27 Aprilie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Înființarea Arhidiecezei romano-catolice de București – Catedrala Sfântul Iosif

 

1735 – A izbucnit răscoala iobagilor și grănicerilor mureșeni condusă de Petru Seghedinaț

Petru Seghedinaț (cca. 1665–1736) a fost căpitan de grăniceri și comandant al localității militare Pecica, Arad. Grănicerii erau țărani scutiți de unele dări și de robota datorată de iobagi stăpânului de pământ. În schimb, acești țărani erau obligați să păzească granița provinciei, iar la cererea autorităților, să participe la războaie. În 1735 grănicerii erau nemulțumiți că autoritățile vor să desființeze sistemul grăniceresc, pământurile lor urmând să fie date comitatului și nobililor și de presiunea Austriei de a impune greco-catolicismul. În același timp, iobagii din Arad erau nemulțumiți de situația economică dificilă în care se aflau, conflictul cu nobilii fiind iminent. Conducătorii iobagilor i-au propus o alianță împotriva nobililor lui Petru Seghedinaț, care a acceptat, jurând, chiar și în scris, că va conduce răsculații la luptă. Planul era să fie atacat Aradul, unde se afla un depozit mare de arme și muniție cu care s-ar fi putut înarma răsculații. Petru Seghedinaț a început să își instruiască pentru luptă unitatea sa de grăniceri, sub pretextul fals că va porni în urmărirea unei cete de haiduci, între timp începând să coopteze și alți ofițeri de grăniceri pentru cauza răscoalei. Răscoala urma să pornească atunci când suficient de multe trupe imperiale vor fi părăsit Aradul, garnizoana locală fiind astfel slăbită și ușor de învins de către rebeli. La 27 aprilie 1735, fără a mai aștepta plecarea trupelor imperiale și fără de veste, căpeteniile țăranilor au pornit răscoala. Seghedinaț s-a dus la Arad, unde a fost arestat, iar răscoala a fost înăbușită din fașă.

1818 – Împăratul rus Alexandru I a sosit la Chișinău, Gubernia Basarabia

Venind de la Hotin, împăratul Alexandru I a ajuns în 27 aprilie la Chișinău, cu ocazia promulgării, la 29 aprilie, a unui nou regulament de administrare a provinciei Basarabia, Așezămîntul obrazovaniei oblastiei Basarabiei (sau Așezămîntul constituirii regiunii Basarabia).

1863 – S-a născut Gheorghe Bilașcu

27 aprilie 1863, Petrova, Maramureș – 22 iulie 1926, Cluj

Medic stomatolog, profesor universitar, unul din fondatorii Universității de Medicină și Farmacie din Cluj. Părinții doreau ca unicul lor fiu să studieze Dreptul; contrar dorinței acestora, s-a înscris la Medicină și i s-a refuzat orice ajutor material de acasă. A parcurs întreaga studenție luptând cu greutățile materiale, promovând cu succes examenele de Doctorat. A fost pe rând preparator la Anatomie descriptivă, Fiziologie, Obstetrică, Oftalmologie, asistent la Chirurgie și Ortopedie. În 1895, cu o vastă cultură și practică medicală, a ales Stomatologia. A fost numit asistent, șef de lucrări și apoi conducătorul secției dentare a Policlinicii din Budapesta. A devenit cel mai solicitat și respectat stomatolog din Budapesta, supranumit „regele dentiștilor”. La chemarea Consiliului Dirigent, în 1919 s-a stabilit la Cluj, preluând conducerea modestei clinici stomatologice nou înființate. A fost numit profesor agregat al Facultății de Medicină și conducătorul Clinicii Stomatologice a noii Universități clujene. A organizat pe baze noi asistența stomatologică universitară din Cluj în plan didactic și științific, iar Clinica Stomatologică a facultății a fost înzestrată, din bugetul universității, cu o instalație și instrumentar modern pentru acele timpuri. A fondat Revista stomatologică, organ al Asociației stomatologice.

1867 – S-a născut Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu

Sarmiza Bilcescu; 27 aprilie 1867, București – 26 august 1935

Prima româncă avocat, prima femeie din Europa care a obținut licența în Drept la Universitatea din Paris și prima femeie din lume Doctor în Drept. A obținut licența în științe juridice în 1887. În 1890, în vremea când 71% dintre studentele din universitățile franceze proveneau din alte țări, Sarmiza Bilcescu a fost prima femeie din Europa care a obținut un Doctorat în Drept, cu teza De la condition légale de la mère (Condiția juridică a mamei). În 1891 a fost admisă în Baroul Ilfov (care, la acea vreme, includea și Bucureștiul și era prezidat de renumitul avocat și om politic Take Ionescu). Totuși, Sarmiza Bilcescu nu a practicat niciodată avocatura. S-a măritat cu Constantin Alimănișteanu la șase ani după ce a fost admisă în Barou și ca urmare s-a retras din avocatură, fiind însă activă în cercurile feministe. S-a numărat printre fondatoarele Societății Domnișoarelor Române care își propunea să lupte pentru creșterea gradului de educație în rândul femeilor.

1868 – S-a născut Ioan Athanasiu

27 aprilie 1868, Sascut, Bacău – 20 iulie 1926, București

Medic veterinar și fiziolog, profesor universitar, membru corespondent (din 1911) al Academiei Române. A absolvit Școala Superioară de Medicină Veterinară din București în anul 1890. S-a specializat la Laboratorul de la Sorbona (1894–1898). A fost medic veterinar la Constanța, șef de lucrări la București, apoi director adjunct al Institutului Internațional de Fiziologie „Marey” de la Boulogne-sur-Seine, Franța (1902–1905). Din 1905 devenit profesor la Școala Superioară de Medicină Veterinară din București. A fost unul dintre întemeietorii fiziologiei moderne românești și unul dintre precursorii europeni ai bioritmicității, scriind numeroase studii de specialitate. A fost membru fondator al revistei românești Annales de biologie, care a impus lumii cercetările fiziologice românești. A colaborat la marele dicționar de fiziologie francez. Împreună cu Dimitrie Călugăreanu a publicat Fiziologia animală (1914).

1872 – A încetat din viață Ion Heliade Rădulescu (6 ianuarie 1802 – 27 aprilie 1872)

Poet, prozator, jurnalist și om politic; membru fondator al Academiei Române și primul său președinte.

1873 – Relații diplomatice România – Italia

La 27 aprilie 1873 guvernul Lascăr Catargiu a înființat prima agenție diplomatică română la Roma și l-a numit pe Petre P. Carp titular al oficiului. Prin Legea din 2/14 februarie 1879, agenția a devenit reprezentanța diplomatică a României în Regatul Italiei.

1876 – S-a instalat Guvernul Emanoil Costache Epureanu (2)

Consiliu de miniștri liberal prezidat de Manolache Costache Epureanu, care a guvernat în perioada 27 aprilie 1876–23 iulie 1876. După alegeri, noua Cameră dominată de liberali a trimis în judecată 11 miniștri din fostul guvern conservator sub acuzații de încălcare a Constituției și abuz în serviciu, care au fost retrase anul următor.

1882 – S-a născut Nicolae Bălan

27 aprilie 1882, Blăjenii de Sus, Bistrița-Năsăud – 6 august 1955, Sibiu

Mitropolit al Ardealului, membru de onoare (din 1920) al Academiei Române. Imediat după ocuparea Transnistriei în anul 1941 a pus bazele Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria. Deși în 1945, după întoarcerea frontului și ocuparea României de către Armata Roșie, a existat temerea că mitropolitul Bălan va fi înlăturat din funcție alături de ceilalți ierarhi ortodocși activi în Transnistria, acest lucru nu s-a întâmplat întrucât el și-a arătat utilitatea față de sovietici. În anul 1948, împreună cu patriarhul Iustin Moisescu, a pus în aplicare planul de desființare a Bisericii Unite.

1883 – Înființarea Arhidiecezei romano-catolice de București

Papa Leon al XIII-lea, prin scrisoarea apostolică Praecipuum munus, a ridicat Vicariatul Apostolic al Valahiei la rangul de Arhiepiscopie cu reședința în București.

Tot atunci a fost numit și primul titular al arhidiecezei, în persoana episcopului Ignatius Paoli din Congregația Pasioniștilor, care, din anul 1870, era episcop de Nicopole și administrator apostolic al Valahiei. Arhiepiscopului Paoli i se datorează deschiderea primului seminar pentru formarea clerului diecezan și construirea Catedralei Sfântul losif din București între anii 1873–1884. El a fost cel care l-a încoronat pe primul rege al României, Carol I al României, în anul 1881. Arhidieceza de București este una din cele două arhiepiscopii romano-catolice din România, alături de Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia.

1886 – S-a născut Radu I. Vlădescu

27 aprilie 1886, Sibiciu de Sus, Buzău – 15 februarie 1963, București

Medic veterinar, biochimist, membru titular (din 1955) al Academiei Române și al Academiilor de Medicină și Medicină veterinară din Paris. A absolvit Școala Superioară de Medicină Veterinară din București, rămânând preparator la catedra de Chimie a școlii. În paralel, a urmat Facultatea de Științe a Universității din București, secția Fizico-chimice și a luat Doctoratul în 1911 cu teza Cercetări asupra prezenței și rolul zincului la animale. A fost profesor de Medicină veterinară la Facultatea de Medicină Veterinară din București. Este cunoscut prin importante cercetări privind compoziția chimică a materiei vii, metabolismul animal și prin lucrările din domeniul lactologiei. Din lucrările sale: Recherches sur la présence et le rôle du zinc chez les animaux, Carence minérale chez les vaches laitières, Recherches sur le contenu en acides aminés du suc gastrique anachlorhzdrique, son importance pour le diagnostique du cancer etc.

1893 – S-a născut Endre Karoly

27 aprilie 1893, Timișoara – 7 februarie 1988,

Poet, dramaturg, traducător, critic. Singurul copil al unei familii din clasa de mijloc, după absolvirea Școlii Superioare de Comerț, s-a angajat într-o fabrică de textile din Budapesta, apoi a lucrat la Timișoara ca funcționar bancar. A fost recrutat în armată în 1916 și grav rănit în luptele de pe frontul de sud în primul război mondial. Tema războiului se regăsește în poezia lui. După război, a fost contabil la Fabrica de lanțuri, secretar general al Camerei de Comerț, contabil șef al unor unități comerciale. A fost membru al Societății Literare „Arany János” din Timișoara, din 1946 secretar general al acesteia, membru al comunității scriitorilor maghiari, Helikon, membru al Societății „Kemény Zsigmond” din Târgu Mureș. A scris poezii de la vârsta de 8 ani. A debutat în 1910 în Temesvári Hirlap. A scris cu profunzime și delicatețe despre sensul vieții, despre existența umană efemeră, război și cruzime absurdă într-un stil cizelat.

1895 – S-a născut Ionel Nicolae Romanescu

14/27 aprilie 1895, Liège – 1 noiembrie 1918 Sissonne

Aviator. A zburat cu un planor în 1908, la Craiova; acesta fiind primul zbor planat din România cu un om la bord într-un aparat mai greu decât aerul și fără motor. A primit titlul de cel mai tânăr zburător din lume din partea Federației aeronautice din Paris. În 1911 a realizat un planor demontabil cu care a făcut mai multe încercări de zbor în stațiunea Eforie Sud. A înființat la Iași, în 1912, alături de câțiva colaboratori, prima școală particulară de planoriști amatori. S-a înrolat voluntar ca pilot în primul război mondial. În 1917 a izbucnit revoluția bolșevică iar la începutul anului următor, pe când se afla la Odessa, Romanescu a fost arestat de către sângeroșii revoluționari. După eliberare și-a exprimat intenția de a lupta de partea Franței contra forțelor ostile țării noastre, dată fiind situația dificilă în care ajunsese România după abandonul luptei de către Rusia cuprinsă de revoluție. S-a angajat în faimoasa Legiune Străină, doar 18 zile fiindu-i necesare pentru obținerea brevetului de pilot de vânătoare. A participat la Ofensiva din Argone; la bordul avionul său, a reușit, alături de pilotul unui alt avion de vânătoare, să iasă victorios dintr-o confruntare de 15 minute cu opt avioane germane, desfășurată la 4000 de metri înălțime. Avionul său fusese atât de avariat încât n-a mai putut fi refolosit. Pe când participa la confruntările din Ardeni, aparatul său de zbor a primit, în plin, o lovitură de obuz, la înălțimea de 2.000 de metri. Avionul a fost spulberat, sfârșitul temerarului aviator român fiind fulgerător. Avea doar 23 de ani. A primit post-mortem medalia Ordinul Virtutea Militară și Crucea de Război.

1897 – S-a născut George Löwendal

George Baron de Lövendal; 27 aprilie/10 mai 1897, Sankt Petersburg – 18 februarie 1964, București

Pictor, grafician, pedagog de origine danezo-norvegiană, care a trăit în România. Maestru al primelor generații de artiști plastici din România postbelică, cunoscut prin arta sa ca Pictorul Bucovinei și al țăranului român. A urmat școala de Belle Arte la Sankt Petersburg (1914–1917), dovedind un mare talent de portretist. În revoluția bolșevică din noiembrie 1917, tatăl său, Lorentius Löwendal, ofițer de marină în armata țaristă, aflat la comada fortăreței Kronstadt, a fost ucis de bolșevici, George fiind obligat să-și câștige singur existența, ca actor și balerin. După absolvire, a profesat la Soroca și Chișinău, în Basarabia. În 1918, când Basarabia s-a unit cu România, Lövendal a continuat să profeseze în noua sa patrie, inițal ca scenograf la teatrul din Chișinău. A fondat în 1928, la Cernăuți, primul teatru cult de păpuși și marionete din România. A creat la București Academia liberă de arte plastice (1938), fiind totodată unul dintre membrii fondatori ai Fondului Artiștilor Plastici din România (1945). A fost directorul tehnic al Teatrului Național din Cernăuți, al Teatrului Național din Craiova, a desfășurat și o bogată activitate la teatrele „Lucia Sturdza Bulandra” și „Constantin Tănase”, unul din pionierii artei scenografice din România. A fost profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. A fost un artist multilateral, afirmându-se în multe domenii ale artei, între care designer, creator de cosume, a lucrat în teatru, operetă, gazetărie, actorie, balet, regie artistică și a fost și arhitect. Tot el a creat primul teatru de păpuși din țară. Între 1950–1964, a fost profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, având studenți personalități remarcabile ale artei românești, între care Grigore Vasiliu-Birlic, Radu Beligan, Nineta Gusti și Oleg Danovschi. A fost căsătorit cu Ariadna Ambrozieva-Lövendal, pianistă, poetă, solistă de operă.

Biografie ilustrată George von Löwendal [Artindex]

Mai mult: George Baron Lowendal, un Leonardo al Bucovinei de Constantin Severin [Fundația Löwendal]

1905 – S-a născut Eugen A. Barasch

27 aprilie 1905, București – 24 noiembrie 1987, București

Jurist român de origine evreiască, specialist în drept civil și dreptul familiei, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Drept a Universității București, cu distincția Magna cum laude, ulterior, cursurile doctorale ale Facultății de Drept din Paris. A fost avocat pledant în Baroul București (1926–1950), director al Direcției de Studii a Arbitrajului de Stat de pe lângă Consiliul de Miniștri, director adjunct al Institutului de Cercetări Juridice și consilier juridic al delegației române la sesiunile Adunării Generale a ONU (1956–1957). Pe linie administrativă, a fost consilier al Consiliului de Miniștri, concomitent exercitând și președinția Secției de Drept Civil a Asociației Juriștilor. A avut și o bogată activitate de cercetare în domeniul dreptului civil, dreptului familiei și a dreptului internațional privat. A publicat studii privind dreptul contractelor: Teoria și practica litigiilor precontractuale, Teoria generală a contractelor economice (2 voi.), Excepția de ilegalitate; răspunderea civilă delictuală, punând accentul pe problematica cauzei obligațiilor: Răspunderea civilă delictuală. Culpa ca element necesar al răspunderii; dreptul familiei: Ocrotirea părintească, Rudenia în dreptul Republicii Socialiste România; drept internațional: Dreptul internațional public ca fundament și factor de configurare a dreptului internațional privat.

1908 – S-a născut Toma Dimitriu

27 aprilie 1908, Tămăoani–Frumușița, Galați – 19 septembrie 1984

Actor de teatru și film. A fost absolvent al Conservatorului de Artă Dramatică din București (promoția 1932) și a activat la Teatrul Național din București și la Comitetul Cinematografiei. A jucat în filme ca: Mitrea Cocor, Bălcescu, Darclee, Tudor, Neamul Șoimăreștilor, Frații Jderi, Buzduganul cu trei peceți, Întoarcere la dragostea dintâi. A fost distins cu titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (1953) și cu Ordinul Meritul Cultural cl.III (1967).

Explozia (1973) • Regia Mircea Drăgan. Cu: Gheorghe Dinică, Radu Beligan, Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Jean Constantin, George Motoi, Toma Dimitriu, Colea Răutu, Draga Olteanu Matei etc.

1914 – S-a născut Prințesa Greta Sturdza

27 aprilie 1914, Oslo, Norvegia – 30 noiembrie 2009

Cu tatăl norvegian, mama rusoaică, s-a căsătorit cu Georges Studza și a ajuns în România, în 1937. A manifestat o grijă deosebită față de oamenii nevoiași și copiii defavorizați în anii grei care au urmat celui de-al doilea război mondial, a constituit, alături de Olga, mama principelui Sturdza, un comitet de ajutorare pentru zeci de mii de copii orfani din ținutul Iașilor. După 1947 s-au lovit de opresiunile regimului comunist instalat la putere în România și a fost nevoită să plece din țară cu familia. A fost proprietara domeniului Vasterival – o grădină botanică particulară, întinsă pe 12 hectare, la circa 200 km nord de Paris și Președinte de onoare al International Dendrological Society.

1918 – S-a născut Vasile Zăpârțan

27 aprilie 1918, Benediug/Mănăstirea, Cluj – 5 august 1976, Manching, Pfaffenhofen, Bavaria

Preot unit, adversar al regimului comunist. În 1945 a fost hirotonit preot la Roma, după care a fost trimis la Misiunea Română din Paris, apoi la Salzburg. În1957 a ajuns la Munchen, unde a slujit aproape 20 de ani la Misiunea Româna Unită. Misionar dedicat, a ajutat permanent refugiații români din München și din împrejurimi. De multe ori mergea în Austria, Italia sau la granița cu Iugoslavia, unde auzea că au sosit noi refugiați care aveau nevoie de ajutor și îndrumare. A fost corespondent pentru România al publicației Kirche in Not, editată de fundația Kirche in Not, înființată pentru sprijinul bisericilor creștine din lagărul socialist. În materialele sale a denunțat nu numai persecuția Bisericii Catolice din România, ci și „subjugarea și înjosirea Bisericii Ortodoxe Române de către regimul comunist”. În anul 1976 a obținut de la preotul Emil Riti înregistrarea audio în care cardinalul Iuliu Hossu, aflat în domiciliu forțat, recitise rezoluțiunea de la Alba Iulia din 1918. Zăpârțan a predat înregistrarea la postul de radio Europa Liberă, care a transmis-o pe post. A fost rectorul misiunii Române Unite cu Roma din München din 1957 până la asasinarea sa de către Securitate. La slujba sa de înmormântare, săvârșită pe 11 august 1976 de episcopul Vasile Cristea, au participat mii de români sosiți din întreaga Germanie Occidentală. Execuția părintelui Zăpârțan a fost ordonată personal de Nicolae Ceaușescu: „Ceaușescu poate fi teribil de violent când are pică pe cineva. Curând după venirea sa la putere a simțit pentru prima dată gustul usturător al criticii publice, venită din partea unui lider emigrant român și reacția sa imediată a fost: „Omoară-l fără milă!”. Omul care l-a criticat a fost Vasile Zăpârțan, un preot emigrant (greco-catolic) care trăia în Germania de Vest și care a denunțat cultul personalității lui Ceaușescu, atât în discursuri publice, cât și în slujbe bisericești” [Ion Mihai Pacepa – Orizonturi Roșii].

1918 – A încetat din viață Constantin Moroiu (13 februarie 1837 – 27 aprilie 1918)

Ofițer al Armatei Regale în grad de căpitan, filatelist, a participat la războiul Ruso-Turc împotriva Imperiului Otoman; fondator al Marii Loji Naționale din România.

1919 – Adunarea generală a Partidului Țărănesc Basarabean

Convocată la 27aprilie 1919, în sala Palatului Sfatului Țării. Pe lîngă celelalte puncte supuse dezbaterii, adunarea a ales Comitetul Central, format din 17 membri: Pantelimon Halippa, D. Ciugureanu, Ion Inculeț, V. Bîrcă, Ștefan Ciobanu, N. Bivol, Ion Pelivan, Ion Buzdugan, Anton Crihan, P. Erhan, Ștefan Holban, I. Ioncu, V. Mîndrescu, M. Minciună, Gherman Pîntea, N. Secară și N. Suruceanu.

1919 – Adunarea națională țigănească de la Ibașfalău

La Dumbrăveni (Ibașfalău, cum se numea atunci) a avut loc „o adunare națională țigănească, prin care populația țigănească din Ardeal a recunoscut și a aderat la Marea Unire” [prof. Helmuth Julius Knall]. Adunarea a avut loc la Castelul Apaffi din Dumbrăveni. Memoriul datat 27 aprilie, Ibașfalău, consemnează aderarea țiganilor transilvăneni la Marea Unire și adună o serie de doleanțe: „Atât noi cât și urmașii noștri să fim considerați ca cei mai supuși și credincioși fii și cetățeni ai României Mari, conform punctului I al hotărârii aduse în adunarea națională românească ținută la Alba Iulia la 18 Nov./1 Dec. 1918” și altele, printre care și eliminarea apelativului „țigan” și înlocuirea cu altceva. Documentul final a fost semnat de 22 de delegați și de președintele Gheorghe Humagiul.

1922 – Explozia de la mina de cărbune Aurelia

Accidentul din Valea Jiului, care a făcut cele mai multe victime în Lupeni, s-a petrecut la ora 12.30, în Mina Aurelia. O explozie provocată în mina de cărbune a dus la moartea a 82 de mineri și rănirea altor 14 oameni, dintre cei circa 100 de oameni care intraseră în acea dimineață în șut. Tragedia a fost cauzată de acumularea de gaz metan în subteran, în galeriile care nu erau ventilate corespunzător. Cele mai multe dintre trupurile scoase ulterior din mină erau de nerecunoscut.

1931 – George Enescu a terminat orchestrația operei Oedip

După o muncă de mai bine de un deceniu, George Enescu a terminat orchestrația celebrei sale opere, dedicate celei care ulterior îi va deveni soție, Maria Teșcanu Rosetti (fostă Cantacuzino). Este o tragedie lirică în 4 acte, pe un libret în limba franceză de Edmond Fleg, pornind de la tragediile Oedip rege și Oedip la Colonos scrise de Sofocle. Premiera mondială a avut loc la Opéra Garnier din Paris, pe 13 martie 1936 și s-a bucurat de un succes imediat.

George Enescu – Oedip Actul I • David Ohanesian

1936 – S-a născut Gheorghe Al. Cazan

27 aprilie 1936, Aprozi, Ilfov – 5 ianuarie 2009, București

Filosof, istoric al filosofiei, profesor universitar. A urmat Facultatea de Filosofie a Universității București (1955–1960), la absolvire fiind repartizat la catedra de Istoria filosofiei. În 1968 a devenit Doctor în Filosofie cu teza Metafizica la Mircea Florian. A condus catedra de Istoria filosofiei, logică și estetică de la Facultatea de Filosofie din București (1974–1999), a fost două decenii membru al Senatului Universității, membru al Biroului Senatului Universității, directorul Institutului de Filosofie din București (1986–1990). A lăsat o operă impresionantă prin tematică și amploarea sa. Fundamentul filosofiei la Mircea Florian, Marxismul în gândirea contemporană, Istoria filosofiei românești (1975, Premiul „Vasile Conta” al Academiei Române); Istoria filosofiei marxiste, Filosofia antică, Filosofie medievală și modernă, Introducere în filosofie, Filosofie românească. De la Zalmoxis la Titu Maiorescu, Scufundarea în adâncuri. Filosofia lui Titu Maiorescu, Dincoace de Maiorescu. C. Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu, Ion Petrovici, Metafizica lirică și metafizica datului. N. Ionescu și Mircea Florian, Reflecții și polemici. Despre filosofie, politică și morală, Metafizica românească etc.

1941 – Întrevederea dintre Iuliu Maniu și reprezentanții guvernelor englez și american

La solicitarea lui Iuliu Maniu, ca reprezentant al opoziției unite a PNȚ-PNL, a avut loc o întrevedere „în 27 aprilie 1941, la sediul legației britanice, cu participarea dlui Maniu, a d-lui Reginald Hoare [diplomat britanic] și a d-lui Gunther [Franklin Mott Gunther, ambasador al SUA la București]” [Corneliu Coposu]. S-au constituit două grupuri de legătură, între opoziția unită din România și o reprezentanță autorizată a guvernului englez, s-au stabilit mijloace de legătură și comunicare în situația întreruperii relațiilor diplomatice. Iuliu Maniu a cerut, între altele, să se garanteze anularea dictatului de la Viena și granițele României din 1938 și să recunoască opoziția unită drept reprezentant legitim al României. În răspunsul lor, cele două guverne se eschivau să garanteze frontierele româno-sovietică și româno-bulgară dinainte de 1940.

1947 – Primul spectacol pe scena Operei Române din Timișoara

Opera Română din Timișoara a fost fondată prin Decret Regal la 30 martie 1946, conducerea nou înființatei instițutii fiind încredințată renumitei cântărețe Aca de Barbu care a reușit în scurt timp, cu pricepere și devotament, să formeze o echipă valoroasă de muzicieni. Spectacolul inaugural a avut loc la 27 aprilie 1947 cu opera Aida de Verdi. A fost un spectacol de neuitat, de înaltă ținută artistică, un triumf al artei interpretative românesti semnalat ca atare de periodicele vremii. Pe scenă, în fața publicului, dar și prin megafoane, afară în Piața Operei, directoarea Aca de Brabu adresa miilor de auditori, următoarele cuvinte: „Iată visul nostru împlinit! Se deschid porțile acestui așezământ de artă lirică, pentru a răspândi ca un far luminos arta cântului și a muzicii – citadelă culturală într-o provincie atât de înfrățită cu muzica și poezia. În acest Banat, care prin tradițiile lui este îndreptățit a avea o operă proprie, aici, în țara cântului unde de veacuri răsună melodiile duioase ale doinei românești [… ]”.

Giuseppe Verdi – Aida Act 1-Su! del Nilo • Opera Timisoara (2006)

1950 – A încetat din viață H. Bonciu (Beniamin Haimovici/Horia Bonciu; 19 mai 1893 – 27 aprilie 1950)

Poet, prozator, jurnalist, traducător de avangardă al perioadei interbelice; asociat cu expresionismul, suprarealismul și postmodernismul.

1953 – A încetat din viață Gheorghe I. Brătianu (21 ianuarie/3 februarie 1898 – 23 sau 27 aprilie 1953)

Istoric, profesor universitar, om politic; președinte al Partidului Național Liberal–Gh. Brătianu; membru titular al Academiei Române; fiul lui Ionel Brătianu; s-a stins în detenție, în lagărul de la Sighet.

1954 – S-a născut Adi Cristi

Adrian Rosentzveig; 27 aprilie 1954, Bacău

Scriitor, jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din 1990. Este absolvent al Universității Tehnice „Gheorghe Asachi”, Facultatea de Construcții, promoția 1979 și al Facultății de Științe Politice a Universității „Petre Andrei” din Iași, promoția 2006 cu lucrarea de licență Evoluția discursului liderilor politici locali. Este directorul general al Grupului de Presă 24:ORE și al cotidianului 24:ORE din Iași, profesor asociat la Universitatea Apollonia din Iași, Facultatea Științe ale Comunicării – Jurnalism. A publicat 53 de volume de poezie, publicistică și proză, dintre care: După sentimente, Pasărea fără aripi, Anatomia culorii, Valsificatorul de tablouri, 366/24 (trei sute șaizeci și șase de zile în 24 de ore), Nici o zi fără tine, Revoluția la Iași, Sinea Mea, Zidul, Psalmi declasificați, Poem de spus morții la ureche, Țiganca, Poeme de nisip etc. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004) și cu numeroase alte premii.

1962 – S-a născut Gheorghe Afroni

27 aprilie 1962, Pereni, Hîncești, RSS Moldovenească – 25 septembrie 2019, Chișinău, Moldova

Cobzar moldovean, interpret de folclor, membru al Ansamblului folcloric „Ștefan Vodă”. A urmat Facultatea de Canto Popular al Academiei de Muzică, Teatru și Arte plastice, în clasa Nicolae Chiosa. Din timpul facultății era prezent la majoritatea concursurilor de muzică populară, acompaniindu-se la cobză, clasându-se mereu pe locuri de frunte. Avea o prestație aparte prin ținuta sa scenică, autenticitatea costumului și vocea deosebită. După doi ani de studii, a mers Conservatorul Iași, Facultatea de Canto Academic, în clasa Gelu Popa. A lucrat la Teatrul epic „Ion Creangă” din Chișinău, în studioul Buciumul condus de Tudor Tătaru. A încercat și muzica folk, înregistrând un CD cu cântece pe versuri de Ion Proca.

1965 – S-a născut Andrei Bodiu

27 aprilie 1965, Baia Mare – 3 aprilie 2014, Oradea

Poet, prozator și eseist, membru al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO) și Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara în anul 1988. A fost decan și profesor la Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov și redactor-șef al revistei Interval. A debutat în 1991, în volumul colectiv Pauză de respirație, publicat în colaborare cu Simona Popescu, Caius Dobrescu și Marius Oprea. Volume de poezie: Cursa de 24 ore, Studii pe viață și pe moarte, Firul alb.

1968 – S-a născut Cristian Mungiu

27 aprilie 1968, Iași

Regizor, producător și scenarist de film contemporan. A studiat Limba și literatura engleză și americană și a lucrat o perioadă ca profesor, precum și ca ziarist și moderator la radio și la televiziune. În 1998 a absolvit cursurile Academiei de Teatru și Film din București, contribuind apoi în calitate de regizor secund la filme cunoscute precum Le Capitaine Conan (1996, regia Bertrand Tavernier) și Train de Vie (1998, regia Radu Mihăileanu). A regizat scurtmetraje, pentru care a primit mai multe premii, printre care și cel pentru cel mai bun regizor, la Festivalul Dakino, în anul 2000, pentru Zapping. Lungmetrajul Occident (2002) a fost prezentat în cadrul secțiunii Quinzaine des Réalisateurs la Festivalul de la Cannes, obținând Marele Premiu la Festivalul Internațional de Film Transilvania. Filmul 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (2007) l-a făcut celebru, prin selectarea sa de către juriul Festivalului de Film de la Cannes. După ce a primit Premiul acordat de către Federația Internațională a Presei Cinematografice, FIPRESCI, și premiul acordat de administrația educației naționale din Franța, regizorul Cristian Mungiu a câștigat la 27 mai 2007 Marele Premiu al Festivalului Internațional de Film de la Cannes – Palme d’Or. Filmul a fost nominalizat și la premiile Golden Globe (Globul de Aur). Alte filme: Amintiri din epoca de aur, După dealuri, Bacalaureat, Baby Photo, R.M.N. A jucat în filmele 1 luna cu 432, La nouvelle vague du cinema roumain / Noul val din filmul românesc, Cinemaguerilla.

4 luni, 3 saptamâni si 2 zile (2007) • Adi Carauleanu, Luminița Gheorghiu, Vlad Ivanov, Anamaria Marinca, Alexandru Potocean, Laura Vasiliu, Mădălina Ghițescu

1972 – A fost inaugurat Muzeul Curtea Veche de la Palatul Voievodal București

Muzeu în aer liber din București, situat pe locul ruinelor Curții Vechi. Muzeul păstrează vestigiile fostei Cetăți de Scaun a Bucureștiului, care au rezistat timpului, catastrofelor naturale și intemperiilor. Majoritatea urmelor fostei Cetăți de scaun a Bucureștiului au fost scoase la iveală prin săpăturile arheologice din 1953 și între 1967–1972.

Curtea Veche, București

1977 – A încetat din viață Camil Baltazar (Leibu Goldenstein/Leopold Goldstein, 25 august/7 septembrie 1902 – 27 aprilie 1977)

Poet, memorialist, publicist, eseist și traducător.

1979 – A încetat din viață Gheorghe Vrănceanu (30 iunie 1900 – 27 aprilie 1979)

Matematician, profesor universitar; creator al școlii moderne române de geometrie diferențială; membru al Academiei de Științe din România și al Academiei Române.

 

Ziua drapelului în Republica Moldova

Instituită de Parlamentul de la Chișinău la 23 aprilie 2010

1990 – Adoptarea tricolorului ca drapel de stat în RSS Moldova

Sovietul Suprem al RSS Moldovenești a aprobat tricolorul ca drapel de stat. La Prima Sesiune a Sovietului Suprem al RSS Moldovenești din 27 aprilie 1990 s-a legiferat oficial Drapelul tricolor cu stema amplasată în centrul fâșiei galbene (stema urma să fie aprobată ulterior). Gheorghe Ghimpu a fost acel care a arborat pentru prima dată, la 27 aprilie 1990, Tricolorul de Stat pe cupola Parlamentului moldav. Prin Hotărîrea nr. 17/12 mai 1990 a fost aprobat Regulamentul cu privire la Drapelul de Stat al RSS Moldovenești.

 

1992 – Ultima zi a vizitei în România a Regelui Mihai

Luni, 27 aprilie, Regele Mihai a fost oaspetele Mânăstirii Curtea de Argeș, întâmpinat de 30.000 de oameni, alături de Episcopul Nifon Ploieșteanul. Aici, Regele a participat la o slujbă de pomenire a Regilor Carol I și Ferdinand I, înmormântați aici. În după amiaza aceleiași zile, Regele și însoțitorii săi au plecat de pe aeroportul Otopeni.

2000 – A încetat din viață Ovid S. Crohmălniceanu (Moise Cohn; 16 august 1921, Galați – 27 aprilie 2000, Berlin)

Prozator, critic și istoric literar; editor al revistei Contemporanul; stabilit în Germania din 1992.

2002 – Filosoful Andrei Pleșu a primit premiul „Joseph–Bech” pe anul 2001

Ceremonia a avut loc la sediul Institutului de studii avansate New Europe College din București, al cărui fondator și rector a fost Andrei Pleșu, în semn de recunoaștere a strădaniilor sale pentru unificarea europeană.

 

2002 – Echipa masculină de seniori a României a devenit campioană europeană la gimnastică

La cel de-al 25-lea Campionat European de la Pastras, între 18–21 aprilie 2002, echipa masculină de seniori a României a ocupat locul I pe podium, urmată de echipele din Rusia și Belarus.

2010 – A încetat din viață Cristina Tacoi (8 iunie 1933 – 27 aprilie 2010)

Actriță a Teatrului „Nottara” din București; scriitoare.

2012 – Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu a fost demis

Cabinet PDL–UDMR–UNPR condus de Mihai Răzvan Ungureanu care s-a aflat la guvernare între 9 februarie 2012–27 aprilie 2012. Coaliția guvernamentală a pierdut majoritatea în Parlament, iar după 78 de zile de guvernare cabinetul a fost demis prin moțiune de cenzură inițiată de PSD și PNL.

Victor Ponta, președinte al Partidului Social Democrat și co-președinte al Uniunii Social Liberale, a fost desemnat de șeful statului, Traian Băsescu, candidat la funcția de prim-ministru. Guvernul Ungureanu a funcționat interimar până la 7 mai 2012.

2014 – A încetat din viață George Astaloș (4 octombrie 1933 – 27 aprilie 2014)

Poet, romancier și dramaturg stabilit la Paris; redactor-șef al revistei plurilingve Nouvelle Europe.

 

Ziua Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Problemelor Speciale

Marcată din 2018, prin Ordinul nr. 35/5 aprilie 2018 pentru completarea Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 176/2012 privind atribuirea de denumiri onorifice și stabilirea de zile aniversare pentru unele structuri din Ministerul Afacerilor Interne.

 

2021 – A încetat din viață Corneliu Murgu (25 iulie 1948 – 27 aprilie 2021)

Tenor de talie internațională; a condus timp de 19 ani destinele Operei timișorene.

2021 – A încetat din viață Marin Dumitrescu (19 ianuarie 1919 – 27 aprilie 2021)

Pilot moto legendar; multiplu campion la motociclism viteză (125 cmc) și campion la motocros; avea 102 ani.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită