27 Mai în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Mihai Viteazul cu Sigiliul reprezentând stemele celor trei țări române unite

 

1510 – Prima atestare documentară a localității Comarnic

Numele localității și toponimia din jur este legată de terminologia oierilor. Satul a fost înființat de mocanii transilvăneni care, în drumul lor către bălțile Dunării, poposeau aici, unde se facea și tunsul oilor, cel puțin până în secolul al XVIII-lea. Atestat documentar ca sat, la 27 mai 1510, Comarnicul se afla în stăpânirea boierilor Mărgineni.

1570 – Diaconul Coresi a terminat terminat Psaltirea românească

Cunoscută ca Psaltirea românească a diaconului Coresi, a fost tipărită între 6 februarie–27 mai 1570. Face parte din seria de scrieri imprimate de cărturarul român în tiparnița sa din Scheii Brașovului, în limba română. Mesajul și misiunea cărții sunt declarate de diaconul Coresi în epilogul cărții: „De aceea văzuiu că toate limbile au cuvântul lui Dumnezeu în limba lor, numai noi rumâni n-avăm… că întru besearecă mai vârtosu cinci cuvinte cu înțelesul mieu să grăiesc, ca și alalții să învăț, decât întunearec de cuvinte neînțelese într-alte limbi“.

1600 – Mihai Viteazul a înfăptuit Unirea țărilor române

La 15/25 mai, armata lui Mihai Viteazu a plecat de la Suceava, îndreptându-se spre Hotin, unde se retrăsese Ieremia Movilă cu o parte din oastea sa, compusă din moldoveni și polonezi. Ultima bătălie pentru Moldova a avut loc la Verbia, o localitate pe râul Jijia, în care ultimele rămășițe ale armatei lui Ieremia Movilă au fost distruse, iar voievodul moldovean era cât pe ce să fie capturat. Ar fi fost o captură, care poate ar fi salvat ceva din anul fatidic 1601. Ceea ce s-a întâmplat la Verbia, a fost extras din cronicile vremii și mai apoi din lucrări de secol XIX pe baza vechilor izoare, de istoricul botoșănean Ștefan Cervatiuc. Bătălia ar fi avut loc imediat după data de 15 mai 1600, când Ieremia Movilă, abandonat de contingentele moldovene, s-a refugiat cu soldații polonezii și cu mercenarii către cetatea Hotin, unde era așteptat de o garnizoană puternică. A hotărât însă să dea o ultimă bătălie cu Mihai Viteazul, pentru a nu fi prins și sperând ca, în cazul unei victorii, să rămână în teritoriul moldovenesc cu un „lagăr militar” în „coasta” voievodului muntean prin care putea primi întăriri din Polonia și continua lupta pentru tronul pierdut. Dar armata sa a fost înfrântă. „Ieremia Movilă a fugit de pe câmpul de luptă cu o parte din moldovenii rămași credincioși, haiduci, lefegii și poloni, căutând scăpare în cetatea Hotinului, unde-I așteptau alte puternice ajutoare poloneze. Urmărit îndeaproape de cavaleria lui Mihai Viteazul și spre a nu fi prins, Ieremia Movilă a organizat la Verbia pe Jijia o rezistență. S-a dat acolo o luptă aprigă în care toți apărătorii domnului moldovean au fost uciși. Ieremia Movilă cu și mai mare grabă și cu foarte puțini însoțitori s-a îndreptat spre Hotin, în apropierea căruia, cu tot sacrificiul credincioșilor de la Verbia, era cât pe ce să fie prins de gonașii lui Mihai Viteazul”, scria în Acta Moldaviae Septentrionalis (2008–2009), istoricul Ștefan Cervatiuc. A avut loc apoi bătălia pentru cucerirea Cetății Hotinului, în 27 mai. Învins rapid, Ieremia Movila abia a reușit să scape cu viață, trecând Nistrul. Mihai Viteazul a fost primit ca domn al Moldovei. A devenit astfel domn al celor trei țări române, Țara Românească, Transilvania și Moldova, realizând astfel prima unire politică în hotarele ce reuneau, în cea mai mare parte, teritoriul vechii Dacii. La 27 mai 1600, Mihai Viteazul a emis un hrisov care atesta Unirea și s-a intitulat „Voievod și domn a toată Țara Românească și al Ardealului și al Țării Moldovei”. De la 1600, „nici un român n-a mai putut gândi unirea fără uriașa lui personalitate, fără paloșul sau securea lui ridicată spre cerul dreptății, fără chipul lui de curată și desăvârșită poezie”, scria metaforic Nicolae Iorga.

1821 – Execuția lui Tudor Vladimirescu

În noaptea de 27 mai/9 iunie spre 28 mai/10 iunie, ridicat prin trădarea căpitanilor săi, din ordinul lui Alexandru Ipsilanti, Domnul Tudor, conducătorul pandurilor a fost tăiat cu săbiile, după ce fusese torturat, trupul fiindu-i aruncat într-o fântână. Nicolae Iorga a scris: „A fost omorât noaptea, la marginea orașului Târgoviște, sub geana dealului de sub care priveghează mănăstirea cu rămășițele pământești ale lui Mihai. Călăii au fost 3 ostași care nu stătuseră niciodată în fața dușmanului. Îl ciocâltiră cu iataganele la ceasuri de noapte, cănd fac isprăvi tâlharii, în ziua de 27 mai 1821. Țăranul acesta, Tudor, făcuse un mare păcat. Voise ca în țara lui să aibă parte de fericire și putere săracii neamului românesc“. După asasinarea liderului lor, oastea pandurilor s-a destramat, iar dobândirea independenței naționale a avut loc abia peste mai bine de cinci decenii.

1821 – A încetat din viață Tudor Vladimirescu (7 iunie 1780 – 27 mai/8 iunie 1821)

Liderul revoluționar de la 1821 din Țara Românească, ucis lângă Târgoviște, la ordinul lui Alexandru Ipsilanti.

1862 – S-a născut Alexandru Voevidca

27 mai 1862, Vaslăuți, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar/Cernăuți, Ucraina – 6 iunie 1931, Cernăuți)

Folclorist și muzicolog, dirijor de cor și orchestră din zona Bucovinei. A urmat Școala Normală de învățători din Cernăuți (1877–1881), apoi a studiat muzica cu Anton Kuzela și, la Societatea Filarmonică din Cernăuți, cu Adalbert Hrimaly. A fost învățător, apoi profesor de muzică, traducător, dirijor de cor și orchestră, inspector de muzică în Cernăuți. A cules și publicat folclor din Bucovina și Moldova, fiind (după cum îl consideră Liviu Rusu) „primul cercetător obiectiv al cântecului popular din Bucovina”. A colaborat cu articole la revistele Izvorașul și Voința Școalei, a scris lucrări didactice: Manual metodic pentru predarea cântului în școalele primare. Partea I, Predarea cântecului după auz. A compus muzică de teatru: Doi morți vii (vodevil pe un libret de Vasile Alecsandri); muzică corală: Poptpuriu național (cor mixt și pian, pe versuri populare). A publicat mai multe culegeri de folclor: 17 Colinde, cântece de stea și urări de Anul Nou, Cântece populare românești (10 vol.), manuscrise, publicate parțial în Matthias Friedwagner: Rumänische Volkslieder aus der Bukowina. Liebeslieder mit 380 von Alex. Voevidca auggezeichneten Melodien, Würzburg etc.

Sofia Vicoveanca – Vădana Culegere Alexandru Voevidca

1875 – S-a format Lacul Ursu din Sovata

Pe baza unor cercetări efectuate de istoricul Jozsa Andras s-a stabilit că Lacul Ursu s-a format în anul 1875, pe data de 27 mai, la ora 11,00, pe locul unei păşuni pe care curgeau două pârâiaşe, care dispăreau într-o gaură săpată în muntele de sare. În urma unei ploi torenţiale, apele au antrenat fânul şi resturile vegetale de pe păşune şi au obturat gaura din muntele de sare, iar în acest fel s-a ajuns la un lac cu o adâncime de aproximativ 18 metri. Numele lacului este dat de forma sa, asemănătoare cu o blană de urs. Lacul Ursu din stațiunea Sovata este unic în lume, atingând trei recorduri: 1) cel mai mare lac helioterm din lume; 2) lacul cu cea mai mare concentraţie salină din lume, înconjurat de un munte de sare cu o vegetaţie bogată, datorită solului vulcanic care s-a depus în timp; 3) singurul lac căruia i se cunoaşte cu exactitate anul, ziua, ora şi minutul formării. După formarea Lacului Ursu, s-a răspândit vestea că apa lacului tămăduieşte boli reumatismale, iar după mai bine de o jumătate de secol, aici a fost înfiinţată prima bază de tratament.

1884 – A încetat din viață Dimitrie I. Berindei (6 decembrie 1831 – 27 mai 1884)

Politician, ministru, membru fondator al Partidului Național Liberal.

1886 – S-a născut Emil Isac

27 mai 1886, Cluj, Austro-Ungaria/România – 25 martie 1954, Cluj

Poet simbolist, deschizător de drum în lirica transilvăneană la începutul secolului al XX-lea, prozator și publicist, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Drept și Facultatea de Științe Sociale de la Cluj. A locuit mare parte din viața sa în orașul Cluj. A debutat în 1903 cu poezia La umbra plopilor în revista Familia și a colaborat la Viața nouă, Noua revistă română, România muncitoare, Cuvântul liber, Viața românească etc. Printre poeziile sale cele mai cunoscute se numără Mama, Ochii tăi albaștri și Pe lângă apa care trece. Dintre volumele sale: Poezii, impresii și senzații moderne, Ardealule, Ardealule bătrân, Cartea unui om, Versuri. Casa în care a locuit timp de 50 de ani cu familia sa a devenit muzeu doar până în anul 1995, când clădirea a fost retrocedată foștilor proprietari, pentru ca în 2001 muzeul să fie desființat.

1896 – Primul spectacol cinematografic din România

A avut loc la sediul ziarului L’Indépendance Roumaine din București, la doar cinci luni după ce frații Lumière prezentau, la Paris, invenția lor, cinematograful. Clădirea se afla pe Str. Clemenței nr. 1 (azi C.A. Rosetti) [Anuarul Bucurescilor 1883, 1885].

L’Arrivée d’un train en gare de La Ciotat / Sosirea unui tren în gara La Ciotat – Primul film din istorie, de Frații Lumière

1898 – S-a născut Vintilă Șiadbei

27 mai 1898, Fălticeni – aprilie 1944, Zlatna, Alba

Astronom, conferențiar universitar. Studiile universitare le-a efectuat la Iași, în 1919 fiind licențiat în Matematici, iar în 1939 a devenit Doctor în Matematici având specialitatea în Astronomie, titlu conferit de Universitatea din București. Pentru specializare în domeniul astronomiei și desăvârșirea studiilor a mers la Paris (1927–1929), fiind elevul marelui astronom H. Andoyer. A fost astronom-stagiar la Observatorul din capitala Franței. Apoi a studiat Astrofizica teoretică și practică la Viena. Reîntors în țară, a susținut Doctoratul în științe Matematice, cu specialitata Astronomie, la Universitatea din București, cu teza Cercetări asupra mișcării meteorilor, studiind variația frecvenței diurne și anuale a meteorilor, stabilind în acest sens și o metodă grafică pentru determinarea acestor mișcări. A fost asistent, apoi conferențiar la catedra de Astronomie a Unversității din Iași, fiind inițiatorul școlii ieșene de astronomie. Prin studiile și cercetările sale a contribuit la cunoașterea orbitelor cometelor, eclipselor de Soare și de Lună, mișcările stelelor, nebuloaselor, meteorilor, strălucirea stelelor novae, materializate în 26 de lucrări științifice și mai multe articole de popularizare.

1899 – S-a născut Petre Strihan

Petre Constantinescu; 27 mai 1899, Mizil, Prahova – 25 iulie 1990

Avocat, profesor universitar și poet. A studiat dreptul la Universitatea din București (1918–1921), timp în care a fost și copist în cadrul facultății. În 1925 a obținut Doctoratul în Drept și a lucrat ca instructor, conferențiar universitar și profesor (1942–1947), a fost avocat activ până în 1945, când fost suspendat ca urmare a schimbărilor politice. Înainte de 1945 a fost și subsecretar de stat pentru administrație la Ministerul Afacerilor Interne în guvernul Ion Antonescu. Sub regimul comunist, a fost pe rând contabil la un șantier în Titu, gestionar la o cooperativă lucrativă, controlor de bilete la Zoo Băneasa, muncitor la o uzină chimică, arhivar și operator de mașină la alte cooperative. A fost apoi documentarist la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din București, fiind avansat la gradul de cercetător științific. Debutul său literar a avut loc în Flacăra în 1922, iar prima carte publicată a fost volumul Penumbre (1929). A făcut parte din cenaclul literar Sburătorul (1922–1929). În perioada interbelică, scrierile sale au apărut în Adevărul literar, Convorbiri Literare, Viața literară, Universul literar și Slove. După 1964 a publicat în Luceafărul, Gazeta literară și România Literară. Ultimele sale poezii au apărut în volumele Poezii, Moara albastră și Lumini târzii.

1903 – S-a născut Victor Bunea

27 mai 1903, Berlin – 3 aprilie 1995, București

Inginer și inventator, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. A lucrat ca inginer de concepție și cercetător în industria mașinilor electrice din România, a fost titular al unui mare număr de brevete valorificate în industria electronică.

1905 – S-a născut Ioan I. Ciorănescu

27 mai 1905, Moroeni, Dâmbovița – 18 octombrie 1926, Sibiu

Poet și traducător, frate cu Alexandru și George Ciorănescu. S-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie, dar fiind bolnav de tuberculoză nu a terminat nici primul an. A publicat în reviste școlare: Lumea copiilor, Universul copiilor, Foaia tinerimii, în publicația Vlăstarul de la Liceul „Spiru Haret”. În 1925 a apărut primul său volum, o culegere de narațiuni pentru copii, Povești în versuri, premiată de Editura Cartea Românească. Tot atunci i-a apărut și Prichindel. Chipuri și priveliști. Întâmplări și istorisiri. 

1908 – S-a născut Eugen Gâscă

27 mai 1908, Grindeni-Cristur, Mureș – iulie 1989, București

Pictor și grafician. Studiile de specialitate le-a făcut la Școala de Arte Frumoase din Cluj (1928–1930), îndrumat de profesorii Catul Bogdan, Anastase Demian și Alexandru Popp. Tot în 1930, i s-a consemnat prezența la Școala de vară de la Baia Mare, unde a participat împreună cu alți colegi de la Cluj. În același an, Școala de Arte Frumoase din Cluj s-a închis, fiind mutată la Timișoara, iar Eugen Gâscă și-a întrerupt studiile pentru stagiul militar. A continuat apoi studiile la Academia de Arte Frumoase din București (1932–1934), unde a beneficiat de îndrumarea pictorului Constantin Artachino. Prima sa expoziție personală a fost deschisă la Cluj în 1934. Ulterior a expus la câteva manifestări plastice colective în București, la Sinteza Plastică Ardeleană de la Cluj și la Saloanele Oficiale din București. În anul 1946 s-a stabilit în București și a participat la expozițiile de stat organizate la Sala Dalles și la expozițiile colective din străinătate (Viena, Sofia, Praga, Minsk). A avut o amplă retrospectivă la Sala Dalles din București în anul 1978. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural (1968). A donat 60 de lucrări Muzeului de Artă din Târgu Mureș (1984), și după moartea sa, soția pictorului (Viorica Gâscă) a făcut o substanțială donație (158 de lucrări de grafică și câteva picturi) Muzeului Național de Artă din București, care a organizat în anul 2007 o expoziție (140 de piese expuse), însoțită de editarea unui album-catalog ilustrat cu lucrările expuse.

Galerie foto: Gâscă Eugen [Artindex]

1912 – Monumentul Alexandru Ioan Cuza din Iași

Inițiativa ridicării unui monument închinat Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, făuritorul Unirii Principatelor Române, a aparținut unui comitet condus de Grigore Ghica-Deleni și format din M. Kogălniceanu, V.A. Urechia, N. Ionescu, A.D. Xenopol, P. Poni etc., care doreau inaugurarea unui monument închinat celui care a contribuit în mod semnificativ la formarea statului român modern, la celebrarea semicentenarului Unirii (1909). Proiectul a fost încredințat sculptorului italian Raffaello Romanelli, artist care a mai realizat în spațiul românesc numeroase alte lucrări (statui decorative la Castelul Peleș, bustul Regelui Carol I la Castelul Pelișor, statuia lui Mihail Kogălniceanu la Iași, Dorobanțul din Turnu Măgurele etc.). Monumentul închinat lui Cuza, realizat prin subscripție publică, a fost așezat în apropierea locului în care, în 1859, s-a dansat Hora Unirii. Statuia din bronz a domnitorului, înaltă de 3,5 m, a fost amplasată pe un soclu din granit de 6,5 m înălțime. Alexandru Ioan Cuza este reprezentat în uniformă de colonel. Grupul statuar care completează statuia domnitorului îi înfățișează pe principalii săi colaboratori: Mihail Kogălniceanu, generalul Ioan Em. Florescu, Costache Negri și Nicolae Crețulescu. Statuia a fost dezvelită în 27 mai 1912, în prezența Familiei Regale, precum și a unui public numeros. În discursul ținut cu această ocazie, Regele Carol I a spus: „Primul Rege al României își îndeplinește o sfântă datorie către primul Domnitor al țărilor surori unite, aducînd în fața acestui monument prinosul de cinstire ce se cuvine memoriei lui Cuza Vodă, care va rămâne de-a pururi nestinsă în amintirea poporului”.

Mai mult: 110 ani de la inaugurarea statuii lui Alexandru Ioan Cuza [Vestea Iașului, 2022]

1919 – A început Răscoala de la Tighina

Răscoala de la Tighina (sau Răscoala de la Bender, cum este cunoscută în istoriografia rusă) a reprezentat o incursiune militară bolșevică asupra Tighinei, în zilele de 27 și 28 mai 1919 executată de către soldați aparținând Brigăzii a 3-a a Diviziei a V-a din Armata a 3-a Ucraineană. Raidul a fost sprijinit de combatanți locali, infiltrați anterior, pregătiți din timp prin intermediul organizațiilor comuniste și a agenților Rusiei bolșevice. De asemenea, acțiunea trupelor atacatoare a fost facilitată de către organizarea inconsistentă pe plan local a apărării de către trupele corpului expediționar francez, retras în spatele Nistrului după eșecul intervenției franceze în sudul Rusiei.

Acțiunea s-a înscris în cadrul mai larg al unui plan operațional sovietic, de recuperare prin mijloace militare a Basarabiei. Fiind slab, izolat, prost pregătit și prost condus, atacul de la Tighina a eșuat ca urmare a intervenției prompte a Armatei Române, în cooperare cu trupele franceze. Nici un obiectiv militar semnificativ militar nu a fost atins de către atacatori, dar, la fel cu incursiunile de la Hotin și de la Tatar Bunar, a avut efecte psihologice devastatoare asupra populației civile, care în orașul Tighina era majoritar vorbitoare de limbă rusă.

1922 – Secțiunea Regională de la Chișinău a Societății Regale Române de Geografie

Fondată de Regele Carol I, Societatea Regală Română de Geografie a Regatului României Mari a instituit în anul 1922 Secțiunea Regională de la Chișinău, al cărei conducător a fost numit generalul Scarlat Panaitescu, membru fondator. La 27 mai 1922 a fost organizată prima ședință festivă, cu acest prilej fiind desfășurat primul concurs de geografie ținut în oraș. Au fost prezentate următoarele comunicări: gen. Scarlat Panaitescu–Centrele comerciale ale Basarabiei, prof. P. Pinteliev–Precipitațiile în Basarabia, prof. L. Boga–Etnografia Basarabiei, Ganițchi–Combustibilul în Basarabia. În 1923, a fost înființat un Comitet format din 15 persoane, cu condiția ca o treime din componența acestuia să fie înnoită la sfârșitul fiecărui an de activitate.

1928 – S-a născut Constantin-Ticu Dumitrescu

Constantin Dumitrescu; 27 mai 1928, 27 mai 1928, Ciumați/Olarii Vechi–Olari, Prahova – 5 decembrie 2008, București

Om politic, deținut politic, senator PNȚ-CD, președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România. A fost eliminat din Facultatea de Drept înainte de a fi arestat de Securitate și condamnat ca deținut politic la ani grei de închisoare. După eliberare, la cererea sa de a continua studiile universitare, Ministerul Învățământului, într-o comunicare oficială, i-a respins solicitarea, motivând că „se menține eliminarea din toate universitățile din țară pentru activitate antidemocrată”. A suportat numeroase arestări (încă din liceu), condamnări, a supraviețuit detenției din închisorile și lagărele de exterminare comuniste, fiind eliberat în 1964, odată cu grațierea unei părți a deținuților politici din România. La 22 decembrie 1989, Ticu Dumitrescu a pătruns împreună cu ceilalți oameni de curaj în sediul CC, participând la toate evenimentele revoluției. De atunci s-a implicat în lupta pentru edificarea democrației în România, iar ca parlamentar a inițiat o serie de legi, dintre care Legea deconspirării Securității (Legea Ticu Dumitrescu), Legea lustrației, Legea anulării condamnărilor politice din perioada comunistă, Decretul Lege nr. 118 pentru acordarea unor reparații și drepturi foștilor deținuți politici etc.

1928 – S-a născut Tudor Țopa

27 mai 1928, Cernăuți, Regatul României/Ucraina – 10 august 2008, București

Scriitor și traducător. Între 1946–1948 a fost student la Facultatea de Filosofie a Universității București. După reforma învățământului din 1948, s-a transferat la Facultatea de Pedagogie și Psihologie, pe care a terminat-o în 1950. Licența a obținut-o în 1953. A fost curator la primele expoziții retrospective Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Dumitru Ghiață, bibliotecar la Biblioteca Centrală de Stat și Biblioteca Centrală Universitară, apoi cercetător științific la Institutul de Cercetări Pedagogice și Psihologice. A debutat cu proză în revista Luceafărul în anul 1968 și a fost membru al Școlii de la Târgoviște, din care mai făceau parte Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu și Radu Petrescu. Cărțile publicate au fost Încercarea scriitorului și Punte, pentru care a primit Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din Romania.

1929 – S-a născut Petre Achițenie

27 mai 1929, Havârna, Botoșani – 1 decembrie 2006, București

Pictor, profesor universitar. A fost elev și tipograf la Mănăstirea Neamț și a studiat la Academia de Arte Guguianu (1945–1948), clasa profesorului Camil Ressu. A urmat și cursurile Școlii Superioare de Pictură Monumentală, București, clasa Gheorghe Popescu, I.D. Ștefănescu, apoi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București (1948–1951), la clasa Alexandru Ciucurencu. A continuat studiile: Academia de Arte „Repin” Sankt Petersburg, o specializare la Academia de Arte „Pietro Vanucci”, Perugia. După terminarea studiilor, a fost șef serviciu Creație la Ministerul Culturii, asistent universitar la Catedra de pictură a Institutului de arte plastice „Nicolae Grigorescu” București, iar între 1968–1993 profesor universitar evidențiat, pregătind zece promoții de studenți.

Galerie: Petre Achițenie [MutualArt]

1932 – S-a născut Constantin Ionescu-Vovu

27 mai 1932 – 30 decembrie 2023

Pianist, profesor și editor. După ce a absolvit Conservatorul din București cu diplomă de merit, studiind Pianul cu reputata Silvia Șerbescu, Compoziția cu Mihail Jora și Paul Constantinescu și Dirijat orchestră cu Constantin Silvestri, și-a continuat perfecționarea la cursurile internaționale din Germania și Ungaria. A fost profesor la Universitatea de Muzică din București peste 30 de ani, având nenumărați discipoli, între care Constantin Sandu, Horia Mihail, Sorin Petrescu, Veronica Gaspar, Vlad Dimulescu. A avut o activitate concertistică susținută și continuă, în România, în Europa, SUA, Coreea și Japonia, ca solist, cu orchestre simfonice, în recitaluri și ca solist al Orchestrei de Muzică de Cameră. A scris studii și articole în reviste de specialitate, a fost membru în jurii ale concursurilor și festivalurilor naționale și internaționale. A compus: Muzică de concert pentru pian, percuție și alămuri, Piese pentru pian, Suita nr.3, op.6 pentru pian.

Myriam Marbe – Șapte lieduri pe versuri de Federico García Lorca pentru mezzosoprană și pian • Martha Kessler & Constantin Ionescu-Vovu

1933 – S-a născut Radu Negru

27 mai 1933, Cernăuți – 11 martie 1997, Iași

Critic de artă și eseist. Timp de trei decenii (1965-1997) a fost titularul cursurilor de Estetică și Artă contemporană la Universitatea ieșeană și Academia de Arte „George Enescu”. De la debutul în publicistica de artă (1954) și până la sfârșitul vieții, a publicat peste 1.100 de cronici plastice, eseuri și studii de specialitate. A scris despre toți pictorii, sculptorii și graficienii din Moldova, câștigându-și un binemeritat loc în galeria celor care au contribuit la afirmarea și cunoașterea vieții artistice din nord-estul țării.

1933 – S-a născut Constantin Georgescu

27 mai 1933, Snagov, Ilfov – 17 februarie 2000, Snagov

Prozator și traducător. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, promoția 1956, clasa Ion Finteșteanu. Până în 1964 a jucat pe scena Teatrului Național din Craiova, între 1964–1966 a fost profesor de limba română la școala din Grindu, Ialomița. Debutul publicistic a avut loc în 1964 la revista Luceafărul, care, în același an, i-a decernat și un premiu. În 1965 i s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cartea de debut, Geamul dinspre drum. A colaborat la Adevărul Literar și Artistic, Oglinda Snagovului etc. A scris nuvele și romane: Amintiri simple, Singurătatea lucrurilor, Partea din care bate vântul, Dincolo de aproape, Taina pergamentului, Tren de noapte.

1938 – Corneliu Zelea Codreanu a fost condamnat la 10 ani de muncă silnică

În noaptea de 16/17 aprilie, conducătorul Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, alături de alți 44 de lideri legionari, a fost ridicat de autorități. În urma procesului din 19 aprilie, a fost condamnat la 6 luni de închisoare. Un nou proces, derulat în perioada 23–27 mai, pentru: „trădare prin deținere și reproducere în public de acte interesând siguranța statului; uneltire contra ordinii sociale; răzvrătire” i-a adus pedeapsa de 10 ani muncă silnică și șase ani degradare civică. A fost asasinat în timpul detenției din ordinul regelui Carol al II-lea.

1939 – Legea pentru organizarea și funcționarea învățământului primar și normal

Legea nr. 472/27 mai 1939 pentru organizarea și funcționarea învățământului primar și normal a stabilit instituțiile „de educație și formare a copiilor: a) căminul de copii mici; b) grădina de copii; c) școala primară; d) școli pentru neștiutori de carte; e) școli speciale”. Totodată, legea prevedea că învățământul elementar era obligatoriu și gratuit.

1939 – S-a născut Ion Niculiță

27 mai 1939, Zărnești, Cahul, România/R. Moldova – 2 ianuarie 2022, Chișinău

Arheolog și istoric din Moldova, profesor universitar. A studiat la Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Chișinău (1958–1963), avându-i printre profesori pe E. Rikman și R. Enghelgardt. Alături de alți colegi de facultate, a participat activ la fondarea Seminarului Științific Studențesc de Arheologie și Istorie Veche (1958), care funcționează până în prezent. În 1972 a devenit Doctor în științe Istorice la Universitatea de Stat „M.V. Lomonosov” din Moscova, cu tema Geții la Est de Carpați în secolele IV-III îen, obținând titlul de Doctor Habilitat în științe Istorice (1991) în cadrul aceleiași universități, cu teza Tracii septentrionali în secolele VI-I îen. Imediat după absolvire, a parcurs toate etapele carierei universitare: asistent, lector, lector superior, conferențiar și profesor universitar (din 1992), șef al catedrei Istorie Antică și Medievală (1984–1986), decan al Facultății de Istorie (1992–2002). Specialist în arheologia și istoria veche a Europei de Sud-Est, a fondat catedra de Arheologie și Istorie Antică, pe care a și condus-o (1986–2012). A contribuit substanțial la formarea și consolidarea direcțiilor de cercetare din domeniul istoriei și arheologiei din Republica Moldova, a dezvoltat și alte cursuri universitare, pe teme controversate ale preistoriei și istoriei antice, a fondat Laboratorul de Cercetări Științifice Tracologie. Grație eforturilor sale a reușit organizarea unei generații noi de arheologi. A fost autor și coautor al 10 monografii și al peste 200 de studii și articole publicate în volume naționale și internaționale, membru al Consiliului Internațional de Studii Indo-Europene și Trace, membru de Onoare al Institutului de Arheologie din Iași, membru al comitetelor de redacție al revistelor SCIVA (București), Istros (Brăila), Cumidava (Brașov), Tyragetia (Chișinău). A fost distins cu titlul de Cavaler al Ordinului Gloria Muncii, Diploma de gradul I a Guvernului Republicii Moldova, Diploma Meritul Academic al Academiei Române.

1941 – S-a născut Felicia Meleșcanu

27 mai 1941, Timișoara – 14/15 ianuarie 2004, München, Germania

Jurnalistă de televiziune. Absolventă a Facultății de Drept a Universității București, a început cariera în televiziunea publică în 1972, unde a lucrat peste 25 de ani. Experiența acumulată aici a fost completată cu cea de corespondent radio, de la Centrul ONU din Geneva, în calitate de ofițer al Departamentului de Informații Externe al Securității Statului. În 1995, alături de o echipă de profesioniști, a început organizarea primului post românesc de satelit: TV Romania International. A rămas la conducerea postului până în 1997. A făcut parte, din 2002, din Consiliul de Administrație al TVR.

1943 – S-a născut Viorica S. Constantinescu

27 mai 1943,  Bereşti-Bistriţa, Bacău – 22 octombrie 2021, Iași

Scriitoare, comparatist, teoretician literar, eseistă, traducătoare și profesoară universitară, membră a Uniunii Scriitorilor din România. A urmat Facultatea de Filologie a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi, specializare la Universitatea din Augsburg (1990–1994). A fost profesoară la Facultatea de Litere, şefa catedrei de Literatură comparată şi Estetică, visiting-professor la Facultatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A debutat cu recenzii în Iaşul literar (1967). A publicat studii, articole şi eseuri în Cronica, Ateneu, România literară, Orizont, Sinteze, Cahiers roumains d’etudes litteraires etc. și studii privind literatura română în context european în volume colective din Germania. Dintre volumele publicate: Povestiri biblice, Arta grădinii, Evreul stereotip. Schiță de istorie culturală, Exotismul în literatura română din secolul al XIX-lea, Eminescu im literarischen und politischen Kontext (în colaborare cu Henning Krauß și Ioan Constantinescu), Dicționar de personaje biblice și reprezentarea lor in arte (în colaborare cu Baruch Tercatin), Urmașii lui Adam , Literatura europeană între neoplatonism şi mariologie etc. A tradus Poesiás de Teresa de Avila, Poveștile Fraților Grimm (traducere integrala, cu prefața traducătorului).

1946 – Nota de protest adresată guvernului român de către Guvernele SUA și Marii Britanii

Guvernele SUA și Marii Britanii au adresat o notă guvernului român, semnată de reprezentanții lor la București, Burton Berry, respectiv Adrian Holman, în care au protestat împotriva încălcării democrației. Cele doua guverne atrăgeau atenția asupra încălcării drepturilor și libertaților democratice – abuzuri, violențe, suprimări de ziare, cenzură, spargerea întrunirilor – și întârzierea legii electorale. Răspunsul guvernului român, dat la 1 iunie, data în care Antonescu și ceilalți trei condamnați la moarte erau executați, a fost o sfidare la adresa celor doi „aliați” occidentali, având întreaga aprobare a reprezentantului sovietic.

1947 – S-a născut Liana Alexandra

Liana Alexandra Moraru; 27 mai 1947, București – 9 ianuarie 2011

Compozitoare și pianistă și profesoară universitară. A studiat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (1965–1971, șefă de promoție pe țară), cu Alfred Mendelsohn, Tudor Ciortea, Tiberiu Olah, Aurel Stroe, Albert Guttman, Emilia Comișel, urmând mai târziu cursuri de specializare la Weimar și Darmstadt, cu o bursă International Visitor Leadership Program oferită de United States Information Agency (USIA), US State Department și de Institute for International Education (IIE) la Universitățile Stanford, Urbana-Illinois și Michigan (1983). În 1994 a devenit Doctor în Muzicologie cu Summa cum laude cu teza Componistica muzicală – un inefabil demers între fantezie și rigoare aritmetică și geometrică. Începând din 1971 a predat la Universitatea Națională de Muzică din București la clasa de Compoziție, orchestrație și forme muzicale, parcurgând treptele didactice: asistent, lector, conferențiar și profesor universitar (din 1997). A avut o bogată activitate componistică pentru care a primit numeroase premii.

Liana Alexandra – Concert pentru flaut, violă și orchestră (1980) • The Contemporary Directions Ensemble, University of Michigan, Soliști: Jennifer Keeney (flaut) and Karie Prescott (violă)

1948 – Naționalizarea bunurilor fostei case regale

Decretul nr. 983/26 mai 1948 pentru naționalizarea bunurilor care au aparținut fostului suveran al României al Guvernului Petru Groza, publicat în Monitorul Oficial nr. 121/27 mai 1948, stipula: „Toate bunurile mobile și imobile, care, la data de 6 Martie 1945, se aflau în proprietatea fostului rege Mihai I ori a altor membrii ai fostei familii regale, trec, la aceeași dată, în proprietatea Statului Român”… de fapt au ajuns la discreția protipendadei comuniste, care a lansat și legenda „trenului” cu care a plecat regele.

1956 – S-a născut Șerban Marinescu

27 mai 1956, Pitești

Regizor de film și scenarist. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (1980), secția Regie de film. A debutat ca regizor secund al lui Doru Năstase, cu Misterele Bucureștilor (1983), iar primul său film, Moara lui Călifar (1984), a fost un mare succes de critică, anticipănd realizările următoare: Domnișoara Aurica, Turnul din Pisa, Magnatul, Noica: ce stie? ce vrea? ce-i trebuie?, Kakaia Freedom? Eta Carnaval (regia); Cel mai iubit dintre pământeni, Ticăloșii, Regele scamator, Doar cu buletinul la Paris (scenariu și regie). În prezent, este Președinte al Consiliului director al DacinSara.

Moara lui Călifar (1984) • Remus Mărgineanu, Elena Albu, Vasile Nițulescu, Dan Condurache, Andrei Finți, Ion Marinescu

1958 – A încetat din viață Anton Davidoglu (30 iunie 1876 – 27 mai 1958)

Matematician; inițiatorul cercetărilor românești în domeniul ecuațiilor diferențiale ordinare sau cu derivate parțiale;, membru fondator al Academiei de Științe din România.

1972 – A încetat din viață Vasile Grecu (Vasile Greciuc; 31 iulie 1885 – 27 mai 1972)

Filolog și bizantinolog; profesor la catedra de studii sud-est europene a Universității din Cernăuți și la Universitatea din București.

1973 – A încetat din viață Constantin Daicoviciu (1 martie 1898 – 27 mai 1973)

Istoric și arheolog, profesor; rector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca; politician comunist; membru titular al Academiei Române.

1974 – S-a născut Medeea Marinescu

27 mai 1974, București

Actriță de teatru și film. Face parte dintr-o familie de cineaști, tatăl, Ion Marinescu, era operator de imagine, iar mama ei, machieuză de cinema. Copil precoce, a debutat la doar 3 ani în filmul Iarna bobocilor, dar a devenit bine cunoscută după interpretarea rolului principal din filmul fantezie Maria Mirabela. Absolventă în 1996 a Academiei de Teatru și Film București, clasa Florin Zamfirescu, jucase încă de pe băncile facultății pe scena teatrelor Casandra, UNU, Româno-American și Odeon, prezentase emisiuni de divertisment la TVR 1 si Antena 1 și avea șase premii de interpretare. A jucat pe scena Teatrului Național din București și în 18 filme, printre care: Zâmbet de soare, Domnișoara Christina, Une mere comme on n’en fait plus, Je vous trouve très beau, Weekend cu mama, Q.E.D., Străini în noapte – Live, Zavera.

Weekend cu mama (2009) • Regia Stere Gulea. Cu: Medeea Marinescu, Adela Popescu, Gheorghe Dinică, Răzvan Vasilescu, Florin Zamfirescu

1974 – S-a născut Marius Mihalache

27 mai 1974, București

Cunoscut țambalist, interpret, compozitor, orchestrator pentru piese ce pornesc de la muzica clasică, folclor, muzică romanes, jazz și până la etno jazz. A avut primul contact cu țambalul încă de la vârsta de 4 ani, încurajat de tatăl său, fiind fascinat încă de la prima întâlnire cu instrumentul. A început studii muzicale la 6 ani, pianul și teoria muzicală cu Vittorio Albini, țambalul cu Victor Manu; la 10 ani a câștigat primul său premiu, la Atena, iar la 17 interpreta la țambal Serghei Rachmaninov, Frédéric Chopin, Robert Schuman, Franz Schubert și W.A. Mozart stârnind mii de aplauze la Scala di Milano. Cel mai important moment din viața sa de artist, este întâlnirea cu renumitul artist american Chick Corea, cântând în deschiderea a câtorva concerte ale acestuia, care i-a devenit mentor. A compus coloana sonoră pentru filme: Asfalt Tango, Filantropica, La urgență, Ticăloșii etc. În 1998 a lansat primul album de etno-jazz, Eclipse, urmat de altele și de colaborări, o perioadă în care a abordat mai multe stiluri, de la jazz la muzică țigănească. În 2007 a lansat albumul World Symphony, un experiment muzical în care sunt îmbinate elemente de jazz, etno și lounge pe acorduri de țambal, flaut, armonică și voce.

Marius Mihalache feat. Lorin Mihalache live @ Teatrul Național București

1978 – A încetat din viață Vintilă M. Mihăilescu (19 aprilie 1890 – 27 mai 1978)

Antropolog cultural și geograf; membru titular al Academiei Române; membru titular al Academiei de Științe din România.

1980 – S-a născut Bogdan Barbu

27 mai 1980, Brașov

Pilot de raliuri legitimat la CS Dinamo Brașov. A fost campion național la debutanți (Campionatul Național de Raliuri 2008). A participat și la Campionatul de Viteză în Coastă al României (2006, 2007).

1981 – S-a născut Alina Cojocaru

27 mai 1981, București

Balerină. De la o vârstă fragedă a făcut gimnastică, mai târziu cursuri de balet, deși nu văzuse niciodată un spectacol de balet live. A fost selectată la Școala de Stat pentru Balet din România (1990). Câteva luni mai târziu a fost aleasă (cu alți 8 studenți români) de către directorul școlii de balet de la Kiev pentru a participa la un schimb de studenți. În 1997, la 15 ani, la concursul internațional de balet Prix de Lausanne, a câștigat o bursă de șase luni pentru formare la Școala Regală de Balet din Londra. A dansat fiind solistă a Companiei de balet din Kiev, a Companiei Royal Ballet de la Londra (Covent Garden), English National Ballet și ca artist invitat, cu companii renumite din întreaga lume, precum American Ballet Theater, Hamburg Ballet, Tokyo Ballet etc. Unul dintre punctele forte ale carierei sale este parteneriatul cu principalul dansator danez, Johan Kobborg, cu care ulterior s-a căsătorit și au o fiică.

Alina Cojocaru – Giselle Royal Ballet London, 2006

1984 – A fost resfințită Biserica Neagră din Brașov

Între anii 1967–1977 s-au făcut lucrări de restaurare a Bisericii Negre la fațada de sud, în interiorul bisericii, ca și la acoperiș, continuate după cutremurul din 1977. S-au consolidat bolțile, interiorul bisericii a fost zugrăvit și la toate ferestrele s-au montat geamuri speciale cu proprietăți filtrante, pentru protejarea covoarelor împotriva acțiunii razelor ultraviolete. După încheierea lucrărilor de renovare în interior, la 27 mai 1984 a avut loc reinaugurarea bisericii în prezența unor numeroase personalități din țară și străinătate.

Biserica Neagră

2000 – A încetat din viață Viorel Alecu (14 octombrie 1917 – 27 mai 2000)

Istoric literar, prozator și publicist.

2001 – A încetat din viață Corneliu Buzinschi (Corneliu Carol Buzensche; 25 februarie 1937 – 27 mai 2001)

Scriitor, gazetar, editor.

 

Ziua națională a psihologului

2004 – S-a adoptat Legea privind exercitarea profesiei de psiholog

Parlamentul României a emis Legea nr. 213/27 mai 2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România, publicată în Monitorul Oficial, nr. 492/1 iunie 2004, care a intrat în vigoare de la 1 iulie 2004, care reglementează modul de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, precum și înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România.

 

2004 – Sibiu și Luxemburg au fost desemnate capitale europene ale culturii pentru anul 2007

Consiliul Ministerial al Uniunii Europene a făcut desemnarea în urma votului miniștrilor pentru educație, tineret și cultură din cele 25 de state membre UE, întruniți la Bruxelles.

2006 – A încetat din viață Dieter Acker (3 noiembrie 1940 – 27 mai 2006)

Compozitor și profesor universitar german de originar din România; a compus lucrări simfonice, concertante, camerale, corale.

2007 – Cinematografia română premiată la Cannes

La cea de-a 60-a ediție a Festivalului de la Cannes (16–27 mai), filmul 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, regizat de Cristian Mungiu a câștigat cea mai importantă distincție a Festivalului Internațional de Film de la Cannes, Palme d’Or.

4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (2007) • Anamaria Marinca, Laura Vasiliu, Vlad Ivanov, Alexandru Potocean, Luminița Gheorghiu, Mădălina Ghițescu

2012 – A încetat din viață Ion Petrică (8 iunie 1934 – 27 mai 2012)

Comparatist, traducător slavist, istoric literar; profesor la Universitatea București.

2012 – A încetat din viață Marin Toma (26 februarie 1943 – 27 mai 2012)

Economist cu un rol deosebit în evoluția profesiunii contabile; profesor al Academiei de Studii Economice; membru fondator și președinte (aproape două decenii) al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR).

2015 – A încetat din viață Mircea Cavadia (6 octombrie 1950 – 27 mai 2015)

Prozator, dramaturg și ziarist.

2019 – Liviu Dragnea, a fost condamnat la închisoare

Liderul PSD, Liviu Dragnea, a fost condamnat definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție la 3 ani și 6 luni de închisoare pentru instigare la abuz în serviciu în dosarul angajărilor fictive de la DGASPC Teleorman.

2019 – A încetat din viață Nicolae Achimescu (10 august 1955 – 27 mai 2019)

Preot și profesor, specialist în domeniul filosofiei și istoriei religiilor.

2020 – A încetat din viață Mihai Vintilă (10 martie 1932 – 27 mai 2020)

Pictor naiv și publicist; cunoscut ca fiind cel mai important pictor naiv al Banatului.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită