27 Septembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Inaugurarea oficială a Portului Constanța

 

1387 – Petru Mușat, domnul Moldovei, a recunoscut suzeranitatea poloneză

La mijlocul lunii septembrie 1387, Petru Mușat, asistat de cinci consilieri supremi – boierii Giula, Burlea, Drag, Stanciul și Stanislav – a mers la Lvov unde, timp de aproape două săptămâni, a purtat tratative cu Vladislav al II-lea Jagello, mare cneaz al Lituaniei și rege al Poloniei. În ziua de Înălțarea Sfintei Cruci, printr-un act omagial, Petru a recunoscut suzeranitatea acestuia. Voievodul moldovean a depus omagiul de vasal al coroanei polone, confirmat prin două acte scrise, semnate de voievodul Petru și respectiv de boierii lui, confirmate printr-o carte regală a suzeranului polon care nu s-a păstrat, dar care a fost confirmată la 13 decembrie 1433. Începea, astfel, rivalitatea ungaro-polonă pentru dominația asupra Moldovei.

1461 – Prima mențiune documentară a Căii Giurgiului

Drum comercial important, punte de legătură între orașul de la Dunăre și Transilvania. Aflăm dintr-un fragment de document păstrat într-o traducere din 1797, că Vlad Țepeș a dăruit, unui beneficiar al cărui nume nu s-a păstrat, din păcate, „satul Călugăreni și hotarul, ca să fie hotarul de la metoh [Mănăstirea Comana] pe calea Giurgiului până în calea Prundului și din calea Prundului până în calea Mujdreanului și din calea Mujdreanului în jos până în vale și de acolo pă vale, ca sa fie hotarul până unde se împreuna cu balta Comanei, drept în iezerul Câlniței [Câlniștei]”.

1533 – S-a născut Ștefan Báthory

27 septembrie 1533, Șimleu, Principatul Transilvaniei – 12 decembrie 1586, Grodno, Uniunea Polono-Lituaniană

Principe al Transilvaniei și rege al Poloniei. A studiat științele juridice la Universitatea din Padova. După întoarcerea sa din Italia a intrat mai întâi în slujba împăratului Ferdinand I, apoi a trecut de partea lui Ioan Sigismund Zápolya, principe al Transilvaniei și rival împăratului Ferdinand, amândoi revendicând pentru sine coroana Ungariei. După moartea principelui, rămas fără urmași, la 25 mai 1571 Ștefan Báthory a fost ales de nobilimea Ardealului Voievod al Transilvaniei (25 mai 1571–februarie 1576), apoi principe al Transilvaniei (1576–1581). În iunie 1574 tronul Poloniei a devenit vacant, deoarece Henric al III-lea al Franței de Valois a preferat să devină regele Franței, întorcându-se în țară. După o luptă internă între nobilii polonezi, pentru desemnarea urmașului pe tronul Poloniei, i-a revenit lui Ștefan Báthory, cu condiția să se căsătorească cu Anna Jagiello, descendentă a familiei Jagiello, care avea deja 53 de ani, o căsătorie cu țeluri politice. Ștefan Báthory a fost încoronat la 1 mai ca rege al Poloniei (1575–-1586).

1716 – A încetat din viață Antim Ivireanul

Andrei; cca. 1640-1650, Samtskhe-Javakheti, Iviria/Georgia – 23 septembrie 1716, Gelibolu, Rumelia/Turcia

Teolog, episcop român de origine georgiană, autor de scrieri didactico-morale, orator bisericesc, traducător a unor scrieri de cult, tipograf, caligraf, gravor, miniaturist și sculptor, personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. Adus de Constantin Brâncoveanu în Țara Românească (1689–1690), a învățat limbile română și slavonă, precum și meșteșugul tiparului. I s-a încredințat conducerea tipografiei domnești din București, a fost stareț la Mănăstirea Snagov, episcop de Vâlcea, mitropolit al Țării Românești. A tipărit 63 de cărți, a avut un rol însemnat în introducerea completă și definitivă a limbii române în slujbă, a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul XVIII. A ctitorit Mănăstirea cu hramul Toți Sfinții din București (azi, Mănăstirea Antim), unul dintre cele mai remarcabile monumente de arhitectură, pictură și sculptură din România. Fiind un apărător energic al drepturilor Bisericii ortodoxe și a poporului român, dar mai ales din pricina atitudinii sale fățiș antiotomane, la cererea primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, a fost înlăturat din scaun, închis, caterisit de patriarhul ecumenic și condamnat la exil pe viață în mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai; în drum spre locul exilului, a fost ucis de ostașii turci și trupul aruncat undeva în râul Marița sau în Tungea, dincolo de Adrianopol.

La câțiva ani după uciderea sa, Patriarhia Ecumenică a ridicat nedreapta caterisire a mitropolitului Antim Ivireanul, care a fost reabilitat. Sfântul Antim Ivireanul a fost canonizat de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române în 1992, fiind prăznuit în fiecare an la 27 septembrie.

1827 – S-a născut Alexandru Papiu-Ilarian

27 septembrie 1827, Bezded, Comitatul Solnocul Interior, Transilvania/Bezded–Gârbou, Sălaj – 23 octombrie 1877, Sibiu

Jurist, istoric, lingvist, membru al Baroului de avocați din București, membru titular (din 1868) al Academiei Române. În anul școlar 1843–1844 a învățat la liceul din Blaj, având profesor, printre alții, pe Simion Bărnuțiu. Ulterior, s-a mutat la liceul catolic al piariștilor din Cluj, absolvit în 1847, fiind promovat absolvent al cursurilor de drepturi. La Liceul Academic Piarist din Cluj și-a luat supranumele latinizant de Ilarian. A fost unul dintre principalii organizatori și conducători ai Revoluției Române de la 1848 din Transilvania. A participat la Adunarea Națională de la Blaj din 18/30 aprilie 1848 și la cea din mai 1848. A urmat apoi cursurile juridice la Universitatea din Viena, a continuat studiile la Universitatea din Padova, iar în ianuarie 1854 a obținut titlul de Doctor în Drept. A predat Dreptul uman, Dreptul penal și a inaugurat cursul de Statistică generală a Europei.la Facultatea Juridică din Iași. A fost apoi institutor al copiilor moșierului Panaiot Balș, membru al Eforiei Școlilor din București, procuror de secție la Curtea de Casație din București, primul român transilvănean care a intrat într-un guvern de la București – ministru de Justiție în guvernul Mihail Kogălniceanu, legându-și numele de o reformă importantă, secularizarea averilor mănăstirești. A fost primul președinte al societății Transilvania (1867–1874). Din opera sa: Apendice la Independența constituțională a Transilvaniei (4 vol.), Istoria românilor din Dacia Superioară (2 vol.), Apa trece, pietrele rămân etc.

1869 – S-a născut Pavlică Brătășanu

Pavel Brătășanu; 27 septembrie 1869, Șopârlița, Romanați/Olt – 20 martie 1935, București

Om politic conservator-democrat, mare proprietar. A făcut studii juridice la Paris, fiind apoi judecător, apoi președinte la Tribunalul Romanați. A fost unul dintre artizanii Unirii din 1918. A editat ziarul conservator La Roumanie (1918–1919), apărut la Paris, în care a făcut cunoscută opiniei publice internaționale legitimitatea dezideratului desăvârșirii unității statale a românilor. A fost directorul ziarului și a suportat cheltuielile de publicare. În plan politic, a fost membru al Partidului Național Român, apoi membru și vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc. A activat și în Partidul Conservator, iar în momentul sciziunii acestuia a trecut de partea lui Tache Ionescu. A devenit șeful conservatorilor democrați din Romanați. A publicat volumele: La Nation roumain. Roumains indépendants par m.m., Culegere de articole (Paris, 1914).

1872 – S-a născut Paul Angelescu

27 septembrie/10 octombrie 1872 – 4 februarie 1949

General din primul război mondial și om politic. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei: ofițer în Marele Stat Major, inspector de studii și profesor la Școala Superioară de Război, comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie și Geniu, aghiotant al Regelui Carol I. În primul război mondial a fost șef al secției operații a Marelui Cartier General, comandant al Diviziei 8 Infanterie și comandant al Diviziei 15 Infanterie, comandant al Diviziei a XV-a, Divizia de Oțel, în luptele de la Mărășești. A îndeplinit funcții de comandant de divizie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918, iar după război, a devenit mareșal al Palatului și șef al Casei Militare Regale și apoi inspector general al Armatei. Politic, a fost ministru de război în diferite perioade, în guverne ale PNL. Din lucrările sale: Considerațiuni asupra situației actuale din Extremul Orient, Întrebuințarea artileriei pe câmpul de luptă, Școala noastră superioară de răsboiu, Technica și Efectele Armelor de foc în general.

1878 – Relații diplomatice România – Rusia

Imperiul Țarist a recunoscut independența Principatelor Unite în urma victoriei alianței ruso-române asupra Imperiului Otoman. La 27 septembrie/15 octombrie 1878, s-au stabilit primele relații diplomatice între cele două state, la nivel de legație, iar la 15 octombrie, ambasadorul rus D.F. Stuart a înmânat scrisorile de acreditare Domnului Carol I.

1879 – S-a născut Visarion Puiu

Victor Puiu; 27 septembrie 1879, Pașcani – 10 august 1964, Viels-Maisons, Franța

Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române, refugiat în 1944 în Occident. A urmat Seminarul Teologic inferior la Roman, Seminarul „Veniamin Costachi” din Iași, Facultatea de Teologie din București. În 1905 a revenit la Roman, unde s-a călugărit, fiind tuns în monahism la Catedrala Episcopală de către episcopul Gherasim Safirin, care peste câteva zile l-a hirotonit diacon pe seama Catedralei. Trimis la Galați, a fost diacon la Catedrala Episcopală a Dunării de Jos, apoi ieromonah, protosinghel, arhimandrit și vicar, în același timp și director al Seminarului Sf. Andrei. În timpul războiului, a transformat școala în spital. A fost apoi în timp: episcop de Argeș, episcop de Hotin, mitropolit de Bucovina, mitropolit de Transnistria la Odessa, cârmuitor al Eparhiei Ortodoxe Române din Europa Occidentală (1945-1958). Nicolae Iorga l-a apreciat drept unul din cei mai culți clerici ortodocși români din perioada interbelică. A fost condamnat la moarte în contumacie de Tribunalul Poporului din București (1946), excomunicat de Sfântul Sinod al BOR (1950) și reabilitat post mortem de același for în 25 septembrie 1990.

1884 – S-a născut Olga Sturdza

Olga Mavrocordat; 27 septembrie 1884, Popești, Iași – 10 iulie 1971, Varengeville-sur-Mer, Franța

Sculptoriță, prințesă descendentă a domnitorilor fanarioți. A studiat pictura și sculptura la Berlin, Dresda și Paris, mai întâi ca elevă a sculptorului Debois și apoi ucenică a celebrului Auguste Rodin. În 1908 s-a căsătorit cu prințul Mihail Sturdza și a expus sculpturi la Salonul de la Paris. Primul atelier l-a avut la Dieppe, apoi a deschis un atelier la Iași, în Copou, unde lucra cu dalta și ciocanul busturi și statui de marmură. În perioada primului război mondial, a fondat și condus Societatea pentru ocrotirea orfanilor de război, a înființat în palatul familiei de la Miroslava Orfelinatul Principesa Olga M. Sturdza, transformat în Școala superioară de agricultură, înzestrată cu 100 ha teren arabil; de asemenea, s-a ocupat și de Școala Normală „Mihai Sturdza” și de Liceul Internat. A donat municipiului Iași, Monumentul Unirii, inaugurat în mai 1927, în prezența Reginei Maria, și dărâmat în anul 1947. În prezent, se mai păstrează la Iași puține sculpturi ale sale: cenotaful lui Alexandru Mavrocordat, Sărutul și Sburătorul de la Vila Sonet Mihai Codreanu. După 1947, a suferit numeroase persecuții din partea autorităților comuniste, a fost închisă 9 luni la penitenciarele Mislea și Jilava, reușind să plece din țară în 1957.

1896 – Inaugurarea Canalului navigabil de la Porțile de Fier

Pentru a face navigabilă Dunărea între Baziaș și Turnu-Severin, unde erau numai cataracte, bancuri și vâltori, guvernul austro-ungar a început îndepărtarea stâncilor (1834–1846), ulterior au fost începute lucrările de canalizare în mod sistematic (septembrie 1890). Au fost finalizate în 1898, cu cheltuieli enorme, aproximativ 20 milioane de florini din partea statului austro-ungar.

Inaugurarea Canalului navigabil s-a făcut la Orșova (pe atunci în Austro-Ungaria), în data de 27 septembrie 1896, în prezența împăratului Austro-Ungariei, Franz Joseph, a Regelui Carol I al României și a regelui Alexandru I al Serbiei, În aceeași zi, Împăratul Franz Joseph, a început o vizită oficială de trei zile în Regatul României.

1903 – S-a născut Alexandru Ciucurencu

27 septembrie 1903, Ciucurova, Tulcea – 27 decembrie 1977, București

Pictor, profesor, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A început să picteze în 1916 la Tulcea, ca ucenic al zugravului Mihail Paraschiv. A studiat pictura la Școala de Arte Frumoase din București (1921–1928), unde i-a avut profesori pe George Demetrescu Mirea și pe Camil Ressu. A debutat artistic la Salonul Oficial București în anul 1930. După ce a lucrat un timp cu grupul de artiști care formau Școala de la Baia Mare, a studiat la Academia Julian din Paris și în atelierul lui André Lhote. În 1948, a devenit profesor, apoi redactor, la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. În prima perioadă de creație a pictat mai ales naturi moarte, nuduri și peisaje, care se remarcă prin armonie coloristică. După 1944, și-a schimbat tematica, realizând compoziții cu subiecte istorice sau sociale. A pictat și portrete ale unor personalități culturale (Sonia Cluceru, Krikor H. Zambaccian, George Călinescu, Mihail Jora etc.) sau portrete de muncitori și peisaje industriale. A fost distins cu Ordinul Muncii, cl.I (1948), Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1956), Ordinul Steaua Republicii Populare Române cl.III (1959), fiind numit Maestru Emerit al Artei (1956) și Artist al Poporului (1964) pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice.

Biografie ilustrată: Ciucurencu Alexandru [Artindex]

1905 – S-a născut Sebastian Popovici

27 septembrie 1905, Știubeni, Botoșani – 5 octombrie 1974, București

Poet, prozator și traducător. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din Iași în 1931. A obținut titlul de Doctor în Psihologie-Pedagogie în 1940 la Facultatea de Filosofie și Litere din Cernăuți. A fost profesor, la Liceul Militar și Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți, la Liceul „Mihai Viteazul” din București, director al Casei Școalelor și a Culturii Poporului, profesor la școli din Buftea și București. A debutat la Calenadrul (1933) și a colaborat la: Vremea, Universul literar, Sfarmă-Piatră, Însemnări ieșene, Orizont, Viața Basarabiei, Convorbiri literare etc. A debutat editorial cu volumul de poezii Din ploile orașului meu (1938), urmat de două plachete: Dumnezeu la mine-n casă și Iarba fiarelor. A scris și proză: Vătaful Neculai. A ținut conferințe sau a publicat materiale pe teme de pedagogie, a dramatizat povestiri de Cezar Petrescu, a lăsat în manuscris diverse schițe și piese de teatru scurt, a tradus din Alexei Tolstoi, N. Rakovskaia.

1906 – Federația Societăților de Gimnastică din România (FGSR)

Federația s-a constituit, în mod provizoriu, încă din 8/21 noiembrie 1905. În perioada 11/24–12/25 septembrie 1906, a avut loc la București Congresul Societăților de Gimnastică. A fost momentul care a condus la înființarea, la 14/27 septembrie 1906, a Federației Române de Gimnastică, primul organism central care a îndrumat și coordonat activitatea societăților de gimnastică din întreaga țară. La înființare, FSGR reunea 18 societăți de gimnastică, la care ulterior s-au mai adăugat și altele. Inițiatorul și animatorul Federației a fost profesorul D. Ionescu, care a reușit să atragă în Comitetul de conducere o serie de personalități ale vremii, dintre care: generalul Petre Năsturel (președinte), ministrul învățământului Spiru Haret (vice-președinte) și lt. col. Th. Petrescu (vice-președinte).

1909 – Inaugurarea oficială a Portului Constanța

Primele amenajări datează din anii 1857–1860, iar finalizarea lucrărilor a fost condusă de inginerul Anghel Saligny. Portul avea un dig de larg, de 1.377 m lungime, un dig de Sud (1.497 m), cu farul roșu, danele de încărcare, mii de metri de cheiuri, silozuri, cale ferată etc. Suprafața platformei portuare era de 119 ha. La inaugurare a participat familia regală, miniștri, autorități locali și Anghel Saligny, inginerul care, timp de 10 ani a lucrat la construcția și modernizarea Portului Constanța. În opinia Regelui Carol I,  portul Constanța „va deveni unul din cele mai însemnate ale Orientului și un izvor de bogăție pentru țara întreagă„.

În timpul celui de-al doilea război mondial, a fost port militar, fiind lovit de aviația sovietică în peste 120 de raiduri și ocupat de sovietici în 1944, flota militară și cea comercială fiind confiscate. În 1961 au început lucrări de extindere a portului, construcții la digul de larg, platforme, cheiuri și dane.

1910 – Prima misiune militară din istoria aeronauticii românești

După zborul istoric din 4/17 iunie 1910 al lui Aurel Vlaicu, Principele moștenitor Ferdinand https://www.bunicutavirtuala.com/ferdinand-i-al-romaniei/, impresionat de performanța inginerului român, l-a felicitat și i-a lansat invitația de a zbura în timpul manevrelor militare din toamna aceluiași an, la Slatina.Operațiunile de pregătire militară au avut ca obiectiv forțarea și apărarea râului Olt. Aurel Vlaicu și-a transportat aeroplanul de la București la Slatina, pe calea ferată, a montat și pregătit aparatul de zbor pe câmpul din apropierea Gării Slatina.

La 14/27 septembrie, ora 05:00 dimineața, Aurel Vlaicu a primit de la Regele Carol I un ordin de operații cu misiunea transportării sale pe calea aerului, la comandamentul de la Piatra-Olt. „Vlaicu a decolat pe un vânt puternic, a zburat circa 15 kilometri, la altitudinea de 500 metri, și a aterizat pe o miriște de lângă localitatea Piatra-Olt. În prezența prințului Carol, a principilor Frederik-Victor și Francisc Joseph de Hohenzollern, a lui Ion I.C Brătianu, primul-ministru de atunci, a generalului Grigore Crăiniceanu – ministrul de război, Vlaicu a înmânat prințului moștenitor primul mesaj oficial transmis pe calea aerului din țara noastră. Putem spune, deci, că prima misiune militară aviatică din România s-a desfășurat pe ruta Slatina–Piatra Olt” [Directorul Muzeului Județean Olt, Laurențiu Guțică]. Prin această premieră aeronautică, țara noastră a devenit al doilea stat din lume, după Franța (august 1910), care a folosit avionul în scop militar. Aparatul cu carea zburat Aurel Vlaicu în toamna anului 1910 de la Slatina, la Piatra-Olt, a devenit primul avion militar din dotarea armatei române.

1917 – A apărut la București cotidianul Scena

Ziar zilnic de teatru, muzică, literatură, artă și sport, sub conducerea lui A. De Hertz. Redactori: George Coșbuc, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Gala Galaction, Al. Davilla, M. Sadoveanu și Camil Petrescu. Ultima ediție a apărut la 11 noiembrie 1918.

1918 – S-a născut Virginia Duțescu

Blanșea Virgilia Duțescu; 27 septembrie 1918, Petreștii de Sus/Târgu Cărbunești – 5 mai 1970

Aviatoare, cea de a zecea brevetată și prima femeie instructor de zbor cu motor din România. În copilărie a fost atrasă de teatru, astfel că după terminarea liceului a urmat cursurile Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din București (1924–1926), iar după absolvire a făcut parte din trupa lui Mihai Fotino și Ion Iancovescu, un deschizător de drumuri în ale teatrului în Bucureștiul regal. Pasiunea pentru zbor a venit deodată, în vara anului 1936, când a zburat cu un avion avându-l la manșă pe unul din cei mai titrați aviatori ai României, Alexandru Papană. S-a înscris la Școala de aviație „Mircea Cantacuzino”, având instructor de zbor pe Constantin – Coty Abeles, cu care se va căsători în anul 1939. După obținerea brevetului de pilot cu numărul 10 și pe cel superior de pilot de turism,, s-a dedicat acrobației aeriene, fiind prima femeie din România care a urmat un astfel de program de pregătire și tot prima femeie din România instructor de pilotaj, la Școala de pilotaj de la Strejnic (1939–1941). S-a antrenat pentru mitinguri aeriene, care se organizau periodic în epocă, pe tot întinsul țării. Prima sa participare la o asemenea manifestație a avut loc în septembrie 1937, la Sfântul Gheorghe, participând apoi la mitingurile aviatice de la Cernăuți, Brăila și Chișinău. Era, la vremea respectivă, singura aviatoare capabilă să efectueze zbor pe spate. În 1939 a avut loc prima concentrare pentru manevrele militare, la care a participat ca viitor pilot sanitar, fiind mobilizată, în 1941, în Escadrila Albă, în care a activat până la 1 septembrie 1941, când a demisionat din motive medicale. Unitatea de aviație a desfășurat operațiuni în Basarabia și Odesa, de unde au reușit să evacueze pe calea aerului peste cinci mii de răniți, soldați români și germani. A fost decorată cu Virtutea Aeronautică de Pace și Virtutea Aeronautică de Război cu spade, clasa Crucea de Aur, cea mai înaltă distincție a aeronauticii românești. După război, în 1948, a fost arestată, condamnată la trei ani de închisoare și închisă la Mislea deoarece soțul ei, căpitanul aviator Coty Abeles, de care era despărțită, dar nu și divorțată, fugise cu un avion în Turcia, precum și pentru faptul că încercase să contacteze rezistența armată anti-comunistă din munți. A fost eliberată în 1954, însă supravegherea Securității a continuat până în 1959. S-a stins din viață singură și uitată de toți.

1919 – S-a format Guvernul Arthur Văitoianu

Consiliu de miniștri de uniune națională, prezidat de generalul Arthur Văitoianu, care a guvernat în perioada 27 septembrie 1919–28 noiembrie 1919.

Principala sa misiune consta în organizarea primelor alegeri parlamentare pe baza votului universal din istoria României întregite.

1919 – S-a înființat Societatea corală Cântarea României

A fost înființată prin strădania lui Marcel Botez, care a fost și primul dirijor al corului.

1923 – S-a născut Emil Căpraru

27 septembrie 1923, Mihăița, Dolj – 17 ianuarie 2018, Câmpina

Medic pediatru și puericultor. A absolvit Facultatea de Medicină Umană din București în 1949 și, devenit rezident și asistent la Catedra de Pediatrie. A participat la mișcările studențești anticomuniste din 1956. A fost dat afară din învățământ și numit medic pediatru la Spitalul de Copii 23 August, fiind permanent filat de Securitate. A fost arestat în 1958. În acel moment era căsătorit cu Herta, încă studentă la Facultatea de Medicină, și aveau un copil de un an. A fost dus la Uranus, unde a stat luni de zile în anchete și torturi fizice și psihice cumplite. A trecut prin închisorile Jilava, Aiud și Malmaison București, Salcia, după un număr de 113 anchete, fiind condamnat la douăzeci de ani de muncă silnică pentru „crimă de uneltire împotriva ordinii sociale”. A fost coleg de celulă cu Constantin Noica și, povestea mai târziu cum, la îndemnul acestuia, deținuții organizau lecții în penitenciar. Lui i-a revenit misiunea de a ține ore de istorie și geografie, pentru că în cameră mai erau trei medici, iar aceștia primiseră biologia, nutriția și chimia. Soția a fost exmatriculată din facultate; nu a știut nimic de soțul său, până în 1964, când au fost eliberați deținuții politici. A fost reangajat la Spitalul de Copii 23 August unde a lucrat timp de 22 de ani, până la pensionare. A rămas în permanență în atenția Securității. În 1974, soții Herta și Emil Căpraru au publicat la Editura Medicală, volumul Mama și copilul, care a avut un mare succes încă de la prima ediție. A fost tipărit în șase ediții și sute de mii de exemplare; tradus în limba rusă, a avut mai multe ediții și în URSS.

1927 – S-a născut Mircea Anghelescu

27 septembrie 1927, Fetești, Ialomița – decembrie 1989, București

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1953 și a fost actor la Teatrul „Nottara”, unde a jucat în spectacole ca Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, Othello de W. Shakespeare (Iago), Omul cu o floare de Luigi Pirandello etc. A participat la spectacole de teatru radiofonic: Ultimul duel de Fred Firea, Serenada de G.B. Shaw, O zi mai lungă decât Veacul de Cinghiz Aitmatov, Moș Goriot de Honoré de Balzac, Micuțele păsărele de Eugene Labiche, Mănăstirea din Parma de Stendhal, Măsură pentru măsură de W. Shakespeare, Anna Karenina de Lev Tolstoi, Adio, arme de Ernest Hemingway etc.; a jucat în adaptarea pentru televiziune a spectacolului Suflete tari de Camil Petrescu, alături de Valeria Seciu. A debutat în cinematografie în coproducția Kampf um Rom / Lupta pentru Roma (1968), urmat de numeroase roluri în: Surorile Boga, Cireșarii (serial TV), Ultimul cartuș, Stejar – extremă urgență, Un comisar acuză, Aventurile lui Babușcă, Zidul, Războiul independenței, Revanșa, Inspectorul broaștelor, Burebista, Orgolii, Faleze de nisip, Ca-n filme, Lacrima cerului, Începutul adevărului (Oglinda) etc.

Războiul Independenței (1977) ep. 2 Trecerea Dunării • Regia Doru Năstase. Cu: Amza Pellea, Mircea Albulescu, George Constantin, Sergiu Nicolaescu, Mircea Anghelescu [Țarul Alexandru al II-lea], Sebastian Papaiani etc.

1933 – S-a născut Grigore Hagiu

27 septembrie 1933, Târgu Bujor – 1 februarie 1985, București

Poet din generația antiproletcultistă a resurecției și paradoxismului. Liceean fiind, a debutat în anul 1950, cu poeme în spiritul epocii proletcultiste, în revista Tînărul scriitor. Între 1952–1954 a urmat cursurile Institutului de Cinematografie din București, cursuri abandonate, spre a se înscrie, în 1955, la Facultatea de Filologie, Universitatea din București. A fost redactor la diferite ziare și reviste: Drum nou, Luceafărul etc. A debutat editorial cu Autoportret în august (1962), fiind autorul volumelor: Sfera gânditoare, Nostalgica triadă, Spațiile somnului, Miazănoaptea miresmelor, Zenit de anotimpuri, Descântece de gravitație, Sonete, Alte sonete. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1967) și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1968).

1934 – S-a născut Ilarie Hinoveanu

27 septembrie 1934, Vânjuleț, Mehedinți – 24 octombrie 2013, Craiova

Poet și jurnalist cultural. A absolvit Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic din București în 1957. A fost inginer la Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor din București, la Centrul de Metrologie din Craiova și la Uzina Constructoare de Mașini Agricole din Craiova. În 1964 a intrat în presa literară craioveană, secretar general de redacție, apoi redactor-șef adjunct la revista Ramuri, director al Editurii Scrisul Românesc și redactor-șef al Editurii Literatorul. În 1978, alături de Marin Sorescu, a înființat Asociația din Craiova a Uniunii Scriitorilor din România, activând ca secretar al acesteia, membru fondator al Ligii Culturale Oltene și al Fundației Scrisul Românesc, membru în redacțiile revistelor Meridian și Lamura și secretar general de redacție la revista Mozaicul. A debutat în revista Luceafărul în 1958 cu un ciclu de poezii despre Oltenia. A colaborat la România literară, Flacăra, Familia, Tribuna, Argeș, Convorbiri literare etc. Debutul editorial a avut loc în 1960 cu volumul de versuri Cântec tânăr (1960). A publicat apoi cărți de poezii: Vânt de vis, Călăreț stingher, Constelații de lut, Bolta cuvintelor, Vise rebele, Terori sfidate; o carte de interviuri: Convorbiri cu… și cărți de eseuri: Comoara de la Ostroveni și „brâncușii” Craiovei, Din lumea umbrelor etc. A primit premiul Fundației Scrisul Românesc, Premiul Uniunii Scriitorilor Români, filiala Craiova (1977, 1984), Premiul „Marin Sorescu” al Academiei Române (2003) și Medalia Meritul Cultural cl.III (2004).

1936 – S-a născut Constantin Drăgănescu

27 septembrie 1936, Constanța – 26 martie 2020, Copăcelu, Râmnicu Vâlcea

Actor de teatru și film. A absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1961, secția Actorie, clasa George Dem Loghin. A avut o carieră de peste patruzeci de ani; și-a început cariera artistică pe scenele teatrelor din Constanța și Piatra Neamț pentru ca, puțin mai târziu să se angajeze la Teatrul „Bulandra”. Prima prezență pe marele ecran, a fost un mic rol în filmul lui Manole Marcus, Puterea și adevărul, din filmografia lui nelipsind, pe lângă producțiile de cinema, filme de televiziune și scurtmetraje. Alte câteva dintre numeroasele filme în care a jucat: Actorul și sălbaticii, Am fost șaisprezece, Glissando, Șobolanii roșii, Balanța, Cel mai iubit dintre pământeni, Asfalt Tango, Omul zilei, Marfa și banii, Filantropica, Milionari de weekend, Le tramway d’Andréa, California Dreamin’ (nesfârșit), Medalia de onoare, Le concert / Concertul, Las fierbinți (serial TV), Câinele Japonez, Coborâm la prima etc.

Milionari de weekend (2004) • Regia Cătălin Saizescu. Cu: Tudor Chirilă, Maria Dinulescu, Andi Vasluianu, Mihai Bendeac, George Alexandru, Constantin Drăgănescu [nea Alecu], Bogdan Uritescu, Magda Catone

1939 – S-a născut Constantin Bușe

27 septembrie 1939, Bibești, Gorj – 15 decembrie 2019

Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie de la Universitatea București (1962), s-a specializat la Sorbona, Paris (1969), a urmat un stagiu de informare-documentare la Universitatea Liberă, Bruxelles (1992). A obținut titlul de Doctor în Istorie al Universității București, cu teza Comerțul exterior prin Galați sub regimul de port franc (1837–1883) în 1971. A urmat o carieră didactică la Facultatea de Istorie a Universității București: preparator, asistent, lector, profesor, prorector al Universității. A fost director al revistei Euro–Atlantic Studies. A publicat circa 150 de lucrări științifice; monografii: Mănăstirea Sinaia, Mihail Kogălniceanu, Relații internaționale în perioada interbelică, De la Bolivar la Cardenas, Diplomație în vreme de război (de la Carta Atlanticului la Carta ONU); studii: The First American Consuls in Romania, Revue roumaine d’études internationales, The Regime of American Domination in Haiti. The National Liberation Movement, La structure démographique, sociale et économique des ports danubiens de Braila et Galatzi au milieu du XIX-ème siècle, Les villes roumaines – foyers culturels du sud-est européen au XVII-ème siècle, Die Romanische Stadteherde der Kultur, în Rumänien Blatter der Geschichte, XIV.

1945 – S-a născut Vasile Tărâțeanu

27 septembrie 1945, Sinăuții de Jos, Adâncata, Cernăuți, RSS Ucraineană, URSS – 8 august 2022, Cernăuți, Ucraina

Poet, jurnalist român din Ucraina, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova şi al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iaşi, membru de onoare al Academiei Române. În anul 1972 a absolvit cursurile Facultății de Litere de la Universitatea din Cernăuți, a lucrat ca redactor la ziarul Zorile Bucovinei apoi la Postul de Radio Kiev. Alături de alți scriitori români din Cernăuți a fondat Societatea pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”. A fost director al Centrului Cultural „Eudoxiu Hurmuzachi” și președinte al Fundației culturale Casa Limbii Române din Cernăuți, redactor-șef (sau director-fondator și editor) al gazetelor românești din Ucraina–Cernăuți: Plai românesc, Arcașul, Curierul de Cernăuți, Junimea etc. A debutat editorial, în 1981, cu volumul Harpele ploii, urmat de: Dreptul la neliniște, Teama de înstrăinare, Litanii din Țara de Sus, Și ne izbăvește pre noi, Ochean cu cioburi sângerânde, Infern personal, Crucificat pe harta țării, Orizonturi decapitate, Cimitir ambulant etc. A fost membru corespondent al Academiei Americano-Române de Ştiinţe şi Arte.

1947 – S-a născut Teodor Negoiță

27 septembrie 1947, Sascut, Bacău – 23 martie 2011, București

Cercetător și explorator, liderul cercetării polare românești, primul român care a atins Polul Nord (1995). S-a născut într-o familie de învătători. Având acasă o bibliotecă cu foarte multe cărți vechi de călătorii, a devenit pasionat de geografie și mai ales de descrierile unor expediții în zonele cele mai dificile de pe glob. A urmat Facultatea de Chimie Industrială de la Iași, în perioada facultății frecventând și cursuri la Facultatea de Geografie, de Istorie sau de Folclor. A obținut Doctoratul în Științe Chimice. A fost inginer chimist la o fabrică din Iași, la un Institut de proiectare și cercetare din București. S-a axat apoi pe un domeniu care îl fascina de copil, speologia. S-a implicat în organizarea mai multor expediții românești, în zonele înghețate din apropiere de Polul Nord: Groenlanda, nordul extrem al Canadei, arhipelagul Spitsbergen (Svalbard). În Groenlanda și Spitsbergen a călătorit de unul singur, parcurgând pe schiuri în jur de 300 de kilometri prin pustiurile înghețate. Voia să ajungă la Polul Nord, pentru a reuși s-a antrenat mai bine de un an. A învățat cum să reziste la temperaturi de –45^oC și să tragă după el o sanie de 100 kg. La 21 aprilie 1995, ora 6.00, ora Bucureștiului, a devenit primul român care a atins Polul Nord, în cadrul unei expediții ruse de cercetare. Performanța lui a plasat România pe locul 11 în lume la capitolul cetățeni care au ajuns la Polul Nord. A format mai multe echipe de cercetători din domenii diferite, acestea fiind primele echipe românești care au activat în exteriorul țării: geografi, geologi, ingineri, medici, biologi etc. În anul 2006 a pus bazele primei și singurei stații de cercetări polare românești în Antarctica, Law-Racoviță, care, după moartea sa, poartă și numele său, Stația Law-Racoviță-Negoiță.

1950 – S-a născut Ion Crăciunescu

27 septembrie 1950, Craiova

Fost fotbalist, fost arbitru de fotbal, de profesie economist, om de afaceri. A început cariera de fotbalist în 1960 la echipa Chimia Râmnicu Vâlcea, apoi a jucat la echipa de tineret la Universitatea Craiova. Din 1975 a abandonat cariera de fotbalist în favoarea celei de arbitru. Începând cu anul 1978 a arbitrat în divizia C, în următorul an, în diviza B, iar din 1981 a fost arbitru al diviziei A. Din anul 1984 a fost și arbitru internațional FIFA. În întreaga sa carieră a arbitrat peste 200 de jocuri în fotbalul intern, peste 80 de meciuri internaționale, dintre care: Campionatul European de tineret din 1988, finala Campionatului European de juniori din 1992, Seminfinala Cupei Intercontinentale din 1995, în același an conducând la centru și finala Cupei Campionilor Europeni, Ajax Amsterdam–AC Milan. S-a retras din arbitraj în anul 1996. A fost președintele clubului Universitatea Craiova, specialist al firmei International Sport Management, observator federal și observator FIFA, având și diverse atribuții în Comisia Centrală de Arbitri. A fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III (2008). Este invitat permanent în emisiunea fotbalistică Recursul Etapei la GSP TV, moderată de Ovidiu Ioanițoaia. Este președinte executiv al echipei Chindia Târgoviște, președintele Comisiei Centrale a Arbitrilor și membru al Grupului de observatori UEFA.

1950 – S-a născut Adrian Porumboiu

27 septembrie 1950, Buzău

Arbitru, observator federal, fotbalist retras din activitate, economist, om de afaceri, fost finanțator al echipei FC Vaslui. Ca fotbalist a jucat la echipa de juniori și tineret a FC Argeș Pitești și în echipa mare Viitorul Vaslui. În 1976 s-a retras din activitaea de fotbalist, pentru cariera de arbitru – în 1980 în divizia C, în 1982 în diviza B, iar din 1984, în divizia A. În anul 1986 a devenit arbitru internațional FIFA; a condus la centru două partide de fotbal la două turnee finale ale Campionatului european de juniori. A renunțat la arbitraj în 1997, a condus Comisia de disciplină și judecată a arbitrilor din FRF, iar 1999 a păstrat doar funcția de observator federal. A fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III (2008). În prezent este om de afaceri.

1952 – Raionarea administrativ-economică a României

Prin Decretul nr. 331/27 septembrie 1952 privind modificarea Legii nr. 5/7 septembrie 1950 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Romîne, prin comasare, numărul de regiuni a fost redus la 18: Arad, Bacău, Baia Mare, Bârlad, București, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Hunedoara, Iași, Oradea, Pitești, Ploiești, Stalin (Brașov), Suceava, Timișoara și, pentru prima dată după unire, a apărut o entitate administrativă creată pe criterii etnice, Regiunea Autonomă Maghiară.

1952 – S-a născut Dumitru Prunariu

27 septembrie 1952, Orașul Stalin/Brașov

Inginer aeronautic, primul cosmonaut român, membru de onoare (din 2011) al Academiei Romane. Pasiunea lui pentru zbor s-a manifestat încă din copilărie, și-a început calea spre stele de la cercul de aeromodelism de la Casa pionierilor din Brașov; la 17 ani a câștigat premiul republican la Concursul de creații tehnice Minitehnicus. A absolvit Facultatea de Inginerie Aerospațială din cadrul Universității Politehnica din București în 1976 cu specializarea inginerie aeronautică, a lucrat ca inginer stagiar la Întreprinderea de Construcții Aeronautice (IAR) din Ghimbav. A participat la misiunea Soiuz 40 din cadrul programului spațial Intercosmos și a petrecut în spațiu 7 zile, 20 de ore și 42 de minute. A fost pe rând ofițer inginer în cadrul Comandamentului Aviației Militare, șef al Aviației civile române, președinte al Agenției Spațiale Române, ambasador al României în Federația Rusă, președinte al Comitetului ONU pentru Explorarea Pașnică a Spatiului Extra-atmosferic (UN COPUOS), președinte al Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic (ASE), vice-presedinte al Comitetului de Relații Internaționale al Agenției Spațiale Europene (ESA). În prezent are gradul de general-maior în rezervă.

Dumitru Prunariu, despre culisele zborului în spațiul cosmic din 14 mai 1981

1958 – S-a născut Marin Barbu

27 septembrie 1958, București

Fost fotbalist care a jucat în postul de mijlocaș și antrenor de fotbal. În cariera de fotbalist, a cunoscut consacrarea la Steaua București și FCM Brașov. A antrenat, printre altele, echipele Precizia Săcele, FC Brașov, Poli Iași, Juventus București, Ceahlăul Piatra Neamț, Petrolul Ploiești, UTA Arad, Astra Giurgiu, Rapid CFR Suceava etc. Cu Marin Barbu antrenor, FC Precizia Săcele a promovat în Liga a 2-a. Din 2019 este antrenor la Sepsi Sfântu Gheorghe. Este poreclit Magiun, supranume primit încă de la juniori, de la antrenorul Gică Săndulescu, care îi spunea: „Parcă ai magiun pe ghete, așa se lipește mingea!”.

1962 – S-a înființat Universitatea din Timișoara

În 1944 s-a înființat Universitatea de Vest din Timișoara, cu facultăți de Drept, Litere și Filosofie, Științe, Medicină Umană, Medicină Veterinară, Farmacie și Teologie.

A fost transformată în Institut Pedagogic în 1948. Prin HCM nr. 999/27 septembrie 1962 cu privire la transformarea în Universitate a Institutului Pedagogic de 5 ani din Timișoara, a primit denumirea Universitatea din Timișoara. În 1990 a revenit la denumirea sa inițială.

1962 – Grațiere a deținuților politici

Prin Decretul nr. 772/27 septembrie 1962 de grațiere și amnistie se estimează că s-au făcut 1.462 grațieri. Toate aceste măsuri au fost luate la presiunea organismelor internaționale.

1969 – S-a născut Bogdan Suceavă

27 septembrie 1969, Curtea de Argeș

Matematician, romancier și publicist contemporan. A studiat Matematica la Universitatea din București și la Michigan State University, unde și-a dat Doctoratul în Matematică în 2002. În prezent, este profesor la California State University, din Fullerton, California. Din volumele publicate: Teama de amurg, Legende și eresuri, Năluci și portrete, Bunicul s-a întors la franceză, Venea din timpul diez, Bătălii și mesagii, Distanțe, demoni, aventuri, Vincent nemuritorul, Noaptea când cineva a murit pentru tine, Scrisori de la Polul Est, Republica.

1971 – S-a născut Alexandru Szentmiklosi

27 septembrie 1971, Timișoara – 12 ianuarie 2019, Timișoara

Arheolog specializat în Epoca bronzului. A studiat la Facultatea de Litere, Filosofie și Istorie a Universității de Vest din Timișoara (1991–1996). A devenit Doctor în Istorie cu teza Elemente de habitat din epoca bronzului târziu în zona Banatului (2009). A lucrat la Muzeului Banatului Timișoara, fiind pe rând muzeograf-arheolog, muzeograf, cercetător științific, șeful secției de Arheologie, apoi lector asociat la Universitatea de Vest. A făcut cercetări pe șantierele Divici Grad, Cornești (a pus pe harta descoperirilor arheologice localitatea și cetatea Cornești, contemporană cu perioada Războiului Troian), Remetea Mare, Timișoara, Cugir, Gătaia, Foeni, Sânandrei, Parța, Liubcova (cercetări arheologice subacvatice), Voiteni, Cruceni, Susani, Peciu Nou, Dumbrăvița, Deta, Giroc, Uivar, Lugoj, Pecica. A participat la campanii de cercetare în afara teritoriului României, la: Hódmezővásárhely–Gorzsa și Parcul Național Ópusztaszer (Móra Ferenc Múzeum, Szeged, Ungaria), Aurisinia–Grotta dell Edera (cercetări arheologice internaționale Università Ca’ Foscari – Berkeley University, Italia), Laghetto del Frassine, Mantova (cercetări arheologice subacvatice Metamauco Sub Padova, Italia), Bartholomäberg–Gafluna Tal, Austria (Johann Wolfgang Goethe Universität, Frankfurt am Main). A fost membru în Comisia Națională de Arheologie, membru în colectivul de redacție de la revista Banatica (Muzeul Banatului Montan Reșița) etc.

1972 – A încetat din viață Maria Lătărețu (7 noiembrie 1911 – 27 septembrie 1972)

Cântăreață de etnie romă care a interpretat muzică lăutărească și populară, supranumită pe rând: Privighetoarea Gorjului, Crăiasa cântecului românesc, Prințesa cântecului popular românesc sau Ella Fitzgerald a României.

1972 – A încetat din viață Aurelia Fătu-Răduțu (Aurelia Făt; 12 iunie 1929 – 27 septembrie 1972ești)

Interpretă a cântecelor populare bănățene; a cântat cu Orchestra „Barbu Lăutaru”, la Teatrul „Constantin Tănase”, la Ansamblul Ciocârlia.

1975 – S-a inaugurat Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui

Înființat încă din 18 octombrie 1974 ca instituție muzeală cu profil mixt de istorie și etnografie, Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” a avut deschiderea oficială în 27 septembrie 1975.

Este structurat pe mai multe secții: Arheologie și Istorie Veche, Arheologie și Istorie medievală, Istorie Modernă și Contemporană, Memorialistică–Personalități, Tezaur–Numismatică–Medalistică, Etnografie și Artă Populară și Artă Contemporană Românească. Pe lângă activitatea de cercetare, expunere, prezentare, restaurare și conservare a istoriei, se numără și activitățile de promovare și colaborare.

1978 – S-a născut Mihaela Ursuleasa

27 septembrie 1978, Brașov – 2 august 2012, Viena, Austria

Pianistă. Tatăl său cânta jazz la pian, iar mama sa era cântăreață. La 5 ani a început să cânte la pian, cerându-i ajutorul tatălui său pentru a descifra un cântecel, Păpușa bolnavă, de Ceaikovski. La vârsta de 13 ani, a primit o bursă de studii la Viena oferită de celebrul dirijor Claudio Abbado după ce câștigase locul al doilea la un concurs de pian din Senigallia, Italia. La sfatul lui Abbado, a renunțat temporar la concerte și s-a concentrat asupra educației sale muzicale. Rezultatul a fost că în 1995 a câștigat Concursul Internațional de Pian „Clara Haskil”.

A studiat opt ani la Conservatorul din Viena pe care l-a absolvit în 1999 cum laude, obținând diploma de specializare în arta concertului, sub îndrumarea profesorului Heinz Medjimorec. S-a stabilit la Viena. Din păcate, a decedat prematur, în urma unui atac cerebral, la 33 de ani. A fost distinsă post-mortem cu Ordinul Național Serviciu Credincios în grad de Ofițer.

Ludwig van Beethoven – Concertul pentru pian nr. 5 în Mi bemol major • Orchestra de Cameră din Lausanne, Dirijor: Jesus Lopez-Cobos, Pian: Mihaela Ursuleasa

1984 – S-a născut Daniela Crap

27 septembrie 1984, Bacău

Handbalistă care joacă pe postul de inter stânga. A jucat pentru Silcotub Zalău (a câștigat Cupa României, 2003 și Campionatul României – 2001, 2004, 2005), HC Zalău, U Jolidon Cluj, SCM Craiova, CSM Ploiești etc., în prezent la CS Măgura Cisnădie. A fost componentă a echipei naționale a României care a obținut locul 5 la Campionatul European de Handbal Feminin din 2008. În total, a jucat pentru selecționata de senioare a României în 35 de meciuri, în care a înscris 50 de goluri. A fost declarată cea mai bună marcatoare a Ligii Naționale în 2006.

1987 – S-a născut Cristian Ciocan

27 septembrie 1987, Galați

Boxer român, stabilit în Germania, numit de germani Hammer. Este în activitate din anul 2008, având 33 de meciuri în boxul profesionist – 26 de vitorii, din care 16 prin knockout și 7 înfrângeri, din care 7 prin knockout. În 2018 a câștigat titlul World Boxing Organisation European la categoria Heavyweight și în 2012, centura German International la categoria Heavyweight.

1989 – S-a născut Măriuca Verdeș

27 septembrie 1989, Desești, Maramureș

Interpretă de muzică populară și religioasă din Maramureș. La doar patru ani și jumătate a început să cânte în Ansamblul Mara și Ansamblul Mugurelul din Sighetu Marmației. A absolvit Liceul de Artă din Baia Mare și Universitatea Națională de Muzică din București. În 2012 a susținut un concert tradițional de Paști, împreună cu Grigore Leșe în catedrala catolică Sf. Ioan Nepomuk din Suceava. Până în prezent interpreta a lansat trei albume dintre care unul cu muzică populară, unul cu colinde și unul cu pricesne.

Măriuca Verdeș – Așe-i viața omului

1990 – România a ratificat Convenția cu privire la Drepturile Copilului

Convenția, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 20 noiembrie 1989, care a intrat în vigoare la 2 septembrie 1990, a fost ratificată de statul român prin Legea nr. 18/27 septembrie 1990 pentru ratificarea Convenției cu privire la drepturile copilului.

1990 – A încetat din viață Ion Biberi (21 iulie 1904 – 27 septembrie 1990)

Medic psihiatru prozator, eseist și critic literar.

1991 – Congresul Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat

A avut loc la București, între 27–29 septembrie, primul congres de după război al acestei formațiuni politice. A fost adoptat Statutul și Programul și s-a desemnat conducerea. Președinte al partidului a fost ales Corneliu Coposu, prim-vicepreședinte Ion Diaconescu, vicepreședinte Ion Rațiu.

1991 – S-a născut Simona Halep

27 septembrie 1991, Constanța

Jucătoare profesionistă de tenis, care a atins prima poziție în clasamentul mondial WTA, în două rânduri, între 2017 și 2019. A câștigat turneele de Grand Slam de la Roland Garros (2018) și Wimbledon (2019), după alte trei finale de Grand Slam: două la Roland Garros (2014, 2017) și una la Australian Open (2018).

Simona Halep vs Sloane Stephens – Road to the final Roland-Garros 2018

A câștigat de-a lungul carierei alte 20 turnee WTA la simplu (șase în 2013, două în 2014, trei în 2015, trei în 2016, unul în 2017, trei în 2018, unul în 2020), dintre care cele mai importante sunt turneele Premier Mandatory de la Indian Wells și Madrid. A fost desemnată Jucătoarea Anului 2018 de WTA, de asemeni și Cea Mai Populară Jucătoare în 2014 și respectiv 2015 dar și Favorita Fanilor la simplu în 2017–2018. În 7 aprilie 2022 Simona Halep a anunțat că va fi antrenată de Patrick Mouratoglou⁠, a urmat testul de dopaj pozitiv și, după o lungă „deliberare”, suspendarea pentru 4 ani.

Simona Halep vs Serena Williams – Wimbledon 2019 Final

1992 – Uniunea Generală a Industriașilor din România (UGIR) și-a reluat activitatea

La 23 martie 1891 un grup de industriași din București a pus bazele Asociației Industria, în scopul încurajării și protejării industriei naționale, iar la 27 ianuarie 1903, Asociația Industria a luat denumirea de Uniunea Generală a Industriașilor din România, UGIR și, odată cu dezvoltarea sectorului industrial, și-a mărit aportul la dezvoltarea economică a țării, impunând prin politica sa numeroase măsuri legislative și administrative favorabile consolidării industriei României. Începând cu 1924, UGIR a devenit membru fondator al Organizației Internaționale a Muncii de la Geneva. În anul 1948, printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniștri, UGIR a fost desființată, iar membrii Uniunii au fost supuși la numeroase persecuții și privațiuni, unii dintre ei fiind chiar suprimați. Pe fondul schimbărilor intervenite în 1991 în viața social-politică din România și revenirii la o economie de piață liberă, necesitatea organizării apolitice și pe criterii profesionale a agenților economici a dus la reluarea activității UGIR începând cu 27 septembrie 1992, când a recăpătat personalitate juridică.

1992 – Alegeri prezidențiale

Primul tur al alegerilor prezidențiale a avut loc pe 27 septembrie 1992, iar turul doi pe 11 octombrie. În primul tur, din 16.380.663 de alegători înregistrați s-au exprimat 12.496.430 (76,29%), dintre care numai 11.908.015 au fost validate, dintre care 5.633.456 (47,34%) pentru Ion Iliescu (FDSN) și 3.717.006 (31,24%) pentru Emil Constantinescu (CDR).

1994 – S-a născut Denisa Șandru

Denisa Ștefania Dedu; 27 septembrie 1994, Brașov

Handbalistă care joacă pe postul de portar. A jucat, ca junioare, la CSȘ Dinamo Brașov, apoi la seniori, pentru Corona Brașov, Siófok KC (Cupa EHF, 2019), CSM București (Locul 2 în 2014, Locul 3 în 2015 și 2016; Cupa României – Bronz în 2014), în prezent, Rapid București (Locul 1 – 2021, 2022; Locul 2 în 2024). A fost componentă a echipei naționale a României începând de la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 2011, desfășurat în Brazilia. A câștigat, cu echipa, medalia de argint la Campionatul Mondial Universitar: 2016. A fost declarată Cea mai bună handbalistă de naționalitate română care activează în Liga Națională în 2019.

2001 – Guvernul României a adoptat Planul Național de Aderare la NATO

A fost transmis a doua zi la Bruxelles, cu scopul admiterii României la summit-ul de la Praga din 2002; în urma acestui summit, România a fost invitată să adere la Alianța Nord Atlantică; în 2004, România a devenit membră a NATO.

2001 – A încetat din viață Traian Olteanu (18 iunie 1941 – 27 septembrie 2001)

Prozator, dramaturg și publicist; decedat într-un accident rutier, alături de Florin Muscalu și Iustin Panța.

2001 – A încetat din viață Florin Muscalu (3 august 1943 – 27 septembrie 2001)

Poet, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România; decedat într-un accident rutier, alături de Traian Olteanu și Iustin Panța.

2001 – A încetat din viață Iustin Panța (6 noiembrie 1964 – 27 septembrie 2001)

Poet, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori sibieni; a participat la fondarea și conducerea revistei Euphorion; decedat într-un accident rutier, alături de Traian Olteanu și Florin Muscalu.

2016 – A încetat din viață Sebastian Papaiani (25 august 1936 – 27 septembrie 2016)

Actor de comedie de teatru, film, radio și televiziune, decorat cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler.

2018 – A încetat din viață Siminică (Simion Avram; 31 octombrie 1936 – 27 septembrie 2018)

Artist, acrobat și comic de circ, considerat cel mai celebru comic al Circului românesc.

2018 – A încetat din viață Aurel Sasu (21 iulie 1943, Alba Iulia – 27 septembrie 2018)

Critic și istoric literar, eseist, traducător și profesor universitar.

2020 – A încetat din viață Marcel Aciocoiței (15 iunie 1956 – 27 septembrie 2020)

Pictor și grafician; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România; conservator la Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită