27 August în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Intrarea României în primul război mondial

 

1588 – Tratat comercial Moldova–Anglia

Reprezentantul reginei, William Harebone, ambasador la Constantinopol, a încheiat la 27 august 1588, în numele reginei Angliei, Elisabeta cu domnitorul Petru Șchiopul un tratat prin care supușii reginei urmau a fi liberi a se statornici și a face negoț în Moldova. Petru Șchiopul le-a acordat negustorilor englezi privilegiul să plătească doar 3% taxă, în timp ce ceilalți negustori trebuiau să achite o taxă de 12%.

„Noi, Petru, din grația lui Dumnezeu domn al Țării Românești și al Moldovei, facem cunoscut tuturora celor prezenți și viitori, care sunt și vor fi interesați, că am încheiat cu măritul Vilhelm Harbone, ambasadorul prealuminatei și preaputernicei doamne, doamna Elisabeta, din grația lui Dumnezeu regina Angliei, Franței și Irlandei, pe lângă prealuminatul și preaputernicul împărat al turcilor, convențiunea următoare: ca negreșit de aci înainte să fie cu totul liberi supușii prealuminăției sale și toți negustorii de a ședea în țara noastră, de a se statornici, de a face negoț, de a vinde, a cumpăra, ba chiar de a face toate cele ce societatea omenească și obiceiul caută pentru negoț și pentru trebuințele vieții, fără nici o piedică sau greutate, păzindu-se însă întreg și nevătămat dreptul vămilor noastre, adică pentru fiecare lucru în valoare de o sută de ducați să ne plătească trei ducați. Cerem ca ceea ce precede să fie bine stabilit și asigurat prin convențiunea noastră. Și spre mai bună tărie, s-a pus și sigiliul nostru”.

1595 – Voievodul Moldovei, Ieremia Movilă, a recunoscut suzeranitatea polonă

În aprilie 1595 Sigismund Báthory, principe al Transilvaniei, l-a înlăturat pe Aron Tiranul de pe tronul Moldovei și l-a impus pe Ștefan Răzvan, care a recunoscut suzeranitatea lui Sigismund (pro-habsburgic). Ieremia Movilă, celălalt pretendent la tronul Moldovei, a recunoscut și el, pe 27 august 1595, suzeranitatea polonă și a declarat Moldova drept „membru credincios și inseparabil” al coroanei polone. În decembrie 1595, în lupta de la Areni, oastea polonă condusă de cancelarul Zamoyski a înfrânt oastea lui Ștefan Răzvan și l-a impus pe Ieremia Movilă pe tronul Moldovei.

1649 – A încetat din viață Ecaterina de Brandeburg (Katalin Brandenburgi/ Katharina von Brandenburg; 28 mai 1604,  – 27 august 1649)

Principesă a Transilvaniei (1629–1630), succesoare a soțului său, Gabriel II Bethlen.

1660 – Încheierea asediului Cetății Oradiei

La 13 iulie, armata turcească a început asediul sub comanda noului serdar Köse Ali pașa. Suburbiile Oradiei au fost incendiate. La 15 iulie turcii au somat asediații să predea cetatea, iar la 17 iulie a venit rândul principelui ardelean din tabăra turcească să fie refuzat de către cei închiși în cetate. Apărătorii, în cea mai mare parte recrutați din populația civilă din oraș, între care și femei și copii, erau în număr de 850, mulți neobișnuiți cu mânuirea armelor. Totuși, ei au organizat riguros apărarea la cele cinci bastioane, la turnul porții principale și la pulberărie.

La 27 august, după 46 de zile de asediu, cei aproape 300 de apăratori rămași în viață au predat cetatea cu niște condiții. Ei s-au îngrijit de tiparniță și de exemplarele Bibliei în curs de tipărire, de bunurile lor, de arhive și de bunurile Principatului, de siguranța proprie, precum și de reducerea dării Transilvaniei. Predarea fortăreței a fost negociată iar satutul juridic a fost cel de cetate cucerită închinată prin înțelegere.

1812 – A început domnia lui Ioan Caragea în Țara Românească

Ioan Gheorghe Caragea (1754 – 27 decembrie 1844) a fost domnitor fanariot al Țării Românești, între 27 august/8 septembrie 1812–29 septembrie/11 octombrie 1818. După rapoartele ambasadorului Franței la Constantinopole, pentru a ocupa tronul de la București, Caragea a plătit 8.000 de pungi cu galbeni, (aprox. 4 milioane de lei-aur). A devenit faimos pentru primul cod de legi din Valahia, care îi poartă numele, Legiuirea Caragea, pentru politicile fiscale excesive, dar și pentru măsurile eficiente luate împotriva epidemiei de ciumă bubonică izbucnită în 1813, la un an de la urcarea sa pe tron, numită ciuma lui Caragea.

1824 – S-a născut Joseph Marlin

27 august 1824, Sebeș – 30 mai 1849, Pojon/Bratislava

Scriitor și jurnalist german originar din Transilvania. A studiat la Viena, iar din 1847 a fost învățător privat la Pesta și redactor la ziarul Pester Zeitung. A avut o poziție unionistă, publicând un Program politic pentru sașii ardeleni în care a propus reforme liberale în diferite domenii (administrativ, școlar, bisericesc), dar pe baza primatului limbii și instituțiilor maghiare. În cei nici 25 de ani cât a avut de trăit, a lăsat o operă bogată, mai multe romane și povestiri și o lirică inovativă pentru literatura germană din Transilvania din aceea vreme. În ciclul Geschichten des Ostens (Povestiri din Est) Marlin a oferit o imagine a lumii multinaționale din sud-estul Europei. Alte scrieri: Attila, Das einsame Haus (Casa singuratică), Der Walache (Vlahul).

1834 – Mare incendiu la Arad

Aradul a fost cuprins de flăcări, iar după această dată, edilii orașului au organizat o formație voluntară de pompieri.

1841 – Karl Filtsch a susținut un concert la Sibiu

Karl Filtsch a debutat în public în februarie 1841 la Wiener Musikverein (Societatea Muzicală Vieneză). Succesul său răsunător a fost continuat într-un turneu din Budapesta până la Sibiu, unde a interpretat Concertul nr.1 de Felix Mendelssohn.

Karl Filtsch – Concertino pentru pian în Si minor • Polish Radio Symphony Orchestra, Dirijor Łukasz Borowicz, Pian: Hubert Rutkowski

1850 – S-a deschis la Sibiu Tipografia Eparhială Ortodoxă

Episcopul Andrei Șaguna a întemeiat și finanțat Tipografia Eparhială Ortodoxă, unde a apărut Telegraful Român. La 27 august 1850, într-o zi de duminică, s-a inaugurat oficial noua tipografie, prin sfințirea apei, de către Șaguna însuși.

Aici se mai tipăreau abecedare, manuale și cărți. Tipografia funcționează și astăzi, fiind cea mai veche tipografie în funcțiune din România. În a doua jumătate a secolului XIX Sibiul era centrul de necontestat al presei și tipografiei ardelene.

1856 – S-a născut Ștefan Ionescu – Valbudea

27 august 1856, București – 21 mai 1918; Valbudea–pseudonim după comuna Valea Budei

Sculptor monumentalist, profesor. A urmat cursurile Școlii de Belle Arte din București la clasa profesorului Karl Storck. A obținut o bursă de studii la Paris, unde a lucrat în atelierul lui Emmanuel Frémiet și apoi al lui Alexandre Falguière. A călătorit în Italia, la Roma și Florența, unde a luat contact cu opere marilor maeștri ai Renașterii. În anul 1888 a participat la Salonul Oficial organizat organizat la Ateneul Român cu câteva lucrări de sculptură. Principalele sale lucrări sunt Mihai Nebunul (medalie onorabilă la Salonul Oficial din Paris, 1885), Învingătorul (Medalia a III-a la Expoziția internațională de la Paris, 1889), Speriatul, Femeie odihnindu-se, Copil dormind, bustul Veronicăi Micle și bustul lui Eugeniu Voinescu. Majoritatea lucrărilor sale au fost modelate doar în gips, pentru că nu a reușit să atragă fonduri financiare pentru turnarea lor în bronz sau executarea lor în marmură, lucrările sale reprezentative – Mihai Nebunul, Speriatul și Femeie odihnindu-se – fiind turnate în bronz de abia în anii 1959–1961, după care au fost clasate ca obiecte de patrimoniu național în clasa Tezaur.

Biografie ilustrată: Ștefan Ionescu-Valbudea [Wikipedia]

1858 – S-a născut Pamfil Polonic

27 august 1858, Suceava – 17 aprilie 1944, București

Arheolog amator, topograf și cartograf. A absolvit liceul militar din St. Polten, Școala militară din Weisskirchen (Moravia) și Academia Militară (Theresianum) din Viena (1875). În 1879 a fost promovat sublocotenent în regimentul 31 (românesc) din Sibiu, fiind, în paralel, și profesor de Topografie la Școala de ofițeri de rezervă. Ca inginer topograf a lucrat la construcția unor fortificații militare la Przemysl (Galiția), a fost timp de 11 ani colaborator tehnic al lui Gr.G. Tocilescu, directorul Muzeului Național de Antichități, care i-a încredințat conducerea săpăturilor de la Adamclisi. A fost colaborator apropiat al lui Grigore Antipa lucrând ca inginer topograf și desenator la Serviciile Pescăriilor Statului din Delta Dunării, la Muzeul de Istorie Naturală din capitală, apoi a colaborat cu Simion Mehedinți la atlasul și manualele sale de geografie. După primul război mondial, a fost șef de lucrări principal la Direcția Cadastrului Țării, colaborând și cu Institutul Geologic, desenând Harta Geologică a României. În 1928, pentru Muzeul Național de Antichități a desenat Harta Dobrogei preistorice și greco-romane și Harta valurilor din Dobrogea, care au fost expediate la Expoziția de la Barcelona; apoi Harta Arheologică a Daciei, acestea fiind urmate de lucrarea Despre valurile, drumurile și cetățile romane din toate țările locuite de Români, pentru care a primit Premiul „Vasile Adamachi” al Academiei Române. Înainte de a muri, a predat Academiei Române toate notele, însemnările și observațiile sale, însoțite de hărți, planuri, reconstituiri etc.

1870 – S-a născut Maria, Principesă de Hohenzollern

Maria von Hohenzollern-Sigmaringen; 27 august/8 septembrie 1870, București – 28 martie/9 aprilie 1874, Castelul Peleș, Sinaia

Unicul copil al Regelui Carol I și al Reginei Elisabeta. Prima prințesă de România, fost un copil considerat precoce din punct de vedere intelectual. Principesa Maria s-a îmbolnăvit de scarlatină la București, când o epidemie bântuia capitala. A fost transportată la Castelul Peleș pentru tratament, unde a decedat. Principesa Maria nu ar fi putut moșteni tronul, Legea Salică fiind încă aplicată în perioadă.

1874 – A încetat din viață Ștefan Golescu

1809, Câmpulung Muscel – 27 august 1874, Nancy, Franța

Om politic, lider de frunte a revoluției de la 1848 din Țara Românească, fiu al marelui cărturar Dinicu Golescu și fratele lui Nicolae Golescu. A studiat în Elveția, a servit în armata valahă, iar în 1836 a ajuns la gradul de maior. A participat la Revoluția din 1848 din Țara Românească, a fost membru al Guvernului provizoriu, și Venerabilul Lojii masonice bucureștene Frăția. După înăbușirea revoluției a trăit în exil până în 1857. Membru în partidul liberal condus de Ion Brătianu, după întoarcerea în țară a fost deputat în Adunarea ad-hoc a Țării Românești, apoi ministru în varii guverne și prim-ministru în timpul lui Alexandru Ioan Cuza (1867–1868). În 1865, s-a alăturat celor care au conspirat pentru îndepărtarea de la domnie a Principelui Cuza, ca urmare a măsurilor luate de acesta împotriva proprietății marilor latifundiari.

1877 – Primul atac al trupelor române în războiul de Independență

Misiunea de asalt și cucerire a redanului otoman, din fața redutei Grivița 1, a sistemului de apărare a Plevnei, a fost încredințată, la data de 27 august/8 septembrie, Regimentului 13 Dorobanți Iași/Vaslui, comandat de locotenent-colonelul Ion Petrovici, și altor subunități din cadrul Diviziei a 4-a Infanterie.

Cucerirea acestui avanpost fortificat reprezintă primă victorie a Armatei române în războiul de Independență. Drapelul de luptă al Regimentului 13 Dorobanți a fost distins cu Ordinul Steaua României, de asemenea, s-au acordat Ordinul Steaua României și medalia Virtutea militară unor ofițeri și soldați din subunitățile participante la atac.

1903 – S-a născut Miron Nicolescu

27 august 1903, Giurgiu – 30 iunie 1975, București

Matematician, membru titular (din 1938) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1953) și președinte (din 1966 până la deces) al Academiei Române; considerat creatorul școlii românești de analiză matematică. După terminarea studiilor la Facultatea de Matematică a Universității București (1924), a plecat la Paris, unde s-a înscris la École Normale Supérieure și la Sorbona. În 1928 și-a luat Doctoratul, cu teza Fonctions complexes dans le plan et dans l’espace (Funcții complexe în plan și în spațiu), sub îndrumarea lui Paul Montel. După întoarcerea în România, a predat la Universitatea din Cernăuți până în 1940, când a fost numit profesor la Universitatea din București. În 1963 a devenit director al Institutului de Matematică al Academiei Române. A fost ales vice-președinte al International Mathematical Union. Domeniul său de predilecție a fost analiza matematică, în special teoria funcțiilor. A publicat peste 150 de memorii și articole de matematici, lucrări didactice, monografii și lucrări cu caracter divers. A primit titlul de Erou al Muncii Socialiste (1971) și medalia de aur Secera și ciocanul (1971).

1905 – S-a născut Ion S. Antoniu

27 august 1905, Roman – 10 martie 1987, București

Inginer electroenergetic și profesor, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. După absolvirea cursurilor Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu, a urmat Școala Politehnică din București, Secția Electromecanică (1923–1928), apoi Școala Superioară de Electricitate din Paris în anul 1929 devenind inginer electrician. A fost angajat la Societatea de Gaz și Electricitate din București, În anul 1948 a susținut, la Școala Politehnică din București, teza de doctorat Étude du fonctionnement des appareils de mesure dans un régime déformant. Activitatea sa a cuprins domenii ca electricitatea (măsurători, încercări, producerea și distribuția energiei electrice), electrotehnica, matematici pure, istoria științelor etc. A predat, din 1941 la Politehnica din Timișoara, cursul de Centrale electrice, transmitere și distribuire a energiei electrice, continuând la Politehnica din București, la Catedra de Măsuri electrice: șef de lucrări, conferențiar, profesor, șef de catedră, decan al Facultății de Energetică și Electrotehnică (1956–1957). A fost printre fondatorii Laboratorului Central de Electricitate, devenit mai târziu Institutul de Cercetări și Proiectări în Electrotehnică. A fost director al Centrului de Cercetări și Producție a aparaturii științifice al Academiei Române, președinte al Comitetului Național de organizare a Conferinței Naționale de Electrotehnică și Electroenergetică. A fost distins cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România cl.IV (1971). Lucrări publicate: Instrumente de măsură electrice industriale în exploatările de electricitate (1948, Premiul Academiei Române), Chestiuni speciale de electrotehnică, Bazele electrotehnicii (2 vol.), Calculul matricial si tensorial în electrotehnică etc.

1914 – S-a născut Mihail Novicov

27 august 1914, Odessa – 9 noiembrie 1992, București

Scriitor, teoretician și critic literar, reprezentant al realismului socialist. A studiat la Facultatea de Științe din Iași (1930–1933), dar nu a susținut și licența, fiind arestat pentru propagandă comunistă și închis (1934–1944). A fost printre primii care au impus în România proletcultismul ca director al Direcției literare din Ministerul Artelor și Informațiilor, membru în Consiliul de Îndrumare al Teatrului Poporului, director la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” de la înființare până la desființare (1950–1955). În memoriile sale, apărute în 1991, Mihail Novicov a povestit cum preda lecții de limba rusă deținuților din Lagărul de la Târgu Jiu. Printre „elevii” săi s-au numărat Matei Socor și Nicolae Popescu-Doreanu, dar trăgea concluzia că în condițiile din lagăr nu s-a legat mare lucru de ei…

1916 – Intrarea României în primul război mondial

La 4/17 august 1916 s-a semnat, la București, Tratatul de alianță între România, de o parte, și Rusia, Franța, Marea Britanie și Italia, pe de altă parte, pentru intrarea țării noastre în război de partea Antantei. După doi ani de neutralitate, Consiliul de Coroană al României (14/27 august) a hotărât declanșarea stării de război (14/27 august), declarând război Austro-Ungariei, dată ce a marcat începutul războiul de Eliberare și Întregire națională (1916–1919). Ambasadorul Edgar Mavrocordat a depus, la ora 21, la secretariatul Ministerului Austro-Ungar de Externe declarația de război din partea Regatului Român:

„Speranța pe care ne-am fondat-o pe aderarea noastră la Tripla Alianță a fost înșelată. De-a lungul unei perioade de mai bine de treizeci de ani, românii din Austro-Ungaria nu numai că n-au avut parte de nicio reformă care să le dea un sentiment de satisfacție, dar dimpotrivă au fost tratați ca o rasă inferioară și condamnați să suporte opresiunea unui element străin care nu constituia decât o minoritate în rândul diverselor naționalități care compun Statul Austro-Ungar.

Toate aceste nedreptăți pe care le-au suferit frații noștri au întreținut între țara noastră și monarhia austro-ungară o continuă stare de animozitate pe care Guvernele Regale nu au depășit-o decât cu prețul unor mari dificultăți și cu numeroase sacrificii […].

Doi ani de război, în timpul cărora România și-a conservat neutralitatea, au demonstrat că Austro-Ungaria, ostilă oricăror reforme interne care ar putea ameliora viața popoarelor pe care le guvernează, este gata să-și asume grele sacrificii pentru a apăra această stare de fapt. 

Războiul la care ia parte aproape toată Europa pune în discuție cele mai grave probleme referitoare la dezvoltarea națională și la existența statelor.

România, mânată de dorința de a contribui la grabnicul sfârșit al conflictului și aflată sub imperiul necesității de a salvgarda interesele sale de neam, se vede nevoită de a intra în război alături de cei care pot să-i asigure realizarea unității naționale.

Din aceste motive ea se consideră, din acest moment, în stare de război cu Austro-Ungaria”.

Însuflețită de dorința de a elibera Transilvania de sub dominația străină, Armata Română a început, în noaptea de 27/28 august 1916, ofensiva pe frontul Carpaților. Armata română a înaintat pe trei direcții în Transilvania. Trupele de acoperire ale celor trei armate au zdrobit rezistența inamică, au pus stăpânire pe trecătorile Carpaților Orientali și Meridionali și au pătruns simultan în Transilvania. În luptele purtate în bazinul Hațegului și în jurul Orșovei, în zona Timișului de Jos, Bran, la sud de Sibiu, unitățile române au dovedit vitejie, superioritate și măiestrie militară, au îmbinat cu succes focul cu manevra prin surprindere în flancul și spatele dispozitivului inamic. Cântecul Treceți batalioane române Carpații a fost cântat în varianta originală în trei strofe de către militarii români.

Din punct de vedere al statutului de beligeranță, România a fost pe rând: țară neutră în perioada 13/28 iulie 1914–14/27 august 1916; țară beligerantă de partea Antantei în perioada 14/27 august 1916–26 noiembrie/9 decembrie 1917, în stare de armistițiu în perioada 27 noiembrie/10 decembrie 1917–24 aprilie/7 mai 1918, țară necombatantă în perioada 24 aprilie/7 mai 1918–26 octombrie/9 noiembrie 1918, țară beligerantă de partea Antantei în perioada 26 octombrie/9 noiembrie 1918–28 octombrie/11 noiembrie 1918.

1916 – S-a constituit Regimentul 15 Infanterie

Regimentul 15 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente pe timp de pace, care au aparținut de Regimentul Războieni Nr. 15. Unitatea a făcut parte din organizarea Brigăzii 13 Infanterie, fiind dislocată în timp de pace în garnizoana Piatra Neamț.

Regimentul 15 Infanterie a participat la acțiunile militare desfășurate pe frontul românesc pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 – și prima sa demobilizare din 28 mai/10 iunie 1918. În timpul ofensivei din Transilvania și a operației de apărare a trecătorilor a luptat mai întâi în zona Ciucului și Odorheiului, iar mai apoi în apărarea văi Uzului. În luna noiembrie 1916 a luat parte la bătălia pentru apărarea Capitalei. Ulterior s-a retras luptând până la Măgura Odobeștilor, aducându-și contribuția atât la acțiunile militare de pe aliniamentul Cricov-Ialomița cât și la încercarea de rezistență de pe aliniamentul Râmnicu Sărat-Viziru. Luptând în continuare pe frontul de la Oituz, a participat la acțiunea de stabilizare a frontului pe Siret.

1917 – Congresul al II-lea al Țăranilor din Basarabia

În perioada 1917–1918 au avut loc trei congrese ale țăranilor, care de multe ori nici nu erau ale țăranilor, dacă privim la componența celor care le organizau și le conduceau, ci bătălii pentru putere politică și economică, pentru proprietate, dar și ale rivalităților identitare. Congresul I (20 mai 1917) a deschis problema agrară, cu ramificații spre lupte politice și identitare; Congresul al II-lea (27 august 1917) a prezentat o Basarabie mai organizată politic, atât prin calitatea participanților, cât și prin spectrul preocupărilor abordate la ședințe; Congresul al III-lea (18–22 ianuarie 1918) n-a avut nimic în comun cu problema agrară și țărănimea, ci a oferit minorităților etnice posibilitatea de a protesta împotriva introducerii armatelor române în Basarabia la începutul anului 1918, fiind dizolvat, ca bolșevic, iar unii membri ai săi (Rudiev, Prahnițki, Grinfield, Ciumacenco) fiind arestați. La Congresul al II-lea s-a conturat viitoarea componență a Fracțiunii Țăranilor din Sfatul Țării, care alături de Blocul Moldovenesc a deținut un rol influent în realizarea politicilor acelor timpuri.

1917 – A încetat din viață Ion Grămadă (3 ianuarie 1886 – 27 august/9 septembrie 1917)

Scriitor, istoric și publicist bucovinean, erou al primului război mondial.

1918 – S-a născut Leon Levițchi

27 august 1918, Edineț, Hotin, Bucovina/Ucraina – 16 octombrie 1991, București

Filolog anglist și lexicograf, cunoscut ca traducător de literatură britanică și autor de dicționare și studii de referință. Între anii 1937–1941, a studiat Limba și literatura engleză, precum și Estetica și critica literară la Litere și Filosofie a Universității din București. În anii participării României la cel de-al doilea război mondial, a fost recrutat ca translator din mai multe limbi la mai multe comandamente militare. După terminarea războiului, s-a căsătorit și a lucrat ca profesor de engleză la licee în București. Din 1949 Leon Levițchi a fost asistent, lector, conferențiar și apoi profesor universitar la catedra de Limbi germanice de la Universitatea din București. A fost unul dintre cei mai reputați shakespearologi români. A tradus în românește și publicat o ediție în 11 volume a operelor lui William Shakespeare. De asemenea, a fost autor sau coautor a numeroase manuale de limbă engleză, dicționare și studii de specialitate. Împreună cu Andrei Bantaș a publicat o ediție bilingvă româno-engleză a poeziilor lui Mihai Eminescu, traducerile aparținându-le. Scrieri alese: Dicționar român-englez, Studii shakespeariene, Istoria literaturii engleze și americane.

1919 – Muzeul Limbii Române din Cluj

În urma hotărârii Consiliului Dirigent din ședința din 27 august 1919, s-a aprobat înființarea unei unități de cercetare științifică fundamentală cu profil umanist, aflată sub auspiciile Academiei Române. La început, a funcționat pe lângă catedra de Limba română a Facultății de Litere și Filosofie din Cluj.

Conceput de reputatul lingvist și om de cultură Sextil Pușcariu, devenit, totodată, și întâiul rector al Universității clujene, Muzeul Limbii Române avea următoarele obiective: „strângerea și prelucrarea științifică a materialului lexicografic al limbii române din toate timpurile și din toate regiunile locuite de români; pregătirea de studii și lucrări speciale în vederea unificării limbii literare și a terminologiei tehnice și speciale în toate ținuturile românești; deșteptarea interesului obștesc pentru studiul și cultivarea limbii române; pregătirea de filologi români”. În prezent, Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”.

1920 – Relații diplomatice Regatul României – Republica Austria

S-au stabilit relații diplomatice cu Republica Austria, la 27 august 1920 fiind înființată Legația României la Viena. Primul consul a fost numit Nicolae B. Cantacuzino. Relațiile au fost întrerupte în urma ocupării Austriei de către Germania nazistă în 1938.

1920 – Nicolae Titulescu a fost numit delegat al României la Societatea Națiunilor

Alături de Nicolae Titulescu, au fost numiți și Thoma Ionescu și Dimitrie Negulescu. Tot în anul 1920, Nicolae Titulescu a devenit delegat permanent la sesiunile Adunării Societății Națiunilor – înființată în urma Conferinței de Pace din 25 ianuarie 1919, un precursor al Organizației Națiunilor Unite de astăzi – și la lucrările majorității sesiunilor Consiliului Ligii Națiunilor, poziții ocupate până în anul 1936.

1924 – S-a născut Mariana Dumitrescu

27 august 1924, București – 4 aprilie 1967, București

Poetă și traducătoare, actriță la Teatrul Național din București. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1946) și Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică (1947). După dubla licență, a lucrat scurt timp ca actriță și asistent regie la Teatrul Național din București. În 1947, s-a căsătorit cu compozitorul Ion Dumitrescu. Literar, a debutat la 12 ani, cu o scurtă povestire în revista Mugurașul (1936), colaborând în continuare la publicații ale elevilor, precum și la Radiodifuziunea Română, cu poemul dramatic Din durerile neamului. A scris scenarii și a tradus librete de operă. În arhiva poetei, se păstrează, de asemenea, eseuri, nuvele fantastice și o bogată corespondență cu muzicieni și scriitori. Editorial, a debutat cu volumul de versuri Viorile primăverii, în 1942. Multe dintre poeziile sale au fost transpuse pe muzică. Alte cărți i-au apărut postum.

1928 – Semnarea Pactului Kellogg-Briand

Cunoscut și ca Pactul de la Paris, după orașul în care 15 state au semnat această înțelegere pe 27 august 1928, a fost un tratat internațional „care milita pentru renunțarea la război ca instrument al politicii naționale”.

Actul nu prevedea nicio sancțiune împotriva celor care ar fi încălcat pacea. Scopurile sale nu au fost atinse, dar a fost un pas înainte pentru dezvoltarea doctrinelor dreptului internațional. România a aderat la acest pact la 4 septembrie 1928.

1928 – S-a născut Mircea Zaciu

27 august 1928, Oradea – 21 martie 2000, Cluj-Napoca

Critic, istoric literar, profesor universitar, membru de onoare (din 1997) al Academiei Române. A fost licențiat al Facultății de Filologie a Universității „Victor Babeș” din Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1952, obținând ulterior și titlul de Doctor în Litere A fost, în același timp, eseist, memorialist, prozator și poet, coordonator al Dicționarului scriitorilor români, alături de Marian Papahagi și Aurel Sasu. A format la Cluj o școală de critică și istorie literară. Editor coordonator al colecței Restituiri a Editurii Dacia din Cluj, a colaborat la diverse reviste din țară: Tribuna, Convorbiri literare, Steaua, România literară, Apostrof, Vatra etc. A fost autorul unui Jurnal intim în patru volume, care cuprinde și perioada de la sfârșitul anilor optzeci, anii cei mai sumbri ai dictaturii lui Nicolae Ceaușescu. Din lucrările sale: Masca geniului, Ordinea și aventura, Lecturi și zile, Lancea lui Ahile, Scriitori români, Cu cărțile pe masă, Ca o imensă scenă, Transilvania…, Departe/Aproape.

1930 – S-a născut Z. Ornea

Zigu Orenstein; 27 august 1930, Frumușica, Botoșani – 14 noiembrie 2001, București

Editor, critic, istoric literar, publicist și scriitor. A urmat cursurile Facultății de Filosofie din București. Absolvent în 1955, a devenit redactor la ESPLA, pentru ca, din motive de dosar ideologic, în 1959 să fie corector plătit doar pentru recenziile publicate la Gazeta literară. A debutat editorial în 1969, cu volumul Junimismul. A fost autorul unei bibliografii impresionante cuprinzând numeroase lucrări de specialitate și articole, monografii, cronici literare și cronici ale edițiilor. A subliniat, printre primii, tendințele și manifestările antisemite din operele unor reprezentanți importanți ai generației interbelice de scriitori de la noi. Volumul Anii treizeci. Extrema dreaptă românească a reprezentat astfel pentru intelectualitatea românească, alături de Jurnalul lui Mihail Sebastian, o oglindă impresionantă a perioadei interbelice întrucâtva idilizate înainte vreme. Cartea a apărut în traducere și la prestigioasa editură Columbia University Press în anul 2000, constituind astăzi o referință bibliografică importantă în facultățile de profil umanist din România. A deținut rubrica de cronică a edițiilor în revista România literară, din 1982 până la moartea sa; una dintre cele mai interesante rubrici ale sale din presa românească a fost cea din revista Dilema. A fost de asemenea director al editurii Minerva și al editurii Hasefer. Dintre volumele sale: Țărănismul, Sămănătorismul, Poporanismul, Actualitatea clasicilor, Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, Viața lui Titu Maiorescu, Fizionomii. Medalioane de istorie literară.

1930 – S-a născut Ion Ghițulescu

27 august 1930, București – 24 iunie 2021, București

Jurnalist. A absolvit în 1949 Colegiul Național Sfântul Sava. A practicat baschet și rugby, în ultimul ajungând până în lotul național de juniori, dar a abandonat din cauza unor accidentări. A urmat cursurile Facultății de Ziaristică din București, absolvite în anul 1954. Din 1951 a fost reporter la secția Sport a Radiodifuziunii Române și a realizat prima emisiune de sport înregistrată pe bandă de magnetofon, Cu microfonul printre sportivi, a realizat primele transmisiuni în direct de la competiții sportive, iar în 1957 a realizat prima călătorie peste graniță în calitate de comentator sportiv, pentru meciul de fotbal Iugoslavia–România. În aceeași calitate, a efectuat 1.750 de transmisii în direct de la diverse evenimente sportive, dintre care peste 130 ale echipei naționale de fotbal. Trimis special al Radiodifuziunii, a realizat transmisii live sau înregistrate de la șapte ediții ale Jocurilor Olimpice (1960, 1964, 1972, 1980, 1984, 1992, 1996), Campionatele Mondiale de fotbal (1966, 1990, 1994), Campionatele Mondiale de handbal. A realizat emisiunea Fotbal minut cu minut, a organizat primele emisiuni ale Radio Vacanța, a transmis în direct aselenizarea și cele mai importante momente ale misiunii Apollo 11, alături de Catinca Ralea și fizicianul Ion Pascaru, a realizat: Radioprogramul dimineții de la 6-8, Matinalul (din 1990), Sport și muzică. A fost șeful Secției Sport și Informații, apoi director al Direcției Programe a Societății Române de Radiodifuziune. A fost distins cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler.

1938 – S-a născut Mircea Braga

27 august 1938, Sibiu – 19 mai 2023, Sibiu

Critic și istoric literar, eseist, editor și profesor. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1955–1960). A obținut în 1984 titlul de Doctor în Filologie cu teza V. Voiculescu. Studiu critic. A fost profesor, redactor la ziarul Pentru socialism, instructor cultural și director al Teatrului Dramatic din Baia Mare. Transferat în Sibiu, a îndeplinit, în timp, funcții pe plan cultural: director al Teatrului de Stat din Sibiu, președinte al Comitetului pentru Cultură al județului Sibiu, redactor la revista Transilvania, director al Casei de Presă și al Editurii Transpres și director al Editurii Imago. Din 1995 a fost numit, prin concurs, profesor la Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia, devenind Profesor emerit în 2008. Publicistic, a debutat în 1966 în paginile revistei Steaua, colaborând ulterior la Tribuna, Familia, România literară, Revista de istorie și teorie literară, Teatru, Manuscriptum, Revue Roumaine, Convorbiri literare, Ramuri, Jurnalul literar, Curentul (München) etc. A publicat peste 20 de volume de critică, istorie și teorie literară și aprox. 1.500 de studii și articole de specialitate. A mai publicat studii introductive la unele ediții din operele lui Mihail Sadoveanu, Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Romulus Cioflec, Oscar Lemnaru, Octavian Goga, Ion Creangă, Pavel Dan, Jean Bart, Victor Eftimiu, N.D. Cocea, A.E. Baconsky și a colaborat la mai multe volume colective. A primit Premiul de critică și istorie literară al Asociației Scriitorilor din Sibiu (1982), Diploma Uniunii Scriitorilor din România (1984), Premiul Opera omnia al Uniunii Scriitorilor din România (2006), Premiul de critică și istorie literară al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu (2010, 2013), Premiul Cartea Anului al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu (2016).

1942 – S-a născut Ovidiu Ghidirmic

27 august 1942, Grecești sau Valea Stanciului, Dolj – 10 august 2017, Craiova

Critic și istoric literar, publicist și profesor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Craiova, din 1978. A urmat Facultatea de Limbă și Literatură Română a Universității din București (1960–1965). A fost: profesor de Limba și literatura română la Liceul Agricol din Calafat, referent literar la Teatrul Național Craiova, redactor principal la revista Ramuri și la Editura Scrisul românesc, bibliotecar principal la Biblioteca județeană „Aristia și Theodor Aman”, cercetător științific la Institutul de Cercetări Socio-umane din Craiova al Academiei Române; o carieră didactică universitară: conferențiar, profesor, șeful catedrei de Literatură română universală și comparată la Facultatea de Litere din Craiova. A publicat: Camil Petrescu sau pastorul lucidității, Zaharia Stancu sau interogația nesfârșită, Poeți neoromantici, Proza românească și vocația originalității, Moștenirea prozei eminesciene, Capodopere ale literaturii române (compendiu, coordonator științific), Proza românească și vocația fantasticului etc.

1942 – S-a născut Puși Dinulescu

Dumitru Dinulescu; 27 august 1942, București – 1 august 2019, București

Dramaturg, regizor de film, teatru și televiziune, prozator, poet și polemist. A absolvit Facultatea de Litere a Universității București și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” București, secția Regie de film și televiziune (1973), cu filmul de diplomă Iaurtul și cunoașterea lumii, după schița lui Teodor Mazilu. A fost în timp bibliograf și redactor la Revista nouă din Ploiești, metodist la Casa de Cultură a Studenților din București, redactor, apoi regizor la Televiziunea Română, asistent regie la Studioul Cinematografic București din Buftea, redactor la Radio București. În 1997 a deschis primul teatru-cafenea din București, Teatrul-cabaret Robert Calul. A abordat mai multe genuri literare – teatru: a debutat în revista Vatra din Târgu-Mureș (1982) piesa într-un act, Suflet de fată, urmată de Casa cu țoape, Pescărușul lui Hamlet, Nunta lui Puiu; proză scurtă: Robert Calul, Linda Belinda (Premiul Asociației Scriitorilor din București, 1979), Eu și Robert Calul, Crimă la circ, Lungul drum al prozei scurte; roman: Galaxia Burlacilor (Le vieux garçon, versiunea în limba franceză, semnat Pouschy Dinulesco), Îngerul contabil (Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1985), Romanul Sfintei Mogoșoaia: un roman al golăniilor și simțirilor din anii ’70, Burlacul; poezie: Poezii bestiale, Frumoasa și lapovița: poezii intraductibile si interzise tinerilor sub 16 ani, Tandrețe tărăgănată; polemică: Gașca și diavolul: istoria bolnavă a domnului Manolescu; istorie literară, memorialistică. A regizat: Întâlnirea din Pământuri, Sper să ne mai vedem, Nuntă cu sirenă (pentru care a semnat și scenariul).

Nuntă cu sirenă (1995) 1 – Iubirea și pământul • Regia Puși Dinulescu. Cu: Laurenţiu Lazăr, Delia Seceleanu, Maria Teslaru, Ernest Maftei, Dorina Lazăr, Mitică Popescu, Eusebiu Ştefănescu, Mihaela Mihăescu, Irina Petrescu, Adriana Trandafir, Constantin Dinulescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila

1943 – A încetat din viață Constantin Prezan (27 ianuarie 1861 – 27 august 1943)

Mareșal, ofițer de carieră, provenit din arma geniu, erou al primului război mondial, a luat parte și la al doilea război balcanic și la operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri, din perioada 1918–1920, membru de onoare al Academiei Române și membru de onoare al Academiei de Științe din România.

1949 – S-a născut Mihai Cafrița

27 august 1949, Bacău – 14 decembrie 2022, Căldărușani

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1973 și a fost repartizat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. A jucat în Îmblânzirea Scorpiei și Hamlet de William Shakespeare, Cei trei mușchetari după Alexandre Dumas, Muntele de Dumitru Radu Popescu, Zigger Zagger de Peter Terson, Somnoroasa Aventură și Proștii sub clar de lună de Teodor Mazilu, Joc Dublu de Robert Thomas, Burghezul gentilom de Moliere etc. În 1985 s-a mutat în capitală și a jucat pe scena Teatrului „Bulandra”, în spectacole ca Secretul Familiei Posket de Pinero, Afară, în fața ușii de Wolfgang Borchert, Io, Mircea Voievod de Dan Tărchilă, Mizantropul de Moliere, Antigona de Sofocle, Casa Evantai de Marin Sorescu, până in 1995. A debutat pe marele ecran în Nu filmăm să ne amuzăm în 1974, a jucat apoi în Dumbrava minunată, Orele unsprezece, Vulcanul stins, Nelu, Cenușa păsării din vis, Băiatul cu o singură bretea. La Teatrul Național Radiofonic a jucat în Alexandru Lăpușneanu de Mihai Eminescu, Prințul lumii verzi de Costin Tuchilă etc. S-a călugărit și s-a retras la Mănăstirea Căldărușani (Ilfov), apoi a revenit în spectacole radiofonice cum sunt Iisus Nazarineanul, Prințul lumii verzi, Cerul pe pământ sau minunata, marea și înfricoșătoarea sfântă dramă a cuvântului întrupat, Sfântul Ioan Gura de Aur–Ziditorul de suflete.

Cenușa păsării din vis (1989) • Regia Dorin Mircea Doroftei. Cu: Stelian Nistor, Marius Popa, Adina Cristescu, Mihai Cafrița, Irina Movilă, Tora Vasilescu

1950 – S-a născut Mihai Mălaimare

27 august 1950, Botoșani

Actor de teatru și film, om politic. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1973, ca șef de promoție și a primit repartiție la Teatrul Național din capitală. A jucat în spectacole ca Richard al III lea, A douăsprezecea noapte de W. Shakespeare, Cyrano de Bergerac de E. Rostand, Fata din Andros de Terențiu, Romulus cel mare de Durenmatt, Alexandru Lăpușneanu de V. Stoenescu, Filumena Marturano de Ed de Fillippo, Mantaua de Gogol, Harap Alb de Răducu Ițcuș etc. A regizat și a scris scenariul pieselor Actorul, Clovnii. A studiat pantomima la școala de Teatru Jacques Lecoq din Paris și în 1990 și-a deschis propriul teatru, Masca, singurul teatru de gest, pantomimă și expresie corporală din România, pe care l-a și condus. A jucat în spectacole ca Medievale, Clovnii, A murit moartea, măi! după Ion Creangă, Oina, la care a scris scenariul, a regizat și a jucat rolul unui clovn, Gardienii veseli. La Teatrul Național Radiofonic a debutat în 1974 cu piesa Mușcata din fereastră de Victor Ion Popa, urmată de Baladă pentru nouă cerbi de D.R. Popescu, spectacolul muzical Cheia succesului sau Titanic vals de Tudor Mușatescu, Boemii de Ovidiu Dumitru, a regizat spectacolul Domnul de Pourceaugnac, a scris scenariul și a regizat spectacolul pentru radio Ex libris al Teatrului Masca. De asemenea, a participat la numeroase emisiuni radio de varietăți și emisiuni dedicate copiilor. A debutat pe marele ecran în 1976, în Doctor fără voie, apoi a jucat în: Explozia, Nea Mărin Miliardar, Reteaua „S”, Pe lângă Polul Sud, Totul se plătește, Nelu, Liliacul înflorește a doua oară, Turnul din Pisa, Întoarcerea magilor etc. Este Doctor în Istoria teatrului, a fost profesor la UNATC, secția Actorie, a predat actoria la Universitatea Ecologică, a predat Pantomimă la Școala de Teatru Pygmalion din Viena, a scris cărțile Maidane cu teatru, Demisia, Șansa. A fost membru al Parlamentului României și al Consiliului Național al Audivizualului (CNA). Este căsătorit cu regizoarea Anca Dana Florea și are 4 copii. A decis să se retragă de pe scenă, în zilele de 26 și 27 august 2023 susținând ultimele sale spectacole.

Totul se plătește (Seria Mărgelatu, 1987) • Regia Mircea Moldovan. Cu: Florin Piersic, Marga Barbu, Szabolcs Cseh, Emil Hossu, Ion Besoiu, Mircea Albulescu, George Constantin, Mihai Mălaimare [târgoveț bețiv], Ioana Pavelescu, Constantin Dinulescu

1951 – S-a născut Mircea Muntenescu

27 august 1951, București – 6 august 2022

Grafician, designer de carte, pictor contemporan, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, din 1980. A absolvit Liceul „Tonitza” în 1969, profesor fiindu-i Theodor Dan, care l-a îndemnat într-un mod deosebit în cercetarea artistică. A urmat Academia de Arte din București (1969–1974), unde a avut profesori pe Stelian Panțu, Sorin Dumitrescu și Ion State. A debutat, alături de Sorin Dumitrescu, Șerban Gabrea, Marin Gherasim și Horia Bernea, în expoziția Arta și natura, în 1976, în același an obținând Premiul Atelierului 35. A colaborat cu desene la Revista Secolul XX. În anul 1978 obținând bursa UAP. A participat la numeroase expoziții de grup, cu pictorul Paul Gherasim – Studiu I (Timișoara, 1978), la Hanul cu Tei (1978, 1979), la Jugendtriennale (Nuremberg, 1982), unde comisar a fost Andrei Pleșu. A fost într-o documentare în artă, în Siberia. În anii optzeci s-a exprimat mai ales prin design grafic, creând ilustrații de carte pentru copii, pentru care a fost și premiat.

Interviu ilustrat: Mircea Muntenescu, din tainele atelierului de creație [Bel Esprit]

1952 – S-a născut Eugen Șerbănescu

27 august 1952, Giurgiu

Prozator și dramaturg, membru al Uniunii Scriitorilor, membru al Uniunii Cineaștilor. A făcut studii și stagii post-universitare de politică, jurnalism și comunicare la Reuters (Londra, 1991), bursier Humphrey la Universitatea Statului Maryland (SUA, 1993), la Universitatea Harvard (SUA, 1997) etc. A fost publicist, redactor-șef adjunct la România liberă, analist politic, moderator TV; secretar de stat și purtător de cuvânt al guvernului, consul general la New York și Los Angeles, director general al Centrului National al Cinematografiei. A publicat: Dincolo de Groenlanda, După-amiază cu o nimfomană pe vârful muntelui Parâng, (Premiul Asociației Scriitorilor București), De ce-a ucis-o Shakespeare pe Ofelia? (Premiul Asociației Scriitorilor București), Pluta pe spate, Sonată pentru saxofon și Eva (în repertoriul Teatrului Național din București în stagiunile 2004–2011), Ochiul goelandului, A doua scrisoare pierdută etc. A a fost trimis în judecată de DNA, fiind acuzat de peste 30 de infracțiuni de abuz în serviciu.

1959 – S-a născut Claudiu Bleonț

27 august 1959, București

Actor de teatru și film, vedetă de televiziune, prezentator TV. A urmat Institutul de artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, clasa Grigore Gonța (1979–1983). A fost repartizat la Teatrul din Petroșani, a debutat cu piesa Un bărbat și mai multe femei de Leonid Zorin, pe care a și regizat-o și care i-a adus premiul pentru cel mai bun actor. A mai jucat aici în Anonimul Venețian de Giusepppe Berto, Într-un parc, pe o bancă de Alexander Ghelman. Din 1990 până în prezent este angajat la Teatrul Național din București. A jucat în numeroase spectacole: A douasprezecea noapte de William Shakespeare, Torquato Tasso de Johann Wolfgang von Goethe (Premiul pentru cel mai bun actor), Fata din Andros de Terențiu, Caligula de Albert Camus, Zbor deasupra unui cuib de cuci după Dale Wasserman, Vrăjitoarele din Salem de Arthur Miller, Livada de vișini de A.P. Cehov, Păsările de Aristofan etc. A colaborat cu Teatrul „Bulandra”, Teatrul Odeon, Teatrul Național Timișoara, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, Teatrul Național Târgu Mureș, Teatrul Arca etc. Debutul in cinematografie a avut loc tot în 1983, cu filmul Concurs, regizat de Dan Pița, care i-a adus premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de la Costinești. A mai jucat în Să mori rănit din dragoste de viață, Pas in doi, Rochia albă de dantelă, Polul Sud, O vară de neuitat, Femeia visurilor, Ursul. A fost distribuit și în producții internaționale, cum sunt Catherine the Great, regia Paul Burgess și John-Paul Davidson, Dracula III, regia Patrick Lussier, Dracula Ressurection, regia Patrick Loussier, Anaconda 4: Trail of Blood, Born to Raise Hell.

Concurs (1982) • Regia Dan Pița. Cu: Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Ștefan Iordache, Valentin Uritescu, Claudiu Bleonț [biciclistul], Cătălina Murgea, Adriana Șchiopu, Irina Mazanitis, Dragoș Pâslaru, Oana Pellea, Vladimir Juravle

1965 – A fost înființată Universitatea din Craiova

Statutul juridic al Universității din Craiova a fost reconfirmat prin Hotărârea Consiliului de Miniștri al RSR, nr. 894/27 august 1965.

Facultățile de Matematică, Chimie, Filologie, Economie, Electrotehnică, Agronomie, Horticultură au fost unite sub aceeași administrare.

1965 – A încetat din viață Eusebiu Camilar (7 octombrie 1910 – 27 august 1965)

Scriitor și traducător; a aderat la acțiunea de propagare a ideilor comuniste; membru corespondent al Academiei Române.

1970 – A încetat din viață Ștefan Ciobotărașu (21 martie 1910 – 27 august 1970)

Actor de teatru și film și scriitor; supranumit actorul celor 300 de roluri.

1970 – A încetat din viață Romul Ladea (17 mai 1901 – 27 august 1970)

Sculptor; profesor universitar la Cluj; fondatorul școlii românești de sculptură modernă.

1972 – S-a născut Horia Brenciu

27 august 1972, Brașov

Cântăreț, entertainer și prezentator de televiziune. A debutat la numai 18 ani, în anul 1990, în trupa Apropo, pe vremea respectivă cântând la pian, și abia mai târziu remarcându-se vocal. A absolvit Academia de Teatru și Film din București și Școala Populară de Artă din Brașov. Prima sa apariție televizată a avut loc în vara lui 1993, în producția TVR Concurs de seducție realizată pe litoral, la Costinești. A început o colaborare cu postul public de televiziune, TVR, în 2000 s-a mutat la Antena 1, unde a prezentat emisiuni până în 2003, a urmat o perioadă de un an de emisiuni difuzate de către postul de televiziune Național TV. A fost în juriul concursului X-Factor, la Antena 1, în juriul concursului Vocea României, la Pro TV. A jucat în serialul Om sărac, om bogat, a fost cooptat în mai multe proiecte de dublaj animat românesc. A înregistrat: Septembrie Luni, Noapte de Crăciun, Lucruri simple, Fac ce-mi spune inima, A naibii dragoste!.

Horia Brenciu – Poftă de băut

1975 – A încetat din viață Ion Filotti Cantacuzino (Ion Șerban Filotti Cantacuzino; 7 noiembrie 1908 – 27 august 1975)

Cineast, critic literar și medic, fiul prințului Ioan Cantacuzino și al actriței Maria Filotti.

1982 – Lansarea primului avion de linie ROMBAC 1-11

Primul avion de pasageri cu reacție construit în România, la Întreprinderea de Avioane București, după licența avionului englez mediu curier BAC 1-11, a fost prezentat presei și oficialităților române la 27 august 1982, iar primul zbor oficial de prezentare al avionului în fața conducerii statului a fost executat la 20 septembrie 1982, pe aeroportul Băneasa.

1982 – S-a interzis practicarea yoga și arte marțiale

Prin Hotărârea nr. 1253/27 august 1982 a Biroului Comitetului executiv al CNEFS: „Văzând concluziile colectivului de specialiști din CNEFS și organizațiile cu atribuții privind conținutul activității lor din țara noastră; Analizând măsurile propuse pentru prevenirea unor practici dăunătoare activității sportive; Biroul Comitetului Executiv al Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport Hotărăște: 1. Se interzice organizarea și funcționarea oricăror forme de yoga și karate, pe lângă sau în cadrul cluburilor și asociațiilor sportive sau al altor unități, indiferent de apartenență; 2. Secțiile Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport, Consiliile teritoriale ale mișcării sportive, cluburile asociațiilor sportive, organizațiile cu atribuții în mișcarea sportivă răspund de aducerea la îndeplinire a prevederilor prezentei hotărâri”. Hotărârea a fost luată în urma scandalului Meditația transcedentală și a fost abrogată la data de 16 ianuarie 1990.

1985 – S-a născut Alexandra Nechita

27 august 1985, Vaslui

Pictoriță, muralistă și scuptoriță cubistă americană de origine română. Nu împlinise încă 9 ani, când a avut prima expoziție personală în Biblioteca Municipală din Los Angeles. Darul ei fusese deja remarcat de presa locală, care a numit-o de atunci micuța Picasso.

Tablourile sale se regăsesc în sute de muzee din lume, de la colecția de artă a Vaticanului, până la colecții particulare deținute de celebrități precum Oprah Winfrey, Calvin Klein, Whoopi Goldberg sau David Letterman. Cea mai scumpă pictură a vândut-o cu 400.000 de dolari.

Biografie ilustrată: Alexandra Nechita, the „Petite Picasso” [surprising-romania.blog]

1987 – A fost demolată Biserica Sfântul Spiridon Vechi din București

La 27 august 1987, Biserica Sf. Spiridon Vechi a fost demolată împreună cu Opereta, care se afla la câțiva metri, desi s-a încercat foarte mult salvarea ei prin translare. Practic, nu încurca sistematizarea lui Ceaușescu, dar s-a dorit dărâmarea ei.

S-a reușit însa salvarea celebrei pisanii, a coloanelor, a ancadramentelor de la ferestre, catapeteasma și icoanele. Din dorin’a oamenilor, biserica a fost reconstruită pe exact aceeași temelie, respectându-se inclusiv nivelul original de călcare cu 1 m sub stradă.

1989 – Marea Adunare Națională de la Chișinău

Marea Adunare Națională de la Chișinău a fost o întrunire care s-a ținut în Piața Victoriei (în prezent, Piața Marii Adunări Naționale), în contextul mișcării de renaștere națională de la sfârșitul anilor ’80 din RSS Moldovenească. Au participat aproximativ 750.000 de oameni (circa 1/6 din populația de atunci a republicii). În cadrul adunării a fost cerută declararea limbii române ca limbă de stat în RSSM, precum și trecerea la grafia latină.

La 31 august 1989, Parlamentul a aprobat statutul special al limbii române în Republica Moldova. Astfel, limba moldovenească, scrisă cu grafie latină, a fost declarată limbă oficială a RSSM, iar ziua de 31 august – sărbătoare națională.

Marea Adunare Națională din Chișinău 27 august 1989 1/4

1990 – A încetat din viață Ion Th. Grigore (22 octombrie 1907 – 27 august 1990)

Profesor de matematică, pedagog; autor de manuale; epigramist; deținut politic, deportat la Canalul Poarta Albă–Midia Năvodari.

 

Ziua Independenței Republicii Moldova

1991 – Parlamentul de la Chișinău a adoptat Declarația de Independență a Republicii Moldova

Parlamentul Republicii Moldova, prin vot nominal, a aprobat Declarația de Independență a Republicii Moldova, prin Legea nr. 691/27 august 1991 și a adoptat imnul național Deșteaptă-te, române!.

Republica Moldova a devenit un stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul, fără niciun amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale.

 

1991 – România a recunoscut independența de stat a fostelor republici sovietice Moldova și Georgia

România a fost primul stat care a recunoscut independența Republicii Moldova, la numai câteva ore după proclamarea independenței noului stat (27 august 1991). Relațiile diplomatice, la nivel de ambasadă, au fost stabilite la data de 29 august 1991. Totodată, a recunoscut independența de stat a Republicii Georgia (fosta Gruzia).

1991 – A încetat din viață Nicolae Brancomir (7 august 1904 – 27 august 1991)

Actor de teatru și film; a jucat la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București, cu numeroase colaborări la Teatrul Național Radiofonic.

2003 – S-au încheiat lucrările de restaurare și modernizare a clădirii Ateneului Român

O serie de ample lucrări de restaurare și consolidare a edificiului Ateneul Român, care s-au întins pe durata mai multor ani, au fost demarate după 1990, sub vechiul îndemn „Dați un leu pentru Ateneu”. O mică parte a costului lucrărilor a fost suportată de Ministerul Culturii, restul fondurilor fiind strânse de Filarmonica „George Enescu”.

Inaugurarea noii clădiri restaurate a Ateneului Român a avut loc la 27 august 2003, prilej cu care, în holul central a fost dezvelită o placă de marmură care evoca momentul.

2008 – A încetat din viață G.I. Tohăneanu (Gheorghe Tohăneanu; 7 mai 1925 – 27 august 2008)

Filolog, lingvist, eseist, traducător, scriitor și profesor universitar.

2009 – A încetat din viață Sergiu Eremia (13 martie 1933 – 27 august 2009)

Compozitor și dirijor de fanfară; director artistic al Ansamblului artistic Doina al Armatei.

2012 – A încetat din viață Mirela Zafiri (Adina Mirela Zafiri; 27 noiembrie 1971 – 27 august 2012)

Soprană, cântăreață de operă și lied la Opera din Brașov; muzicolog.

2014 – Inaugurarea gazoductului Iași–Ungheni

Conductă de 43 km, care interconectează rețele de gaz din România și Republica Moldova, a cărei construcție a început pe data de 27 august 2013.

A fost inaugurat exact la un an de la startul construcției, în prezența premierului Republicii Moldova și a premierului României.

2019 – A încetat din viață Dan Perianu (Dan Corneliu Ion Marius Perianu; 28 iunie 1943 – 27 august 2019)

Inginer, un neobosit cercetător al istoriei industriei reșițene și al patrimoniului cultural industrial din zona Banatului Montan.

2022 – A încetat din viață Iulian-Gabriel Bîrsan (29 octombrie 1956 – 27 august 2022)

Inginer, cercetător științific, politician; profesor universitar, rector al Universității Dunărea de Jos din Galați; deputat PD.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită