~ Amintirile zilei* ~
Foto: Premiera primei operete românești, Crai nou de Ciprian Porumbescu
1470 – Ștefan cel Mare a atacat Brăila
În încercarea sa de a scoate de sub influența otomană Țara Românească și de a-l îndepărta pe Radu cel Frumos de la tron, Ștefan cel Mare a atacat pe neașteptate Brăila, iar puțini dintre locuitorii ei au reușit să scape cu fuga. Spunea Grigore Ureche în Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara: „Cându a intrat zavistiia între Ștefan vodă și între Radul vodă și de arderea Brăilii – Vă léato 6978 (1470), într-acéia vréme intră zavistiia între Ștefan vodă și între Radul vodă, domnul muntenesc, pre obicéiul firei omenești de ce are, de acéia poftéște mai mult, de nu-i ajunse lui Ștefan vodă ale sale să le ție și să le sprijinească, ci de lăcomie, ce nu era al lui, încă vrea să coprinză. Strâns-au țara și slujitorii săi și au intratu în Țara Muntenească, de au prădatu marginea, fevruarie 27 dni și au arsu Brăila în săptămâna albă, marți”.
1514 – Un pretendent la tronul Moldovei, Trifăilă a atacat oastea lui Bogdan al III-lea Vodă
„Vă leato 7022 [1514] fevruarie 26, în al zécile an al domnii lui Bogdan vodă, fără véste au intratu în țară un Trifăilă, ce să făciia ficioru de domnu, venindu din Țara Ungurească cu ungurii și iarna, cându era toți oșténii pre la casile lor. Ci simțindu ai noștri, s-au strânsu degrabă din câți s-au putut și i-au datu războiu la pod, din jos de Vasluiu, fevruarie 27. Și înfrângându-l ai noștri, i-au topitu toată oastea lui și el au pierit, că prinzându-l viu, i-au tăiat capul” [Grigore Ureche – Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara].
1711 – S-a născut Constantin Mavrocordat
27 februarie 1711, Constantinopol, Imperiul Otoman – 23 noiembrie/4 decembrie 1769, Iași, Moldova
Domnitor al Țării Românești și al Moldovei. În Țara Românească a domnit de șase ori: septembrie 1730–octombrie 1730; 24 octombrie 1731–16 aprilie 1733; 27 noiembrie 1735–septembrie 1741; iulie 1744–aprilie 1748; c. 20 februarie 1756–7 septembrie 1758 și 11 iunie 1761–martie 1763 și în Moldova de patru ori: 16 aprilie 1733–26 noiembrie 1735; septembrie 1741–29 iunie 1743; aprilie 1748–31 august 1749 și 29 iunie 1769–23 noiembrie 1769. A fost un om învățat, pătruns de ideile filosofice și reformatoare ale veacului al XVIII-lea. Influențat de reformele austriece, a desființat unele impozite indirecte, ca văcăritul și pogonăritul și a introdus o taxă generală de 10 lei pe an, plătibilă în 4 sferturi. I-a eliberat pe țărani, dându-le dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, răscumpărându-și libertatea cu 10 bani, plătiți boierului respectiv. Pe țăranii boierești i-a obligat la dijmă și 12 zile de lucru pe an, în Muntenia, și 24 în Moldova (În țările învecinate, Transilvania, Polonia, Rusia, Prusia orientală, numărul zilelor de clacă ajungeau chiar la mai multe pe săptămână). A fost, de fapt, domnul care a suprimat iobăgia în țările române: mai întâi rumânia în Țara Românească (1746), apoi vecinia în Moldova (1749). Pe boieri i-a recompensat printr-un anumit număr de scutelnici, care nu plăteau bir decât boierului și de scutirea de orice bir pentru visterie. În județe a numit ispravnici cu un rol judecătoresc și administrativ foarte întins. În urma războiului ruso–turco–austriac (1736–1739), înlăturând diversele combinații ale puterilor, a obținut reunirea Olteniei la Țara Românească, prin Tratatul de la Belgrad din 1739.
1811 – S-a născut Alexandru Hrisoverghi
27 februarie 1811, Iași – 9 martie 1837, Iași
Poet și traducător. S-a născut într-o familie boierească și a rămas de copil orfan de tată. A ajuns ofițer, apoi adjutant al lui Mihai Sturdza. În 1833 a făcut o călătorie în Bulgaria, la Adrianopol, cu care prilej i s-a deșteptat, se pare, geniul poetic, nutrit cu lecturi preponderent romantice. În 1843 i-a apărut prima și singura poezie tipărită în timpul vieții, oda Ruinelor cetății Neamțu. A tradus din Schiller, Lamartine, A. Chenier, Victor Hugo și Al. Dumas. Unicul său volum, Poezii, a apărut postum, în 1843, îngrijit și prefațat de Mihail Kogălniceanu. Poet melancolic și meditativ, autor de ode, elegii și poezii erotice insuficient cizelate, Hrisoverghi a contribuit totuși la îndrumarea literaturii române moderne spre romantism. A murit de tânăr și a rămas foarte puțin cunoscut în literatura română.
1866 – A apărut revista Sarsailă
A fost editată la București, între 27 februarie–18 mai 1866, fiind condusă de N.T. Orășanu, continuatoare a revistelor satirice Nichipercea și Cicala, suspendate de autorități, în repetate rânduri, datorită atacurilor dure îndreptate împotriva instituțiilor statului.
1872 – S-a născut Alexandru Vaida-Voevod
27 februarie 1872, Olpret, Com.Solnocul Interior, Austro-Ungaria/Bobâlna, Cluj – 19 martie 1950, Sibiu
Om politic, medic, publicist. A urmat liceul la Bistrița și Brașov, unde s-a format intelectual într-un mediu german, fapt care i-a permis absolvirea Facultății de Medicină din cadrul Universității din Viena. Ca tânăr medic, a lucrat scurt timp ca balneolog la Karlsbad (Karlovy-Vary), după care s-a dedicat vieții politice. A fost membru al organizației studențești România jună, devenind președintele acesteia. La vârsta de douăzeci de ani s-a angajat în mișcarea națională alături de colegii săi de la universitate. A devenit unul dintre liderii marcanți ai Partidului Național Român din Transilvania, apoi al Partidului Național Țărănesc, președinte al delegației române la Conferința de la Paris și șef al primului guvern parlamentar al României Mari, fondator și președinte al organizației politice Frontul Românesc. A ocupat timp de trei mandate funcția de premier al României, remarcându-se de asemenea la conducerea Ministerului de Interne și a Ministerului de Externe. A sprijinit regimul autoritar al regelui Carol al II-lea, motiv pentru care i-a părăsit pe național-țărăniști și a întemeiat propriul partid. După instaurarea monarhiei autoritare, a fost numit consilier regal, iar șeful statului l-a folosit pentru a-și justifica regimul, mizând pe credibilitatea unor politicieni cu experiență, care erau fideli monarhiei.
1882 – Premiera operetei Crai nou
Prima operetă românească, Crai nou de Ciprian Porumbescu, pe un libret de Vasile Alecsandri, a răsunat pentru prima dată pe o scenă improvizată, a Școlii Centrale din Brașov (Colegiul Național „Andrei Șaguna”), la 27 februarie/11 martie. Ciprian Porumbescu a venit la Brașov la îndemnul prietenului său, Andrei Bârseanu, unde a condus corul Bisericii Sf. Nicolae, a ocupat catedra de muzică a gimnaziului, a dirijat corul gimnazial, precum și corul Reuniunii române de gimnastică și cântări. Reprezentația Crai nou s-a bucurat de un mare succes în rândul publicului. În gara Brașov zilnic, la oră fixă, se aude melodia operetei Crai nou, iar în muzeul Primei Școli Românești din Șchei este o sală dedicată marelui compozitor. Un afiș, păstrat ca prin minune, prezintă distribuția: în rolul Dochiței, Carolina Lengher, soția cunoscutului jurist și profesor de la gimnaziu, Ion Lengher; Cornelia Roman, în rolul Ancăi; Gheorghe Strâmbu în rolul lui Leonaș și Zaharia Butnaru, în rolul lui Moș Corbu.
Ciprian Porumbescu – Crai nou • Orchestra de studio a Radiodifuziunii Române și Corul Conservatorului „Ciprian Porumbescu”
1882 – Relații diplomatice România – Olanda
Prima reprezentanță diplomatică a Olandei în România a fost viceconsulatul comercial de la Galați, din 1841, iar în 1856, Olanda a stabilit la București o agenție și un consulat general, apoi agenții consulare onorifice la Botoșani, Bârlad, Focșani, Roman, Giurgiu. Consulatul General din București a fost ridicat la nivel de Agenție Diplomatică în 1880, când Olanda a recunoscut independența României, iar la 15/27 februarie 1882, România și Regatul Țărilor de Jos au ridicat relațiile diplomatice la rang de Legație, șeful misiunii avansând și el la gradul de ministru rezident. Între 1880–1898, România a fost reprezentată în Olanda de Legația sa la Bruxelles. În 1898 a fost înființată „a unsprezecea misiune diplomatică a României, cu reședința la Haga”. În 1900, acesteia îi erau subordonate Consulatul General din Rotterdam și Consulatele de la Amsterdam, Dordrecht și Haga-Scheveningen.
1901 – S-a născut Miltiade Filipescu
14/27 februarie 1901, Burdusaci, Bacău – 10 ianuarie 1993, București
Geolog și paleontolog, profesor universitar, membru corespondent (din 1935) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1965) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Științe a Universității din București. În 1933 a obținut titlul de Doctor în Geologie. S-a specializat la Collége de France din Paris, în domeniul petrografiei rocilor sedimentare. A fost profesor la Politehnica din Timișoara și la Universitatea din București, director al Institutului de Geologie din București (1960–1963). Rezultatul cercetărilor sale se regăsesc în numeroase volume, studii, articole și comunicări. A fost membru corespondent al Academiei Franceze de Științe, membru al Societăților de Geologie din Cehia, Franța și Polonia.
1903 – S-a născut Ion Irimescu
27 februarie 1903, Arghira–Preutești, Suceava – 28 octombrie 2005, Fălticeni, Suceava
Sculptor, profesor universitar, membru de onoare (din 1992) al Academiei Române. Între 1924–1928 a fost student al Școlii Naționale de Arte Frumoase din București, unde i-a avut profesori de sculptură pe Dimitrie Paciurea și Oscar Han. În timpul studenției, a pictat biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril din Oprișeni–Fălticeni. A fost profesor de desen la Școala Normală „Ștefan Cel Mare” din Fălticeni, la Gimnaziul din Pașcani etc. În anul 1928, la absolvirea academiei, a avut loc debutul său la Expoziția de Pictură și Sculptură din București, unde a expus lucrarea Eden. În 1932 i s-a acordat Mențiunea de onoare a Societății artiștilor francezi, pentru lucrarea Autoportret, expusă la Salonul de primăvară de la Paris. A fost profesor la Academia de Belle Arte din Iași, mai târziu la Cluj, iar din 1966 a fost profesor de sculptură la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. A fost distins cu ordinul Steaua României și Premiul de Excelență în Cultura Română pe anul 2001.
Biografie ilustrată [Artindex]
1907 – S-a născut Vilhelm Beneș
27 februarie 1907, Târgu Jiu – 26 aprilie 1960, București
Prozator, eseist și critic de artă. A fost fiul lui Gotlieb Beneş, ceramist ceh stabilit la Târgu Jiu în 1900 şi căsătorit cu Emma Hubner, de origine germană. S-a înscris întâi la Academia Comercială din București și în final a frecventat Academia de Arte Frumoase din Cluj. Fiind student, a debutat la Cluj ca artist plastic într-o expoziție de pictură în alb-negru. A fost totodată profesor de Desen, critic de artă și gazetar. A semnat cronici, comentarii, eseuri, studii de artă și de literatură, dar și articole pe teme economice, sociale și politice în numeroase reviste dintre anii ’30 și ’40, precum Hyperion, Societatea de mâine, Pagini literare, Națiunea română, Familia, Gazeta ilustrată, Meșterul Manole, Tribuna, Sfarmă-Piatră, Revista Fundațiilor Regale, Gândirea etc. Debutul ca scriitor s-a produs în 1935, când a publicat în Pagini literare două tablete, intitulate Însemnări. A mai publicat volume de nuvele: Hanul roșu, Semn rău și Îngerul alb.
1911 – S-a născut Petre Botezatu
27 februarie 1911, Dorohoi – 1 decembrie 1981, Iași
Filosof și logician, critic și estetician muzical și profesor de Filozofie și Logică, membru post-mortem (din 2006) al Academiei Române, membru fondator al Uniunii Compozitorilor din România. Considerat maestrul școlii logice din Iași, a fost autorul unui tratat despre interpretarea modernă a silogismelor, devenit o lucrare de referință imediat după apariție (1976). Este creatorul unei teorii generale a raționamentului, care cuprinde procedeele deductive complexe ale științei moderne în baza unei logici naturale. A colaborat cu articole și eseuri, la presa ieșeană și centrală, la reviste de logică și filosofie, publicistica sa constituindu-se într-o exemplară comuniune a rigorii logico-demonstrative cu expresia literară de cea mai aleasă formă. Lucrări de referință: Schiță a unei logici naturale. Logică operatorie, Semiotică și negație, Silogistică, Note de trecător.
1920 – A încetat din viață A.D. Xenopol (Alexandru Dimitrie Xenopol; 23 sau 24 martie 1847 – 27 februarie 1920)
Istoric, filosof, economist, pedagog, sociolog, profesor universitar și scriitor; autorul primei mari sinteze a istoriei românilor; membru titular al Academiei Române.
1922 – S-a născut Horia Damian
27 februarie 1922, București – 13 mai 2012, Paris
Pictor francez de origine română, stabilit la Paris din 1946, membru de onoare din străinătate (din 1993) al Academiei Române. A absolvit studii liceale și universitare de arhitectură în București. A desfășurat pe parcursul vieții o bogată activitate de pictură și sculptură; inițial peisagist, a abordat apoi pictura abstractă, ajungând treptat la o sinteză între sculptură și pictură, în compoziții tridimensionale. A expus pentru prima dată la Salonul Oficial în anul 1942 (unde a obținut Premiul pentru gravură), iar 1942 reprezintă și anul primei sale expoziții personale. În anul 1952 a avut prima sa expoziție în străinătate (după plecarea din țară), care a fost urmată de alte manifestări de anvergură. A avut numeroase expoziții de pictură și sculptură în America de Nord și Europa și a participat la Bienala de la Veneția și la cea de la São Paolo. Activitatea sa artistică cuprinde varii moduri de manifestare: pictură pe pânză, instalații, vitralii etc.
Biografie ilustrată [Artindex]
1923 – A încetat din viață Nifon Niculescu (Nicolae Niculescu; 1 iulie 1858 – 27 februarie 1923)
Cleric ortodox, profesor; episcop al Dunării de Jos (1909-1921).
1925 – S-a născut Marin Constantin
Constantin Marin; 27 februarie 1925, Urleta–Bănești, Prahova – 1 ianuarie 2011, București
Compozitor și dirijor de ansamblu coral, membru al Uniunii Compozitorilor. A absolvit Facultatea de Pedagogie Muzicală, secția Dirijat Coral a Conservatorului de Muzică din București (1944–1949), cu Ioan D. Chirescu, Mihail Jora, Vasile Popovici etc. și Facultatea de Pedagogie, Psihologie și Filozofie a Universității din București (1945–1949). În 1985 a obținut titlul de Doctor în Muzicologie la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. A fost specialist în muzica renascentistă, cântul gregorian și baroc și muzica tradițională românească. A debutat ca dirijor de coruri studențești și de amatori, a fost asistent la Facultatea de Filosofie din București, șeful sectorului muzical în Casa Centrală a Creației Populare, dirijor al Ansamblului UTC din România, apoi profesor la catedra de Dirijat cor la Conservator, director general al Operei Române (1966–1969). A fost fondator al Corului Universității București, al Capelei Corale „Gheorghe Cucu” și al Corului Național de Cameră Madrigal (din 1963), al cărui dirijor și director a fost și cu care a susținut peste 4.000 de concerte în țară și în lume. A compus coruri patriotice, coruri de copii, și coruri mixte, reflectând tradițiile românești. Contribuția în domeniul muzicii corale i-a fost recunoscută prin numeroase premii și distincții, titlul Omul Internațional al Anului (1990, 1992, 1994), Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Mare Ofițer (2000), prestigiosul The New Grove Dictionary of Music and Musicians pentru întreaga activitate.
Marin Constantin la a 70-a aniversare Concert Madrigal (1995)
1926 – A încetat din viață Elena Teodorini (Elena de Morțun, 25 martie 1857 – 27 februarie 1926)
Mezzo-soprană și soprană; ultima divă a secolului al XIX-lea și prima divă a României; prima artistă din România care a cântat pe scena teatrului Scala din Milano.
1927 – S-a născut Alexandru Viorel Vrânceanu
27 februarie 1927, Băile–Balta Albă, Buzău – 1 martie 2014, Manasia, Ialomița
Agronom, specialist în genetică–ameliorarea plantelor, profesor universitar, membru de onoare (din 2011) al Academiei Române, membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei. A urmat studiile universitare ale Facultății de Agronomie și Horticultură din București. A continuat studii de specializare la Institutul Unional de Plante oleaginoase din Krasnodar (URSS), Stațiunea de Cercetare Morden-Manitoba din Canada și Universitatea Davis din SUA. A desfășurat activitate științifică la Institutul de Cercetări Agronomice al României, apoi la Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Agricultură de la Fundulea, parcurgând toate treptele ierarhiei de cercetare până la director științific și director general iar din 1997 a fost profesor consultant și conducător de doctorat în specialitatea genetică și ameliorarea plantelor la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară. A fost președinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” (1997–2001). A avut creații prioritare, mai ales în ameliorarea florii soarelui, realizând, în 1971, primul hibrid de floarea soarelui pe plan mondial. În cei peste 45 de ani de activitate neîntreruptă a creat 28 de hibrizi de floarea soarelui, 340 linii de floarea soarelui, 425 de linii restauratoare de fertilitate a polenului, 147 linii rezistente la boli și dăunători, 72 linii cu grad ridicat de autofertilitate. Deținător a 21 de brevete de invenție și 11 hibrizi de floarea soarelui înregistrați în vederea brevetării, contribuțiile sale științifice se regăsesc în 14 cărți și 198 de studii științifice.
1938 – A fost promulgată Noua Constituție a României
Prin Înaltul Decret Regal nr. 1045/1938, semnat de regele Carol al II-lea, a fost promulgată Noua Constituție a României. În Monitorul Oficial, partea I, nr. 48/27 februarie 1938 au fost publicate: a) Actul de constatare a voturilor date de poporul român asupra plebiscitului propus la 20 februarie 1938, purtând data de 26 februarie 1938, întocmit de Înalta Comisiune pentru totalizarea rezultatului plebiscitului; b) Cuvântul Regelui Carol al II-lea asupra rezultatului plebiscitului; c) Raportul nr. 458/27 februarie 1938 al Consiliului de Miniștri către Rege, prin care Constituția a fost supusă sancționarii regale; d) Constituția, sancționată prin Înaltul Decret Regal nr. 1045/27 februarie 1938, semnat de Regele Carol al II-lea și contrasemnat de Președintele Consiliului de Miniștri, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Miron Cristea, și de 15 membri secretari de stat. Noua Constituție a abrogat Constituția din 1923, încheind astfel regimul parlamentar și introducând dictatura regală a lui Carol al II-lea.
1938 – S-a născut Constantin Albani
27 februarie 1938, Roșiori de Vede – 17 august 2014
Pictor și scenograf, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. A absolvit Institutul de Artă „Nicolae Grigorescu” în 1963, la clasa Corneliu Baba. După absolvirea institutului, a rămas cadru universitar, predând artele decorative, designul și scenografia. A beneficiat de burse de studiu și specializare la Varșovia, Cracovia, Roma. În 1971 a primit Premiul pentru pictură al Consiliului Culturii (fostul CCES).
Imagini [Modernism]
1940 – S-a născut Radu Simion
27 februarie 1940, Ștefan cel Mare, Argeș – 16 februarie 2015
Naist virtuoz și conducător de orchestră. Manifestând interes pentru muzică încă de mic, a studiat mai întâi acordeonul. La 11 ani a intrat prin concurs, cu nota 10, la Școala Medie de Muzică. A studiat țambalul cu Gheorghe Pantazi, care a plecat într-un turneu de șase luni. Simion a fost nevoit să se mute la clasa de Nai a lui Fănică Luca; acesta l-a considerat unul dintre cei mai buni elevi ai săi. După șase luni, la concursul național al școlilor de muzică a câștigat premiul întâi. Și-a format un repertoriu, culegând piese folclorice, a exersat și a imprimat la radio sub bagheta lui Victor Predescu. Cîntând la Restaurantul Ciocârlia, a fost descoperit de marele dirijor Ionel Budișteanu, care l-a angajat naist în Ansamblul Perinița. A format apoi un taraf cu care a acompaniat-o pe Maria Tănase, a devenit șef de orchestră și a început să cânte la barul de noapte Athenee Palace. A concertat în 34 de țări de pe patru continente.
Radu Simion – Ce mai foc și ce mai jale
1943 – S-a născut Costin Miereanu
27 februarie 1943, București
Compozitor și muzicolog francez (din 1977) de origine română. A studiat la Academia de Muzică (1960–1966) cu Alfred Mendelsohn, Dan Constantinescu și Lazar Octavian Cosma, apoi la École des Hautes Études et Sciences Sociales la Schola Cantorum și la Universitatea Paris VIII, unde a primit premii întâi pentru scris, analiză, istoria muzicii, estetică, orchestrație și compoziție. A obținut un Doctorat în Litere și un Doctorat în Semiotică Muzicală. Titular al catedrei de Filosofie, estetică și știința artei, a predat Estetică muzicală, Muzicologie și Compoziție în cadrul Universității Paris I – Sorbonne. A fost ani la rând directorul Institutului de estetică muzicală, înființat la ideea sa, dar și al prestigioasei edituri Salabert, el ajutând de-a lungul anilor zeci de români ajunși peste hotare să se facă cunoscuți lumii întregi. Compozitor respectat, Miereanu este cunoscut ca un pionier în ce privește muzica experimentală, avangardistă, el fiind apreciat pentru motivele inedite, pline de cutezanță, un exemplu fiind combinația între Satie și motivele populare românești.
Costin Miereanu – Musique Climatique
1945 – În urma demostrațiilor din 24 februarie 1945, a sosit la București A.I. Vîșinski
A.I. Vîșinski, ministrul adjunct de Externe al URSS și președinte al Comisiei Aliate de Control pentru România, a venit pentru a cere în mod ultimativ Regelui Mihai I revocarea guvernului Rădescu și formarea unui guvern FND. A fost a doua venire a lui Vîșinski în România, despre care nu au știut nici englezii, nici americanii. La ora 21.00, a intrat în audiență la Regele Mihai, căruia i-a citit, calm, un comunicat „în numele guvernului de la Moscova: demonstrațiile de stradă, tulburările din fabrici și uzine, starea presei, toate dovedesc că Nicolae Rădescu nu mai poate asigura ordinea în țară. Este cerută demiterea premierului. Trebuie ascultată vocea poporului“.
1948 – S-a constituit Frontul Democrației Populare, FDP
Alianță electorală formată din Partidul Muncitoresc Român (noua denumire adoptată de PCR în urma fuziunii cu PSD), Frontul Plugarilor, PNL–Bejan, Partidul Național Popular, Uniunea Populară Maghiară (Madosz), la care au aderat ulterior toate noile organizații de masă.
1948 – A încetat din viață Nicodim Munteanu (Nicolae Munteanu; 6 decembrie 1864 – 27 februarie 1948)
Al doilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1939–1948); membru de onoare al Academiei Române.
1955 – A încetat din viață Alexandru Marcu (31 decembrie 1894 – 27 februarie 1955)
Profesor universitar, savant italienist, traducător; membru corespondent al Academiei Române; victimă a regimului comunist, s-a stins în închisoarea Văcărești.
1956 – A încetat din viață Nicolae Bălțățeanu (26 noiembrie 1893 – 27 februarie 1956)
Actor de teatru și film, pedagog; a jucat 35 de ani pe scena Teatrului Național din București; a avut rolul principal în primul film românesc.
1959 – A încetat din viață Constantin Budeanu (16/28 februarie 1886 – 27 februarie 1959)
Inginer, profesor universitar; unul dintre întemeietorii școlii românești de electrotehnică; membru titular al Academiei Române.
1959 – A încetat din viață Iuliu Prodan (29 octombrie 1875 – 27 februarie 1959)
Botanist; profesor universitar la Academia de Agricultură din Cluj; membru de onoare al Academiei de Științe din România și membru corespondent al Academiei Române.
1960 – S-a născut George Achim
27 februarie 1960, Valea Chioarului, Maramureș – 3 octombrie 2021, Baia Mare
Critic literar, poet și eseist, membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj-Napoca, profesor universitar, om politic. A urmat Facultatea de Litere a Universității clujene, specializarea Română-Spaniolă. În timpuli studenției, a făcut parte din redacția revistei studențești Echinox. În anii ’90, cu o bursă, s a specializat în Politici Culturale la Consiliului Europei. În anul 2001 a devenit Doctor în Litere al Universității București cu teza Utopie și Distopie în Cultura Română. A fost profesor de Literatură contemporană la Centrul Universitar Nord Baia Mare al Universității Tehnice din Cluj-Napoca (UTCN), conducător de doctorat. În perioada 2008–2012 a fost profesor-invitat la Universitatea din Viena. În plan politic a fost senator PNȚCD (1996–2000) ales în județul Satu Mare. A publicat volume de poezie: Dinspre ieri spre nicăieri, Dulcețuri din fructe târzii de pădure; eseuri: Iluzia ipostaziată–Utopie și distopie în cultura română, Revolte și consimțiri–Scriitori români din secolul XX, Răsfățuri și melancolii, Experimente și formule poetice românești din secolul XX, Sita de ceară–Istorii din istoria unui ținut transilvănean etc.
1970 – A încetat din viață Mircea Buciu (7 februarie 1907 – 27 februarie 1970)
Cântăreț de operă, bas, profesor universitar; culegător de folclor.
1974 – Guvernul Ion Gheorghe Maurer (5) și-a încheiat mandatul. S-a instalat Guvernul Manea Mănescu (1)
Guvernul Ion Gheorghe Maurer (5) a fost în activitate în perioada 13 martie 1969–27 februarie 1974, Maurer îndeplinind funcția de președinte al Consiliului de Miniștri din 21 martie 1961, în cinci guverne succesive, remaniate. În tot acest timp, s-a încheiat procesul de colectivizare (1962); au apărut disensiuni în interiorul CAER, culminând cu respingerea planului Valev; s-a votat Constituția din 21 august 1965; Ceaușescu a continuat linia politică de aparentă independență față de Moscova; s-a produs reforma administrativă din 1968; condamnarea publică a intervenției trupelor Tratatului de la Varșovia în Cehoslovacia; vizita președintelui SUA, R. Nixon, la București; demararea procesului de industrializare și urbanizare forțată; s-au lansat Tezele din iulie 1971. La 27 februarie 1974, Nicolae Ceaușescu l-a numit președinte al Consiliului de Miniștri pe Manea Mănescu, în locul lui Ion Gh. Maurer.
Guvernul Manea Mănescu (1) a funcționat între 27 februarie 1974–18 martie 1975 și, după o remaniere, până în 30 martie 1979. În această perioadă, Ceaușescu a preluat, treptat, toate pârghiile de putere în stat; s-a acutizat represiunea politică; s-a amplificat cultul personalității; s-a semnat Actul final de la Helsinki; a izbucnit greva minerilor din Valea Jiului.
1975 – A încetat din viață Eugen Constant (Eugen Constantinescu; 25 octombrie 1890 – 27 februarie 1975)
Poet, prozator, dramaturg și gazetar.
1984 – A încetat din viață George Demetru (Dumitru Georgescu; 9 decembrie 1905 – 27 februarie 1984)
Actor de teatru și film; Artist Emerit.
1990 – A încetat din viață Alexandru Rosetti (20 octombrie 1895 – 27 februarie 1990)
Reputat lingvist și filolog, editor, pedagog, istoric al limbii române; patron spiritual al școlii românești de lingvistică; membru titular al Academiei Române.
1991 – A încetat din viață Dimitrie Mangeron (Dimitrie Ioan Mangeron; 15/28 noiembrie 1906 – 27 februarie 1991)
Matematician; profesor universitar la Facultatea de Științe (secția matematici) a Universității „Al.I. Cuza” din Iași; șeful Catedrei de matematică de la Institutul Politehnic din Iași; membru corespondent al Academiei Române.
1996 – Ratificarea Convenției europene pentru reprimarea terorismului
Decretul nr.66/27 februarie 1997 pentru promulgarea Legii privind ratificarea Convenţiei europene pentru reprimarea terorismului, publicat în Monitorul Oficial nr. 34/4 martie 1997 a reglementat procedura extrădării persoanelor care sunt căutate pentru acte de terorism.
1996 – A încetat din viață Silviu Georgescu (11 sau 13 septembrie 1915 – 27 februarie1996; date incerte)
Scenarist; autor de scenarii radiofonice și de proze umoristice; a lucrat la Radiodifuziunea Română, în Redacția emisiunilor de divertisment.
2016 – A încetat din viață Elisabeta Lăsconi (Elisabeta Roșca; 2 februarie 1957 – 27 februarie 2016)
Profesoară, critic literar, eseist; autoare de manuale.
2019 – A încetat din viață Emanoil Mihăilescu (16 decembrie 1935 – 27 februarie 2019)
Arhitect, a realizat proiecte de hale industriale și construcții auxiliare tehnico-administrative; fost deținut politic din lotul Rugul Aprins; membru al Uniunii Arhitecților din România.
2022 – A încetat din viață Nicolae Corjos (22 mai 1935 – 27 februarie 2022)
Regizor și scenarist; profesor la Conservatorul de Muzică; a regizat seria Liceenilor.
2022 – A încetat din viață Florica Ichim (27 noiembrie 1938, București – 27 februarie 2022)
Critic de teatru și de film, publicist; președintă a Fundației Culturale „Camil Petrescu”
#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories
---------- *Ediție revizuită și adăugită
Pingback: 27 februarie în istoria românilor | RomaniaEv