28 Martie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Constituțiunea României Mari

 

1415 – Prima mențiune documentară a hotarului dintre Transilvania și Țara Românească

Domnia marelui voievod al Țării Românești Mircea cel Bătrân ne-a lăsat primul document în care este pomenită Vama de la Genune, vechiul nume al localității Câineni și important punct vamal între Țara Românească și Transilvania cu mult înaintea ctitorului Mânăstirii Cozia. Astfel, Mircea cel Bătrân dăruia Mânăstirii Cozia și egumenului Sofronie. Vama de la Genune. Glăsuiește hrisovul marelui Mircea: „[…] Io, Mircea, mare voievod, din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei. A binevoit domnia mea cu a sa bunăvoință, cu inima curată și luminată a domniei mele […] și am dăruit acest preacinstit de față hrisov mânăstirii domniei mele de la Cozia, ca să fac acestui sfânt hram […] Vama de la Genune de ocină și de ohabă, cât va trăi domnia mea și cât va trăi fiul domniei mele, Mihail Voievod, și de nimeni neatins”. Hrisovul a fost scris de diacul Mihail, cel care a scris în slavonă multe documente ale cancelariei lui Mircea cel Bătrân și care aici, pentru întâia oară, s-a intitulat logofăt.

1661 – A încetat din viață Vasile Lupu

Lupu Coci; 1595, Razgrad, Bulgaria – 28 martie1661, Constantinopol, Imperiul Otoman

Domnul Moldovei de două ori: aprilie 1634–13 aprilie 1653; 8 mai 1653–16 iulie 1653. De origine greacă după tatăl său, Nicolai Coci, membru al unei familii influente și bogate din Epir, ajuns agă în Moldova, iar mama de origine română. A fost vornic, ajungând pe tron ca și Matei Basarab în Țara Românească, după răscoala împotriva grecilor nou veniți în țară. A zidit mai multe biserici, dintre care cea mai frumoasă este Sfinții Trei Ierarhi de la Iași, pe lângă care a înființat o școală, Academia Vasiliană și o tipografie unde, mai ales prin zelul Mitropolitului Varlaam, s-au tipărit mai multe cărți bisericești. A rămas în istorie nu prin inițiativele sale de politică externă, desfășurate în umbra Porții, ci prin preluarea funcției imperiale bizantine de protector al lumii ortodoxe și prin bogata sa activitate de ctitor.

1791 – Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae, a fost trimis Curții din Viena

Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae este numele a două memorii înaintate de liderii națiunii române din Transilvania împăratului Leopold al II-lea al Sfântului Imperiu Roman. Primul Supplex a fost trimis în martie 1791 de Ignatie Darabant, episcop greco-catolic de Oradea, Consiliului de Stat din Viena. Cel de al doilea, o versiune mult lărgită și argumentată a primului, a fost înaintat Curții din Viena pe 30 martie 1792 de către Ioan Bob, episcopul greco-catolic de Blaj și de Gherasim Adamovici, episcopul ortodox al Transilvaniei.

Cel dintâi program politic al românilor din Transilvania, produs al celor mai luminate minți ale intelectualității românești, născut în contextul iluminismului care zguduia vechea Europă, Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae a încununat eforturi îndelungate pentru emancipare politică și națională a românilor precum și o serie lungă de memorii și petiții. A formulat sintetic revendicările poporului român și a fost un document programator pentru lupta pentru emancipare națională care urma să aibă loc în secolul al XIX-lea. La redactarea memoriului au participat, direct sau indirect, Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Șincai, Ioan Molnar-Piuariu, Iosif Mehesi de la Cancelaria aulică, Ioan Para, vicarul de Năsăud, Ignatie Darabant, episcop de Oradea și mulți alții. Prima versiune a fost redactată în limba germană, iar forma finală a fost în limba latină. „[…] Națiunea română este cu mult cea mai veche dintre națiunile Transilvaniei din vremea noastră, întrucît este lucru sigur și dovedit, pe temeiul mărturiilor istorice, a asemănării limbii, datinilor și obiceiurilor, că ea își trage originea de la coloniile romane aduse la începutul secolului al doilea de către împăratul Traian, în nenumărate rînduri, în Dacia, cu un număr foarte mare de soldați veterani, ca să apere Provincia. Urmașii lui Traian Augustul au stăpînit Dacia cîteva secole. Sub a lor neîntreruptă stăpînire, în această Provincie a fost răspîndită și credința creștină după ritul bisericii răsăritene prin străduința episcopilor Protogen, Gaudențiu, Niceta și Theotin, mai ales în secolul al IV-lea, după cum ne-o arată această întreagă istorie bisericească. […] Drept aceea, Națiunea română, rugătoare și umilă, vine la tronul Majestății Voastre, și, cu venerația și supunerea cuvenită, se roagă și cere următoarele: […] Ca numirile odioase și pline de ocară: tolerați, admiși, nesocotiți între Stări și altele de acest fel […] acum să fie cu totul îndepărtate, revocate și desființate în chip public, ca nedemne și nedrepte, și astfel, prin îndurarea Majestății Voastre Preasacre, națiunea română să fie repusă în folosința tuturor drepturilor civile și regnicolare. […] În comitate, scaune, districte și comunități orășenești, cu ocazia alegerii slujbașilor și a deputaților în Dietă, de asemenea când se întâmplă numiri noi sau înaintări în slujbe la dicasteriile aulice și provinciale, să se procedeze în chip just la punerea în slujba, în număr proporțional, a persoanelor din această națiune. [Semnează:] Mult umilii și în veci credincioșii supuși, Clerul, Nobilimea, Starea militară și cea Orășenească a întregii națiuni române din Transilvania”.

Memoriul a fost sortit eșecului de momentul politic nefavorabil. Revendicările sale presupuneau o revizuire fundamentală a sistemului constituțional al națiunilor politice recunoscute. Dieta din 1790–1791 țintea la restabilirea privilegiilor feudale, românii fiind excluși în continuare de la viața politică, iar împăratul a fost nevoit să cadă de acord cu marea nobilime.

Mai mult: Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae, Cluj, 1791 [Tipărituri vechi românești]; Supplex Libellus Valachorum [Historia]

1848 – Revoluția Română – Petițiunea–proclamațiune de la Iași

La 28 martie/9 aprilie 1848 a avut loc întrunirea comitetului din 16 membri, reprezentanți ai boierimii și burgheziei, format la Adunarea politică de la Hotel Petersburg cu o zi înainte, în casa lui Costache Sturdza pentru întocmirea petiției în care trebuiau înscrise cerințele populare. S-a redactat Petițiunea–proclamațiune, cu 35 de articole, cuprinzînd revendicări social-politice moderate, printre care: asigurarea libertății personale, reorganizarea învățămîntului pe o largă bază națională, desființarea taxei vamale la exportul de cereale, responsabilitatea ministerială, înființarea unei bănci naționale, îmbunătățirea situației țăranilor, desființarea cenzurii, organizarea unei gărzi cetățenești, eliberarea arestaților politici, dizolvarea Adunării Obștești și alcătuirea unei noi adunări, Adevărata reprezentație a nației și altele. A marcat începutul mișcării revoluționare din Moldova.

1863 – S-a născut Livia Maiorescu-Dymsza

28 martie 1863, Iași – 26 august 1946, Câmpulung Muscel

Scriitoare, traducătoare, domnișoară de onoare a Reginei Elisabeta, fiica lui Titu Maiorescu și Clara Kremnitz. Adolescentă fiind, participa, sporadic, la ședințele Junimii bucureștene și copia pentru tipar unele din lucrările ce urmau a fi inserate în paginile revistei Convorbiri literare. Era o celebritate în cercurile intelectuale din România anilor 1880, iar Ion Creangă i-a dedicat lucrarea sa de căpătâi, Amintiri din copilărie. La 24 de ani, supărată pe infidelitatea conjugală a tatălui, a părăsit brusc România și a plecat la Berlin, împreună cu mama sa. În anul 1892 s-a căsătorit cu inginerul polonez Eugeniusz Dymsza, alături de care a străbătut Rusia și alte țări, acolo unde acesta avea lucrări. În 1896, Eugeniusz a cumpărat moșia Ilzenberg unde a construit un conac arătos, în mijlocul unui parc mare cu lac, unde s-a stabilit Livia, împreună cu copiii după moartea soțului.După 1940 s-a întors în România.

1872 – A încetat din viață Ludovic Steege (6 septembrie 1813 – 28 martie 1872)

Medic, jurist, om politic, diplomat; ministru cu diverse portofolii în varii guverne; primul diplomat român acreditat simultan la curțile de la Viena, Berlin și Petersburg.

1874 – A încetat din viață Maria, Principesă de Hohenzollern (Maria von Hohenzollern-Sigmaringen; 27 august/8 septembrie 1870 – 28 martie/9 aprilie 1874)

Unicul copil al Regelui Carol I al României și al soției sale, Regina Elisabeta; prima prințesă de România, fost un copil considerat precoce din punct de vedere intelectual; s-a îmbolnăvit de scarlatină, când o epidemie bântuia capitala; a fost transportată la Castelul Peleș pentru tratament, unde a decedat.

1875 – Primul serviciu românesc de poștă ambulantă

Linia de poștă ambulantă, deschisă la 28 martie/9 aprilie 1875, funcționa pe relația București–Ițcani (Suceava), iar in anul 1876 s-a deschis un nou serviciu, pe relația București-Vârciorova (Caraș-Severin).

1885 – S-a născut Gheorghe Em. Filipescu

28 martie 1885, Botoșani – 25 noiembrie 1937, București

Inginer, specialist în domeniul rezistenței materialelor, statisticii construcțiilor și teoriei elasticității; membru corespondent (din 1936) al Academiei Române. A elaborat metoda coeficienților nedeterminați pentru calculul sistemelor static nedeterminate, cunoscută în literatura de specialitate ca metoda Filipescu.

1888 – S-a născut Alexandru Kirițescu

28 martie 1888, Pitești – 9 aprilie 1961, București

Scriitor interbelic, dramaturg. A urmat cursurile Universității din București. După terminare, a obținut un post de inspector pe lângă Teatrul Național din București. Debutul său în dramaturgie s-a produs când autorul avea numai 22 de ani, cu piesa Învinșii, titlu ironizat de Arghezi, care-l considera de rău augur pentru un debut. A scris multe piese pentru Compania Durstoikir (Durma–Stoicovici–Kirițescu). Cea mai importantă piesă a sa a fost Gaițele; în anii celui de-al doilea război mondial a scris Dictatorul. După 1945 a făcut parte din colectivul de lectură al Teatrului Național din București. A fost o muncă plină de responsabilitate, deoarece montările care s-au făcut au trebuit să țină cont atât de faptul că Teatrul Național a fost grav avariat în august 1944 în urma bombardamentelor, precum și de dorința autorităților de a monta doar operele unor anumiți autori, apreciați de regimul comunist. A scris comedii satirice: Învinșii, Marcel și Marcel, Florentina și evocări istorice: Nunta din Perugia, Borgia, Michelangelo, remarcabile prin conflictul incisiv, varietatea tipologică și valoarea observației sociale și psihologice.

Alexandru Kiritescu – Dictatorul • Șerban Cellea, Tamara Buciuceanu-Botez, Mitică Popescu, Ileana Stana Ionescu, Tora Vasilescu, Rodica Popescu Bitănescu, Adriana Trandafir, Ion Pavlescu, Valentin Teodosiu etc.

1883 – S-a născut Gheorghe Nedioglu

28 martie 1883, Zebil, Tulcea – 18 iunie 1963

Profesor de Limba română și de Limba latină. A absolvit Liceul „Principele Carol” din Tulcea (în prezent, Colegiului Dobrogean „Spiru Haret”), în liceu fiind ales preşedinte al Societăţii de Lectură a Elevilor. A urmat cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti (1901–1905). A fost profesor și director (1919–1939) la Liceul „Gheorghe Șincai” din București. A publicat studii de lingvistică în periodicele Limba română, Cum vorbim, fiind un autor prolific de manuale şcolare, dintre care: Limba română în evoluția ei istorică și literară, Istoria literaturii române vechi, Stilistică şi compoziţie, Genurile literare, Manualul de Limba Română (pentru clasa I, a II-a, liceale), Predicatul verbal etc. În perioada 1904–1923 a fost arhivist paleograf și subdirector la Arhivele Statului, colaborator apropiat a lui Dimitrie Onciul (directorul general al Arhivelor Statului în acea perioadă). Face parte din grupul profesorilor care au predat la Clasa palatină, în care a învățat Regele Mihai. Contribuţia sa la dezvoltarea învăţământului a fost apreciată de Tudor Arghezi, Alexandru Graur, Gheorghe Mihoc.

1895 – S-a născut Ștefan Bârsănescu

28 martie 1895, Viperești, Buzău – 5 noiembrie 1984, Iași

Pedagog și eseist, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române, membru al Asociaților Savanților Celebri din Chicago. A urmat studii universitare la Iași, obținând licența în Drept, în 1919 și apoi în Filosofie, în 1921. A studiat ulterior în Germania, obținând titlul de Doctor în Filosofie cu teza Emil Boutroux, viața, opera și filozofia sa. Cariera sa didactică din Iași a cuprins funcțiile de asistent la Catedra de Psihologie a Universității „Al.I. Cuza”, director al Școlii Normale de băieți „Vasile Lupu”, profesor la Catedra de Pedagogie a aceleiași Universități. Opera sa științifică însumează peste 30 de volume și peste 500 de articole publicate în țară și peste hotare. Concepțiile sale: Educația este un act de cultură, format din trei etape: receptarea valorilor culturale, trăirea acestor valori ale culturii și crearea valorilor culturale, iar actul educativ are un caracter complex și cuprinde: dezvoltarea capacității de receptare, cultivarea aspirației spre idealuri și dezvoltarea capacității de creare a valorilor culturale. Din operele sale: Pedagogia pentru școlile normale, Tehnologia didactică, Pedagogia practică, Schola latina de la Cotnari, Pagini nescrise din istoria culturii românești, Medalioane pentru pedagogia modelelor. Ștefan Bârsănescu a fost și a rămas cel mai remarcabil istoric al educației și pedagogiei.

1903 – S-a născut Nicolae Ciorănescu

28 martie 1903, la București – 2 aprilie 1957

Matematician, membru al Academiei de Științe din România, ales post-mortem (din 2006) membru al Academiei Române. A provenit dintr-o familie care a dat țării intelectuali de calibru. În 1925 a obținut licența în Matematică și Fizico-Chimie, având profesori pe David Emmanuel, Traian Lalescu, Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu. În 1927 a primit diploma de licență în Științe, iar în 1929 titlul de Doctor în Matematică la Sorbona. A fost conferențiar la Catedra de Matematici Generale, profesor de Geometrie analitică, apoi la Catedra de Analiză, la Școala Politehnică din București. În 1944 a fost numit rector al Politehnicii din București și eliminat din cadrele Politehnicii în 1947 de regimul comunist. A fost membru al revistei Gazeta matematică și al Societății Române de Științe. A cultivat cu predilecție analiza matematică clasică, în special teoria ecuațiilor cu derivate parțiale, teoria funcțiilor analitice de variabilă reală și teoria ecuațiilor funcționale, probleme de mecanică teoretică (mecanica sistemelor continue și dinamica punctului material). I se atribuie noțiunea derivată polidimensională.

1903 – S-a născut Alexandru Demetriad

28 martie 1903, Puțeni, Tecuci/Valea Mărului, Galați – 2 aprilie 1983

Pianist clasic. A făcut studii muzicale la Târgu Mureș, între 1922–1924 fiind elevul muzicianului Arpad Laszlo, fost elev, la rândul său, la New York, al compozitorului ceh Dvorak, precum și al lui Richard Chovan. A urmat cursuri la Conservatorul din Paris (1926–1928), având profesor pe Noël Gallon și la Ecole Normale de Musique din Paris cu profesorii Paul Dukas, Lazare-Levy și Alfred Cortot. A urmat în particular cursuri de pian cu Ignacy Paderewski (1933–1936). S-a întors în țară, după terminarea studiilor, în anii 1933/1934, susținând câteva recitaluri până la izbucnirea celui de-al doilea război mondial. În timpul războiului, a fost trimis, împreună cu violonistul Valer Popp, de către organele românești de propagandă culturală, să dea mai multe recitaluri în Germania, la Legnica din Silezia ocupată și Italia (Milano, Roma, Florența, Rapallo, Gorizia). Programul a cuprins lucrări de Bach, Brahms, Schumann, Chopin, Cuteanu, Scărlătescu, Ciortea și Enescu. După 1964 a susținut numeroase recitaluri și concerte în toate orașele țării cuprinse în rețeaua artistică: București, Iași, Botoșani, Oradea, Sibiu, Galați, Brașov, Bacău, Arad, Timișoara, Craiova, Onești. Din păcate, autoritățile comuniste nu i-au permis decât arareori să iasă din țară, și numai în țări comuniste, deși era intens solicitat de cele mai mari filarmonici ale lumii. După pensionare a continuat să susțină concerte și recitaluri până în 1976.

Frederic Chopin – Nocturne, Nr. 13 în Do minor, Op. 48

1905 – S-a născut Ernest Bernea

28 martie 1905, Focșani – 14 noiembrie 1990, București

Sociolog, etnograf și filosof, unul dintre intelectualii de marcă ai perioadei interbelice. În 1926 s-a înscris la Facultatea de Litere, secția Română–Franceză și ulterior și la cea de Filosofie din București (1929), unde contactul cu Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti și Nae Ionescu i-a marcat definitiv anii tinereții. Cu Nae Ionescu a colaborat la Cuvîntul, iar cu Dimitrie Gusti a lucrat în echipele de cercetare etnografică. Între 1930–1933 a primit o bursă pentru studii de specializare în sociologie și istoria religiilor la Paris. A fost secretar al Secției de monografii sociologice la Institutul Social Român și membru al echipelor monografice din cadrul Școlii sociologice românești, întemeiate de Dimitrie Gusti, conferențiar la catedra de Antropogeografie a lui Simion Mehedinți, unde a ținut primul curs de Etnologie din România. În 1935 a fondat, împreună cu Dumitru C. Amzar, Ion Ionică și I. Samarineanu, revista și colecția editorială Rânduiala, care a găzduit semnături importante ale vremii ca Lucian Blaga, Radu Gyr și Haig Acterian. Gruparea de la Rânduiala s-a încadrat în tendințele epocii de a întrupa idealul „tinerei generații”, sprijinind mișcarea legionară. Între 1941–1954 a trecut prin lagărele de la Vaslui și Târgu Jiu, prin închisorile de la Brașov, Poarta Alba și Capul Midia, printr-un domiciliu obligatoriu într-un „sat nou“, popular, din Bărăgan. În 1955, sub acuzațiile de „filosof existențialist“, promotor al mișcărilor „de tip naționalist” și „negare a importanței mișcării muncitorești“ prin accentul pus pe civilizația română sătească, a fost condamnat de Tribunalul Militar București la zece ani de temniță grea. A fost căsătorit cu profesoara Maria Patrichi și împreună au avut un fiu, artistul plastic Horia Bernea și gemenele Ana și Tudora. Din volumele publicate: Riturile, Crist și condiția umană, Preludii (eseuri), Gînd și cîntec (poezii), Îndemn la simplitate. Mărturisiri pentru un Om Nou, Moldovă tristă (poeme în proză), Pași în singurătate (poeme în proză), Timpul la țăranul român, Maramureșul – țară românească, Civilizația română sătească, Poezii populare în lumina etnografiei, Cadre ale gândirii populare românești etc.

1907 – Răscoala țărănească din 1907

Izbucnită la 21 februarie 1907, răscoala a avut o evoluție îndelungată. Toate documentele oficiale au fost distruse, ceea ce s-a aflat e din presa vremii.

Din comunicatul prefectului de Prahova, Stanciu Stănescu, Ministrului de Interne, la 15/28 martie 1907: „Locuitorii, în număr de 300–400, din comuna Sângeru au devastat casele proprietarilor Corlătescu și Băbeanu, au luat țuica din magazie și apoi au dat drumul să curgă; în drumul lor au silit orice sătean întalnit să se asocieze cu dânșii, au bătut rău pe ajutorul de primar și pe secretar, au stricat telefonul și au închis pe jandarmi în primărie”.

Există în arhive o sumedenie de astfel de rapoarte, din care rezultă că răscoala nu s-a extins prin contact de la un județ la altul, din nordul Moldovei spre sud, apoi spre vest către Muntenia și Oltenia ci deodată, dintr-un colț în celălalt al țării. În consecință, în țară s-au răspândit agitatori, cu scop bine stabilit, cu atât mai mult cu cât, la vremea respectivă, nu exista radio, iar majoritatea covârșitoare a țăranilor era analfabetă, deci în imposibilitate de a citi ziare, care de altfel nici nu ajungeau la sate.

1908 – S-a născut Mihai C. Băcescu

28 martie 1908, Broșteni, Neamț/Suceava – 6 august 1999, București

Zoolog, oceanolog și muzeolog, membru titular (din 1990) al Academiei Române. În 1928 s-a înscris la Facultatea de Științe Naturale din Iași, fiind numit preparator la cetedra de Morfologie animală, după doi ani. S-a specializat în fauna acvatică și marină, fără a ocoli nici fauna terestră, obținând licența de Biologie în 1933 cu teza: Vipera berus în Moldova și Basarabia. După licență, a obținut o bursă de doctorat pentru stațiunea zoologică marină de la Agigea, care aparținea Institutului Bio-oceanografic de la Constanța. După cinci ani în aceste instituții, a obținut în 1938 titlul de Doctor în Biologie cu mențiunea Cum laude, pe tema: Mysidaceele din apele românești. Grigore Antipa l-a susținut pentru a deveni șef de secție la Muzeul de Istorie naturală din București și șef de laborator la Institutul de cercetări piscicole, cu gradul de profesor universitar. În 1944 muzeul a fost parțial distrus de bombardamentele americane, ruse și germane. După război, noul regim comunist neavând prea multă încredere într-un om moștenit de la regimul burghezo-moșieresc, cu mulți prieteni străini, i-a permis totuși participarea la refacerea Muzeului, căpătând treptat stima noilor conducători (care, oricum, aveau nevoie de un savant competent și reputat), fiind numit coordonatorul colectivului Faună al Academiei RPR. În 1954 a devenit directorul Institutului de cercetări piscicole, iar în 1958 șef al secției de Oceanologie al Academiei și director al Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, post pe care l-a deținut necontestat timp de trei decenii, continuând să cerceteze, să publice articole științifice, să predea, să conducă lucrări de muzeologie, de cercetare, de publicare, să călăuzească nu mai puțin de 14 doctoranzi în oceanologie, să reprezinte instituțiile pe care le conducea, și însăși România, în numeroase conferințe și simpozioane internaționale.

1914 – S-a născut Ovidiu Constantinescu

28 martie 1914, București – 16 decembrie 1993, București

Prozator, traducător și cronicar teatral. A urmat Facultatea de Litere, secția Filologie franceză, a Universității din București (1933–1937). A colaborat ca publicist la revistele Vremea, Fapta, Curentul familiei, Viața Românească, a fost cronicar teatral la Bis și Revista Fundațiilor Regale și critic teatral al revistei Viața Românească. A debutat editorial cu romanul Sfârșit de spectacol (1941), urmat de Oamenii știu să zâmbească, romane de investigație psihologică, cu eroi adolescenți, tributare din punct de vedere stilistic proustianismului. A mai publicat romanele Menestrelii regelui Ludovic, Luna și mânzul sălbatic, Toamna când se scutură castanii, precum și volumele de nuvele Valse hésitation, Strada infinitului. A fost unul dintre cei mai prolifici traducători ai epocii comuniste, traducând din literatura franceză (Stendhal, Romain Rolland, Colette, Maurice Druon, Jules Verne, Victor Hugo) și din cea rusă (Dostoievski, Repin, Taras Șevcenko). A mai publicat volumul Portrete de artiști (1984), format din medalioane critice dedicate unor actori.

1915 – S-a născut Septimiu Bucur

28 martie 1915, Gâmbuț–Bichiș, Mureș – 7 mai 1964, Târgu Mureș

Gazetar, critic literar și eseist. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, cu profesorii Nicolae Iorga, Dumitru Caracostea și Constantin Rădulescu-Motru, obținând licența în 1938. A lucrat o vreme în redacțiile unor reviste și ziare din capitală. În 1941, a fost numit consilier de presă la Legația Română din Budapesta. După război, s-a stabilit la Târgu Mureș, unde a reușit să reziste cu ajutorul unor ocupații extraprofesionale. A publicat diverse comentarii la cărți de literatură sau de teorie culturală și filozofie, românești sau străine, începând din 1934, în Vitrina literară, Gând românesc, Naționalul nou, Progres și cultură, Viața literară, Azi, Vremea, Gândirea, Eu și Europa, România literară. Este greu de spus dacă angajarea sa la revista Sfarmă-Piatră, apoi la Porunca vremii a fost efectul sau cauza orientării spre ideologia și practicile extremei drepte. Singurul său volum (postum), Banchetul lui Lucullus, include studii ample despre unii dintre cei mai importanți scriitori.

1918 – Al treilea concert al lui George Enescu la Chișinău

Al treilea concert era planificat marți 27, însă a fost amânat pentru 28 martie (în data de 27 s-a proclamat unirea Moldovei cu România). George Enescu a susținut un concert de violină în folosul Societății culturale Făclia, cu acompaniamentul Orchestrei simfonice din Iași sub bagheta dirijorului Jean Bobescu. Din program: Concertul în Re major de Ceaikovski, Concertul în Si minor de Camille Saint-Saëns și Simfonia spaniolă de Edoard Lalo.

P.I. Ceaikovski – Concert pentru vioară și orchestra în Re Major • Orchestra Filarmonicii Mihail Jora din Bacău, Dirijor: Daniel Manasi, Solist: Gabriel Croitoru

1923 – Constituția României Mari

Elaborat în 1923, proiectul Constituției a fost supus dezbaterii parlamentare. După ce a fost adoptată de Parlament, constituția a fost sancționată și promulgată de Regele Ferdinand I prin Decretul Regal nr. 1300/28 martie 1923 și publicată în Monitorul Oficial nr. 282/29 martie 1923, dată la care a intrat în vigoare. Constituțiunea României Mari a fost una dintre cele mai avansate și democratice constituții din Europa acelui timp. Noua Constituție marca, din primul articol, hotărârile din 1918, de unire a Basarabiei, a Bucovinei și a Transilvaniei cu România. Ea prevedea întărirea rolului Parlamentului în viața publică, libertatea cuvântului, a întrunirilor și a presei, egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor etc. Potrivit Constituțiunii din 1923, România era o monarhie constituțională, stat național, unitar, indivizibil, cu teritoriul inalienabil. Constituția unificării, cum mai era numită, consfințea realizarea României Mari și avea la bază constituția din 1866, dovadă fiind faptul că din cele 138 de articole, 78 s-au păstrat din cea de la 1866. Regele reprezenta elementul cheie al vieții politice. El exercita puterea executivă, numea și revoca miniștrii, sancționa și promulga legile, era șeful Armatei, avea drept de veto, putea bate monedă, conferea decorații, avea drept de amnistie și grațiere, convoca și dizolva Parlamentul, încheia tratate (acestea devenind valabile după ce erau aprobate de Parlament). Parlamentul constituia puterea legislativă în cadrul regimului democratic, fiind bicameral (Senatul și Adunarea deputaților) și având rolul de a vota legile, de a le abroga și drept de control asupra activității guvernului.

1924 – Conferința de pace româno-sovietică

Conferința pregătea participarea ulterioară la Conferința de pace de la Viena; s-au discutat chestiuni teritoriale, financiare și economice, juridice și politice privind Basarabia și s-au stabilit delegațiile care urmau să participe la Conferința de la Viena.

1925 – S-a născut Victor Tulbure

Victor Popescu, 28 martie 1925, Căușeni, Basarabia – 17 august 1997, București

Poet proletcultist și traducător. A compus poezia „Balada tovarășului căzut împărțind Scînteia în ilegalitate”, 1949. A tradus din opera poetului național ucrainean Taras Șevcenko, din Serghei Esenin, Puşkin, Lermontov, Goethe, Byron, Lenau, Francis James, Kostis Palamas, Arany János, din poezia armeană, sârbă, bulgară. A scris și literatură pentru copii.

1926 – Premiera filmului mut Iadeș!

Premiera a avut loc la cinematograful Volta-Buzești din București. Regia Horia Igiroșeanu, scenariul N.N. Șerbănescu, actori principali: Dorin Sireteanu, Marietta Davidescu. A fost prima producție a regizorului Horia Igiroșeanu. Societatea sa, Clipa-Film, inițiase și prima formă a cinecluburilor românești, asociația Amicii Filmului. Pelicula s-a pierdut.

1926 – S-a născut Ion Ioanid

28 martie 1926, Ilovăț, Mehedinți – 12 octombrie 2003, München, Germania

Jurnalist, memorialist, disident, crainic și redactor al postului de radio Europa Liberă. A fost fiul lui Tilică Ioanid, boier și ministru, avându-l naș pe Octavian Goga, cu care tatăl lui a fost prieten nedespărțit. S-a înscris la Facultatea de Drept, dar în anul al treilea a fost exmatriculat din cauza originii sociale „nesănătoase”. În 1949 a fost arestat și anchetat pentru o presupusă acțiune de spionaj, dar după câteva zile a fost pus în libertate, din totală lipsă de probe. Securitatea, înființată de curând nu își definitivase încă metodele de acțiune. În iulie 1952 a fost arestat din nou, judecat și condamnat la 20 de ani muncă forțată. A trecut prin închisorile din Jilava și Oradea, apoi a fost trimis, împreună cu un lot numeros, la mina de plumb de la Cavnic, de unde, în primăvara lui 1953, a evadat împreună cu alți câțiva deținuți. După câteva luni de libertate trăită în clandestinitate, a fost prins și s-a întors în temniță. A fost eliberat în 1964, o dată cu eliberarea generală a tuturor deținuților politici, iar după cinci ani, în 1969, a emigrat în RFG, unde i s-a acordat azil politic. Stabilit la München, a fost angajat de departamentul românesc al postului de radio Europa Liberă, de la microfonul căruia s-a adresat timp de aproximativ 24 de ani românilor, informându-i și îmbărbătându-i. A publicat: Închisoarea noastră cea de toate zilele (2 vol.).

1926 – A încetat din viață Thoma Ionescu (13 septembrie 1860 – 28 martie 1926)

Medic chirurg și anatomist, profesor universitar; întemeietorul școlii românești de chirurgie și de anatomie topografică; membru de onoare al Academiei Române.

1928 – S-a născut Ion Bălăceanu

28 martie 1928, Ceairlighiol, Caliacra, România/Bulgaria – 14 februarie 2006

Prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A fost șofer de cursă lungă, apoi redactor la revista Steaua. Debutul absolut s-a produs în Steaua, în 1960. A publicat volume de nuvele: Pâinea și bicicleta, Cai năzdrăvani; romanul Ceașca.

1932 – S-a născut Alexandru Întorsureanu

28 martie 1932, Vaideeni, Vâlcea – 16 noiembrie 2004, București

Operator și director de imagine de film, profesor și inovator al tehnicilor de filmare. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (1955), colaborând ca student la realizarea filmelor Necazurile unui om de treabă (scurtmetraj regizat de Olguța Zissu) și Cordovanii (lucrare de diplomă). A învățat meseria de operator cinematograf de la Victor Iliu (care învățase direct de la Serghei Eisenstein) și Ovidiu Gologan, debutând ca operator-șef în filmul Viața nu iartă (1960). A colaborat la mai multe filme cu operatorul Gheorghe Fischer, cei doi inventând procedeul Graphys Color (folosit pentru prima dată în filmul Felix și Otilia, 1972), o metodă de prelucrare a peliculei color cu efecte artistice deosebite, la omologarea invenției aducându-și aportul și tehnicienii Gheorghe Palivăț și Dumitru Morozan. Încă din primii ani ai activității sale de operator, a devenit profesor asociat la catedra Arta operatorului de film și TV din cadrul IATC, pentru ani de zile. A semnat imaginea pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum Canarul și viscolul, Felix și Otilia, Operațiunea Monstrul, Marele singuratic, Am fost șaisprezece, Întorcerea lui Vodă Lăpușneanu.

Marele singuratic (1976)

1934 – S-a născut Mihai Caranfil

8 martie 1934, Turcoaia, Tulcea – 11 iunie 1997

Jurnalist și scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Din cauza lipsurilor materiale, a urmat o școală de meserii din Galați, la absolvire devenind electrician instalator la Șantierului Naval. A început să scrie versuri și a candidat, alături de Fănuș Neagu și Tita Chiper, pentru Școala de literatură și critică literară „Mihai Eminescu”; a reușit, alături de ceilalți. Din 1952 a fost redactor la Urzica, la Tânărul miner din Valea Jiului, a cărei redacție s-a mutat la Deva, cu numele Tânărul muncitor și a devenit șef de secție la acest ziar, dar și corespondent al ziarului Scînteia tineretului pentru regiunea Hunedoara. Ulterior s-a stabilit la București și a lucrat timp de 13 ani la Scînteia tineretului, a fost șef adjunct al revistei Ramuri de la Craiova, apoi corespondent special și publicist comentator al ziarului Scînteia. A debutat cu o carte de reportaje literare, Opt aladin de noapte, urmată de scenariul pentru filmul de lung metraj Un zâmbet pentru mai târziu, piesa de teatru Anod și Decibela, apoi romanele Focul, Dilema, Băiatul care a trecut razboiul înot, Țărmul îngândurat, Timpul fertilității.

1935 – S-a născut Nicolae Săftoiu

28 martie 1935, Cozieni, Ilfov – 31 mai 2017, Lunca Gârții, Argeș

Grafician, membru al Uniunii Artiștilor Plastici (din 1961). A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (1952–1958). Din 1958 a început să expună în țară la toate expozițiile de grafică. În același an a devenit membru al Fondului Plastic. A participat și la expoziții în străinătate: Tokio, Lugano, Havana în 1962; Budapesta în 1965; Intergrafic (Berlin, 1967); Interfauna (Dusseldorf, 1968); Europahaus (Viena), Budapesta, Torino, Roma, Praga, Beirut, Santiago de Chile, Bienala tinerilor artiști, Pratt Graphics Center, New York (1969); Contemporary Graphic Art on Contemporary Law and Justice (New York), Macerata (Italia); Bienala de la Buenos Aires; Regensburg (RFG); Sao-Paolo; Este, Cesena (Italia); Roma. A deschis expoziții personale în București (1963, 1970, 1978, 1979, 1998), Milano (1969), Piatra Neamț (1970), Tulcea (1978), Luxemburg (1998) etc. Are lucrări în colecții particulare din Franța (Colecția Felix Cohen), Japonia, Franța, SUA (Colecția Peligrad), Germania (Colecția dr. Bobesch și dr. Hipsch). A realizat grafica tuturor bancnotelor puse în circulație de Banca Națională a României în perioada 1991–2000.

Biografie ilustrată [Artindex]

1936 – S-a născut Nicolae Constantinescu

28 martie 1936, București

Medic chirurg, profesor universitar. Absolvent al Facultăţii de Medicină Generală Bucureşti în anul 1959, cu specializare postuniversitară în chirurgie generală şi ortopedie-traumatologie, a devenit Doctor în Medicină cu teza Valoarea biologică a transplantului autogen şi alogen de coastă în chirurgia ortopedică şi traumatologică (1971). Medic primar din 1973, a efectuat peste 8.000 de intervenții chirurgicale în domeniile chirurgie generală, oncologie, chirurgie osteo-articulară, chirurgie vasculară, urologie, endocrin, plastice și reparatorii. A instruit în domeniul tehnicilor chirurgicale peste 3.000 de rezidenți și 24 de serii de studenți la disciplina Anatomie clinică, pe care a introdus-o în 1990 în învățământul clinic medical universitar bucureștean. A fost profesor-invitat la Universitatea Columbia, USA (1990), Spitalul Cochin Paris (1991), Universitatea din Udine, Italia (1992), Spitalul Rotschild, Paris (1993), Spitalul Grosshadern din München (1996). Este inițiator al lucrării Tratatul de Anatomie Chirurgicală și Operatorie.

1937 – S-a născut Ion Crînguleanu

Ion Avasilinei; 28 martie 1937, Coșula, Botoșani – 15 august 2003, București

Poet și prozator asociat în anii ’80 cu neoproletcultismul. A absolvit Facultatea de Filologie a Universitătii din Iași (1964). A debutat încă din 1958 în revista Contemporanul cu versuri proletcultiste specifice epocii, perimetru ideologic din care va ieși rar, cu precădere în anii ’70, când a publicat câteva plachete mai nuanțate liric. A scris și literatură pentru copii, rămânând tributar clișeelor de propagandă, atât în poezie cât și în proză. A fost căsătorit cu poeta Daniela Caurea, decedată în cutremurul din 4 martie 1977, apoi cu actrița Florina Luican. Dintre scrierile sale: Anotimpurile Griviței, Lumina de dragoste, Bucurii pentru copii, Sonete mute, Cavalerii porților albastre: Reportaj de la Porțile de Fier, Viitorul vine din toate părțile, Vaporul și noaptea, Luceafăr cu cireșe la urechi, Riscul certitudinii etc.

1939 – Compania Lares a deschis o cursă aeriană între Palestina și Polonia

Una din cele mai interesante linii aeriene din Europa a fost deschisă la 28 martie când compania română LARES, împreună cu compania poloneză PLL-LOT au creat o legătură aeriană între Palestina și Polonia. Pe traseul: Lydda – Rhodos – Atena – Salonic – Sofia – București – Cernăuți – Liov –Varșovia. Pe direcția București – Lydda și retur se zbura de trei ori pe săptămână, iar pe direcția București – Varșovia se zbura zilnic exceptând duminica. Pentru aceste zboruri ambele companii foloseau aparate de tipul Lockheed L-10 Electra, care mai târziu au fost suplimentate cu aparate de tipul Savoia-Marchetti S.M.83.

1939 – S-a născut Florin Bănescu

28 martie 1939, Armeniș, Caraș Severin – 11 iulie 2003, Arad

Medic, prozator, traducător și coordonator de cenaclu, membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1975) și membru al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România. A urmat Facultatea de Medicină din Timișoara, absolvită în anul 1962. A practicat medicina generală în Cogealac, Jurilovca, Babadag (1962–1964), s-a specializat în medicina muncii, apoi a fost medic secundar la Medgidia și Constanța, apoi la Hunedoara, medic primar la Direcția de Sănătate Publică din Arad. Debutul literar a avut loc în revista literară Orizont, din Timișoara cu proză, apoi, în anul 1973 a publicat volumul de debut Să arunci cu pietre în soare (povestiri), volum premiat la primul concurs de debut în volum al editurii „Eminescu” . A fost colaborator la cele mai importante reviste literare din țară: Orizont, România Literară, Luceafărul, Contemporanul, Viața Românească, Steaua, Tribuna, Cronica, Ateneu, Convorbiri literare, Vatra, Apostrof (Cluj), Arca (Arad), Oglinzi paralele (Nădlac), Familia (Oradea). A fost redactor asociat la revista Arca și redactor extern la revista bilingvă româno-slovacă Oglinzi paralele. Dintre scrierile sale: Anotimp al ninsorilor albastre, Ierni peste tei, Portocale pentru vinovați, La Trei Ape, Oameni și lupi, biserici și tei, Mușchetarii Câmpiei de Vest, Cartea Mureșului.

1941 – A încetat din viață Aglae Pruteanu (Aglae Theodoru; 22 octombrie 1866, Vaslui – 28 martie 1941, Iași)

Actriță, interpretă de mare sensibilitate în roluri din teatrul universal și dramaturgie românească; a jucat pe scena Teatrului Național din Iași.

1944 – A încetat din viață Petru Bogdan (29 ianuarie 1873 – 28 martie 1944)

Chimist; creator al învățământului de chimie-fizică din România; membru titular al Academiei Române.

1948 – Primele alegeri parlamentare comuniste

Au avut loc alegeri pentru Marea Adunare Națională, noua denumire a Parlamentului sub comuniști. Pe 24 februarie fusese dizolvată Adunarea Deputaților, scopul acestor alegeri fiind instituirea Marii Adunări Naționale, cu rolul de a elabora o nouă lege fundamentală, Constituția RPR (promulgată la 13 aprilie 1948). „Alegerile” pentru Marea Adunare Națională au fost primele de tip sovietic. Practic, toate partidele politice democratice erau deja suprimate iar membrii și conducătorii acestora au fost încarcerați ca deținuți politici. Au participat doar partidele care au pactizat cu comuniștii. Alegerile au fost câștigate de către Frontul Democrat Popular, cu 93,22% din voturile exprimate.

1949 – A încetat din viață Grigoraș Dinicu (Grigore Dinicu; 3 aprilie 1889 – 28 martie 1949)

Compozitor și violonist virtuoz; recunoscut ca unul dintre cei mai faimoși lăutari.

1950 – S-a născut Nicolae Rotaru

28 martie 1950, Glâmbocata–Leordeni, Argeș

Scriitor și jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din România și membru fondator al Uniunii Ziariștilor Profesioniști. Este absolvent de studii militare superioare, a fost ofițer instructor la Școala de radiotelegrafiști din Câmpina a Trupelor de Securitate, a urmat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității București. A fost redactor-șef al mensualului Pentru Patrie editat de Ministerul de Interne și profesor universitar, specialist în comunicare, psihosociologie și manangement organizațional. A publicat peste 120 de cărți de poezie, proză, eseistică și alte genuri. În 2003 a obținut titlul de Doctor în Sociologia Comunicării, cu teza Comunicarea în organizațiile militare în situații de criză, pe care a adaptat-o editorial și a publicat-o sub titlul Criză și dialog. Este și un rebusist asiduu (autor a peste o mie de careuri și a numeroase probleme de enigmistică).

1953 – S-a născut Călin Beloescu

28 martie 1953, Cluj-Napoca

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, din 1980. A studiat la Facultatea de Învățământ Pedagogic, secția Desen, absolvită în 1977 și la Facultatea de Arte a Universității de Vest Timișoara, secția Pictură, promoția 1996. Între anii 1977–1999 a participat la peste 100 de expoziții colective și de grup organizate de UAP în țară și străinătate. A avut expoziții personale în țară în 1978, 1983, 1984 (Lugoj, Galeria Pro Arte), 1999 (Timișoara, Galeria Helios; Drobeta-Turnu Severin, Galeria Apollodor), dar și în străinătate: 1990 (Trondheim, Norvegia), 1992 (Veneția, Italia), 1993 (Sarreguemines, Franța), 1995, 1996 (Amsterdam, Olanda), 1996 (München, Germania), 1997, 1998, 1999 (Heidelberg, Germania).

Biografie ilustrată [Artindex]

1953 – S-a născut Florin Stoenescu

28 martie 1953 – 24 ianuarie 2021

Artist vizual, pictor, profesor universitar, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A studiat la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” București, Facultatea de Arte Plastice, luând licența în 1977; la Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Arte Plastice și Design, Restaurare Lemn Policrom (2009–2012); master la UNARTE București, Facultatea de Arte Decorative și Design, Catedra de Arta Murală (2013–2015), cu teza Spațiul Sacru – Intersecție în Arta Urbană și studii doctorale la Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Arte Plastice și Design (2015–2019). A fost profesor de Arte vizuale la Catedra de Educație Plastică și Istoria Civilizațiilor și Artelor, șef atelier creație la Centrala Industriei Mătăsii, Inului și Cânepii (CIMIC), profesor de Arte vizuale la Catedra de Educație Plastică și Istoria Civilizațiilor și Artelor a Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu” București și la Centrul Cultural „Mihai Eminescu” sect.2 București. A avut expoziții personale la Galeria Europe Brașov, Galeria Bibliotecii Metropolitane, Galeriile Calderon, Muzeul de Artă Prahova–Sala Quintus, Galeria Căminul Artei, Hotel Pullman, Palatul Parlamentului–Sala Brâncuși. Are lucrări de pictură și desen în diverse colecții particulare din Romania, Israel, Anglia, SUA și Elveția.

1954 – S-a născut Liviu Cangeopol

28 martie 1954, Iași

Scriitor și jurnalist disident, stabilit din 1989 în SUA. A urmat studii de filologie la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, întrerupte în anul al treilea, apoi de Contabilitate și business administration încheiate la New York și Atlanta. A publicat primele proze în revista Dialog (1978). A făcut parte din Grupul de la Iași, unul dintre importantele nuclee de atitudine anti-comunistă ale intelectualității românești de dinainte de 1989. „Fii mulțumit, Domnule Ceaușescu: vei rămâne în istorie!„, a fost titlul sub care interviul acordat de Liviu Cangeopol apărea la 5 aprilie 1988 în Libération și difuzat o zi mai târziu la Europa Liberă. Două săptămâni mai târziu a început să fie urmărit și reținut de Securitate în nenumărate rânduri, fiindu-i interzis să mai publice ceva. A emigrat în America în septembrie 1989. Debutul editorial, în co-autorat cu Dan Petrescu, a fost Ce-ar mai fi de spus (1989). Cariera sa ziaristică a început la New York, în octombrie 1989, cu colaborări la Lumea liberă, Contrapunct, Vatra, Romanian Times, New York Magazine, Observator Cultural, Ziua, Flacăra Iașului, Tiuk etc. Volume publicate: Zâmbetul, Portret al țărmului la asfințit, Calmul Prelevat în Furtună, Virtutea Aparențelor, La Marginea Ființei.

1957 – A încetat din viață Gheorghe Tătărăscu (21 decembrie 1886 – 28 martie 1957)

Jurist, om politic liberal; ministru și prim-ministru al României; membru de onoare al Academiei Române.

1963 – S-a născut Dan Silviu Boerescu

28 martie 1963, București

Scriitor, critic literar, editor. A fost redactor-șef al editurii Phoenix din București, redactor la Muzeul Literaturii Române din București, redactor-șef și director editorial al revistei Playboy și al altor publicații din cadrul PBR Publishing/Publimedia International din București. A condus aceste publicații până la sfârșitul anului 2010. A publicat volume de critică literară și eseu (ficțiuni critice), precum și antologii. În 2008, a lansat colecția Lifestyle în cadrul Grupului editorial Trei. A primit diferite premii literare, între care Premiul de critică al Asociației Scriitorilor din București (1998), pentru volumul O slăbiciune pentru pisici, și a avut două nominalizări la Premiile Uniunii Scriitorilor. A deținut diferite funcții în cadrul Uniunii Scriitorilor din România și a Asociației Scriitorilor din București.

1970 – S-a născut Laura Badea

Laura Gabriela Badea-Cârlescu; 28 martie 1970, București

Scrimeră specializată pe floretă, retrasă din activitate. În anul 1995 a absolvit Academia Națională de Educație Fizică și Sport. A fost campioană olimpică la Atlanta 1996, campioană mondială la Haga 1995 și de trei ori campioană europeană în 1996, 1997 și 2004. Cu echipa României a fost medaliată olimpică cu bronz în 1992 și cu argint în 1996, campioană mondială în 1994 și campioană europeană în 2004. A obținut în 2003 un masterat în Comunicare managerială și resurse umane de la Universitatea din București, apoi în 2007 un masterat în Management și marketing în sport de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași. A obținut titlul de Doctor în Sport cu teza Contribuții la clarificarea raportului dintre inteligența motrică și capacitatea de efort în scrima de performanță. A fost ambasador național pentru Sport, Toleranță și Spirit sportiv pe lângă Consiliul Europei, președintele Comisiei Sportivilor și membru în Comitetul  Executiv al Comitetul Olimpic și Sportiv Român, director în Comitetul Olimpic și Sportiv Român (COSR), membră în Consiliul Științei Sportului din România, membră a Comisiei de Regulament din cadrul Federației Internaționale de Scrimă, vicepreședintă a Federației Române de Scrimă. În anul 2013 a fost inclusă în Hall of Fame-ul scrimei de către FIE. În prezent este membră în Consiliul director al Agenției Naționale Anti-Doping, membră în Comisia de cultură olimpică și patrimoniu a Comitetelor Olimpice Europene (EOC) și membră a COSR. Are gradul de colonel în rezervă al Armatei României.

1974 – Marea Adunare Națională a instituit funcția de președinte al RSR

Prin Legea nr. 1/28 martie1974 privind modificarea Constituției Republicii Socialiste România, s-au modificat atribuțiile Marii Adunări Naționale care urma să organizeze Consiliul de Miniștri, să stabilească normele generale de organizare și funcționare a ministerelor și celorlalte organe centrale de stat, să aleagă și să revoce Președintele Republicii Socialiste România. Atribuțiile exercitate până atunci de Consiliul de Stat al României au revenit șefului statului. A fost ales în unanimitate, în aplauze furtunoase, Nicolae Ceaușescu, în același timp, secretarul general al partidului și președinte al Consiliului de Stat.

Pentru a celebra numirea, s-a făcut un sceptru regal. Ceaușescu ceruse explicit ca sceptrul neobișnuit să fie copiat după cel al regelui Ferdinand I, dar însemnele regalității să fie înlocuite cu cele ale Partidului Comunist Român.

Fotografia a făcut înconjurul lumii, Ceaușescu fiind primul președinte de republică dotat cu sceptru de rege. A primit numeroase felicitări, din țară și internaționale, printre care: „Am apreciat profund demersul dumneavoastră istoric de instaurare a sceptrului prezidențial. Cu respect, Salvador Dali”.

1977 – S-a născut Radu Jude

28 martie 1977, București

Regizor, scenarist și producător de film. În 2003 a absolvit Universitatea Media, secția Regie film. A lucrat ca asistent de regie pentru filme de lungmetraj precum Amen, în regia lui Costa Gavras sau Moartea domnului Lăzărescu, în regia lui Cristi Puiu. A regizat mai multe scurtmetraje, printre care Corp la corp, Marea Neagră și Lampa cu căciulă, cel mai premiat scurtmetraj românesc al tuturor timpurilor. Cea mai fericită fată din lume reprezintă debutul lui în lungmetraj, urmat de Film pentru prieteni, Toată lumea din familia noastră, Aferim!, Inimi cicatrizate, Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari, Tipografic majuscul, Babardeală cu bucluc sau porno balamuc.

Lampa cu căciulă (2006) • Gabriel Spahiu, Marian Bratu

1979 – A încetat din viață Daniel Turcea (22 iulie 1945 – 28 martie 1979)

Poet din grupul oniric, unul din marii poeți creștini ai secolului XX.

1983 – Instituirea controlulului asupra creșterii animalelor mari în gospodării

Decretul nr. 94/28 martie 1983 cu privire la declararea animalelor, înstrăinarea și tăierea bovinelor și cabalinelor, adoptat de Consiliul de Stat, interzicea crescătorilor de animale, sub amenințarea unor pedepse aspre, cu închisoare, sacrificarea acestora pentru consumul propriu. A intrat în vigoare la 29 martie 1983.

1983 – Instituirea controlulului asupra mașinilor de scris

A fost adoptat Decretul nr. 98/28 martie 1983 privind regimul aparatelor de multiplicat, materialelor necesare reproducerii scrierilor și al mașinilor de scris. Conform acestui decret, „persoanele care, datorită antecedentelor penale sau comportării lor, prezintă pericol pentru ordinea publică ori securitatea statului nu pot fi autorizate să dețină mașini de scris”. Adoptat de Consiliul de Stat, decretul a introdus controlul polițienesc asupra folosirii acestor aparate.

1993 – A încetat din viață Victor Felea (24 mai 1923 – 28 martie 1993)

Poet, eseist și critic literar; redactor-șef adjunct la revista Tribuna.

1994 – A încetat din viață Eugen Ionescu (26 noiembrie 1909 – 28 martie 1994)

Dramaturg, eseist, poet; stabilit în Franța; protagonist al teatrului absurdului; membru al Academiei Franceze; membru post-mortem al Academiei Române.

2001 – A încetat din viață Ion Băncilă (2 februarie 1901 – 28 martie 2001)

Geolog, profesor universitar; membru al Academiei de științe Tehnice din România; membru titular al Academiei Române.

2002 – Interzicerea simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob

Prin OUG nr. 31/13 martie 2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii, publicată în Monitorul Oficial nr. 214/28 martie 2002, guvernul a interzis ridicarea sau menținerea în locuri publice, cu excepția muzeelor, a unor statui, grupuri statuare sau plăci comemorative, referioare la persoane vinovate de săvarșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii. Una dintre personalitățile vizate era și mareșalul Ion Antonescu, fostul conducător al României în timpul celui de-al doilea război mondial.

2005 – Răpirea jurnaliștilor români în Irak

Trei jurnaliști români: Marie-Jeanne Ion și Sorin Mișcoci de la Prima TV și Ovidiu Ohanesian, de la România liberă, au fost declarați dispăruți la Bagdad, în Irak. Răpitorii, care au declarat că fac parte din organizația intitulată Brigăzile Muadh Ibn Jabal, ar fi cerut ca, în schimbul eliberării jurnaliștilor, România să-și retragă într-un interval de 4 zile cei 860 de soldați angajați în cadrul Coaliției multinaționale din Irak. După ce au fost ținuți 3 zile într-o locație din Bagdad, jurnaliștii răpiți au fost transferați la 1 aprilie 2005 în beciul unei ferme, aflată la 15 km sud de capitala irakiană, fiind eliberați după 55 de zile, la data de 22 mai 2005.

2008 – A încetat din viață Constantin Preda (1 noiembrie 1925 – 28 martie 2008)

Arheolog și numismat; istoric al Antichității.

2008 – A încetat din viață Anca Balaci (Anca Udișteanu; 14 februarie 1932 – 28 martie 2008)

Prozatoare și traducătoare; profesoară la Academia Militară; redactor și șef de secție la Editura Științifică; soția criticului și istoricului literar Alexandru Balaci.

2012 – A încetat din viață Ștefan Radof (1 decembrie 1934 – 28 martie 2012)

Actor de teatru, film și televiziune, poet, scenarist; autor al mai multor volume de versuri.

2016 – A încetat din viață Petru Mocanu (1 iunie 1931– 28 martie 2016)

Matematician, profesor universitar; redactor șef al revistei Mathematica; membru titular al Academiei Române.

2019 – A încetat din viață Zina Dumitrescu (Zenobia Bogoș; 16 iunie 1936 – 28 martie 2019)

Creatoare de modă; numită de manechinele și colegii din show-biz „mama modei din România”.

2020 – A încetat din viață Ștefan Sileanu (15 noiembrie 1939 – 28 martie 2020)

Actor și pictor; a jucat pe scenă la Teatrul Național din Târgu Mureș și la Teatrul Nottara din București.

2022 – A încetat din viață Mircea Tomuș (9 ianuarie 1934 – 28 martie 2022)

Critic și istoric literar, jurnalist; profesor, rector la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită