27 Iulie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: România a devenit membru al UNESCO – Monumente din România în patrimoniul UNESCO

 

Sfântul Pantelimon

(Biserica Ortodoxă, Greco-catolică și Romano-catolică)

Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, doctor martir, fără arginți (pe numele real Pantaleon; 275, Nicomedia, Bithynia et Pontus, Roma Antică – 305 , Nicomedia, Roma Antică) a fost un martir din timpul persecuției lui Dioclețian. El este considerat în Biserica Apuseană drept unul dintre cei Paisprezece ajutători și în Bisericile Orientale drept unul dintre Doctorii fără de arginți. Este unul dintre cei mai populari sfinți ortodocși, fiind invocat deseori de cei în suferințe ca tămăduitor.

 

1807 – Constantin Ipsilanti a devenit administrator al Țării Românești pentru a doua oară

Constantin Ipsilanti (1760 – 24 iunie 1816), fiul lui Alexandru Vodă Ipsilanti și tatăl lui Alexandru Ipsilanti Eteristul, a fost Domn în Moldova (între 8 martie 1799–4 iulie 1801 și octombrie–noiembrie 1806) și în Țara Românească (1 septembrie 1802–august 1806), apoi administrator al Țării Românești sub ocupația rusească (27 decembrie 1806–31 mai 1807 și 27 iulie/8 august–16/28 august 1807). Din 1806, în timpul ocupației ruse a Principatelor Dunărene, Imperiul Țarist a încurajat o uniune provizorie a acestora, sub sceptrul domnitorului Constantin Ipsilanti. Prin această tactică, Imperiul Rus a încercat să câștige simpatia Principatelor Române, uniunea formală a acestora fiind planificată pentru anul 1830. Cu toate acestea, planurile s-au schimbat în urma Păcii de la Tilsit, dintre Țarul Alexandru I al Rusiei și Împăratul Napoleon I al Franței, motiv pentru care Ipsilanti a plecat în Rusia, împreună cu familia sa, în anul 1807.

1835 – S-a născut Dimitrie Giurescu

27 iulie 1835, București – 8 noiembrie 1877, Rahova

Maior, erou al Războiului de Independență. În 1852 a fost angajat ca furier la Ministerul de Război. S-a îmbolnăvit după ce a fost mutat la o unitate de grăniceri, fiind trecut trecut în rezervă. A reintat în armată ca voluntar, cu gradul de soldat, în Regimentul 1 Lăncieri. A fost avansat sergent, mutat în interes de serviciu la Regimentul 3 Infanterie. Remarcat de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cu prilejul unei inspecții, a fost avansat sublocotenent la excepțional, apoi, „în urma unui examen strălucit“, a fost avansat la gradul de căpitan (1867) și maior (1875), primind comanda Batalionului 1 (redenumit 2 Muscel) din Regimentul 4 Dorobanți. La 20 noiembrie 1877, Batalionul 2 Muscel a atacat reduta Rahova. Aflat în fruntea batalionului, maiorul Giurescu și-a ridicat sabia, spunând: „Înainte copii! Să imităm pe străbunii noștrii!“. După cucerirea primei redute, dorobanții au atacat reduta principală. Un glonț i-a lovit sabia, rupându-i lama, altul i-a găurit uniforma și la 30 de metri de redută, un glonț vrăjmaș l-a lovit drept în frunte pe maiorul Giurescu, care „se prăvăli ca un stejar retezat […] stropind cu sângele lui drapelul regimentului“. În aceeași zi, în Ordinul de Zi al Regimentului 4 Dorobanți s-a consemnat moartea maiorului Dimitrie Giurescu.

1862 – Departamentul Trebilor Streine și de Stat

Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza drept Domn al Principatelor Unite a marcat intrarea într-o nouă etapă de afirmare a statului român, în raporturile sale cu statele europene. Printre măsurile de modernizare a statului s-a înscris prioritar organizarea Ministerului Afacerilor Externe. Concomitent cu trimiterea la Paris și la Constantinopol a unor reprezentanți care aveau misiunea de a obține recunoașterea dublei alegeri a lui Cuza, prin Decretul Domnesc nr. 537 din 27 iulie/8 august 1862, semnat de Vodă Cuza, s-au unit ministerele de Externe din Țara Românească și Moldova, prin înființarea instituției moderne a diplomației românești sub denumirea de Departamentul Trebilor Streine și de Stat, precursor al Ministerului Afacerilor Externe de acum.

În cadrul acestuia s-au înființat secțiile: Cancelarie, Afaceri Consulare, Politic, Contencios, Publicații Oficiale. Ministerului astfel organizat îi revenea sarcina rezolvării cu predilecție a chestiunilor legate de activitatea consulatelor, „marea politică externă” rămânând în competența Cancelariei DOmnești și a agențiilor diplomatice de la Constantinopol, Paris (1860) și Belgrad (1863). La conducerea ministerului a fost numit Apostol Arsache.

1875 – S-a născut Paul Gore

27 iulie 1875, Chișinău – 8 decembrie 1927, Chișinău

Istoric basarabean, prozator, publicist, om politic, membru de onoare (din 1919) al Academiei Române, președinte al Partidului Național Moldovenesc. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din Sankt Petersburg (1901). În 1905 a ajuns judecător de pace în ținutul Orhei și președinte al comitetului de redacție al Societății Moldovenești. A fost director sanitar și director al Muzeului Național din Chișinău, în 1910 a fost ales deputat al nobilimii și vicepreședinte al zemstvei guberniale. Din această calitate, Paul Gore a cerut la tribună în 1912 introducerea limbii române în școli. În timpul primului război mondial a fost director general al Crucii Roșii pentru Basarabia. A fost cel dintâi locuitor din Chișinău care a arborat drapelul României la reședința sa. A fost autorul lucrărilor Plebiscitul în Basarabia, Populația Basarabiei pe naționalități după izvoarele oficiale rusești, Autoadministrația și Zemstva. De pe fronturile primului război mondial a scris amintirile Flămânzii, Fragment, Abisul, Rătăciri (Episod de război: Rușii la Grozești), Moș Vrânceanu, Subt impresia focului. În cadrul României Mari a desfășurat o vastă activitate, fiind președinte al Comisiei Monumentelor Istorice Basarabene, al Ligii Culturale, secția Chișinău, membru al comitetului de conducere al Societății Române de Numismatică, al comitetului Societății Regale Române de Geografie, membru de onoare al Societății Istorico-Arheologice Bisericești din Chișinău, membru al Ateneului român, al Societății Renașterea Română, al Fundației Principele Carol etc.

1881 – A încetat din viață Alexandru Pelimon

1822, Novaci, Gorj – 27 iulie 1881, Novaci, Gorj

Scriitor, poet, traducător; autodidact, stabilit de tânăr în București. A fost secretar al Comisiei documentelor mănăstirești, procuror la Consistoriul Eparhiei Buzău, subșef la secția istorică a Arhivelor Statului din București. A debutat ca poet în anul 1848, cu volumul Poezii fugitive. A promovat prin poeziile sale ideile progresiste ale Revoluției de la 1848, a zugrăvit cu realism timpurile sale și frumusețile peisajului românesc. A colaborat la Vestitorul românesc, Pruncul român, Românul, Reforma. A scris și publicat unul dintre primele romane românești, Hoții și Hagiul (1853), urmat de Jidovul cămătar. Moldova și Bucovina, Un funcționar sinucis. Fratele și sora. A abordat și genul romanului istoric: Bucur, istoria fundării Bucureștilor, Matei Vodă la mănăstirea Sadova, Catostrofa întâmplată boiărilor în muntele Găvanul – 1821. teatru. A tradus din Schiller, Lamartine, Mickiewicz, Bernardin de Saint-Pierre, Alexandre Dumas. Criticul George Călinescu l-a numit evocator în versuri de timpuri eroice.

1900 – A încetat din viață Barbu Bellu

mai 1825 – 27 iulie 1900

Om politic român de origine aromână. S-a născut într-o familie bogată de aromâni veniți din Macedonia și a moștenit titlul de baron de la unchiul său austriac, înnobilat de împăratul Francisc I. A făcut studii superioare de Drept în Grecia. A fost judecător la Tribunalul județului Ilfov, pe care apoi l-a și condus, a fost numit procuror la Curtea de Argeș. A deținut și înalte demnități publice și domnești, ca aproape toți cei din neamul lui: paharnic, ministru al Cultelor, ministru al Dreptății, deputat și senator. După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza s-a retras din viața publică, fiind unul dintre cei mai bogați oameni ai României. Se spune că a fost un personaj monden, un bărbat galant și veșnic amorezat, mai ales de balerinele trupei Fanelly de la grădina Union, pe care se ducea să le admire după ședințele din Parlament. În toamna anului 1889, la Paris, a văzut una dintre invențiile vremii, automobilul. A cumpărat unul, pe care l-a adus în țară, devenind astfel primul șofer român dar și posesorul uneia dintre cele trei-patru mașini care existau în toată lumea. Deținând multe terenuri în Capitală, a donat Sfatului Orășenesc unul dintre ele, de 17 hectare, pentru a fi amenajat un cimitir. Astăzi, cimitirul care-i poartă numele, unde a și fost înmormântat, este celebru în București, pentru că aici se află locurile de veci al unor personalități românești din ultimele două secole.

1901 – S-a născut Sever Pop

27 iulie 1901, Poiana Ilvei, comitatul Bistrița-Năsăud – 17 februarie 1961, Louvain, Belgia

Lingvist și profesor, membru post-mortem (din 2012) al Academiei Române. A urmat Liceul Grăniceresc din Năsăud, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1919–1923). A obținut titlul de Doctor în Filologie în 1925. După o specializare în Geografie lingvistică la Paris, a fost cooptat în colectivul de cercetare al Muzeului Limbii Române din Cluj. Între 1930–1937, a efectuat anchete lingvistice în 301 localități. A fost conferențiar de Dialectologie la Universitatea din Cluj, profesor de Limba română și dialectele ei la Universitatea din Cernăuți și la cea din București, Director adjunct la Accademia di Romania din Roma, Visiting Professor, apoi profesor extraordinar la Universitatea Catolică din Louvain. A fondat Le Centre international de Dialectologie générale de la Louvain, și buletinul acesteia, revista Orbis. Din lucrările sale: Buts et méthodes des enquêtes dialectales, Atlasul lingvistic român (partea I, vol. I). Părțile corpului omenesc și boalele lui, Micul Atlas lingvistic român (2 vol.), Grammaire roumaine, Encyclopédie de la Philologie Romane: Langues et dialectes de la Romania, Recueil posthume de linguistique et dialectologie. Pentru meritele sale a primit următoarele distincții: Cavaler al Coroanei României (1938); Cavaler al Stelei României (1941); Commandeur de l’Ordre Alphonse X le Sage, avec Plaque (1955).

1907 – S-a născut Lucian Predescu

27 iulie 1907, Iași – 12 ianuarie 1983, București

Istoriograf, scriitor și publicist. A fost bibliotecar și apoi bibliograf-șef la Academia Română. Simpatizant legionar, a redactat și publicat, în 1940, Enciclopedia României, ca reacție la lipsa unei enciclopedii în care „să pulseze numai energia românească”. După instaurarea regimului comunist, Predescu și lucrarea sa au fost supuse cenzurii. Dintre lucrările sale: O controversă literară: Cine e autorul poemei „Cântarea României”?, Barbu Delavrancea – Viața și opera, Ioan Creangă – Opere complete, Între nepricepere și știință, Panait Cerna – Viața și opera lui, Din cronicarii români: Grigore Ureche, Eustratie Logofătul, Miron Costin, Istoria literaturii române, Caragiale – Tragicul destin al unui mare scriitor, Enciclopedia României etc.

1914 – Mesajul Împăratului Franz Joseph către Regele Carol I

La 14/27 iulie 1914, Împăratul Franz Joseph îl anunța pe Regele Carol I despre războiul pe care era hotărât să-l declare împotriva Serbiei, exprimând-și speranța că „vechea ta prietenie și legăturile noastre amicale sunt pentru mine tot atâtea garanții că tu vei avea o înțelegere sinceră a hotărârilor ce am luat în acest caz grav” [Ioan Scurtu – Istoria românilor în timpul celor patru regi – Carol I, 2004].

1918 – S-a înființat Spitalul Witting

Situat lângă Gara de Nord, București, acum poartă numele Spitalul Clinic Nr.1 Căi Ferate Witting. A fost fondat în data de 27 iulie 1918 de către doctorul Traugott Witting, care a pus bazele chirurgiei vasculare din România.

1921 – S-a născut Eugenio Coșeriu

Eugen Coșeriu; 27 iulie 1921, Mihăileni, Bălți, România – 7 septembrie 2002, Tübingen, Germania

Lingvist, membru de onoare (din 1991) al Academiei Române, stabilit în Germania. A urmat studii de Filologie la universitățile din Iași și Roma; a mai studiat Filosofie la Universitatea din Milano. Între 1950–1963 a predat la Universitatea din Montevideo, Uruguay, între 1961–1963 fiind profesor-invitat și la Universitatea din Bonn, Germania. Din 1963 și până la sfârșitul vieții a fost profesor la Tübingen. Mai multe generații de discipoli ai lui Eugen Coșeriu constituie Școala de lingvistică de la Tübingen. Este fondatorul primei școli lingvistice din America de Sud și al Școlii lingvistice de la Tübingen. Părinte a ceea ce azi se numește lingvistica integrală, Eugeniu Coșeriu este unul dintre cei mai importanți lingviști ai secolului XX. Autorul unui număr de peste 50 de volume și a mii de pagini de exegeză, al unor noi teorii despre principiile fundamentale ale filologiei, a contribuit la îmbogățirea metodologiei disciplinelor lingvistice.

1925 – S-a născut Marcel Gafton

27 iulie 1925, Pechea, Galați – 21 decembrie 1987, București

Poet și traducător. A urmat studii de Drept la București, neterminate însă. A debutat în 1945 cu poeme în Caietul de poezie nr. 1 al Revistei Fundațiilor Regale. A colaborat la Revista Fundațiilor Regale, Viața românească, Dunărea (Brăila), Popas literar, Fapta, Națiunea, România literară, Luceafărul și Secolul 20. A publicat, mult mai târziu, patru volume de poezii: Non possumus (1972), Miraria, Adică și Șaizeci poeme, făcând parte din categoria „fanteziștilor manieriști” și evidențiindu-se, potrivit istoricului literar Ion Cristofor, ca „un poet de accentuat rafinament lingvistic, cu ambiții de novator al limbajului poetic”. Cunoscut pentru numeroase și remarcabile traduceri literare, a tradus, singur sau în colaborare, scrierile lui Eduard Bass, Anatole France, Alexandre Dumas, Jules Renard, Jean Giono, Maxim Gorki, Alexandr Fadeev, Boris Gorbatov, Boris Pilniak, Mihail Șolohov, Iuri Trifonov, Ivan Turgheniev, Ilia Vergasov, Stratis Mirivilis, Dragomir Petrov etc.

1929 – S-a născut Walter Klepper

Walter Michael Klepper; 27 iulie 1929, Lugoj – 9 august 2008, Geinsheim am Rhein/Trebur, Landul Hessen, Germania

Compozitor și dirijor român de etnie germană, membru în Uniunea Compozitorilor din România (din 1960), emigrat în Republica Federală Germania. Încă din Școala generală a condus corul școlar. După un scurt timp, în care a fost tehnician și dirijorul unui cor în Reșița, a urmat Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București la secția Compoziție cu Marțian Negrea. Tot atunci a debutat cu Simfonia nr.1. După absolvire a devenit director artistic al Orchestrei de film din București. A fost compozitor liber profesionist, profesor de pian și șef al unei orchestre de cameră. A fost profesor docent pentru Formă muzicală și Orchestrație la Conservatorul din București, conducând și studioul de muzică al Conservatorului, profesor la Facultatea de Muzică a Universității din Brașov, director artistic la Opera de Stat din București. În 1983 a emigrat în RFG, unde lucrat ca dirijor de cor în diferite localități din zona Rhein-Main și a continuat să compună, în special muzică corală. În ultimii ani a prezentat la postul de radio din Reșița o serie de emisiuni pe teme de muzică cultă. A primit premiul Uniunii Compozitorilor din România pentru Simfonia nr. 2 (1977).

Walter Klepper – Sonatina Partea 1 • Vioară: Diana Jipa, Pian: Stefan Doniga

1930 – România a concesionat serviciul național de telefoane

Pe 27 iulie 1930, Guvernul a contractat, la compania americană International Telephone and Telegraph Corporation din New York, un împrumut de 8 milioane de dolari cu 8% dobândă, concesionând societății americane serviciul de telefoane. Această concesiune a durat până în 1941, când a fost răscumpărată de către statul român.

1930 – S-a născut Gheorghe Scripcă

27 iulie 1930, Ilișești, Suceava – 5 ianuarie 2002, București

Prozator, poet, dramaturg. A absolvit Facultatea de Filologie la Iași în anul 1954. A fost lector universitar la Conservator, Institutul de Arte Plastice și Institutul de Teatru din București. A fost redactor la Editura Tineretului, apoi la Revista Sindicatelor, redactor la Televiziunea Română și Radiodifuziune. După pensionare, a colaborat cu publicația Meridianul Românesc din SUA (1990–2002). Activitatea sa literară s-a centrat pe versuri și proză adresate copiilor și tineretului. A scris piese de teatru pentru copii și scenarii pentru spectacole cu actori, cu păpuși și marionete: Hai la groapa cu furnici, Albă ca făina și cei șapte covrigi, Făt-frumos din delta-plan, Misterul nucului trăsnit. A realizat și traduceri și adaptări din limba bulgară.

1930 – S-a născut Valentin Mândâcanu

27 iulie 1930, Mihăileni, Bălți, Regatul României/Rîșcani, Moldova – 29 octombrie 2012, Chișinău

Filolog, lingvist, traducător și publicist din Republica Moldova. După absolvirea Institutului Pedagogic din Chișinău, a fost profesor la Școala Pedagogică din Călărași, redactor-stilizator la revista Moldova, traducător la Agenția Telegrafică a Moldovei (ATEM), colaborator la Enciclopedia sovietică moldovenească, de unde a fost concediat pentru „românizarea” limbii. A debutat editorial cu volumul Exprimarea corectă (1967), urmat de Cuvântul potrivit la locul potrivit, Între acasă și acasă și Spărturi în gheața tăcerii. A luptat pentru limba română și revenirea la alfabetul latin. În 1988, a publicat în revista Nistru eseul-manifest Veșmântul ființei noastre, declanșând o adevărată mișcare socială pentru revenirea la grafia latină. A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1990–1994), unul din cei 278 de semnatari ai Declarației de Independență a Republicii Moldova. A fost distins cu Medalia Meritul Civic (1996) și cu Ordinul Republicii (2010).

1930 – S-a născut Costache Anton

27 iulie 1930, Ungheni, Iași

Scriitor și traducător, autor de literatură pentru copii. A urmat, timp de un an (1950–1951), cursurile Facultății de Filologie la Iași, după care a optat pentru un curs de Scenarii la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A debutat în 1950, cu o povestire, în lașul nou, și în volum, cu Neliniște în detașament, în 1956. A fost, în timp, redactor la Studioul de Filme București, la Editura Tineretului, la Televiziune și la Scînteia pionierului, redactor-șef și redactor la revista Cutezătorii. A colaborat la Gazeta literară, Tribuna, Tânărul scriitor, Viața românească, Luceafărul etc. A publicat romane pentru tineret: Seri albastre – care a marcat emoțional multe generații, cu patru reeditări între 1960–1985 și multiple traduceri, Vica, Ochii aurii ai Roxanei (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatura pentru copii și tineret, 1972), Neuitatele vacanțe, Diminețile lungi (Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru literatura pentru copii și tineret, 1976), Vacanța (Premiul CNOP pentru proză, 1981). A fost căsătorit cu scriitoarea Eugenia Tudor-Anton.

1931 – S-a născut Simona Patraulea

27 iulie 1931, Marcea–Ionești, Vâlcea – 14 noiembrie 2018, București

Realizatoare de emisiuni de radio și de televiziune. A debutat în TVR alături de Valeriu Lazarov, la prima ediție a Festivalului Cerbul de Aur. A prezentat apoi emisiunile Steaua fără nume, Floarea din grădină, Cu mască, fără mască.

1937 – S-a născut Mircea Spătaru

Mircea Corneliu Spătaru; 27 iulie 1937, Duda Epureni, Vaslui – 31 august/1 septembrie 2011, Cluj-Napoca

Sculptor, pictor, caricaturist și ceramist, profesor universitar, personalitate marcantă a artei românești. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, promoția 1962. A fost, de-a lungul timpului, cadru didactic la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, profesor universitar, rector (1990–2004) al Universității Naționale de Arte din București. A avut expoziții personale după 1990 la Bienala de la Veneția, Sala Dalles București, UNESCO Paris, Le Mans, Art Expo – Visivarosi Galeria, Ungaria. A creat monumente și ansambluri sculpturale de for public: Ansamblul monumental Iuliu Maniu (Piața Revoluției, București), Monumentul Ion Mihalache (Topoloveni), Monumentul (cenotaf) Moise Nicoară (Biserica Mavrogheni, București), Statuia Charles de Gaulle (București), Monumentul Carol I (Craiova), Monumentul Nicolae Bălcescu (Parcul Izvorul Rece, București).

Biografie ilustrată: Spătaru Mircea [Artindex]

1937 – S-a născut Pan Izverna

Pantelie Tărăbâc; 27 iulie 1937, Malovăț, Mehedinți – 30 noiembrie 2013, București

Medic, poet, prozator și traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Absolvind Facultatea de Medicină din București (1961), a profesat medicina generală și pediatria în mai multe localități din județele Bacău, Călărași, Constanța și Prahova până în 1975, când a renunțat, dedicându-se activității literare. Începând din 1965 a publicat proze în Luceafărul, iar România literară l-a lansat în 1969 ca poet. Prima sa carte, Arhipelag de noapte, a apărut în 1971. A realizat numeroase traduceri, majoritatea în colaborare cu Mioara Izverna, soția sa, din Aloysius Bertrand, Chateaubriand, Buffon, Theophile Gautier, Gustave Flaubert, Frederic Masson etc. Din scrierile sale: Cuaternar, Rondelul tainelor, Rondelurile, Anamnesis, Bătrânul anticar, Epifaniile poetului și ale poeziei etc.

1938 – S-a născut Eugen Zehan

27 iulie 1938, Gâdiți, Neamț – 3 februarie 2013, Cluj

Prozator și traducător. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj, secția Engleză în 1962. A debutat în suplimentul literar Povestea vorbei al revistei Ramuri din Craiova (1966). Debutul editorial a fost cu volumul de proză scurtă Cerul de dincolo (1969). A colaborat la Ramuri, Luceafărul, Tribuna, Steaua etc, și a publicat romane axate pe problemele generației tinere: Mlaștina, O partida de remi, Pasul de cadril, Studenții (2 vol.), Tăcutele neliniști, Prins in capcană, jurnal. A tradus din F. Norris.

1942 – S-a născut Dorin Iormeanu

Dorin Iormeanu-Dimitriu; 27 iulie 1942, Chișinău – 12 octombrie 2016, Paris

Artist plastic, designer, arhitect și cercetător. A absolvit în 1964 Institutul de Arhitectură și Planificare Urbană din Chișinău, iar în 1971 Institutul de Artă „Nicolae Grigorescu” din București, Facultatea de Arte Decorative, secția Metale, șef de promoție, cu Magna cum laude. În 1980 și-a luat doctoratul la Paris, cu teza Principii funcționale și concepte estetice în arhitectură și proiecte urbane. În perioada 1962–1987 a participat la o serie de expoziții de artă în București, Varșovia, Milano, Lausanne, Koln, Bonn, Moscova, Orly și Paris. Expoziții personale de pictură, grafică, sculptură (în fier, oțel și bronz) și proiecte de arhitectură a vernisat în perioada 1967–1997 la: Craiova, Eforie-Nord, Mangalia, București, Beirut, Benin City, Londra, Paris, Cadiz, Abuja și Lagos.

A executat lucrări monumentale (ceramică, metal, picturi murale, grupuri sculpturale etc.) în București, Mamaia, Sofia, Beirut, Tel-Aviv, Lagos. Lucrări artistice ale sale sunt în colecții particulare din Franța, Anglia, Liban, Spania, Grecia, Nigeria, SUA și Brazilia. În domeniul arhitecturii, a proiectat și realizat construcții și amenajări interioare în București, Tyr, Lagos, Benin City, Badgarz, Abuja, Cadiz etc., desfășurând și activități manageriale în firme de construcții, design, consultanță, cercetare sau arhitectură din Nigeria, SUA, Franța, Marea Britanie. A fost președinte al Camerei de Comerț și Industrie Româno–Nigeriene. Este autorul originalului proiect arhitectural Delta – Orașul viitorului, promovat și sprijinit de savantul Henri Coandă, după moartea căruia, Iormeanu a ales calea exilului și s-a stabilit în Franța, având dublă cetățenie.

Biografie ilustrată: In Memoriam Dorin IORMEANU–DIMITRIU [Uniunea Arhitecților din România]

1944 – S-a născut Radu Ițcuș

27 iulie 1944, Suceava, România – 7 aprilie 2014, București

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București (UNATC), promoția 1968. A jucat la Teatrul Național București și Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca în piese de teatru ca Idiotul, Coana Chirița, Tragedia optimistă, Regele Lear, De Paști. Săptămâna Patimilor, Bună dimineața, primăvară, Dulcea pasăre a tinereții, Zodia taurului, Apus de soare, Îmblânzirea scorpiei, Richard al III-lea, Mașina de scris, Trandafirii roșii, O scrisoare pierdută, Hagi-Tudose, A douăsprezecea noapte, Mielul turbat, Iona etc. A avut o prezență constantă în teatrul radiofonic: Velerim și Veler Doamne, Papuciada, Vioara Fermecată, Bulgărele de pământ, Alma, Taina celor trei feciori, Frații Jderi, Steaua Sudului etc. și în film: Tatăl risipitor, Pentru patrie, Lovind o pasăre de pradă, Bunicul și o biată cinste, Hagi-Tudose.

Pentru patrie (1978) • Regia Sergiu Nicolaescu. Cu: Amza Pellea, George Constantin, Mircea Albulescu, Ilarion Ciobanu, Sergiu Nicolaescu, Silviu Stănculescu, Colea Răutu, George Mihăiță, Ileana Popovici, Emil Hossu, Radu Ițcuș, Ion Dichiseanu, Cornel Coman, Horațiu Mălăele

1944 – S-a născut Adrian Costache

27 iulie 1944, Podgoria–Tătaru, Prahova

Profesor de Limba română și scriitor. A început lunga activitate didactică imediat după terminarea liceului, ca învățător la Călugăreni (Prahova). A fost admis la Institutul Pedagogic București, Facultatea de Filologie (1964–1967), apoi la Facultatea de Litere a Universității București (1968–1972). A fost profesor la Școala din Vâlcele (Olt), Școala Generală Frăsinet (Ilfov), Școala Frăsinet-Dănești, director la Școală generală nr. 1 Frăsinet, director la Școala Generală Ciorogârla, apoi în București, la Liceul Pedagogic, Liceul „Nicolae Bălcescu” (Colegiul Național Sf. Sava de astăzi), unde a funcționat până la pensionarea din 2009. A debutat cu povestirea Zilele din urmă în Revista Amfiteatru în 1966. Debutul editorial a avut loc în 1971, cu un volum de povestiri, Orașul cel Mare, în 1971 dar, din cauza cenzurii, volumul a fost retras din librării și ulterior distrus. A continuat să scrie, mult. A publicat proză: Fratele meu Val, Dimineți pe rotile, Regele sperietorilor de ciori, Trilogia de la Sf. Sava, O zi și jumătate din viața Carolinei; poezie: Păduri de sticlă, Poeme depresive pentru uz personal, Uitatele mitologii, Elegii podgorene; manuale didactice etc.

1946 – S-a născut Alexandru Tocilescu

27 iulie 1946, București – 29 noiembrie 2011, București

Regizor de teatru și film. A montat cu succes piese ca O zi din viața lui Nicolae Ceaușescu, Hamlet, Elizaveta Bam, Comedie roșie, în cadrul programului Teatrului Național București Procesul comunismului prin teatru și altele: Casa Zoicăi, Eduard al III-lea, Sfârșit de partidă, Comedie roșie, Oblomov, Amanții însângerați, Nevestele vesele din Windsor, Cabala bigoților, Eduard al III-lea etc. Printre filmele regizate se numără Bani de dus, bani de-ntors, Ultima haltă în Paradis, Tristețea vânzătorului de sticle goale. În 1999, a primit premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol, O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, montat la Teatrul Național București, iar în 2002 i-a fost decernat premiul UNITER pentru întreaga activitate. Totodată, în 2006 a primit premiul pentru cea mai bună regie, cu piesa O zi din viața lui Nicolae Ceaușescu, în cadrul Festivalului Comediei Românești – festCO. A fost primul regizor care a primit o stea pe Aleea Celebrităților din București.

Alexandru Tocilescu – Despre teatru și ale lui

1948 – S-a născut Fred Popovici

Frederic Popovici; 27 iulie 1948, Brăila

Compozitor, muzicolog și profesor. A absolvit Academia de Muzică București în 1972, la secția Compoziție al lui Ștefan Niculescu și Aurel Stroe. A urmat cursurile de vară de la Darmstadt (1978, 1980 și 1982). A lucrat la IRCAM din Paris. A predat Teorie muzicală și Contrapunct la Liceul de Muzică „George Enescu” din București, a fost profesor de Compoziție la Academia de Muzică din Iași. A fost coordonatorul Festivalului Internațional „George Enescu”, fondatorul cursurilor internaționale de muzică computerizată la Centrul European de Cultură din Sinaia și membru al Grupului de Cercetare Muzică și Matematică al Academiei Române. A fost membru în juriul concursului „Valentino Bucchi” de la Roma. A ținut prelegeri la Universitatea Tehnică din Berlin și la Universitatea din Londra. În calitate de critic muzical și muzicolog, a scris și articole și eseuri pentru reviste și ziare din România, Germania (Neue Magazin für Musik) și Austria (Der Standard). A scris monografia Maya Badian. Viața ei și muzica ei, un privilegiu de a se înălța (2003).

Fred Popovici – Concert pentru contrabas și ansamblu • Ansamblul Hyperion, Dolist Fernando Grillo

1956 – România a devenit membru al UNESCO

Scopul Organizatiei Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, fondată în 1945, este de a contribui la pacea și securitatea lumii prin colaborarea între națiuni în educație, știință, cultură, și comunicații pentru a se reuși stabilirea unui respect față de justiție universal, pentru corectitudinea justiției și pentru drepturile și fundamentele omului liber, indiferent de rasă, limbă sau religie, după Carta Națiunilor Unite.

România i s-a alăturat la 27 iulie 1956. În prezent, UNESCO cuprinde 195 de state membre și 10 state asociate.

1959 – A încetat din viață Basil Stoica (Vasile Stoica; 1 ianuarie 1889 – 27 iulie 1959)

Diplomat, publicist, om politic, analist politic; a redactat Proclamațiile către Țară și Armată lansate de Regele Ferdinand I cu prilejul intrării României în primul război mondial; deținut politic al regimului comunist, și-a aflat sfârșitul în închisoarea Jilava.

1962 – A încetat din viață Ion Țuculescu (19 mai 1910 – 27 iulie 1962)

Personalitate complexă, medic și biolog, cercetător științific la Academia Română, cunoscut însă mai ales ca pictor.

1963 – A încetat din viață Vasile Luca (László Luka; 8 iunie 1898 – 27 iulie 1963)

Politician comunist, militant din ilegalitate; ministru de finanțe al României (1947–1952); a sfârșit ca deținut politic, victimă a epurărilor în spirit stalinist din propriul său partid, în închisoarea Aiud.

1966 – A încetat din viață Ion Mușlea (29 septembrie 1899 – 27 iulie 1966)

Folclorist, etnolog și bibliograf; unul dintre principalii fondatori ai folcloristicii române moderne; fondatorul și directorul Arhivei de folclor de pe lângă Muzeul limbii române din Cluj; a compus muzică corală și lucrări didactice; membru corespondent al Academiei Române.

1970 – A încetat din viață Marioara Tănase (8 septembrie 1940 – 27 iulie 1970)

Interpretă de muzică populară și romanțe; a colaborat cu diferite ansambluri folclorice din zona Sighișoarei și ansamblul folcloric al UGSR din București.

1973 – S-a născut Adrian Toader

Adrian Orlin Toader; 27 iulie 1973, Ploiești

Fotbalist retras din activitate, antrenor. A jucat pe postul de atacant pentru Petrolul Ploiești (cu care a câștigat Cupa României: 1995), Lausanne-Sport, Universitatea Craiova, Qingdao Beilaite, FCM Câmpina, Gaz Metan Mediaș, Apulum Alba Iulia, Politehnica Timișoara. După retragerea de pe teren, a lucrat ca antrenor de tineret la fostul său club, Petrolul Ploiești, și-a deschis propria academie, alături de fratele său Cristian.

1973 – A încetat din viață Paul Menu (10 mai 1876 – 27 iulie 1973)

Fotograf și operator de film documentar de origine franceză; autorul primelor filmări din România.

1974 – S-a născut Mihai Vieru

27 iulie 1974, Ploiești

Poet, eseist, asistent universitar, membru al Uniunii Scriitorilor din 2013. A urmat, la Universitatea de Petrol și Gaze Ploiești, Facultatea de Litere și Științe, secţia Română-Engleză (1993–1997), secţia Engleză-Franceză (1995–1999), cursul The Advanced English Language and Literature la Saint Andrews University, Scoția (1998), masterat în Civilizaţie europeană la Universitatea Oradea (2003–2005).A devenit Doctor în Literatură română contemporană în 2009. A fost profesor la Liceul „Al.I. Cuza” din Ploiești, preparator titular la catedra de actorie a Facultăţii de Muzică, Universitatea Oradea, asistent de producţie TVS. În prezent, predă Limba engleză la Universitatea din Oradea, Facultatea de Arte, Departamentul de Muzică. A debutat cu poezie în Suplimentul cultural al Informaţiei de Prahova în octombrie 2000. A colaborat la revistele: Familia, Tomis, Vatra, Tribuna, Feedback. A publicat volume de poezie: Thermidor@Ketamidor, Leul Greu, Hai-ku Miki, ShiNoBi, Aer în iarbă.

1975 – S-a născut Dan Coman

27 iulie 1975, Gersa, Bistrița-Năsăud

Scriitor contemporan, filosof. A debutat în revista Minerva în 1993. A urmat Facultatea de Filosofie la Cluj (absolvită în 1999). A fost prezent în volumul colectiv Camera, alături de poeții Marin Mălaicu-Hondrari și Florin Partene. Pentru prima sa carte, Anul cârtiței galbene, a primit Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru debut și Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat poezie în majoritatea revistelor literare importante din România, și proză în volum: d great coman, Irezistibil, Parohia, Căsnicie, Alesul, Ce preferi?, Insectarul Coman etc. Textele sale au fost publicate în antologii din Suedia, Statele Unite, Franța, Serbia, Ungaria, Slovenia și Canada.

1976 – Decretul pentru organizarea ca municipii a orașelor reședință de județ

Decretul Consiliului de Stat nr. 281/27 iulie 1979 pentru organizarea ca municipii a orașelor reședință de județ a intrat în vigoare la 1 august 1976. Numărul sectoarelor Capitalei a fost redus la șase.

1978 – S-a născut Sorin Stoica

27 iulie 1978, Bănești, Prahova – 6 ianuarie 2006, București

Scriitor, jurnalist și antropolog. A absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității București, a fost preparator la Catedra de Antropologie Culturală a Facultății de Jurnalism și asistent cercetător la Muzeul Țăranului Român. A coordonat, alături de Zoltán Rostás, cîteva volume de istorie orală și de etnografie media. Cu peste 50 de recenzii și cronici literare, romanul său din 2002, Dincolo de frontiere, a fost considerat primul mare succes al literaturii noului val. Din scrierile sale: Povestiri cu înjurături, Jurnal, Aberații de-bun simț etc.

1983 – S-a născut Iulia Lumânare

27 iulie 1983, București

Actriță de scenă, voce și film. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografie „I.L. Caragiale”, la secția Actorie, în 2005. Printre rolurile sale de teatru se numără Veta în O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, Estelle în Cu ușile închise, de Sartre, Desdemona în Duete shakespeariene, Natasha Stepanovna în Cerere în căsătorie de Cehov, Lolita în Red light, hot line, Camerista în A 12-a noapte, soția / maseuza / femeia de la metrou în Edmond, de David Mamet, Rebecca în La țară etc. A jucat în filme: Caravana cinematografică, Jocul asasinilor, Matei copil miner, Walking with the Enemy, Ana, mon amour, Pororoca, Proiecte de trecut, Cărturan etc. În 2019, a primit Premiul Gopo pentru cel mai bun rol secundar feminin și premiul Uniunii Cineaștilor din România (UCIN) pentru cel mai bun rol principal feminin.

Caravana cinematografică (film româno-german, 2009) • Regia Titus Muntean. Cu: Mircea Diaconu, Dorian Boguță, Iulia Lumânare, Alexandru Georgescu

1983 – S-a născut Smiley

Andrei Tiberiu Maria; 27 iulie 1983, Pitești

Cântăreț, compozitor, producător, prezentator și actor, fost membru al trupei Simplu. Datorită atitudinii sale joviale, Andrei a primit porecla de Smiley, pe care o folosește în prezent ca nume de scenă. S-a lansat într-o carieră solo în 2008 cu albumul În lipsa mea, care fost premiat cu un disc de aur și a primit distincția Best album la Romanian Music Awards. Succesul ca artist pop i-a permis colaborarea cu numeroși artiști români, iar în 2009 și-a fondat propria casă de producție, HaHaHa Production, nume care corespunde cu numele său de scenă. Proiecte susținute: Cabron, Sore, Radio Killer, Don Baxter, Feli, SHOT, Silviu Pașca, Paul Damixie, Jazzy Jo. Este coprezentator al emisiunii de televiziune Românii au talent, alături de Pavel Bartoș și unul dintre cei patru jurați din cadrul emisiunii de talente Vocea României.

Smiley, Florin Boka, Șerban Cazan / Smiley, Dorian Micu – Vals

1983 – A încetat din viață Teodor Balș (Emil Bălășescu; 9 februarie 1924 – 27 iulie 1983)

Poet și traducător; redactor la Luceafărul; secretar de redacție la Gazeta literară și România literară.

1999 – A încetat din viață Iuliu Merca (26 ianuarie 1948 – 27 iulie 1999)

Compozitor, chiarist, basist și vocalist de blues și rock; fondator și lider al formației rock Semnal M.

2000 – A încetat din viață Eugen Preda (29 septembrie 1929 – 27 iulie 2000)

Jurnalist, scriitor și comentator radio de politică externă; primul director general al Radiodifuziunii Române, la care a lucrat 40 de ani.

2001 – A încetat din viață Aida Moga (Cornelia Aida Rădulescu; 12 ianuarie 1926 – 27 iulie 2001)

Interpretă celebră de muzică ușoară, artistă de revistă.

2003 – A încetat din viață Puiu Pomoje

Nicolae Pomoje; ? – 27 iulie 2003, București

Actor de scenă, film și radio. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (UNATC). A jucat la Teatrul Odeon și Teatrul Mic din București, având numeroase colaborări la Teatrul Național Radiofonic. A fost profesor la IATC, secția Actorie, distins cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler (2002).

2005 – A încetat din viață George Sbârcea (23 martie 1914 – 27 iulie 2005; pseudonim Claude Romano)

Compozitor, muzician și muzicolog, jurist neprofesant, jurnalist, editor de carte, scriitor și traducător; promotor al tango-ului clasic argentinian.

2006 – A încetat din viață Alexandru Șafran (12 septembrie 1910 – 27 iulie 2006)

Cărturar, teolog, filosof, istoric și literat evreu, român și elvețian; membru de onoare din străinătate al Academiei Române.

2007 – A încetat din viață Victor Frunză (8 iunie 1935 – 27 iulie 2007)

Scriitor și jurnalist disident; redactor și realizator de emisiuni culturale la Radiodifuziunea Română și la Televiziunea Română; profesor de jurnalism audio-vizual.

2010 – A încetat din viață Simion Ghimpu (24 mai 1939 – 27 iulie 2010)

Poet, prozator și pedagog din Republica Moldova; profesor universitar la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chișinău.

2012 – Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Londra

A XXX-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară s-a desfășurat la Londra, Marea Britanie, în perioada 27 iulie–12 august 2012. Au participat 10.820 de sportivi, veniți din 204 țări. Au fost în total 302 probe sportive în cadrul a 26 de sporturi.

Lotul României la Jocurile Olimpice din 2012 a fost compus din 104 atleți care au concurat în 15 de sporturi. Portdrapelul României de la ceremonia de deschidere a fost tenismenul profesionist Horia Tecău, iar la ceremonia de închidere, portdrapelul a fost gimnasta Sandra Izbașa. Reprezentanții României au câștigat nouă medalii: două de aur (Alin Moldoveanu – Tir și Sandra Izbașa – Gimnastică), cinci de argint și două de bronz.

2012 – A încetat din viață Viorel Sergovici (29 martie 1947 – 27 iulie 2012)

Operator de imagine și regizor de film; a lucrat la Televiziunea Română.

2017 – A încetat din viață Eugen Cristian Motriuc (10 iulie 1949 – 27 iulie 2017)

Actor de teatru și film; a jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț și peste 30 de ani la Teatrul Mic.

2018 – A încetat din viață Julieta Strîmbeanu (Julieta Strîmbeanu-Weigel; 19 februarie 1937 – 27 iulie 2018)

Actriță de film și de teatru și poetă; a jucat pe scena teatrelor din Baia Mare, Pitești, la Teatrul de Comedie și Teatrul „Bulandra” din București; a colaborat la Teatrul Național Radiofonic.

2020 – A încetat din viață Camil Marinescu (29 septembrie 1964 – 27 iulie 2020)

Dirijor la Opera Română din București și la Filarmonica de Stat din Iași.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită