27 Martie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Sfatul Țării de la Chișinău a hotărât unirea Basarabiei cu România

 

Ziua Unirii Basarabiei cu România

A fost declarată sărbătoare națională prin Legea nr. 36/27 martie 2017 pentru declararea zilei de 27 martie – Ziua Unirii Basarabiei cu România ca zi de sărbătoare națională, deoarece la 27 martie 1918 Sfatul Țării de la Chișinău, întrunit în ședință solemnă, a hotărât, cu majoritate absolută de voturi, unirea Basarabiei cu România, după 106 ani de dominație rusă.

 

1486 – A încetat din viață Maria Șendrea

? – 27 martie 1486

Sora voievodului Moldovei, Ștefan cel Mare, soția hatmanului Șendrea. A fost înmormântată la biserica Dolhești, alături de soțul său.

1613 – A încetat din viață Sigismund Báthory (20 martie 1572 – 27 martie 1613)

Principe al Ardealului (8 decembrie 1588–Iunie 1594; 8 august 1594–23 martie 1598; 22 august 1598–21 martie 1599; 3 aprilie 1601–29 iunie 1602); a renunțat la principat în favoarea vărului său, Andrei Báthory.

1676 – S-a născut Francisc Rákóczi al II-lea

Rákóczi Ferenc II; 27 martie 1676, Borsi/Borša, Comitatul Zemplén, Regatul Ungariei – 8 aprilie 1735, Tekirdağ, Imperiul Otoman

Nobil maghiar din familia Rákóczi, principe regent al Ungariei și principe al Transilvaniei. Printre cei mai bogați oameni din Regatul Ungariei, Rákóczi și-a folosit averea pentru a ajuta cauza desființării uniunii personale cu casa de Habsburg. Între 1703–1711 a condus Răscoala Curuților împotriva dominației habsburgice, fiind considerat erou național. Revolta antihabsburgică condusă de el a eșuat, autoritatea Casei de Habsburg în Transilvania și Ungaria fiind restabilită efectiv în anul 1711, prin Pacea de la Satu Mare.

1784 – S-a născut Kőrösi Csoma Sándor

27 martie 1784, Chiuruș, Comitatul Trei Scaune/Covasna – 11 aprilie 1842, Darjeeling, India; cunoscut în străinătate sub numele Alexander Csoma de Kőrös

Explorator și filolog secui din Transilvania. A studiat la Colegiul Protestant din Aiud și a terminat studiile superioare în 1814, dar a mai stat un an la Aiud ca director ales al uniunii studențești independente a colegiului. În afară de greacă, latină și maghiară, avea și cunoștințe de ebraică, franceză, română și germană. A plecat într-o expediție pe cont propriu în noiembrie 1819, a trecut prin București, Sofia, Plovdiv, Rhodos, Alexandria, Cipru, Beirut, Tripoli, Latakia (Siria), Aleppo etc. Îmbrăcat în haine persane, a plecat în 1821 din Khorasan, trecând prin Bagdad, Teheran, Buhara, Lahore, Cașmir, Leh. Acolo l-a cunoscut pe ofițerul britanic William Moorcroft, care i-a dat cartea Alphabetum Tibetanum de Agostino Antonio Giorgi și l-a îndemnat să învețe limba tibetană. A studiat limba tibetană și budismul la o mănăstire budistă din Zanskar din Munții Hindukuș în 1823, fiind primul european care a ajuns prin acele locuri. În 1834 a publicat prima gramatică a limbii tibetane, A Grammar of the Tibetan Language, un an mai târziu un dicționar tibetano-englez, Essay towards a dictionary Tibetan and English și Analysis of the Kandjur, o descriere a budismului (publicate la Calcutta). Este considerat părintele tibetologiei. A murit de malarie la Darjeeling, unde a fost înmormântat.

1848 – Începutul mișcării revoluționare din Moldova

Declanșarea revoluțiilor europene a determinat o efervescență revoluționară și în Moldova, drept pentru care, în martie 1848, revoluționarii moldoveni au difuzat un manifest-apel prin care cereau poporului să se ridice împotriva regimului politic al lui Mihail Sturdza. Drept urmare a presiunii populare, la 27 martie/8 aprilie domnul Mihail Sturdza a convocat o adunare la Hotel Petersburg, la care au luat parte circa 1.000 de oameni, în cea mai mare parte orășeni, mici boieri liberali dar și boierii mari care se opuneau regimului domnului. Adunarea a fost condusă de Grigore Cuza, Lascăr Rosetti a fost cel care a ținut cuvântul de deschidere, Vasile Ghica și Alexandru Ioan Cuza au luat de asemenea cuvântul și au cerut libertate și progres pentru propășirea țării. La finalul dezbaterilor, adunarea a hotărât alegerea unui comitet format din 16 membri, reprezentanți ai boierimii și burgheziei, care să redacteze o petiție de drepturi izvorâtă din cerințele exprimate la întrunire. A doua zi, comitetul s-a întrunit în casa lui Costache Sturdza pentru întocmirea petiției în care trebuiau înscrise cerințele populare. S-a adoptat programul revoluției Petițiunea–proclamațiune a boierilor și notabililor moldoveni, care a marcat începutul mișcării revoluționare din Moldova.

1866 – A apărut ziarul Albina

Ziar al românilor din Transilvania, subvenționat de familia Mocioni, Foaie națională generală, a apărut la Viena, de trei ori pe săptămână între 27 martie 1866–14 iulie 1869, apoi la Pesta, de două ori pe săptămână, între 16 iulie 1869–31 decembrie 1876, sub redacția lui Georgiu Popp și Vincențiu Babeș, editor Vasile Grigoroviță.

1875 – A încetat din viață Edgar Quinet (17 februarie 1803 – 27 martie 1875)

Scriitor, istoric, om politic și poet francez; filoromân prin scrierile sale și prin sprijinul moral acordat generației de la 1848 din Țările Române; ginerele scriitorului Gheorghe Asachi.

1885 – S-a născut Constantin Gane

27 martie 1885, Botoșani – 12 aprilie 1962, închisoarea Aiud

Prozator și memorialist, avocat. Se trăgea din vechea familie a Găneștilor, una dintre primele familii care au descălecat, cu Bogdan, din Maramureș în Moldova. Potrivit acestuia, străbunica lui dinspre mamă ar fi fost Anastasia Vasile Greceanu, cea care l-ar fi inspirat pe scriitorul Vasile Alecsandri pentru celebrul personaj Coana Chirița. A urmat studii de drept în Germania, și-a luat Doctoratul, la Rostock, iar din 1910 și a lucrat ca avocat la Botoșani și București. A participat în 1913, ca voluntar, la campania militară din Bulgaria, iar mai târziu la războiul din 1916–1918 și a consemnat aceste experiențe în volumele Amintirile unui fost holeric (1914, Premiul Academiei Române) și Prin viroage și coclauri (1922). A publicat proză (îndeosebi cu subiect istoric), articole, note și cronici, corespondență, însemnări de călătorie, piese de teatru, fragmente de roman, în Epoca, Politica, Universul literar, Curentul, Convorbiri literare, Revista Fundațiilor Regale, Luceafărul, Flacăra etc. Este autorul lucrărilor: Trecute vieți de doamne și domnițe, Acum o sută de ani, Dincolo de zbuciumul veacului, Rădăcini. A fost ambasador la Atena, preocupându-se, printre altele, de drepturile românilor macedoneni. A făcut parte din mișcarea legionară și, condamnat de regimul comunist în 1949, și-a sfârșit zilele în închisoare de la Aiud, fiind aruncat într-o groapă comună.

1888 – S-a născut Alexei Mateevici

27 martie 1888, Căinari, Bender, Basarabia/Căușeni, Moldova – 24 august 1917, Chișinău

Preot și poet, unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia. A urmat studiile la Seminarul Teologic din Chișinău (1902–1910). În primele numere ale ziarului Basarabia (1907) i-au apărut poeziile Țăranii, Eu cânt, Țara. Tot aici a publicat articolele Sfântul Vasile – Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni, Din cântecele poporane ale Basarabiei. În 1908, împreună cu alți tineri basarabeni (Daniel Ciugureanu, Simion Murafa, Ștefan Ciobanu, Ștefan Berechet, Dimitrie Bogos și alții) a înființat cercul Deșteptarea, care avea drept scop luminarea oamenilor, deșteptarea conștiinței lor naționale, lupta pentru dezrobire și pentru Unire cu România. În vara lui 1917, a scris poeziile: Văd prăbușirea, Cântec de leagăn, Basarabenilor, Frunza nucului, Unora etc., iar la 17 iulie a plăsmuit poezia Limba noastră, poate cea mai frumoasă odă închinată limbii române, care, din 1994, este Imnul Republicii Moldova.

Alexandru Cristea / Alexei Mateevici – Limba noastră • Corul Moldova, Dirijor Valentin Budilevachi

1889 – S-a născut Gavril Buciușcan

27 martie 1889, Isacova, r.Orhei, Imperiul rus/Moldova – 23 octombrie 1937, Tiraspol

Om politic din Basarabia, membru în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, apoi în Partidul Socialist Revoluționar.  A fost membru in Sfatul Țării (1917–1918), comisar pentru educație. A scris Gramatica limbii moldoveneşti (1925). A fost asasinat la Tiraspol, în timpul „marilor epurări comuniste” din URSS.

1891 – S-a născut Ion Al-George

27 martie 1891, Sângeorz Băi, Bistrița Năsăud – 9 ianuarie 1957, București

Poet, dramaturg și traducător, membru al Societății Scriitorilor Români (din 1915). În 1907 a părăsit meleagurile natale, plecând în România. A locuit la Câmpina, unde a debutat cu prima sa carte de poezie, Aquile. Ulterior, a ajuns la București, unde va rămâne până la finalul vieții. În 1909 a publicat în Convorbiri literare traducerea unei poezii de Carmen Sylva, în 1910, versuri și proză în ziarul Epoca și mai multe articole în Ordinea. Poezia sa a fost remarcată de Duiliu Zamfirescu încă de la prima publicare în Convorbiri literare, iar George Topîrceanu îl considera unul dintre cei mai originali poeți români ai momentului. În 1912, figura alături de Maria Giurgea și Elvira Popescu printre absolvenții clasei de Dramă și Comedie a Conservatorului de Muzică și Declamațiune din București. Totuși nu a fost actor, ci bibliotecar la Fundația Universității. Până la primul război mondial, a colaborat asiduu la Arta, Convorbiri literare, Cosânzeana, Cuvântul nostru, Gazeta Transilvaniei, Rampa, Ilustrațiunea neamului nostru etc. Volumele Aquile (Premiul Academiei Române, 1913) și Domus taciturna (1916) au adunat poeme din aceste publicații. În 1915, îi mai apăruse comedia Sapho. S-a dedicat scrisului chiar și în cele mai neașteptate momente ale vieții: a scris poezii și chiar piese de teatru direct din tranșee. După război, a condus revistele populare Apărătorii patriei și Eroii. A reluat colaborarea la Flacăra, Convorbiri literare, aici îndeplinind și sarcini redacționale. A semnat, de asemenea, în Gândirea, Propilee literare, Munca literară, Muzică și poezie, România literară etc.

1905 – S-a născut Aurel Bărglăzan

27 martie 1905, Porumbacu de Sus, Sibiu – 17 octombrie 1960, Timișoara

Inginer, profesor universitar, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române, considerat întemeietorul școlii românești de mașini hidraulice. A urmat Școala Politehnică la Timișoara (1923–1928). În 1940 a obținut titlul de Doctor Inginer cu teza Transformatorul hidraulic, studiu teoretic și experimental, prima teză de doctorat din România în domeniul hidraulic, care, datorită originalității ei, a conferit autorului brevet de inventator. A efectuat stagii de specializare și documentare la politehnicile din Viena, Praga, Zürich, Berlin, Budapesta, Torino și Milano. A fost asistent, conferențiar, profesor la Politehnica din Timișoara, șef al Catedrei de mașini hidraulice (1948–1960), decan al facultăților de Electromecanică și Mecanică (1942–1960); a condus Secția de cavitație de la Baza de Cercetări Științifice din Timișoara a Academiei Române; ambele unități – Catedra de mașini hidraulice și Secția de cavitație – le-a înființat și îndrumat în perioada lor de formare și dezvoltare. A înființat și a dezvoltat colectivele de proiectări de mașini hidraulice de la U.D. Reșița și ale Institutului de Cercetări și Proiectări Echipamente Hidroenergetice de la Reșița; a susținut și a dezvoltat halele pentru construcția turbinelor la UCM Reșita. A fost distins cu Premiul de Stat cl.I (1953) și cu Ordinul Muncii cl.II (1954).

1907 – „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres”

Constantin Brâncuși, aflat la Paris în 1905, a reușit la concursul de admitere la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde a lucrat în atelierul lui Antonin Mercié până în 1906, când, atingând limita de vârstă, a părăsit școala. Peste un an, a avut loc întâlnirea lui Brâncuși cu faimosul sculptor Auguste Rodin, în al cărui atelier a fost invitat să lucreze. Românul a lucrat aici aproape o lună, până pe 27 martie 1907, după care, deși avea în Rodin un adevărat model, a rostit celebrele cuvinte, „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor copaci nu crește nimic).

Tot din acel an, Brâncuși a renunțat la modelajul tradițional, lucrând direct în piatră.

1908 – S-a născut Șerban Țițeica

14/27 martie 1908, București – 28 mai 1985, București

Fizician, profesor universitar, membru titular (din 1955) și vicepreședinte (1963–1985) al Academiei Române, fiul matematicianului Gheorghe Țițeica. A studiat la Facultatea de Științe a Universității din București, obținând în 1929 două licențe: Științe Fizico-Chimice și Științe Matematice. A făcut studii de doctorat la Universitatea din Leipzig, obținând în 1935 titlul de Doktor der Philosophie. Teza de doctorat, Über die Widerstandsänderung von Metallen im Magnetfeld (Despre modificarea rezistenței metalelor în câmp magnetic), a fost publicată integral în Annalen der Physik (Leipzig) și a cunoscut o largă notorietate ca o lucrare fundamentală, sursă a multor cercetări ulterioare. Este unanim considerat fondatorul școlii române de fizică teoretică. A făcut cercetări în domeniul termodinamicii, fizicii statistice, mecanicii cuantice, fizicii atomice și în fizica particulelor elementare. A avut o lungă și fructuoasă carieră universitară, fiind asistent la Politehnica din București, profesor la Universitatea din Iași, la Universitatea din București, rămânând profesor consultant și după vârsta pensionării. A fost șeful secției de fizică teoretică din Institutul de Fizică al Academiei, director adjunct științific al Institutului de Fizică Atomică (apoi al Institutului Central de Fizică) din București/Măgurele, membru, ca reprezentant permanent al României, în consiliul științific al Institutului Unificat de Cercetări Nucleare din Dubna și vicedirector al aceluiași institut.

1911 – S-a născut Lucia Bercescu

Lucia Bercescu-Țurcanu; 27 martie 1911, București – 26 iunie 1995

Soprană, interpretă de operă cu carieră internațională. Născută într-o familie modestă, a studiat la Conservatorul din București cu Mihail Vulpescu, Elena Saghin și Demetru Baziliu. A debutat în 1939 pe scena Operei Române în rolul Margareta din opera Faust de Gounod, alături de Mihail Știrbei, Edgar Istratty și Constantin Teodorian, fiind apreciată de cronicarul de la Universul drept „o revelație, un talent nou și prețios”. Succesul dobândit cu această ocazie i-a adus un contract cu Opera Română, condusă de dirijorul George Georgescu. A interpretat, în primii ani de activitate, roluri importante în: Alexandru Lăpușneanu de Al. Zirra (premieră absolută pe 6 martie 1941; Mihail Jora afirma: „am ascultat cu emoție cel mai frumos glas ce ne-a fost dat să-l auzim la Opera Română”), Nunta lui Figaro de W.A. Mozart, Maeștrii cântăreți din Nürenberg, Lohengrin de Wagner, Freischütz de C.M. de Weber, Madama Butterfly, Tosca de G. Puccini, Aida, La Traviata de G. Verdi pe scenele din București, Budapesta, Zagreb și Danzing. La 26 decembrie 1946 a debutat pe celebra La Scalla din Milano în Nabuco de Verdi, în paralel a cântat și la Terme di Caracalla din Roma, la Cagliari, Neapole, Palermo, Bologna, Torino, Padova, Cremona, Lausanne etc., în Aida, Tosca, Faust, Trubadurul și Bal Mascat de Verdi. În SUA a cântat la Metropolitan Opera din New York, Broklyn Academy of Musik din New York, City Center Opera, Philadelphia Scala Opera Company, urmând apoi turnee în Venezuela, San Salvador și Guatemala. În ultima parte a vieții a fost supusă unei interdicții totale de către regimul comunist.

Giacomo Puccini – Turandot Aria Liu • Filarmonica Moldova, Dirijor Ion Baciu

1914 – A fost fondat Comitetul Olimpic Român

Din inițiativa lui George Alexandru Plagino, la 27 martie 1914 s-a constituit Comitetul Olimpic Român, fiind recunoscut imediat de CIO, ca organism de propagare, de conducere și de dezvoltare a spiritului și mișcării sportive din România „cu scopul de a pregăti și asigura participarea atleților români la JO ale olimpiadelor moderne reînviate din inițiativa și stăruința veneratului și merituosului animator francez Baronul Pierre de Coubertin”.

1918 – Sfatul Țării de la Chișinău a hotărât unirea Basarabiei cu România

Basarabia, așa cum fusese definită în cadrul administrației țariste în 1812 la Tratatul de la București, s-a constituit ca Republica Democrată Moldovenească la sfârșitul anului 1917, proclamându-și întâi autonomia în cadrul Republicii Ruse, apoi, după Revoluția din Octombrie, independența față de Rusia bolșevică și, după câteva luni, la 27 martie/9 aprilie 1918, majoritatea moldovenească din Sfatul Țării a votat pentru unirea cu România (86 de voturi pentru, 3 împotrivă, 36 de abțineri, 13 absențe).

Sfatul Țării era condus de Ion Inculeț – președinte, Pantelimon Halippa – vice-președinte și Ion Buzdugan – secretar. Proclamația Sfatului Țării glăsuia: „Republica Democrată Moldovenească Basarabia, în hotarele ei dintre Prut și Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa, România”.

Acesta a fost începutul procesului de formare a României Mari.

1919 – S-a născut Nicolae Novac

Aurel D. Bugariu; 27 Martie 1919, Moldova Nouă, Caraș-Severin – 16 martie 2003

Poet, prozator și traducător, stabilit din 1951 în SUA. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București, întrerupte după doi ani, fiind încorporat. A debutat cu proză în revista Carașul nou (1935). A colaborat la revistele Universul literar, România literară, Dacia rediviva, Fruncea, Reșița etc. A debutat editorial cu volumul de nuvele Încrustări în bancă la editura gazetei Reșița (1939). A publicat romanul Dragoste albă, cu o prezentare de Ionel Teodoreanu (1941). A participat la război pe frontul din Crimeea, apoi în Ungaria. Căzut prizonier pe frontul de Vest, a fost decorat în lipsă cu Virtutea Militară în grad de Cavaler, cu panglică și cu Frunze de Stejar. Prizonier în Germania, a ales calea exilului, a studiat la Erlangen (Istoria artei, Ziaristică, Istoria muzicii). A editat, din 1951, revista Vers, în care au publicat mulți intelectuali de seamă ai exilului: Vasile Posteuca, N.S. Govora, Faust Brădescu, I.G. Dimitriu, Aron Cotruș, Ion Tolescu, Claudiu Isopescu, Toader Ioraș. S-a căsătorit cu o nemțoaică, emigrând apoi în Statele Unite. A pus bazele unei emisiuni de radio la Gary (Indiana) care a funcționat vreme de 35 de ani. A colaborat la aproape toate revistele exilului: Înșir’te mărgărite, Exil, Căminul (Brazilia), Carpații (Spania), Cuvântul românesc (Canada), Libertatea (Statele Unite), Revista scriitorilor români (Germania), demascând metodic opiniei publice fărădelegile săvârșite de guvernanții comuniști asupra năpăstuitului popor român. A primit cetățenia americană în 1960. Din opera sa literară: Magul care-și caută Steaua, Povești fără țară, Catapetesme, Ultimul învins, Cetăți sfărâmate.

1920 – S-a născut Nicolae N. Constantinescu

27 martie 1920, București – 14 decembrie 2000, București

Economist, membru titular (din 1990) și secretar general al Academiei Române. A urmat Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București, secțiile de Științe economice teoretice, Economie particulară și Economie publică, devenind licențiat în anul 1942. A avut profesori pe Nicolae Iorga, Virgil Madgearu și Victor Slăvescu. A participat la cel de al doilea război mondial, fiind luat prizonier în octombrie 1944, dus în URSS, unde a stat prizonier 5 ani. A obținut titlul de Doctor în Economie (1959) și pe cel de Doctor Docent în Științe Economice (1972). Preocupările sale au cuprins vaste domenii, printre care: istoria gândirii economice, problemele economiei de piață, problema tranziției de la economia socialistă la economia de piață, economia protecției mediului înconjurător etc.

1927 – A încetat din viață Alexandru Bădărău (9 aprilie 1859 – 27 martie 1927)

Om politic și publicist; primar al municipiului Iași; ministru în două guvernări conservatoare.

1929 – S-a născut Vasile Rotaru

27 martie 1929, Cenade, Alba

Pictor și scenograf de televiziune, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Romania (din 1968), membru al Uniunii Cineaștilor din Romania (din 1971), membru fondator al Asociației Profesioniștilor de Televiziune din Romania (din 1990). A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, secția Scenografie, la clasa Adina Paula Moscu (Desen) și Rudolf Schweitzer-Cumpăna (Pictură), promoția 1957. A fost profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Universitatea Ecologică, Universitatea Hiperion București, Director Artistic al Televiziunii Române, fiind fondator al scenografiei de televiziune din Romania. A avut expoziții personale de pictură la Galeriile Căminul Artei, Galateea și Simeza din București și la Galeria de Artă Sibiu, iar în străinătate la Stockholm și Paris. Are lucrări în colecții particulare: SUA, Maroc, Germania, Israel, Franța, Suedia, Australia, Canada, Spania, Italia, Danemarca, Olanda, Grecia, România, Belgia, Japonia, Brazilia, Mexic, Republica Sud Africană.

Biografie ilustrată [Blog Vasile Rotaru]

1930 – S-a născut Daniel Spoerri

27 martie 1930, Galați

Scriitor, balerin, regizor de teatru și film experimental, dar mai ales artist vizual, elvețian de origine română, recunoscut pe plan internațional drept cel mai remarcabil exponent al stilurilor Eat Art, Nouveau Réalisme și Fluxus. Este inventatorul curentului Eat Art, care include Snare-picture (tablou capcană), fiind faimos pentru operele sale de artă care fixează o masă după un festin, cu toate obiectele, detaliile și resturile ei, și o transformă într-un tablou expus pe perete. Împreună cu Jean Tinguely și Yves Klein, a pus bazele curentului artistic Nouveau Réalisme, prin care obiectele din realitatea de zi cu zi sunt transpuse artistic.
De asemenea, este apreciat pentru cartea sa Topographie Anécdotée du Hasard (An Anecdoted Topography of Chance), analogul literar al obiectelor sale, în care a cartografiat toate obiectele aflate la un anumit moment pe masa sa de lucru și le-a descris pe fiecare în parte cu amintirile și conexiunile pe care i le evocau ele. În 1996 a donat întreaga sa arhivă la Departamentul de picturi și desene din Biblioteca Națională Elvețiană. Are lucrări la Muzeul de Artă Modernă (MoMA) din New York sau Muzeul Tate din Londra. Când a împlinit 60 de ani, Centre Pompidou din Paris i-a prezentat, timp de două luni, lucrările. În România a fost prezent cu lucrări originale în patru expoziții de grup, la Muzeul Național de Artă Contemporană București (2007–2012) și cu o expoziție personală la Sfântu Gheorghe (2018).

Galerie [Artsy Net]

1931 – S-a născut Virgiliu N. Constantinescu

Virgiliu Nicolae Constantinescu; 27 martie 1931, București – 31 ianuarie 2009, București

Inginer, membru titular (din 1991) și președinte (1994–1998) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Mecanică a Politehnicii din București și și-a luat Doctoratul când încă nu împlinise 25 de ani, cu lucrarea: Contribuții la teoria lubrificației cu gaze. S-a remarcat prin activitatea sa în mediul universitar, ca profesor la Universitatea Politehnică București, fiind cunoscut drept unul dintre cei mai mari specialiști în domeniul lubrificației cu fluide. În perioada 1990–1992 a fost rector al Institutului Politehnic București și președinte al Conferinței Naționale a Rectorilor din România. Între anii 1997–2003 a fost ambasador al României în Belgia. A fost distins cu Premiul „Aurel Vlaicu” al Academiei Române (1957), Premiul de Stat al RSR (1964), Ordinul Meritul Științific, Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofițer (2008) etc.

1938 – S-a născut Nicolae Constantinescu

27 martie 1938, București – 18 martie 2022

Bariton, unul dintre importanții artiști ai Operei bucureștene, profesor universitar. A absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, secția Canto, avându-l profesor pe Petre Ștefănescu-Goangă și clasa de Operă condusă de Anghel Ionescu Arbore. Încă din perioada studenției a debutat la Opera Română în rolul Enrico din spectacolul Lucia di Lamermoor de Gaetano Donizetti. Începând din septembrie 1969 a fost angajat al instituției lirice bucureștene, interpretând 23 de personaje importante, într-o diversitate stilistică de invidiat: Germont, Escamillo, Silvio, Alfio, Valentin, Guglielmo din Così fan tutte, Contele Almaviva din Nunta lui Figaro, Lescaut din Manon, Biterolf din Tannhäuser, Heraldul din Lohengrin, Contele Robinson din Căsătoria secretă etc. Nu a neglijat creația națională: Bălcescu din opera omonimă, Tezeu din Œdipe, Laertes din Hamlet, Gheorghe din Năpasta. Peste graniță, a cântat în Germania, Polonia, Ungaria, Suedia, Bulgaria, Cehia, Slovacia. Mari cântăreți români și străini i-au fost parteneri: Giuseppe di Stefano, Ludovic Spiess, Elena Cernei, Mady Mesplé, Viorica Cortez, Ileana Cotrubaș, Marina Krilovici, Eugenia Moldoveanu, Cornel Stavru, Nicolae Herlea, Maria Slătinaru-Nistor etc. A refuzat inactivitatea și, după pensionarea în plină activitate artistică, în 1991, a fost profesor asociat la catedra de Canto a Universității Naționale de Muzică din București.

Seară aniversară – Nicolae Constantinescu 80 (2018)

1940 – S-a născut Traian Stănescu

27 martie 1940, Făget, Timiș – 12 aprilie 2022, București

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1961, clasa G.D. Loghin, după care a fost repartizat la Teatrul de Stat Piatra Neamț (1961–1964). A avut ocazia să joace în premiere memorabile: rolul lui Vulpașin în Domnișoara Nastasia, Tom, în Menajeria de sticlă etc. S-a mutat în București din 1964, mai întâi la Teatrul Giulești, apoi la Teatrul Mic, pentru ca din 1968 să devină actor al Teatrului Național „I.L. Caragiale”, iar din 2002 societar de onoare al acestuia. A jucat pe parcursul carierei în: Enigma Otiliei, Regele Lear, Richard al III-lea, Cine are nevoie de teatru, Orfeu în Infern, Ondine, Amanții insângerați, Sâmbata, duminică, luni etc. A debutat în film cu rolul din Dragoste lungă de-o seară, în care a jucat împreună cu Ilinca Tomoroveanu, cu care s-a căsătorit. A colaborat la mai multe spectacole de teatru Radio și TV, are o activitate filmografică îndelungată: Răscoala, La răscrucea marilor furtuni, Trandafirul galben, Masca de argint, Pădurea de fagi, Începutul adevărului (Oglinda) etc.

Începutul adevărului (Oglinda) (1993) • Ion Siminie, Adrian Vâlcu, Gheorghe Dinică, Ștefan Radof, Dorel Vișan, Virgil Andriescu, Șerban Ionescu, Traian Stănescu, Ștefan Iordache, George Constantin, Vladimir Găitan etc.

1940 – S-a născut Hans Peter Türk

27 martie 1940, Sibiu

Compozitor, muzicolog și profesor român de origine germană. Întreaga sa pregătire muzicală a fost legată de meleagurile ardelene. A început studiul muzicii la Brașov și a urmat apoi cursurile Academiei „Gheorghe Dima” din Cluj, clasa de Compoziție Sigismund Toduță. În creația sa se regăsesc lucrări simfonice, vocal-simfonice, corale și camerale, abordând însă și muzica de film. În opusurile sale se remarcă îmbinarea dintre cantabilitatea de tip clasic și complexitatea limbajului sonor de tip contemporan, în care apar evidente aluzii la melosul folcloric local. Pe lângă activitatea componistică a avut și o însemnată activitate muzicologică și pedagogică, fiind profesor la Conservatorul clujean, unde mulți ani i-a stat alături profesorului său, Sigismund Toduță. De asemenea, este fondatorul unor asociații muzicale prestigioase din Cluj, Academia BACH și Fundația „Sigismund Toduță”. A fost răsplatit cu Premiul Academiei Române și distincții primite în străinătate.

Hans Peter Türk – Suită pentru flaut și pian (Parafraze ale cântecelor populare săsești transilvănene, 1987)

1942 – S-a născut Olga Bucătaru

27 martie 1942, Suceava – 10 aprilie 2020, București

Actriță de film, radio, televiziune, scenă și voce. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” în 1965. A debutat în 1966 la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț unde a lucrat până în 1973. Aici a jucat în Act venețian, Răzvan și Vidra. În 1969–1970 a fost actriță la Teatrul de Stat din Satu Mare, iar din 1974 a devenit membră a Teatrului Odeon din București unde a jucat diverse roluri în A cincea lebădă, Patima roșie, …escu etc. În 1977 a interpretat rolul Doamna Stanca în filmul istoric românesc Buzduganul cu trei peceți. Din 2001 a fost lector universitar la Academia de Arte Luceafărul. În 2002 i s-a acordat Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler. Filme în care a jucat: Bariera, Ecaterina Teodoroiu, Trahir, Aici nu mai locuiește nimeni, Trenul vieții.

Buzduganul cu trei peceți (1977) • Victor Rebengiuc, Toma Caragiu, Vasile Nițulescu, Ștefan Sileanu, Olga Bucătaru, Ovidiu Iuliu Moldovan etc.

1943 – S-a născut Nicolae Pescaru

27 martie 1943, Breaza, Prahova – 25 mai 2019, Mihăești, Vâlcea

Fotbalist care a jucat pe post de mijlocaș, o mare parte din cariera sa, la Steagu Roșu Brașov și a făcut parte din Echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970. A fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III, în semn de apreciere pentru participarea la Turneul Final al Campionatului Mondial de Fotbal din anul 1970 din Mexic și pentru întreaga activitate.

1943 – S-a născut Aurel Ciocanu

27 martie 1943, Mălăiești, Bălți, RSSM/R. Moldova

Poet, prozator, traducător. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Filologie în 1965. A avut activitate redacțională la publicațiile pentru copii Scînteia leninistă și Tînărul leninist. A debutat editorial cu volumul de proză pentru copii Băiețelul din geamul albastru (1970), urmat de Corăbioare, De vorbă c-un ghiduș, Trenul 6, Sus în codru, Umbrela cosmonautului, Pălăria lui Cippolino, Luni, marți, miercuri…, Unchiul meu Păcală, inspirate din folclor și din actualitatea imediată. Autorul îmbină realul cu fantasticul, creând chipuri și imagini sugestive. A publicat și volume de versuri pentru adulți: Glob matern, Arme în iarbă, Iarna dragostei, Înflorite ramuri, Ploaie desculță, Iubind” (1991). Din 2000 s-a stabilit în SUA.

1946 – S-a născut Florina Luican

27 martie 1946, București – 8 martie 2019, București

Actriță de teatru și film, fiica renumitului cântăreț de muzică populară Ion Luican. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1968, la clasa Costache Antoniu, Victor Moldovan și Petrică Vasilescu. A debutat în film cu Un surâs în plină vară, în regia lui Geo Saizescu, în 1963. Între anii 1970–1972 a jucat pe scena Teatrului „Constantin Tănase” din București. A fost angajată actriță la Teatrul de Copii „Ion Creangă” din București, din 1974, unde a jucat timp de 17 ani, în roluri din: Albă ca Zăpada și cei șapte pitici, Pinocchio, Cenușăreasa, Matilda. Tot aici, a condus clubul de actorie pentru copii, „Micul Actor”. A fost căsătorită cu poetul Ion Crânguleanu. A apărut în filme ca: La porțile Pământului, Filip cel bun, Un om în loden, Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu, Lumina palidă a durerii, Întoarcerea Vlașinilor, Lumina la etajul 10, Adela.

Un surâs în plină vară (1963) • Sebastian Papaiani, Florina Luican, Silvia Fulda, Dem Rădulescu, Matei Alexandru, George Constantin etc.

1947 – S-a născut Alexandru Papilian

Alexandru Stoichiță; 27 martie 1947, Paris, Île-de-France, Franța – 23 martie 2023, Limoges, Franța

Scriitor, nepotul lui Victor Papilian. A absolvit Academia de Studii Economice la București, a lucrat ca bibliograf la Biblioteca Centrală de Stat, apoi redactor la revista Flacăra și la Radioteleviziunea Română. A debutat în revista Echinox (1969). A mai colaborat la România literară, Luceafărul, Viața Românească, Tribuna. A debutat editorial cu romanul Dihorul (1970). S-a stabilit definitiv în Franța în 1984, unde a condus Secția în limba română la Radio France Internationale. Din scrierile sale: O seară de noiembrie, Micelii, Le Fardeau (Les grands Traductions), Des mouches sour un verre (Paharul cu muște), Le bien que je n’ai pas fait, Bagatelles.

1952 – S-a născut Gheorghe Tadici

27 martie 1952, Piatra Neamț

Antrenor de handbal. După absolvirea Facultății de Educație Fizică și Sport din Cluj Napoca, în anul 1974, a antrenat timp de treizeci de ani echipa de handbal din Zalău, cu care a câștigat trei titluri naționale și cupa City Cup, (1996). În 2005 a câștigat cu echipa națională medalia de argint la Campionatul Mondial din Rusia, iar în 2007 a ocupat locul 4 la Campionatul Mondial din Franța. Între 2006–2008 a preluat echipa Oltchim Râmnicu Vâlcea, cu care a câștigat cinci trofee: titlul în Liga Națională, Cupa României, Supercupa României, Cupa Cupelor, Supercupa Europei, și a trecut în premieră de grupele principale ale Ligii Campionilor, în 2008. În prezent este din nou antrenor la Zalău.

1952 – A încetat din viață I.A. Bassarabescu (Ion Alexandru Bassarabescu; 17/29 decembrie 1870 – 27 martie 1952)

Profesor, scriitor de proză scurtă; membru în primul comitet al Societății Scriitorilor Români; membru corespondent al Academiei Române.

1953 – S-a născut Ecaterina Nazare

27 martie 1953, Valea Ursului, Neamț

Actriță de film și de teatru. A jucat la Teatrul Național Craiova, Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești, Teatrul Național „I.L. Caragiale” București, unde o găsim și acum. A jucat aici în: D’ale carnavalului de I.L. Caragiale, Troienele – O tragedie greacă după Euripide și Seneca, regia Andrei Șerban, Scrisoarea I după Mihai Eminescu, Orfeu în infern de Tennessee Williams, Casa Bernardei Alba de Federico Garcia Lorca, Vedere de pe pod de Arthur Miller etc. A primit Premiul de interpretare feminină, pentru rolul Maria din filmul Pas în doi al Asociației Cineaștilor din România. Alte filme: Lișca, Clipa de răgaz, Cântec în zori, Mariana, Corul Pompierilor, Binecuvântată fii, închisoare, Weekend cu mama, Umilință.

Lișca (1983) • Ecaterina Nazare, Remus Mărgineanu, Valentin Teodosiu, Papil Panduru, Valentin Uritescu etc.

1956 – S-a născut Floarea Calotă

27 martie 1956, Beuca, Teleorman

Solistă de muzică populară. A debutat la emisiunea-concurs Floarea din gradină și a cucerit trofeul în 1978. De atunci, cariera sa a avut o ascensiune continuă, fiind una din cele mai cunoscute cântărețe de muzică populară din țară. A intrat în politică în 1990 și a fost deputat de Teleorman.

Floarea Calotă – Cucule cu pană sură; De oftat ce am oftat eu

1958 – S-a născut Ioan Es. Pop

27 martie 1958, Vărai, Maramureș

Poet și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit în 1993 Facultatea de Filologie, secția Limba și literatura română–Limba și literatura engleză a Universității din Baia Mare. Ca student a activat în cenaclul Nord al revistei studențești omonime, fiind și redactorul-șef al acestei publicații. Din 1987 a participat sporadic la ședințele cenaclului Universitas din București, condus de criticul și profesorul Mircea Martin. În 1994 a debutat editorial cu volumul de poeme Ieudul fără ieșire. Colaborează cu poezii la: Luceafărul, Nouăzeci, Tribuna, Astra, Transilvania, Contemporanul, Vatra, România literară, Contrapunct, Convorbiri literare etc. A fost editor-șef al Ziarului de duminică, supliment al Ziarului financiar, și editor senior al revistei Descoperă. A publicat grupaje de poezie în Revista Iberorrománica (Madrid), Asheville Poetry Review (SUA) și în reviste literare din Irak, Iugoslavia și Suedia. Dintre volumele publicate: Pantelimon 113 bis (Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul pentru Poezie al Orașului București, 1999), Petrecere de pietoni (Premiul USR, 2003), Și cei din urmă vor fi cei din urmă, Unelte de dormit (Premiul Cartea de Poezie a Anului 2011, oferit de Fundația Națională pentru Știință și Artă din București; Premiul Radio România Cultural; Premiul Asociației Scriitorilor din București), Arta fricii etc.

1960 – S-a născut Anca-Maria Rusu

27 martie 1960

Publicist și critic de artă, profesor universitar, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, a UNITER și a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (AICT); fiica scriitorului Ștefan Oprea. Din 2009 a fost profesoară universitară și directoare a Școlii doctorale (2012–2016) la Facultatea de Teatru a Universității de Arte „George Enescu” Iași (a îndrumat teze de doctorat pe teme de dramaturgie universală şi română, spectacologie, arta actorului, pedagogie teatrală), preşedintă a Comisiei de Etică a UNAGE (2017–2021), redactor-şef al Editurii Artes. Colaborează la revistele Dialog, Cronica, Scena, Teatrul azi, Scena și ecranul, Cronica veche etc. A debutat editorial cu Stelele Oscarului (3 vol., 1996–2004) în colaborare cu Ștefan Oprea. Este coautor la 8 volume, coautor şi coordonator pentru 3 volume, autoare a 7 volume. A publicat volumele de critică și istorie literară și teatrală: Cercurile concentrice ale absurdului, Eugen Ionescu și Samuel Beckett în spațiul cultural românesc, Școala ieșeană de teatru, Spații literar-teatrale, La poésie française du Moyen âge, Eléments de phonétique française. A primit o Medalie  de bronz şi o Medalie de aur la Technical–Scientifical, Artistical and Literary Book Salon (EUROINVENT, 2011, 2015) şi premiul Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Iaşi, 2018) pentru Cartea de Teatru.

1968 – S-a născut Cristian Bădiliță

27 martie 1968, Săveni, Botoșani

Teolog, eseist, traducător și poet contemporan. A debutat cu poeme în revista Ateneu, supliment la Caiete botoșănene, în 1984. După serviciul militar, relatat în Nodul gordian, a urmat doi ani cursurile Facultății de Litere a Universității din București, secția Română-Franceză, din 1990 s-a transferat la secția de Limbi clasice, unde l-a întâlnit pe profesorul Petru Creția. Prietenia lor se va concretiza într-o școală de vară la Ipotești și într-un volum despre Apocalipsa lui Ioan. A predat Limbă și literatură greacă veche la Universitatea din Timișoara. Între 1995–2012 a locuit în Franța. A devenit Doctor în Istoria Creștinismului Antic la Universitatea Paris IV Sorbona cu teza Les métamorphoses de l’Antichrist chez les Pères de l’Eglise, cu calificativul Summa cum laude. A făcut parte din grupul de traducători ai Bibliei de la Alexandria, sub coordonarea Margueritei Harl. În 2009 a lansat revista electronică OGLINDANET, devenind apoi membru fondator al Asociației Culturale OGLINDANET. Dintre publicațiile sale: Mircea Eliade. Întâlnirea cu sacrul: șapte interviuri cu și despre Mircea Eliade, Văzutele și nevăzutele, Degetul pe rană și alte dezintoxicari antipolitice, Singurătatea păsării migratoare, Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu, Știință, dragoste, credință – Convorbiri cu patrologi europeni, Manual de anticristologie. Studii, dosar biblic, traduceri și comentarii, Cu praștia după îngeri, Dezvățături.

1970 – A încetat din viață Leon Daniello (Leon Silviu Daniello; 2 octombrie 1898 – 27 martie 1970)

Medic, specialist în pneumoftiziologie; membru corespondent al Academiei Române.

1975 – S-a născut Mihaela Melinte

27 martie 1975, Bacău

Atletă, aruncătoare de ciocan. A realizat 9 recorduri mondiale și deține recordul mondial la juniori – 76,07 m. Fostă campioană mondială și europeană, nu a participat niciodată la Jocurile Olimpice, fiind acuzată de dopaj în 2000 la Sidney. Decizia, ca și-n cazul Andreei Răducan este foarte controversată. Suspendată pentru doi ani din activitatea competițională, nu a reușit să revină la forma inițială. Ulterior, a fost antrenoare.

1985 – A încetat din viață Pompiliu Marcea (20 octombrie 1928 – 27 martie 1985)

Critic și istoric literar; specialist în operele lui Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu și Alexandru Sahia; a murit înecat în Lacul Herăstrău.

1992 – A treia Convenție Națională a Frontului Salvării Naționale, FSN

Lucrările Convenției au avut loc la București, între 27–29 martie. Au izbucnit polemici dure între adepții lui Petre Roman și cei ai președintelui Ion Iliescu. Cei din urmă au părăsit sala, iar peste două zile Ion Iliescu își va anunța demisia din FSN și din grupurile parlamentare, precum și intenția de a crea un nou partid, Frontul Democrat al Salvării Naționale, care va fi înregistrat pe 14 aprilie 1992, la Tribunalul București.

1993 – A încetat din viață Samson Șleahu (Samson Șleizer; 20 iulie 1915 – 27 martie 1993)

Scriitor și scenarist evreu basarabean, sovietic, moldovean.

2003 – Prima expediție exclusiv românească pe Everest

La 27 martie 2003 a început prima expediție exclusiv românească pentru a cuceri Vârful Everest din Munții Himalaya. Grupul a fost format din zece membri. Acțiunea, denumită Everest, pământ românesc, a costat 200.000 de dolari, „de la primul pas, până la întoarcerea acasă”. Primul care a atins vârful (22 mai, la 8:10 ora locală) a fost Teodor Tulpan. După încă trei ore (12:10 ora Nepalului), următorii doi români care au ajuns pe „acoperisul lumii” au fost Lucian Bogdan și Marius Gane. Al patrulea român din expediție care a atins vârful a fost Gheorghe Dijmarescu. Cam o jumătate de oră au stat pe vârf, la altitudinea de 8.850 de metri, la temperatura de -40 de grade, în condițiile unui vânt de circa 100 de km/h.

Everest 2003 Prima expediție integral românească pe Everest (ep.5)

2008 – A încetat din viață George Pruteanu (George-Mihail Pruteanu; 15 decembrie 1947 – 27 martie 2008)

Lingvist, critic literar; profesor universitar; colaborator al mai multor publicații; realizator al unor programe TV despre folosirea corectă a limbii române; politician.

2014 – A încetat din viață Augustin Deleanu (23 august 1944 – 27 martie 2014)

Fotbalist care a jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal 1970 din Mexic.

2016 – A încetat din viață Mihail Coculescu (5 septembrie 1943 – 28 martie 2016)

Medic endocrinolog; profesor universitar; membru corespondent al Academiei Române.

2017 – A încetat din viață Marin Gherasim (Marin Haralambie Gherasim; 16 decembrie 1937 – 27 martie 2017)

Pictor, profesor universitar; personalitate marcantă a artei românești; membru Fondator al Grupării „9+1”; președinte de onoare al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

2018 – A încetat din viață Aimée Iacobescu (Gabriela-Aimée Iacobescu; 1 iulie 1946 – 26/27 martie 2018)

Actriță de teatru și film; a jucat la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București.

2021 – A încetat din viață Rodion Roșca (Rodion Ladislau Roșca; 4 aprilie 1953 – 26 martie 2021)

Muzician rock; considerat părintele muzicii electronice românești.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită