29 Iulie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Primul sediu al Spitalului Oștirii, mănăstirea construită la 1594 de Mihai Viteazul – sediul primei forme de învățământ medical românesc, Școala Națională de Medicină și Farmacie

 

1409 – S-a născut Iliaș I

29 iulie 1409 – 2 mai 1448, Polonia

Fiul domnului Moldovei, Alexandru cel Bun și al celei de-a doua soții, Doamna Ana (Neacșa), Domn al Moldovei. A fost asociat la domnie încă de când trăia tatăl său și desemnat chiar de acesta ca succesor, depunând jurământ de credință regelui Poloniei, Vladislav Jagello (1433). A domnit singur între ianuarie 1432–octombrie 1433. Fratele său, Ștefan al II-lea s-a ridicat împotriva lui, cu ajutor de la unii boieri moldoveni partizani, de la Vlad Dracul, Alexandru Aldea al Munteniei și de la turci și l-a detronat (1433), apoi a recunoscut suzeranitatea Poloniei, câștigând sprijinul lui Vladislav, care l-a ținut închis pe Iliaș I, ca mijloc de constrângere pentru Ștefan. Odată cu venirea pe tronul Poloniei a lui Vladislav al III-lea în 1434, partizanii leși ai lui Iliaș I l-au eliberat, el trecând în Moldova. După lupta de la Podraga (4 august 1435, în locul numit Câmpia războiului), fără un învingător, Vladislav al III-lea i-a împăcat pe cei doi frați, care au domnit împreună între august 1435–mai 1443. Protectorul lui Iliaș I, Vladislav al III-lea, devenit de curând și rege al Ungariei, a fost omorât în bătălia de la Varna în 1444, iar Ștefan al II-lea și partizanii săi l-au detronat din nou pe Iliaș I, i-au scos ochii și l-au alungat în Polonia, unde și-a aflat sfârșitul.

1806 – S-a născut Dionisie Romano

Dimitrie Romano; 29 iulie 1806, Săliște, Imperiul Austriac/Sibiu – 18 ianuarie 1873, Buzău

Cleric ortodox, cărturar, traducător, profesor și revoluționar pașoptist, membru de onoare (din 1868) al Academiei Române. A fost, de la 11 mai 1864 și până la moartea sa, episcop ortodox al Buzăului. Din anul 1839, pe când era director al tipografiei Episcopiei Buzăului, împreună cu Gavriil Munteanu, profesorul seminarului teologic din Buzău, a realizat până în 1849, prima publicație bisericească din Țara Românească, Gazeta religioasă și morală „Vestitorul Bisericesc”, difuzată prin librarul Iosif Romanov. Între 1850–1852 a tipărit revista Echo eclesiastic care avea ca supliment Biblioteca religioasă-morală. În 1867 a donat Societății Academice Române biblioteca logofătului Constantin Cornescu Oltelniceanu (peste 7.000 de volume), care a constituit piatra de temelie a viitoarei biblioteci a instituției academice.

1834 – Marele incendiu din orașul Târgu Secuiesc

Focul a izbucnit în jurul prânzului, dintr-o locuință aflată lângă școala militară de subofițeri și a cuprins rapid întreg orașul. Incendiul a mistuit 420 de gospodării din cele 558, iar paguba a fost estimată la peste 1.200.000 de florini, o sumă considerabilă pentru acea vreme.

 

Ziua Imnului Național

Se sărbătorește anual, ca urmare a Legii nr. 99/26 mai 1998 pentru proclamarea Zilei imnului național al României, rememorând momentul lansării cântecului Deșteaptă-te, române!

1848 – S-a intonat prima dată Deșteaptă-te, române!

În parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, în fața unei numeroase asistențe, după ce s-a citit noua Constituție, un grup de tineri, avându-l în frunte pe Anton Pann, a intonat pentru prima oară imnul Revoluției pașoptiste Deșteaptă-te, române! La originea Imnului Național al României se află poemul patriotic Un răsunet de Andrei Mureșanu, publicat în numărul iunie-iulie 1848 al suplimentului Foaie pentru minte, inima și literatură, pe o melodie culeasă de Anton Pann. Acesta este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Mureșanu a pus versurile sale avea o largă circulație în epocă și nu i se cunoaște cu certitudine autorul. O versiune spune că însuși Andrei Mureșanu este autorul melodiei, iar alta susține că de fapt era o melodie cântată pe un text religios, ce purta numele Din sânul maicii mele.

Deșteaptă-te, române ! Interpretat de Sergent Rebeca Ciotloș, de Ziua Imnului Național al României

 1848 – Revoluția de la 1848 în Țara Românească – Locotenența Domnească

Locotenența domnească a Țării Românești, aleasă de o mare adunare populară, a fost recunoscută de comisarul Porții otomane, odată cu Constituția, la 29 iulie 1848. Guvernul Porții Otomane a recunoscut Locotenența Domnească drept legitimă dar, sub presiunea Rusiei și la intervenția boierilor munteni, a refuzat ulterior confirmarea acestei recunoașteri.

1851 – A încetat din viață Ion Catina (20 octombrie 1828 – 29 iulie 1851)

Poet, jurnalist, traducător, pașoptist; la 11 iunie 1848 a citit, pe Ulița Lipscani, Proclamația de la Izlaz, fiind închis la Văcărești; A murit de tuberculoză, la numai 23 de ani.

1857 – A fost înființată Școala Națională de Medicină și Farmacie din București

Școala a fost înființată la 29 iulie/10 august 1957, din inițiativa și sub conducerea medicului și farmacistului român de origine franceză Carol Davila, în colaborare cu medicul și politicianul Nicolae Kretzulescu, pe lângă Spitalul Oștirii „Mihai Vodă” din București. A funcționat între 1857–1869 sub denumirea de Școala Națională de Medicină și Farmacie, care includea și Școala de medicină, de farmacie și de medicină veterinară. Avea inițial un caracter militar, Carol Davila fiind șeful serviciului medical al armatei la acea vreme. Își propunea să formeze ofițeri de sănătate și farmaciști „pentru serviciul sanitar al armatei, al spitalelor și districtelor, precum și veterinari”. Era stabilit un număr de 110 elevi, dintre care 40 pentru armată, 50 pentru districte și 20 pentru farmacie.

Printre materiile studiate se numărau Chimia, Fizica, Farmacia, Anatomia, Fiziologia, Obstetrica, Bolile de femei și de copii, Igiena, Medicina legală și Arta veterinară. Avea la bază programa franceză și nu elibera diplome de doctor în medicină. Cei mai buni dintre elevii școlii erau trimiși la marile facultăți din Europa: Paris, Roma, Berlin și Viena și se întorceau doctori în medicină. Școala a fost recunoscută în Occident printr-un decret dat de Napoleon al III-lea în 1857.

1857 – S-a născut Heinrich Schuster

29 iulie 1857, Alțâna, Sibiu – 14 februarie 1931, Sibiu

Scriitor de limbă germană din Transilvania. A scris: Der Dorflump, Aus der Dorfstrasse (De pe strada din sat), Martin Alzner. Erzählung aus dem sächsischen Bauernleben (Martin Alzner. Povestire din viața țăranilor sași), Zwei Freunde (Doi prieteni), Michel.

1877 – Pregătirea traversării Dunării în războiul de Independență

Carol I, Principe al României, a aprobat construcția unui pod de pontoane peste Dunăre. Pentru a trece rapid Dunărea au fost realizate lucrări genistice între 14/26 august–19/31 august, respectiv podul de pontoane dintre Siliștioara (lângă Corabia) și Măgura, construit sub comanda directă a colonelului Eracle Arion.

Trupele române ale Armatei de operații au trecut Dunărea la data de 20 august, cu mijloace improvizate și pe podul de pontoane de la Siliștioara–Măgura.

1889 – S-a născut Mircea Dem Rădulescu

29 iulie 1889, Giurgiu – 6 iunie 1946, București

Jurnalist, poet, dramaturg. A urmat cursurile Facultății de Drept a Universității din București. Ca ziarist, a debutat la Viața Românească, în 1909, și a colaborat la Adevărul literar și artistic, Convorbiri critice, Convorbiri literare, Flacăra, Sămănătorul, Universul, Universul literar etc. A participat la primul război mondial. A fost redactor al ziarului România înființat la Iași, în care a publicat numeroase poezii de război. I-au apărut mai multe volume de versuri: Poeme eroice (1915, Premiul de Academiei Române), Suflet și uzină, Sufletul patriei, reprodus de mai multe ori și sub titlul Eroice, Cântarea eroilor, Poeme pentru Galateea; a scris piese patriotice de actualitate: Pe-aicea nu se trece (în colaborare cu Corneliu Moldovanu), Făuritorii; drame istorice: Serenada din trecut, Petronius; proză: Portrete și amintiri, I.L. Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Alexandru Macedonski. A fost membru al Societății Scriitorilor Români (din 1914) și membru în conducerea acesteia (din 1919), membru al Societății Autorilor Dramatici Români (din 1923), membru în Comitetul de lectură al Teatrului Național din București. I-a fost acordat Premiul Național pentru Artă Dramatică în 1943.

Mircea Dem Radulescu – Serenada din trecut Teatru radiofonic • Adrian Pintea, Diana Lupescu, Ion Marinescu, Corado Negreanu, Dan Condurache, Mitică Popescu etc.

1893 – S-a născut Demostene Botez

29 iulie 1893, Hulub–Dângeni, Botoșani – 17 martie 1973, Iași

Scriitor și publicist, avocat, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, și a obținut licența în drept în 1915. A început să practice avocatura la Iași, iar din 1934, la București. Până în 1950 a practicat avocatura în paralel cu activitatea literară, după care, a lucrat numai în domeniul literaturii și publicisticii. A debutat în 1911, cu o poezie publicată în revista ieșeană Arhiva. Din 1921, a aderat de cercul de la revista Viața românească, care i-a publicat o mare parte a creației sale. Debutul editorial a avut loc în 1918, cu volumul de poezii Munții, premiat de Academia Română. A publicat multă literatură pentru copii și a desfășurat o bogată activitate de traducător. A fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România și membru al Partidului Muncitoresc Român. Din opera sa: Floarea pământului, Povestea omului, Ghiocul, Cuvinte de dincolo, Înălțarea la cer, Oameni de lut, De azi și de demult, Oameni în lumină, Oglinzi, Chipuri și măști, Memorii (2 vol.), Tramvaiul de noapte.

1893 – S-a născut Bartalis János

29 iulie 1893, Apața, Brașov – 7 decembrie 1976, Cluj-Napoca

Poet de naționalitate maghiară. A obținut titlul de Doctor în Filologie în 1945. Debutul absolut a fost cu poezii în revista Ujsag, Cluj (1914). A publicat volumele: Hajh, rozsafa! (Ei, trandafiri!), Napmadara (Pasărea soarelui), Föld a párnám (Pernă mi-e pământul), Világ terein gázolok (Pășind în spațiul lumii), Pedig tavasz jön (Deși vine primăvara), Új mezők és új dalok felé (Spre noi câmpii și noi cântece), Idő, ne fuss! (Timpule, nu fugi!), Nyugtalanságok (Neliniști), Az, aki en voltam (Cel ce am fost), Ujjaimból liliomok nőnek (Îmi cresc flori din degete) etc.

1895 – S-a născut Victor Ion Popa

29 iulie 1895, Bârlad – 30 martie 1946, București

Dramaturg, prozator, publicist și eseist, om de teatru și de radio și literat polivalent care a adus, prin opera sa dramatică, regizorală și pedagogică, o contribuție însemnată la evoluția teatrului românesc dintre cele două războaie mondiale. A debutat în literatură fiind elev. După terminarea liceului s-a înscris la Conservatorul ieșean și, pentru un timp, la Facultatea de Drept; fiind pedagog la Liceul Internat. În cel de-al doilea război mondial, a luat parte la luptele de la Oituz. A participat la ședințele cenaclului literar Academia Bârlădeană. A fost actor al Teatrului Național din Iași, pictor, scenograf, secretar literar la Teatrul Național din București, director de scenă la Teatrul Popular București, montând piese la Teatrele Naționale din Craiova și Cernăuți, director general al Teatrului Național din Cernăuți între 1927–1929, perioadă în care a montat 41 de premiere, a creat primul teatru românesc de păpuși și marionete și a deschis un ciclu de audiții muzicale și conferințe. A fost apoi regizor la Teatrul „Regina Maria”, director al Teatrului Muncitoresc Muncă și Voie Bună, al Teatrului din Sărindar, director al Oficiului Național Cinematografic. În 1937 a participat la Paris cu machete de decoruri de teatru, ceea ce i-a adus conferirea Legiunii de onoare din partea guvernului francez. Din scrierile sale: Ciuta, Mușcata din fereastră, Velerim și Veler Doamne, Cuiul lui Pepelea, Take, Ianke și Cadâr, Ghicește-mi în cafea.

Victor Ion Popa – Take, Ianke si Cadîr Teatru radiofonic (1976) • Alexandru Giugaru, Ion Finteșteanu, Marcel Anghelescu, Silvia Dumitrescu Timică, Adela Mărculescu, George Paul Avram, Alexandru Demetriad

1897 – A încetat din viață Ștefan Vârgolici (13 octombrie 1843 – 29 iulie 1897)

Critic literar, traducător și publicist; profesor la Universitatea din Iași; membru al Junimii.

1912 – S-a născut Nicolae Steinhardt

Nicu-Aureliu Steinhardt; 12/29 iulie 1912, Pantelimon, Ilfov – 30 martie 1989, Baia Mare

Scriitor, critic literar, eseist, jurist, publicist. A urmat cursurile liceului „Spiru Haret”, printre colegii săi fiind Constantin Noica, Mircea Eliade, Arșavir Acterian, Haig Acterian, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Marcel Avramescu etc. Deși era singurul elev de confesiune mozaică, a urmat alături de colegii săi cursurile de religie creștină. A frecventat cenaclul literar Sburătorul al lui Eugen Lovinescu. Și-a luat licența în Drept și Litere la Universitatea din București în 1934, iar în 1936 și-a susținut la București doctoratul în Drept constituțional, cu teza Principiile clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional. Critica operei lui Léon Duguit. A debutat în 1934 cu volumul parodic În genul … tinerilor, după care i-au apărut: Essai sur la conception catholique du Judaisme, Illusion et réalités juives. A fost redactor la Revista Fundațiilor Regale, de unde a fost înlăturat (împreună cu Vladimir Streinu) în 1940, în cadrul acțiunii de purificare etnică declanșată sub guvernarea Antonescu-Sima; urmând o perioadă de privațiuni (1940–1944). A revenit la Revista Fundațiilor Regale depunând o intensă activitate publicistică și critică, fiind din nou înlăturat în 1947, de data asta de comuniști. A colaborat la Universul literar, Libertatea, Viața românească. În 1960 a fost arestat alături de „lotul intelectualilor mistico-legionari Noica-Pillat”, pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”, fiind eliberat în 1964 (anul eliberării deținuților politici din România), după peregrinări prin închisorile Jilava și Gherla În închisoarea de la Jilava, s-a convertit la religia creștină ortodoxă. A reintrat în viața literară prin traduceri, medalioane, eseuri, cronici publicate în Secolul 20, Viața Românească, Steaua, Familia, Vatra, Orizont, Echinox, Opinia studențească etc. Au rezultat mai multe volume de eseuri și critică literară: Între viață și cărți, Incertitudini literare, (1980, Marele Premiu al Criticii literare). S-a călugărit, luând numele fratele Nicolae (de la Rohia). A fost autorul unei opere unice în literatura română, Jurnalul fericirii.

1925 – S-a născut Carmen Stănescu

29 iulie 1925, București – 11/12 aprilie 2018, București

Actriță de teatru, film și televiziune. În adolescență a practicat mai multe sporturi, între care tirul, natația și atletismul, făcând parte timp de cinci ani din echipa națională. A absolvit Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică, promoția 1948, clasa Marioara Voiculescu. A debutat în 1945 cu rolul Ecaterina Ivanovna în piesa Frații Karamazov la Teatrul „Nottara”, De atunci, a interpretat peste 30 de roluri pe scena Teatrului Național precum și a altor teatre din București în: Înșir’te mărgărite de Victor Eftimiu, Căsătoria de N.V. Gogol, D’ale carnavalului și O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Omul cu mârțoaga de George Ciprian, Al patrulea anotimp de Horia Lovinescu etc. Din filmele în care a jucat: Bădăranii, Frații Jderi, Mușchetarul român, Telegrame. A fost căsătorită cu actorul Damian Crâșmaru.

Bădăranii „Mi-o plătește ea” • Grigore Vasiliu Birlic, Carmen Stănescu, Nicki Atanasiu, Alexandru Giugaru, Cella Dima, Sanda Toma, George Calboreanu, Silvia Dumitrescu Timică, Marcel Anghelescu, Radu Beligan, Nineta Gusti

1927 – S-a născut Dan Damian

29 iulie 1927, Rădășeni, Suceava – 9 martie 2012, București

Actor de teatru și film. A debutat pe scena Teatrului „Bulandra” în 1953, în spectacolul Lumina de la Ulmi de Horia Lovinescu, regia Dan Nasta. În cei peste 38 de ani de colaborare cu Teatrul „Bulandra”, a interpretat peste douăzeci de personaje sub îndrumarea unora dintre cei mai importanți regizori români: Valeriu Moisescu, Petre Popescu, Dinu Negreanu, Tompa Gabor, Cornel Todea, Dan Micu etc., jucând alături de cele mai mari nume ale teatrului românesc – Fory Etterle, Beate Fredanov, Mihai Mereuță, Ileana Predescu, Ștefan Bănică, Vally Voiculescu, Gina Patrichi, Octavian Cotescu, Rodica Tapalagă, Ștefan Ciubotărașu, Florian Pittiș, Mircea Albulescu, Ion Besoiu, Tamara Buciuceanu, Virgil Ogășanu, Marcel Iureș, Mariana Mihuț, Victor Rebengiuc, Ion Caramitru. A jucat în filmele: Porțile albastre ale orașului, Ștefan cel Mare – Vaslui 1475, Am fost șaisprezece, Rămân cu tine etc.

Am fost șaisprezece (1979) • Regia George Cornea. Cu: Sebastian Papaiani, Iurie Darie, Ion Caramitru, Elisabeta Adam, Dan Damian, Ștefan Sileanu

1939 – S-a născut Boros Zoltán

29 iulie 1939, Căpâlna, Bihor

Compozitor, pianist, dirijor și critic muzical, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România din 1980. A studiat la Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj, absolvind clasa Dirijat-Pedagogie în 1967. În timpul studenției a condus Cvartetul de Jazz al Casei Universitarilor din Cluj (János Tripa–sax, Oana Caius–bas, Puiu Hațeganu–baterie). După ce a dirijat orchestre de muzică ușoară, a devenit dirijorul orchestrei Teatrului din Oradea, apoi redactor muzical la emisiunea în limba maghiară a Televiziunii Române, regizor muzical la Radioteleviziune, redactor șef la Redacția maghiară a SRTV. A participat la mai multe ediții ale Festivalul de jazz de la Sibiu (1976–1990) precum și la alte festivaluri din România: Brașov, București (Perpetuum Jazz), Costinești, Galați. A compus pentru cântăreți cunoscuți, spre exemplu, Aura Urziceanu, Anca Parghel sau Mihaela Runceanu.

Zoltán Boros – Pași spre infinit I (1984)

1944 – A încetat din viață Ion C. Pena (25 august 1911 – 29 iulie 1944)

Publicist, poet, epigramist și prozator.

1945 – S-a născut Mircea Lucescu

29 iulie 1945, București

Fost fotbalist și antrenor. Ca jucător, a activat în principal la echipa Dinamo București (1964–1977), cu care a câștigat 7 titluri în campionatul român. Ca antrenor a condus, printre altele, echipele Corvinul Hunedoara, Dinamo București, Brescia Calcio, AC Reggina, Rapid București (campion în Divizia A în 1998), Internazionale Milano, Galatasaray SK (Supercupa Europei 2001, Campionatul Turciei 2002), Beșiktaș Istanbul (Campionatul Turciei 2003), Șahtior Donețk (Cupa UEFA 2009), Zenit Sankt Petersburg și din 2020, Dinamo Kiev (Campionatul Ucrainei 2021). A antrenat echipa națională a României (1981–1986), pe care a condus-o spre prima participare din istorie la Campionatul European (1984) și a fost fost selecționer al reprezentativei Turciei (2017 –2019).

1946 – A început Conferința de pace de la Paris

La Palatul Luxemburg începeau lucrările Conferinței de Pace de la Paris (29 iulie–15 octombrie 1946), convocată de puterile învingătoare în al doilea război mondial, pentru a dezbate proiectele de pace cu statele aliate Germaniei, învinse. Cele 32 de state participante au fost împărțite în mai multe grupe: 1) marile puteri (SUA, URSS, Marea Britanie, Franța și China), care aveau un rol hotărâtor în luarea deciziilor și impunerea punctului lor de vedere; 2) un grup de 16 state invitate (Australia, Belgia, RSS Bielorusă, Brazilia, Canada, Etiopia, Grecia, India, Noua Zeelandă, Norvegia, Olanda, Polonia, Cehoslovacia, Uniunea Sud-Africană, RSS Ucraineană și Iugoslavia), care aveau dreptul să formuleze observații și propuneri care urmau a fi supuse la vot și, în cazul acceptării lor, trecute în competența Consiliului Miniștrilor Afacerilor Externe. Alte șase țări participau la conferință cu titlu consultativ (Mexic, Cuba, Egipt, Iran, Albania și Austria).

Ultima categorie era a celor cinci state aliate cu Germania: Italia, România, Ungaria, Bulgaria și Finlanda.

1946 – A încetat din viață Max W. Arnold (Mendel Wechsler Arnold; 25 martie 1897 – 29 iulie 1946)

Pictor postmodernist, acuarelist.

1947 – Partidul Național Țărănesc a fost dizolvat

Folosind ca pretext înscenarea de la Tămădău, Consiliul de Miniștri a decis dizolvarea Partidul Național Țărănesc, de aceeași măsură fiind lovite „organizațiile militare, de tineret, feministe și orice alte organizații sau asociații” conduse de PNȚ, prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1027/29 iulie 1947 privind dizolvarea Partidului Național Țărănesc, de sub președinția d-lui Iuliu Maniu. Jurnalul mai prevedea închiderea sediilor partidului, confiscarea averii și a corespondenței, lichidarea patrimoniului său.

Mai mult: Dizolvarea Partidului Național Țărănesc [Historia]

1950 – S-a născut Maricica Puică

Maricica Luca; 29 iulie 1950, Iași

Fostă atletă, multiplu medaliată la Jocurile Olimpice și la Campionatele Mondiale. A început să practice atletismul de la 15 ani, după ce a fost descoperită la un cros pentru elevi de Ion Puică, cel care ulterior i-a devenit antrenor și soț. S-a specializat în probele de semifond și fond, primul rezultat notabil pe plan internațional obținându-l la Campionatele Mondiale de Cross Country, Glasgow 1978, unde, împreună cu echipa a câștigat medalia de aur la cros și medalia de bronz la individual. Au urmat aproximativ 55 de selecții în echipa națională de atletism. A cucerit medalia de aur la Campionatele Mondiale de Cross Country, Roma 1982, performanță pe care a reeditat-o în 1984, la competiția similară de la New York. La Campionatele Europene de atletism a obținut două medalii de argint în proba de 3.000 m, una la Atena, în 1982, iar alta la Stuttgart, în 1986. La Jocurile Olimpice de la Los Angeles 1984 a cucerit primul titlul olimpic al probei de 3.000 m pentru femei din istoria Jocurilor Olimpice, cu timpul 8:35.96, care a reprezentat un record olimpic, și medalia de bronz la proba de 1.500 m. În 1987, a cucerit alte două medalii, una de argint, la Campionatele Mondiale de atletism de la Roma și una de bronz, la CM de atletism în sală de la Indianapolis. Ultima medalie importantă, a fost bronzul cucerit în 1988, la Campionatele Europene în sală de la Haga la proba de 3.000 m. S-a retras din activitatea sportivă la vârsta de 39 de ani și a antrenat câțiva ani împreună cu soțul său, în Spania. A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului și Ordinul național Serviciul Credincios în grad de cavaler (2000).

1950 – S-a născut Radu Voina

29 iulie 1950, Sighișoara

Fost handbalist și antrenor. Ca jucător, a început activitatea de performanță la Universitatea București. A jucat la nivel de juniori sub culorile echipei Voința Sighișoara, iar la nivel de seniori la Universitatea București și la Steaua București. A primit titlul de Maestru al sportului în 1971 (la Universitatea) și Maestru emerit al sportului în 1974 (la Steaua). A făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României, medaliată cu argint olimpic la Montreal 1976 și cu bronz olimpic la München 1972 și Moscova 1980. A participat la trei ediții ale Campionatului Mondial (1974 – locul 1, 1978, 1982), la două ediții ale Campionatului Mondial Universitar (două titluri de campion – 1975 și 1977), medaliat cu argint la ediția din 1979 a SuperCupei Campionilor Olimpici și Mondiali, participant la patru ediții ale Cupei Campionilor Europeni (1974/75 – locul 3-4, 1976/77 – locul 1, 1980/81 și 1982/83), participant la două ediții ale Spartachiadei militare de vară (1977 și 1981), medaliat cu aur la Jocurile Balcanice din 1981, șapte titluri de campion național (1974, 1977, 1979, 1981) și o Cupă a României (1981). A antrenat echipe din România: Steaua și Franța: RC Strasbourg și HC Selestat. A fost antrenor secund la lotul național de seniori (1983 și 1984), antrenor la echipa națională masculină a României (2001–2004). Ca antrenor, a obținut medalia de bronz la Los Angeles 1984. A antrenat și echipa națională feminină de handbal a României.

1952 – Prima medalie olimpică de aur a României

A XV-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Helsinki, Finlanda în perioada 19 iulie–3 august. Au participat 69 de țări și 4.925 de sportivi care s-au întrecut în 149 de probe din 17 sporturi. România s-a clasat pe poziția a 23-a în clasamentul pe medalii: o medalie de aur – Iosif Sîrbu pentru tir, pușcă calibru mic 40 de focuri, prima medalie olimpică de aur a României; o medalie de argint – Vasile Tiță la box, categoria mijlocie (75 kg); două medalii de bronz – Gheorghe Fiat pentru box, semiușoară (60 kg) și Gheorghe Lichiardopol pentru tir, pistol viteză.

1958 – A fost executat Vasile Motrescu, luptător anticomunist

Vasile Motrescu (11 octombrie 1920 – 29 iulie 1958) a fost un luptător anticomunist, liderul rezistenței anticomuniste din munții Bucovinei. A luptat în cel de-al doilea război mondial și a făcut parte din mai multe grupări anticomuniste – partizani anticomuniști conduși de Vladimir Macoveiciuc, gruparea condusă de Constantin Cenușă etc. Nu a făcut parte din nicio organizație politică. A fost condamnat în contumacie la moarte, prin sentința nr. 968/1956 a Tribunalului Militar București, aflat în deplasare la Suceava. Prin aceeași sentință, Gavril Vatamaniuc (arestat încă din toamna anului 1955) a fost condamnat la muncă silnică pe viață. A fost prins în noaptea de 13/14 ianuarie 1958, în casa lui Gavril și Valeria Sfichi gazdele sale, țărani penticostali din comuna Gălănești, fiind trădat de către Toader Șfichi. A fost închis la Penitenciarul Botoșani și i-a fost considerată valabilă condamnarea din 1956. În urma respingerii recursului și a cererii de grațiere, a fost executat la Botoșani pe 29 iulie 1958, la orele 21:30.

1967 – S-a născut Anca Sigartău

29 iulie 1967, București

Actriță de teatru, film și voce. A urmat Liceul „George Enescu” din București, iar la 14 ani făcea parte din corul Voces Primavera. A studiat Actoria la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, la clasa Dem Rădulescu – Adriana Popovici. A primit premiul pentru cea mai bună actriță la Gala Tinerilor Actori Costinești (1989) și premiul pentru cel mai bun rol de comedie, pentru rolul Puck în Visul unei nopți de vară (1992). Face parte din trupa Teatrului „Bulandra” din 1991, imediat după absolvirea facultății, fiind apreciată în piese ca: Vreau să fiu actriță, Visul unei nopți de vară, Poveste de iarnă, Trei surori etc. Colaborează, de asemenea, și cu Teatrul Metropolis. Regizează dublaje în limba română pentru desenele animate Disney și interpretează vocile unor personaje în aceste desene animate. A prezentat emisiunea Excentricii la TVR Cultural. A jucat în filme: O zi la București (1987), Pădurea de fagi, Campioana, Amen, Margo, Schimb valutar, Aniela (serial TV), Doar cu buletinul la Paris  etc.

Și totul era nimic… (2006) • Regia Cristina Nichituș. Cu: Adrian Titieni, Anca Sigartău, Tora Vasilescu, Alexandra Velniciuc, Mihai Constantin

1969 – România a ratificat Convenția asupra imprescriptibilității crimelor de război

Consiliul de Stat al României a adoptat Decretul nr. 547/29 iulie 1969 pentru ratificarea Convenției asupra imprescriptibilității crimelor de război și a crimelor contra umanității, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 26 noiembrie 1968, publicat în Monitorul Oficial al României din 30 iulie 1969.

1969 – S-a născut Răzvan Exarhu

29 iulie 1969, Brăila

Producător și prezentator radio și TV, jurnalist, bucătar și scriitor. A urmat Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția: Franceză–Engleză din cadrul Universității București. În anul II de facultate s-a angajat în Radio ProFM, ca prezentator de știri. Ulterior, a realizat o emisiune de popularitate la nivel național: Rondul de dimineață, apoi Rondul de noapte. A colaborat cu presa scrisă, publicând în Top Gear, Academia Cațavencu sau Dilema. A fost director de programe la Radio Guerilla, a creat emisiunea Morning Glory la postul Rock FM, sous-chef, apoi chef la Escargot Bistro.

1970 – A încetat din viață Ionel Perlea (13 decembrie 1900 – 29 iulie 1970)

Compozitor și dirijor; a condus spectacole de operă în Viena, Paris, Buenos Aires, Florența, Chicago și a apărut la pupitrul unor prestigioase orchestre, în special în Statele Unite ale Americii.

1970 – A încetat din viață Costin D. Nenițescu (15 iulie 1902 – 29 iulie 1970)

Chimist specializat în chimie organică și industrială; fondatorul și promotorul unor ramuri noi ale chimiei din România; membru al Academiei Române.

1975 – S-a născut Adelin Petrișor

29 iulie 1975, Buzău

Jurnalist, om de televiziune, unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști de război din România. Și-a început cariera în anul 1994, la postul de radio 2M+. În continuare, a lucrat la Tele 7 abc, TVR, Antena 1, unde s-a afirmat prin reportaje exclusive din zone de conflict, a fost reporter special la Realitatea TV, colaborator al TVR. A transmis din Irak, Afganistan, Liban, Israel, Algeria, Albania, a realizat un reportaj la Guantanamo, în timpul ofensivei americane din Irak, în 2003, a fost singurul corespondent român care a transmis din Bagdad. A intervievat personalități precum Yasser Arafat, Ehud Barak, Benjamin Netanyahu, Valentino Rossi, ayatolahul Mohamed Fadlallah, liderul spiritual al Hezbollah, secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer. Este singurul jurnalist român care a zburat cu avioane supersonice militare. A publicat un album de fotografie, Corespondent de război (2007) și volumele: Războaiele mele, Coreea de Nord, un lagăr cât o țară, Țara cu un singur gras. A primit cinci premii ale Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România, inclusiv Marele Premiu APTR (2003), Premiul pentru cel mai bun reportaj (2007) și Premiul pentru documentar politic (2009).

1992 – A încetat din viață Lucia Demetrius (Lucia Aurora Demetrius; 16 februarie 1910 – 29 iulie 1992)

Prozatoare, poetă, traducătoare, actriță și autoare dramatică.

1993 – A încetat din viață Nicolai Costenco (21 decembrie 1913 – 29 iulie 1993)

Scriitor și poet român basarabean; exilat și deportat în Siberia.

1994 – A fost adoptată prima Constituție a Republicii Moldova

Constituția Republicii Moldova, legea supremă și principală a Republicii Moldova și a statului, adoptată pe 29 iulie 1994, determină principiile generale ale societății, drepturile și îndatoririle omului etc. Este alcătuită din 7 titluri, fiecare fiind împărțit în capitole și secțiuni.

1995 – S-a născut Dorin Rotariu

29 iulie 1995, Jimbolia, Timiș

Fotbalist care a jucat pe post de atacant, extremă, mijlocaș lateral. A jucat la Dinamo București (cu care a câștigat Cupa Ligii 2016–2017), Poli Timișoara, Club Brugge, FC Astana, din 2021 la Ludogoreț Razgrad. Pe plan internațional, a avut prezențe la națională pentru România U21 (9), România U19 (2) și România (9, un gol).

2002 – Inaugurarea Casei Memorială Elie Wiesel

La 29 iulie, în Sighetul Marmației a fost inaugurată Casa Memorială Elie Wiesel, Muzeul Culturii și Civilizației Evreiești din Maramureș.

Casa Memorială Elie Wiesel din Sighetu Marmației

2010 – A încetat din viață Nicolae Popescu (22 septembrie 1937 – 29 iulie 2010)

Matematician; creatorul școlii românești de algebră modernă și teoria numerelor; membru corespondent al Academiei Române.

2014 – A încetat din viață Vasile Timiș (20 aprilie 1922 – 29 iulie 2014 sau 2015)

Compozitor și dirijor; a compus muzică simfonică, vocal-simfonică, de cameră, corală; membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor.

2015 – A încetat din viață Florin Mitu (1937 – 29 iulie 2015, București)

Jurnalist; prezentator de știri al Televiziunii Române; realizator al emisiunilor de politică externă Cadran Mondial și Mapamond; profesor universitar la Facultatea de Jurnalism.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită