a născut Nicolae Predescu

26 noiembrie 1834, București – 26 aprilie 1906, București

Prozator și eseist. A studiat la Facultatea de Drept din Paris (1855–1859), devenind Doctor în Drept tot la Paris în 1861. A fost consilier la înalta Curte de Casație. Iubitor de călătorii și arte frumoase, a vizitat muzee celebre din Paris, Munchen, Dresda, Veneția etc. A colaborat la Resboiul, Trompeta Carpaților etc. A publicat la Paris, în limba franceză, romanul de debut, Le Comte de Walneg (1862). Spre sfârșitul vieții i-a apărut, la București, un amplu volum de eseuri, Poeți și artiști, urmat de Păgânul și creștina.

1846 – Franz Liszt a început o serie de concerte la Cluj

Concertele lui Franz Liszt la Cluj au avut loc în 26 și 29 noiembrie, apoi în 3 și 6 decembrie. Repertoriul a fost alcătuit din următoarele piese: Andante din opera Lucia di Lamermoor de Donizetti, Fantezie pe teme din opera Norma de Bellini, Ave Maria de Schubert–Liszt, Regelele ielelor de Schubert–Liszt, Variațiuni de concert pe teme din opera Puritanii (Bellini–Liszt), Hexameron, Melodii ungurești (Liszt).

Schubert-Liszt – Ave Maria • Valentina Lisitsa

1853 – Mitropolia Română Unită de la Blaj

La 26 noiembrie 1853, prin bula Ecclesiam Christi ex omni lingua, papa Pius al IX-lea a ridicat Episcopia Română Unită de Făgăraș și Alba Iulia la rangul de mitropolie, cu Episcopia de Oradea drept sufragană. Astfel Biserica Română Unită cu Roma a devenit provincie bisericească de sine stătătoare, subordonată direct Sfântului Scaun, ieșind deci de sub jurisdicția arhiepiscopului primat al Ungariei. Tot atunci au fost înființate două episcopii noi, cea de Lugoj și cea de Gherla, care au fost subordonate ierarhic (ca episcopii sufragane) Mitropoliei de Alba Iulia și Făgăraș, cu sediul la Blaj. Primul mitropolit al Blajului a fost Alexandru Șterca Șuluțiu.

1867 – A fost inaugurat primul gimnaziu din Galați

Inițiatorul înființării la Galați a locașului de învățământ a fost cărturarul V.A. Urechia, secretar general la Ministerul Cultelor și al Instrucției Publice; prin inspirația și la stăruințele acestuia, și pentru a se conforma dispozițiilor Legii învățământului din 1864, care prevedea înființarea măcar a unui gimnaziu în fiecare capitală de județ, Dimitrie Gusti – ministrul Cultelor, a decis înființarea, pentru început, a unui gimnaziu cu patru clase. „Prin eforturile comune ale prefectului Al. Lupașcu, ale primarului P.S. Sgrumalla și ale cadrelor didactice din oraș (de la școlile primare și de la scoala comercială), s-a reușit, în cele din urmă, rezolvarea dificilelor probleme de organizare. Prin decretul ministerial nr. 12.043/XI 1867, a fost numit director și profesor al gimnaziului, ardeleanul Ion Cetățeanu, care, ajutat de alți doi profesori transferați la Galați, a pregătit deschiderea cursurilor […]”. Inaugurarea a avut loc în ziua de 26 noiembrie (duminică). Pentru început, gimnaziul a avut 6 elevi, conform registrelor gimnaziului. Cursurile au început chiar de a doua zi, 27 noiembrie. În prezent, este actualul Colegiu Național „Vasile Alecsandri”.  

1872 – A încetat din viață Pavel Kiseleff (Pavel Dmitrievici Kiseliov; 8/19 ianuarie 1788, Moscova, Imperiul Rus – 26 noiembrie 1872, Paris, Franța)

Unul dintre cei mai străluciți generali reformatori ruși, în timpul domniei țarului Nicolae I al Rusiei; guvernator al Principatelor Române (1829–1834)

1874 – Parlamentul maghiar a votat Legea electorală

Despre Legea electorală nr. 33/1874 publicistul și omul politic Eugen Brote afirma: „ea continuă a măsura dreptul electoral cu două măsuri”. Într-adevăr, conform legislației, dreptul de vot era acordat în mod diferit în comitatele din Transilvania față de cele din restul Ungariei dualiste – pentru a beneficia de dreptul de vot, românii ardeleni trebuiau să dispună de un venit minim net de 84 de florini de pe urma proprietăților funciare pe care le dețineau, sumă stabilită de autoritățile cadastrale maghiare, în timp ce conaționalii lor din Banat, Crișana, Sătmar și Maramureș trebuiau să dețină o suprafață de teren echivalentă cu un sfert de sesie urbarială pentru a dobândi drepturi electorale. Aceste procentaje excludeau efectiv întreaga țărănime și clasa muncitoare din viața politică. Procentajul persoanelor cu venituri mici era mai ridicat în rândul etniilor ne-maghiare, cu excepția germanilor care erau în general mai înstăriți. Legea a rămas valabilă până în 1918.

Mai mult: Legislația electorală din Ungaria dualistă, „o confuzie precum Turnul Babel” de  Ovidiu Emil Iudean [Historia]

1875 – S-a născut Ioan Adam

26 noiembrie 1875, Muntenii de Sus, Vaslui – 18 mai 1911, Iași

Scriitor asociat cu semănătorismul; profesor de Limba română; magistrat. A absolvit Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, ulterior fiind învățător la Școala Cursești, comuna Ivănești. A înființat, în 1897, împreună cu Mihai Pastia, prima bibliotecă sătească din județul Vaslui. În 1902 a plecat la Bruxelles cu o bursă de studii și a obținut titlul de Doctor în Științe Juridice, urmând și cursurile Institutului Hautes Études din Paris. Revenit în țară, a fost, pe rând, profesor de Limba română la Constanța, magistrat la Călărași și Tulcea și secretar al primăriei din Constanța. A debutat în 1895 cu poeme în proză și povestiri la Adevărul ilustrat și Vatra. A colaborat la Sămănătorul, Viața, Neamul românesc, Floare albastră, Luceafărul, Viața literară și artistică etc. Volumele sale s-au bucurat de atenția criticilor, precum Nicolae Iorga, George Călinescu, Constantin Ciopraga, Ion Vulcan, Ion Bianu etc. Din volumele sale: Flori de câmp, Leagănul viselor, Pe Dunăre, Constanța pitorească cu împrejurimile ei, Voia mării, Vorbe de clacă, Învingătorul, Glume și pilde țărănești, Rătăcire, Sybaris etc.

1891 – A căzut Guvernul Ion Emanoil Florescu (2)

Consiliu de miniștri al Partidului Liberal Conservator prezidat de generalul Ion Emanoil Florescu, care a guvernat în perioada 21 februarie–26 noiembrie 1891. Divergențele dintre catargiști și vernescani au dus la destrămarea PLC și criză guvernamentală, așa că prim-ministrul și-a depus mandatul.

1891 – Societatea Filatelică Română

În aprilie 1891 s-a constituit la București, cu titlu provizoriu, Societatea Română de Timbrologie, având președinte pe deputatul Dimitrie C. Butculescu. În noiembrie, Societatea Română de Timbrologie s-a organizat definitiv, alegând Comitetul de administrație, iar în ședința din 26 noiembrie/10 decembrie, și-a schimbat denumirea în Societatea Filatelică Română, prilej cu care s-a adoptat Statutul de funcționare, „în scopul de a oferi timbrofililor din România, un centru de întalnire și a-și concentra forțele”.

1892 – S-a născut Valeriu Bologa

Valeriu Lucian Bologa; 26 noiembrie 1892, Brașov – 30 octombrie 1971, Cluj

Medic, istoric al medicinii, fondator al școlii de Istoria medicinii din Cluj. A studiat Științele naturale la Jena în anul 1914, apoi Medicina la Jena, Innsbruck și Cluj. A fost, succesiv, asistent, doctor, docent, profesor titular la catedra de istoria medicinii din Cluj. A cercetat istoria medicinii românești și universale, a scris lucrări despre istoria medicinii românești din secolele XIX–XX, despre medicina românească din Transilvania în secolele XVIII–XIX, medicina în Dacia și în perioada prefeudală. A fost președinte al Societății internaționale de istoria medicinii, membru în mai multe societăți și academii din România și străinătate. A fost secretar de redacție al publicației Cultura, a condus Biblioteca de istoria medicinii, și a întemeiat colecția muzeală de istorie a medicinii și farmaciei, între anii 1926–1946, ambele aflate în Cluj. A fost laureat al Academiei Naționale de Medicină din Paris (1971).

1893 – S-a născut Vasile Gherasim

26 noiembrie 1893, Marginea, Suceava – 10 februarie 1933

Filosof, poet, istoric literar, profesor; președinte al Ligii Culturale din Cernăuți. S-a format la gimnaziul greco-ortodox din Suceava, absolvit în 1914, apoi a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din Viena (1915–1918), scriind aici primele sale nuvele, pe care le va publica mai târziu. A fost bibliotecar al Universității din Cernăuți, profesor de Filosofie la Liceul „Aron Pumnul”, la Școala Normală de băieți și la Liceul nr. 4. A devenit profesor titular la catedra de Istoria filosofiei în 1932. Mentor al lui Lucian Blaga, și ca poet, și ca filosof, a lăsat scrierile: Eminescu în serviciul școalei, Eminescu ca optimist, În satul Eminovicenilor, Eminescu la Viena, Familia Eminovici, George Drogli, Iarăși originea lui Eminescu, Influența lui Schopenhauer asupra lui Eminescu, Ipoteștii lui Eminescu, Mihai Eminescu și Eminescu – Luceafărul.

1893 – S-a născut Nicolae Bălțățeanu

26 noiembrie 1893, Drobeta Turnu Severin, Mehedinți – 27 februarie 1956, București

Actor și pedagog. La îndemnul mamei, s-a îndreptat către teatru, de care era atras irezistibil. Era funcționar la Banca Românească și s-a înscris la Academia de Muzică și Artă Dramatică – conservator particular condus de Th.M. Stoenescu. La un spectacol a fost remarcat de către profesorul și marele actor Ion Livescu, care l-a sfătuit să treacă la Conservatorul de stat, fiind repartizat la clasa lui Ion Livescu. În 1916 a absolvit cu piesa Femeia îndărătnică de Shakespeare. A debutat în 1917 pe scenele teatrelor particulare, iar din 1918 până la sfârșitul vieții a jucat pe scena Teatrului Național din București. În îndelungata și fructuoasa lui carieră a interpretat o diversitate de roluri într-un număr impresionant de piese: Sfânta Ioana de George Bernard Shaw, Judita și Holofern de Hebbal, Primejdia de Pierre Fraudaine, Frământări de Mircea Ștefănescu, Secretul lui Polichinelle de Pierre Wolf, Învierea de Tolstoi, Phedra de Racine, Lorenzzaccio de Alfred de Musset, Marele duhovnic de Victor Eftimiu, Femeia de piatră de Pierre Fondaie, Iuliu Cezar de Shakespeare, Elisabeta – Regina Angliei de Ferdinand Bruckner, Scandalul de H. Bataille, Ovidiu de Nicolae Iorga, Gaițele de Alexandru Kirițescu, Unchiul Vania și Trei surori de Cehov etc. A apărut și în filmul Ciuleandra (1930).

Nicolae Bălțățeanu în Hagi-Tudose Teatru radiofonic, Regia Ion Șahighian (1951) – fragment

1896 – S-a născut Dumitru Murărașu

26 noiembrie 1896, Botoșani – 19 octombrie 1984, București

Istoric literar, editor și traducător. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, licențiat în Franceză și Română în 1921 și a devenit Doctor în Litere cu teza Naționalismul lui Eminescu (1932). A fost profesor la Liceul din Reghin, asistent la Facultatea de Litere a Universității din București. A primit o bursă la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses. La revenirea în țară, în 1930, a continuat cariera la catedră: profesor la Liceul „Aurel Vlaicu”, conferențiar la Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu”, profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale, după 1947 fiind îndepărtat din învățământ. În paralel cu activitatea didactică a desfășurat o bogată activitate publicistică și redacțională de istoric literar, traducător, îngrijitor de ediții și prefațator ca fost redactor la Revista Societății Tinerimea Română, colaborând la reviste literare și culturale: Ateneu, Azi, Cronica, Familia, Luceafărul, Revista tineretului, România literară, Steaua etc. Din opera sa: La poésie néo-latine et la Renaissance des lettres antiques en France, Mărturii în legătură cu originea lui M. Eminescu, O ediție definitivă a lui Eminescu în anul 1933, Istoria literaturii române, Scriitori și prefacerile politice și sociale de la noi în sec. al XIX-lea etc.

1901 – S-a născut Mihail Drumeș

Mihail V. Dumitrescu; 26 noiembrie 1901, Ohrida, Imperiul Otoman – 7 februarie 1982, București

Dramaturg, nuvelist, realizator de proză scurtă și romancier, foarte popular în perioada interbelică, membru al Societății Scriitorilor Români, și al Societății Autorilor Dramatici, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită în 1928. O vreme a fost profesor de liceu, a trecut apoi în învățământul superior. A debutat la revista Flamura în 1922, iar debutul editorial a fost cu volumul de nuvele și schițe Capcana (1927). A fost cronicar dramatic la ziarul Rampa din București pentru Teatrul Național din Craiova. În 1930 a publicat, în foileton, în ziarul Dimineața, primul său roman, Sfântul Părere, apărut în același an și la Editura Cartea românească. Prima sa piesă de teatru, Ioana d’Arc, a fost înscrisă mai târziu în repertoriul Naționalului clujean. Din opera sa: Invitație la vals, Scrisoarea de dragoste, Elevul Dima dintr-a șaptea, Se revarsă apele, Arde Prahova.

Mihail Drumeș – Elevul Dima dintr-a șaptea Teatru radiofonic • Vlad Zamfirescu, Medeea Marinescu, Marius Stănescu, Silviu Biris, Vlad Ivanov, Marius Rizea etc.

1909 – Premiera piesei Viforul

Este a doua parte a Trilogiei Moldovei de Barbu Ștefănescu Delavrancea, care mai conține piesele de teatru Apus de soare (1909) și Luceafărul (1910); prezintă trei ani (1524–1527) din istoria Moldovei. Premiera a avut loc, la Teatrul Național din București, cu Petre Liciu, Constantin Nottara, Ion Petrescu, Ion Brezeanu, Zaharia Bârsan, Tina Barbu, Olimpia Bârsan.

Barbu Stefanescu-Delavrancea – Viforul Teatru radiofonic • Ion Caramitru, Irina Petrescu, Leopoldina Bălănuţă, George Constantin, Mircea Albulescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Ion Pavlescu, Matei Alexandru, Violeta Andrei, Adrian Pintea etc.

1909 – S-a născut Eugen Ionescu

26 noiembrie 1909, Slatina – 28 martie 1994, Paris

Dramaturg, eseist, poet, considerat un clasic al literaturii absurdului, membru (din 1970) al Academiei Franceze, membru post-mortem (din 2009) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Litere din București, obținând licența pentru Limba franceză. Terminând cursurile universitare în 1934, a fost numit profesor de Limba franceză la Cernavodă, apoi la București. În 1936 s-a căsătorit cu Rodica Burileanu, iar în 1938 a plecat la Paris ca bursier și a lucrat ca atașat cultural al guvernului Antonescu pe lângă guvernul de la Vichy. Tot acolo și-a scris teza de doctorat, Tema morții și a păcatului în poezia franceză, pe care nu a susținut-o. S-a stabilit definitiv în Franța din 1939. A debutat în limba română, cu poezii, articole de critică literară în revista Bilete de papagal și editorial cu volumul de versuri Elegii pentru ființe mici. Cele mai de seamă scrieri în limba română rămân eseurile critice, reunite în volumul intitulat Nu!, premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu pentru scriitori tineri needitați. Prima sa piesă de teatru, La Cantatrice Chauve (Cântăreața cheală) a fost reprezentată la 11 mai 1950 la Théatre de la Huchette în regia lui Nicholas Bataille. Alte piese de teatru: Scaunele, Rinocerii.

Cântăreața cheală Teatru radiofonic

1912 – S-a născut Ioan Comșa

13/26 noiembrie 1912, București – noiembrie 2006

Scriitor, traducător, cercetător al relațiilor istorice și culturale româno-americane. A urmat Facultatea de Științe Juridice, fiind licențiat în 1933. A absolvit apoi Pitman’s College London (1938). Între 1935–1947, a făcut parte din Baroul de Ilfov, pe lângă avocatul Sașa Roman, în paralel, a fost secretar al Biroului de consultanță juridică al Legației Britanice și redactor-șef al revistei Romanian Press Review pentru Misiunea Militară și Politică Americană. Sub regimul comunist, a fost exclus din orice post public. Timp de câțiva ani nu și-a găsit un serviciu, pentru scurte perioade fiind lucrător la Cooperativa Micii muncitori metalurgiști. Abia după 1956, a fost angajat la editurile Medicală, ESPLA și apoi Minerva. A avut multiple colaborări (fără drept de semnătură). În 1968 a fost primit membru titular în Uniunea Scriitorilor. A întocmit lucrări de istoriografie culturală, printre care Bibliografia selectivă a traducerilor din literatura SUA, studii și comunicări, prefețe și note, publicate în Secolul XX și România literară, altele rămase în manuscris. După 1989, a tradus Diplomatul american Caroll Spence și românii în 1857. Din 1996 a fost comisar reprezentant al României la Centrul Cultural Român din New York, timp de un deceniu a îndeplinit funcția de secretar general al Asociației Amicii Statelor Unite. A fost unul dintre cei mai apropiați prieteni ai lui Mihail Sebastian, deseori evocat în celebrul Jurnal al acestuia.

1914 – S-a născut Liviu Constantinescu

26 noiembrie 1914, Ighișdorful român-Bârghiș, Sibiu – 29 noiembrie 1997, Saint-Louis, Alsacia

Geofizician, profesor universitar, cercetător, membru titular (din 1990) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Științe din București, Secția de Fizică, fiind licențiat în Științe Fizico-Chimice în 1935. A lucrat ca asistent universitar în Laboratorul de Acustică și Optică al Facultății de Științe și a susținut doctoratul, sub îndrumarea profesorului Eugen Bădărău cu teza Potențiale distruptive în vapori de hidrocarburi (1941). A fost trimis pe frontul de Est, a scăpat de încercuirea de la cotul Donului datorită unei permisii norocoase. După reforma învățământului, a fost succesiv conferențiar, profesor, profesor șef de catedră la Catedra de Geofizică, inițial la Institutul de Mine, apoi la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie și în fine la Universitatea din București unde a predat cursuri de Geomagnetism și prospecțiuni magnetice, Gravimetrie și prospecțiuni gravimetrice, Seismologie și radiometrie. Pensionat prematur pentru refuzul de a se înscrie în partidul comunist, a revenit din retragerea forțată de 15 ani după răsturnarea dictaturii comuniste. Ales președinte al Secției de Științe Geonomice, s-a angajat în renașterea Academiei Române și a geofizicii românești. A fost președinte al Comitetului Național Român de Geodezie și Geofizică și al Societății Române de Geofizică. Este considerat, împreună cu Sabba S. Ștefănescu, drept fondator al școlii române de geofizică.

1925 – S-a născut Ion Omescu

26 noiembrie 1925, Arad – 14 august 2000, Paris

Actor, dramaturg, poet, prozatorl, eseist, traducător și teoretician al teatrului. A absolvit în 1948 Conservatorul de Artă Dramatică din București, s-a angajat la teatrul Comedia și în scurt timp, la Teatrul Național din București. După instaurarea regimului comunist, a încercat să fugă în Occident, împreună cu regizorul Mircea Marosin, a fost prins și a primit o condamnare de 6 ani. Ieșit din detenție, s-a întors la meseria sa de actor, fiind angajat la Teatrul Național din Iași. După revoluția ungară din 1956, a fost din nou arestat, după ce Securitatea a descoperit asupra sa manuscrisul unei cărți în care descria ororile de la Canal. A fost deținut în lagărele din bălțile Dunării (Salcia, Balta Brăilei, Stoenești). S-a remarcat printre deținuți ca un foarte bun orator și profesor de limbi străine. A fost eliberat în 1964 în urma amnistiei generale. A reluat actoria, interpretând personaje ca Romeo, Franz Moor, Oreste, Thomas Becket. A scris scenariul filmului Pentru că se iubesc, realizat în regia lui Mihai Iacob. A început să scrie, în numai doi ani publicând un volum de piese istorice și un volum de versuri, Filtru. În 1972, în calitate de exeget al operei lui Shakespeare, a fost invitat la o reuniune internațională la Stratford-on-Avon. Nu mai revenit în România, s-a stabilit în Franța, la Paris. A predat artă dramatică la Conservatorul de la Maastricht, a fondat La Compagnie de théâtre Ion Omesco, cu care a pus în scenă piese de Michel de Ghelderode, August Strindberg și Sławomir Mrożek la Paris.

Pentru că se iubesc (1972) • Emmerich Schäffer, Ilinca Tomoroveanu, Alexandru Repan, Cornel Patrichi, Ileana Popovici, Geo Barton, George Demetru

1925 – S-a născut George Alexe

26 noiembrie 1925, Smârdan–Brădeanu, Buzău – 25 ianuarie 2013, New York

Teolog, scriitor, eseist, filosof, A studiat la Seminarul teologic „Chesarie Episcopul” din Buzău și la Facultatea de Teologie din București (1945–1949), continuând cu cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din București, specialitatea Teologie fundamentală și Istoria religiilor (1954). A lucrat la Sectorul cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor, în redacția revistelor Patriarhiei și la Biblioteca Sfântului Sinod, apoi la Sectorul Relații bisericești externe al Sf. Sinod. După 1969 a activat în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America și Canada. Aici a redactat și editat revistele Vestitorul Român Canadian, Comuniunea Românească, revista și calendarul Credința, ziarul American Romanian News. A fost membru al Asociației naționale a scriitorilor profesioniști din America. A înființat, împreuna cu soția sa, Societatea corală și culturală România din Detroit, Michigan (1971), care a prezentat peste o sută de concerte de colinde și de muzică bisericească bizantină și populară româneasă, însoțite de conferințe pe teme istorice și de spiritualitate sau expoziții de artă decorativă românească etc. A fost un ziarist de talent și critic literar, poet de mare vibrație și sensibilitate patriotică, muzician pasionat (compoziții și interpretare, psaltichist irevocabil îndrăgostit de muzica bizantină bisericească), editor de reviste academice și de cultură, credincios adânc înrădăcinat în tradiția și spiritualitatea creștină a neamului nostru.

1926 – S-a născut Tudor Opriș

26 noiembrie 1926, București – 23 ianuarie 2015, București

Poet, eseist, istoric, memorialist, traducător, critic și istoric literar, profesor în învățământul preuniversitar, animator și cultivator de tinere talente literare. A urmat Facultatea de Litere din București, unde a fost șef de promoție, apoi a obținut titlul de Doctor în Filologie cu Summa cum laude. A profesat peste 50 de ani în București la Colegiile Naționale „Mihai Eminescu” și „Gheorghe Lazăr”. Atras de literatură din adolescență, a început să colaboreze la periodice din 1943, semnând versuri și cronici în ziarul Presa din Câmpulung-Muscel și în revista școlară Poesis a Colegiului Național „N. Filipescu”, redactată de el însuși. Ca student, a fost angajat de G. Călinescu în redacția ziarului Națiunea, spre a se ocupa de pagina literară. Abia în 1985 i-a apărut un volum de poezii, Omul cu iubirile, după ce, în 1962, văzuse lumina o carte pentru copii, Minuni ce nu mai sunt minuni. Alte scrieri: Vis de zidar, Versuri alese, Pietre la templul adevărului, De dragoste, Zborul cărăbușului, Istoria debutului literar al scriitorilor români în timpul școlii (1820-2000), Învățământul românesc încotro? (2 vol.), Întâmplări și oameni, Sonetele iubirii eterne etc.

1928 – S-a născut Stelian Olariu

26 noiembrie 1928, Parța, Timiș – 29 ianuarie 2017, București

Dirijor de cor. A fost student al Conservatorului de Stat din Timișoara, unde a avut profesori mari personalități din viața muzicală: Sabin Drăgoi, Nicolae Ursu, Vasile Ijac, Liviu Rusu, Ion Țiculescu. A studiat apoi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” Pedagogie și Dirijat coral cu alte mari nume: Ion Dumitrescu, Theodor Rogalski, Nicolae Buicliu, Zeno Vancea, Tudor Ciortea, Ion D. Vicol. După absolvire, în 1952 a fost angajat dirijor și a înființat Corul de copii al Palatului Copiilor din București, pe care l-a condus până în 1966, activând cu acest cor și în cadrul Filarmonicii „George Enescu”, desfășurând o activitate concertistică amplă la București, Iași, Cluj, Timișoara, Craiova, Sibiu, Brașov, Târgu-Mureș, Bacău, Constanța. În 1956 a înființat un Cor studențesc la Casa de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa” din București, obținând succese și premii pe țară la toate concursurile și festivalurile la care a participat. Din 1962 a fost dirijor al corului Operei Naționale din București. A compus și prelucrat colinde și piese corale reunite într-o culegere intitulată Colinde și coruri liturgice.

Moș Crăciun – aranjament de Stelian Olariu • Corala „Opera”, Dirijor Adrian Ionescu, Solist Filip Panait

1929 – S-a născut Ion Vlad

26 noiembrie 1929, Archiud–Teaca, Năsăud/Bistrița-Năsăud – 9 decembrie 2022, Cluj-Napoca

Critic și teoretician literar, eseist, profesor universitar. Este licențiat al Facultății de Filologie a Universității „Victor Babeș” din Cluj (1952) și Doctor în Litere cu teza Povestirea. Destinul unei structuri epice (1971). Debutul absolut a fost în Lupta Ardealului (1949) cu o recenzie, iar editorial în 1970 cu volumul Între analiză și sinteză. A fost decan al Facultății de Filologie și rector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. A publicat studii, cronici literare și eseuri în revistele Almanahul literar, Tribuna, Steaua, Viața românească, Luceafărul, România literară, Astra, Transilvania, Familia, Vatra, Cahiers roumains d’études littéraires, Echinox, Revue roumaine, Apostrof, Transylvanian review. Dintre volumele sale: Descoperirea operei. Comentarii de teorie literară, Convergențe, Lecturi constructive, Pavel Dan. Zborul frânt al unui destin, În labirintul lecturii, Romanul universurilor crepusculare.

1933 – S-a născut Alexandru Șumski

26 noiembrie 1933, Timișoara – 23 iulie 2022, Tübingen, Germania

Dirijor, profesor, cercetător. A urmat studii muzicale la Conservatorul din București, absolvit cu două licențe, Pian și Compoziție și dirijat orchestră. A fost pianist corepetitor la Radio București, dirijor al corului Radio, dirijor de orchestră la Filarmonica „Banatul“ din Timișoara și la Orchestra de studio a Conservatorului „Ciprian Porumbescu“, unde a fost și cadru didactic – asistent, lector, conferențiar la catedra de Teorie muzicală și la clasa de Orchestră. În 1972 s-a stabilit la Tübingen (Germania), unde a devenit director al Departamentului Muzică a Universității, a susținut Doctoratul la Universitatea din Hamburg cu teza Dumitru Georgescu Kiriac și stilul său neomodal, devenind profesor universitar la Tübingen. A dirijat orchestrele Nord Deutsche Rundfunk, Süd-West Funk și Baden Baden, a efectuat turnee solitare sau împreună cu orchestre germane în SUA, Canada, Venezuela, Peru, Brazilia, Australia, Hong Kong, numeroase țări din Africa, și în Europa, în mod deosebit în Italia, Franța, Olanda, Belgia, Suedia, Rusia și Belarus. A înregistrat peste 50 de discuri și CD-uri dintre care 14 cu muzică religioasă în seria Muzica mănăstirilor din Suabia Superioară etc.

Dan Buciu – „Antinomii” pentru orchestră • Orchestra „Academica” a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” București, Dirijor Alexandru Șumski

1933 – S-a născut Ella Zeller

Ella Constantinescu; 26 noiembrie 1933, Moldova Nouă, Caraș-Severin

Jucătoare de tenis de masă cu rezultate deosebite pe plan național și internațional – a obținut 13 medalii la Campionatele Mondiale: 7 de aur, 1 de argint și 5 de bronz; campioană mondială de patru ori; 30 de titluri de campioană națională. Pe parcursul a 30 de ani, a fost președinta Colegiului Central al Antrenorilor și membră a Biroului Federației Române de Tenis de Masă, președintă a Comisiei naționale pentru sportul feminin. După 1989 a părăsit România și s-a stabilit în Germania. Pentru întreaga sa activitate, atât ca sportiv, cât și ca oficial al diferitelor organizații sportive, a primit titlul de membru onorific pe viață al Uniunii Europene de Tenis de Masă și a fost inclusă în Hall of Fame de către Federația Internațională de Tenis de Masă.

1944 – S-a născut Sorin Satmari

Sorin Alexandru Satmari; 26 noiembrie 1944 – 12 iulie 2017

Gazetar sportiv, a profesat de-a lungul carierei de jurnalist la TVR, Ora, Sportul, Sportul Romanesc și Ziua. A fost ofițer de presă la FRF, director de imagine la LPF, secretar general la FR Baschet, președinte la clubul Dinamo. Și-a dedicat ultimii ani de viață scrisului: Stand Up Comedy, Aici sunt banii dumneavostră și Rică Raducanu sau prea mare pentru un careu atât de mic.

1947 – S-a născut Valentin F. Mihăescu

Valentin Feuerstein Mihăescu; 26 noiembrie 1947, București – 14 octombrie 2016

Critic literar și poet, membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala de Critică, Eseistică şi Istorie Literară. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității București (1974). În perioada studenției a frecventat Cercul de critică al facultății condus de criticul și profesorul Eugen Simion. A fost profesor de Limba română și franceză la Fetești, redactor la revista Luceafărul, semnând una dintre rubricile de cronică literară ale revistei, apoi redactor, redactor principal, comentator publicist, redactor-șef la Redacția Publicațiilor pentru Străinătate București ale Ministerului Culturii. A debutat publicistic în Luceafărul cu un studiu asupra poeziei lui Gellu Naum în 1975 și editorial în 1983 cu volumul de eseuri critice Timp si mod. A colaborat la revistele: Luceafărul, Suplimentul literar artistic al Scînteii Tineretului (SLAST), Suplimentul literar și artistic al Tineretului Liber, Revista Română, Noua Revistă Română, Rostirea Românească, Azi literar etc. A mai publicat volumul de critică literară Viciul nepedepsit și volumul de versuri Catifea aurie.

1949 – S-a născut Ivan Patzaichin

26 noiembrie 1949, Mila 23, Tulcea – 5 septembrie 2021, București

Canoist, multiplu campion olimpic și mondial la kaiac-canoe, antrenor al lotului olimpic de caiac-canoe, supranumit amiralul flotei de aur a sportului românesc. A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport în 1975 și a devenit membru al Clubului Sportiv Dinamo București timp de 43 de ani, 18 ani ca sportiv și 25 ca antrenor. A participat la 5 ediții ale Jocurilor Olimpice de Vară: Mexico 1968, Munchen 1972, Montreal 1976, Moscova 1980 și Los Angeles 1984, la cele cinci ediții cucerind 7 medalii: 4 de aur (1968, 1972, 1980, 1984) și 3 de argint (1972; 1980, 1984). A câștigat 22 de titluri la 11 ediții ale Campionatelor Mondiale: Copenhaga 1970, Belgrad 1971, 1975, 1978 și 1982, Tampere 1973 și 1983, Mexico 1974, Sofia 1977, Duisburg 1979 și Nottingham 1981; 9 medalii de aur (1970, 1973, 1977; 1978, 1979, 1981, 1982; 1983), 4 medalii de argint (1971, 1975, 1981, 1983) și 9 medalii de bronz (1971, 1973, 3×1974; 1977, 1978, 2×1979). A câștigat o medalie de aur la Campionatele Europene din 1969 de la Moscova.

1950 – S-a născut Traian Laie

26 noiembrie 1950, București

Artist plastic, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Este absolvent al Universității de Arhitectură „Ion Mincu” ( 1973) și al secției de Grafică a Universității Naționale de Arte din București (1987).

În prezent, activează ca artist vizual în mediul bucureștean, făcându-se remarcat îndeosebi prin creația sa grafică, ce a putut fi întâlnită în numeroase expoziții, atât în țară, cât și în spațiul artistic european.

Galerie de tablouri [Saatchi Art]

1956 – A încetat din viață Constantin C. Popovici (12/24 martie 1878, Iași – 26 noiembrie 1956, București)

Matematician și astronom; profesor universitar la Iași și București; a înființat Observatorul Astronomic de la Iași și a condus Observatorul Astronomic din București; membru de onoare al Academiei Române

1957 – S-a născut Valer Toma

Valeriu Toma; 26 noiembrie 1957, Buzău

Canotor de talie internațională. A participat la Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova la proba de dublu rame fără cârmaci (2-) cu Constantin Postoiu, clasându-se pe locul 4. Patru ani mai târziu, a ajuns din nou în finală, de data asta cu Petru Iosub. Echipajul român s-a impus clar cu timpul 6:45.39, cucerind prima medalie de aur românească la această probă. În anul 1986, întotdeauna cu Petru Iosub, a devenit vicecampion mondial la Campionatul de la Nottingham.

1961 – S-a născut Florian Stoica

26 noiembrie 1961, Urlați, Prahova – 13 noiembrie 2019

Compozitor, textier, solist vocal, instrumentist, sound designer; solistul trupei Conexiuni. A absolvit Facultatea TCM la Universitatea Transilvania din Brașov, în 1987. În 1983, împreună cu alți doi studenți – Marcel Boca și Victor Lenghel a înființat trupa Conexiuni, debutând la Casa de Cultură a Studenților. Au cântat în concerte, gale, manifestări studențești: Serbările Zăpezii, Galele Amfiteatru, Festivalul Top T, Galele Costinești. În anii ’80 trupa a ajuns în topurile muzicale ale vremii, primind premiul I la Interpretare și diploma Cel Mai Bun Solist Rock pentru Florian Stoica la festivalul Constelații Rock ’85 Râmnicu-Vâlcea. Au urmat înregistrări în studiourile radio și tv, lansându-se astfel piesele Fosta iubire și Învins doar pentru o clipă, care au devenit hituri. În 1986 au obținut Premiul de Popularitate la Festivalul Primăvara Baladelor, Premiul I la Festivalul Top T Buzău și la Festivalul Artei și Creației Studențești de la Brașov, Florian Stoica fiind desemnat Cel mai bun solist al Galelor.

Conexiuni – Mai rămâi puțin

1963 – A încetat din viață Gheorghe Băgulescu (1 noiembrie 1886, Flămânda, Constanța – 26 noiembrie 1963, Nisa, Franța)

General decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” pentru modul cum și-a condus compania din Regimentul 1 Vânători în Bătălia de la Oituz în 1917; scriitor și colecționar de artă; atașat militar al Regatului României în Imperiul Japonez și ambasador al României în Japonia, Manchuko și China; Membru al Academiei de litere și Arte din Paris

1967 – S-a născut Dana Ciocârlie

26 noiembrie 1967, București

Pianistă și profesoară, stabilită din 1990 în Franța. A terminat liceul de muzică „Dinu Lipatti”, iar primul premiu de anvergură, primit în 1990 a trimis-o direct la Școala Normală de Muzică ”Alfred Cortot” din Paris. A urmat apoi Conservatorul Național de Muzică din Paris, unde i-a avut profesori pe Dominique Verlet și Georges Pludermacher. În 1994 l-a întâlnit pe Christian Zacharias, cu care a lucrat intens la opera lui Franz Schubert. A primit numeroase premii internaționale, a susținut anual 40–60 de concerte în toată lumea, ca solistă sau în concerte, acompaniată de orchestre. Abordeaza compozitori dintre cei mai diferiți: George Enescu, Johann Sebastian Bach, Bella Bartok sau Felix Mendelssohn, a testat cu real succes si muzica de cameră. În prezent este profesoară la conservatorul ”Jaques Ilbert” din Paris și la Școala de Muzică ”Alfred Cortot”.

Franz Schubert – 16 Dansuri germane, op 33 D 783

1968 – Adoptarea Convenției ONU privind imprescriptibilitatea crimelor de război și a crimelor împotriva umanității

Adoptată la 26 noiembrie 1968, la a 23-a sesiune a Adunării Generale a ONU, a intrat în vigoare la 11 septembrie 1970, fiind semnată de România la 17 aprilie 1969.

1968 – S-a născut Francisc Vaștag

Vastag Ferenc; 26 noiembrie 1968, Reșița, Caraș-Severin

Pugilist, multiplu campion european și mondial, primul boxer român care a câștigat centura supremă în categoria sa. A început să practice boxul la CSM Reșița, a concurat sub culorile cluburilor Metalul Bocșa, Dinamo București, Selena Bacău, Freedom Star Farul Constanța, obținând cinci titluri de campion național la categoria 71 kg, în 1989, 1990, 1991, 1992 și 1993. A fost campion european de juniori la Broendbey (1987) și mondial la Havana, în 1988. A câștigat 3 medalii de aur la Campionatele Mondiale de seniori: Moscova (1989), Tampere (1993) și Berlin (1996) și una de bronz la Sydney (1991). A fost dublu campion european, la Bursa (1993) și Vejle (1995). A ocupat locul I la Cupa Mondială de la Bangkok (1994), locul I la Jocurile Bunăvoinței de la Seattle (1990) și a fost de 7 ori câștigator al Centurii de Aur din București, câștigand și multe alte turnee interne și internaționale. A fost numit antrenor al lotului național de box, activând între 2000–2002, din 2005 antrenor coordonator, în 2004 a fost ales vicepreședinte al Federației Române de Box, în prezent, antrenor şi director adjunct la CSM Reşiţa. I-a fost acordat titlul de Maestru Emerit al Sportului (2000) și a fost distins cu Ordinul Național Serviciul Credincios în Grad de Cavaler.

1970 – A încetat din viață Vladimir Streinu (Nicolae Iordache; 23 mai 1902, Teiu, Argeș – 26 noiembrie 1970, București)

Scriitor, estetician, istoric și critic literar și traducător; exeget shakespearean și proustian; pedagog; deputat; membru post-mortem al Academiei Române

1984 – S-a născut Ana Maria Brânză

Ana Maria Florentina Popescu; 26 noiembrie 1984, București

Scrimeră specializată pe spadă, stângace. A jucat la clubul Steaua București, devenind campioană a României după 7 luni de antrenamente. A fost campioană națională în 1999, 2000, 2004, 2005, 2007, 2011, 2012, 2013. A fost vicecampioană olimpică la Jocurile Olimpice de vară din 2008 de la Beijing, campioană olimpică pe echipe la ediție din 2016 de la Rio de Janeiro, de două ori campioană mondială pe echipe (2010, 2011) și de șapte ori campioană europeană (2013 la individual și 2006, 2008, 2009, 2011, 2014 și 2015 pe echipe). A câștigat de-a lungul carierei 14 turnee de Cupa Mondială și a fost declarată cea mai bună spadasină din lume în sezoanele 2007–2008, 2008–2009, 2012–2013 și 2019–2020, record absolut. Este căsătorită din 2015 cu poloistul Pavel Popescu. Este membră în Comisia Sportivilor din cadrul Federației Internaționale de Scrimă (FIE), a fost inclusă în programul de asistență specială a sportivilor cu potențial de a obtine medalii la cea de a XXXII-a ediție de vară a JO Tokyo 2020, Samurai 2020. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Sportiv cl.II cu o baretă (2008), Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2021).

1987 – A încetat din viață Costache Ioanid (3 decembrie 1912, Comăndărești, Bucovina de Nord – 26 noiembrie 1987)

Artist plastic, a lucrat în lut pictat, în culori de ulei, sticlă, ceară, hârtie, lemn; unul dintre cei mai cunoscuți poeți creștini români, atât în România cât și în străinătate, emigrat în SUA în 1981

1991 – S-a înființat Convenția Democrată Română

CDR s-a constituit la 26 noiembrie 1991, pe baza unui protocol semnat de partidele membre ale Convenției Naționale pentru Instaurarea Democrației (PNȚCD, PNR, PSDR, PER, PAC și UDMR), precum și de alte formațiuni politice și civice din cadrul Forumului Democratic Antitotalitar din România (Partidul Unității Democratice, Uniunea Democrat-Creștină, Alianța Civică, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, Solidaritatea Universitară, Asociația 21 Decembrie, Mișcarea România Viitoare, Sindicatul Politic Fraternitatea, Uniunea Mondială a Românilor Liberi). În cursul anului 1992 au mai intrat în CDR Partidul Național Liberal-Convenția Democratică (aprilie), Partidul Național Liberal-Aripa Tânără (iunie) și Federația Ecologistă din România (august).

2000 – Alegeri parlamentare si prezidențiale

Alegerile pentru președinția României din anul 2000 s-au desfășurat în două tururi de scrutin, în 26 noiembrie și 10 decembrie. În primul tur de scrutin, din numărul total de 17.699.727 alegători s-au exprimat 11.559.458 (65,31%). S-au calificat pentru turul doi: Ion Iliescu (PDSR) cu 36,35% și Corneliu Vadim Tudor (PRM) cu 28,34%.

La alegerile parlamentare, din numărul totalul de 17.699.727 alegători s-au exprimat 11.559.458 (65,31%). La Senat s-au calificat: . PDSR (46,43%), PRM (26.43%), PD (9.29%), PNL (9.29%), UDMR (8.57%); și la Camera Deputaților: PDSR (44,93%), PRM (24,35%), PD (8,99%), PNL (8,7%), UDMR (7,83%).

2007 – A încetat din viață Radu Panamarenco (15 mai 1938, Fundeni, Ilfov – 26 noiembrie 2007, București)

Actor de teatru și film; a jucat o viață pe scena Teatrului Odeon

2008 – A încetat din viață Victor Toma (14 aprilie 1922, Leova, Cahul, RSSM/R. Moldova – 26 noiembrie 2008, București)

Inginer; a realizat primul calculator din țările socialiste, cu exceptia URSS; membru de onoare al Academiei Române

2009 – A încetat din viață Ecaterina Stahl-Iencic (31 iulie 1946, Satu Mare – 26 noiembrie 2009, Satu Mare)

Scrimeră, dublu laureată cu bronz olimpic la Mexico 1968 și München 1972

2010 – A încetat din viață Constantin Dipșe (4 octombrie 1917, Șurdești, Maramureș – 26 noiembrie 2010, București)

Pictor de șevalet și artă monumentală; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și al Sindicatului Artelor Frumoase

2013 – A încetat din viață Temistocle Popa (Mistocli Popa; 26 sau 27 iunie 1921, Galați – 26 noiembrie 2013, București)

Compozitor de muzică ușoară și de film, instrumentist (flaut, saxofon) și actor de film

2014 – A încetat din viață Sorin Preda (12 decembrie 1951 București – 26 noiembrie 2014, București)

Prozator, publicist și profesor de jurnalism; nepot al lui Marin Preda

2015 – A încetat din viață Antoaneta Ralian (Antoinette Stein; 24 mai 1924, București – 26 noiembrie 2015, București)

Importantă traducătoare de limbă engleză, publicistă; membră a Uniunii Scriitorilor din România

2015 – A încetat din viață Victor Spirache (16 iulie 1959, București – 26 noiembrie 2015, București)

Redactor, realizator de emisiuni radio; a realizat: Matinal, Post Meridian, Ascultă noaptea, Sută la sută country

2017 – Proteste sub lozinca: STOP Legile Justiției! Nu vrem să fim conduși de hoți!

Au avut loc în București (30.000 de participanți) și în multe alte localități din România (în total, 45.000) și din afara țării, în cea de-a 300-a seară de la adoptarea OUG 13.

2020 – A încetat din viață Terényi Ede (Terényi Eduard; 12 martie 1935, Târgu Mureș – 26 noiembrie 2020, Cluj)

Compozitor, muzicolog român de etnie maghiară; profesor, unul dintre reprezentanții școlii muzicale clujene; membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România

2022 – A încetat din viață Sanda Toma (27 octombrie 1934, București – 26 noiembrie 2022)

Actriță de teatru, film, radio și televiziune; a jucat la la Teatrul Național Craiova, Teatrul de Comedie București, Teatrul Național București

2022 – A încetat din viață Daniel Vighi (9 octombrie 1956, Lipova, Arad – 26 noiembrie 2022, Timișoara)

Prozator, eseist și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România, ASPRO

 

#amintirilezilei #istoriaRomaniei #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită