29 Mai în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Baia Mare

 

1329 – Prima atestare documentară a localității Baia Mare

Baia Mare a apărut pe harta așezărilor urbane ca urmare a activității de exploatare a minereurilor neferoase, primele informații certe cu privire la mineritul din zonă provenind din secolul XIV, chiar dacă începuturile medievale ale activităților de acest gen sunt mult mai timpurii, cel puțin din a doua jumătate a secolului XIII. Memoria comunitară consemnează ca primă carte de identitate a orașului, documentul din 29 mai 1329 prin care regele Carol Robert de Anjou (1308–1342) dăruia comitelui Corrardus, jude al orașelor Baia Mare și Baia Sprie, pădurea aflată între cele două așezări pentru ca acest teritoriu să fie populat. Baia Mare apare aici sub denumirea civitas Rivuli Dominarum, judele Corrardus fiind același și pentru Mons Medius (Baia Sprie). Documentul din anul 1329 nu s-a păstrat, conținutul său fiind rezumat într-un act din anul 1479. Prima diplomă privilegială a orașului, pe care o putem studia și astăzi, datează din 20 septembrie 1347 și a fost acordată de regele Ludovic I (1342–1382), la cererea judelui Martin, a parohului Ioan, magistrului Petru și notarului Ulrich, jurați din Baia Mare și Săsar (Rivulo Dominarum et Zazar Bánya), având în vedere faptul că privilegiul anterior al orașului a ars într-un incendiu.

1848 – S-au deschis lucrările Dietei din Cluj

Întrunită între 17/29–18/30 mai, Dieta de la Cluj, reprezentată de maghiari, a votat pentru anexarea Principatului Transilvania la Ungaria, fără a ține cont de cererea Adunării de la Blaj (3/15–5/17 mai) și ignorând realitatea etnică existentă, faptul că românii reprezentau două treimi din populație. Dieta nu a ținut seama de opoziția românilor și a unor părți importante ale sașilor și maghiarilor ardeleni. Însuși poetul Sandor Petöfi se ridicase împotriva hotarârii unirii Transilvaniei cu Ungaria, argumentând că în Dieta care luase decizia se aflaseră din 300 reprezentanți numai 3 români si 24 de sași. Actul politic a fost sancționat la 29 mai/10 iunie 1848 de împăratul austriac Ferdinand.

1889 – Legea privind introducerea sistemului monometalist

În Proiectul de lege pentru înființarea unui nou sistem monetar, se înlocuia definiția leului din Legea monetară din 1867, respectiv „cinci grame de argint cu titlul 835/1000 compun unitatea monetară a României sub denumirea de leu” cu o nouă definiție, care arată că „unitatea monetară a României este leul aur”. Dezbătută și aprobată de Camera Deputaților și Senat, în martie 1889, prima variantă a acestei legi nu a fost promulgată din cauza lipsei de pregătire a mijloacelor necesare transformării monedelor de argint, aflate în circulație, în monede de aur, iar BNR nu stabilise posibilitățile tehnice de punere în aplicare. Legea privind introducerea sistemului monometalist (etalon de aur) a fost votată la 29 mai/10 iunie, menținându-se vechea definiție a leului-aur dat de Legea Monetară din 1867 (a intrat în vigoare la 17/29martie 1890).

1890 – S-a născut Aurel Racovitză

Ioan Aurelian Racovitză; 29 mai 1890, Botoșani – 24 iunie 1957, București

Diplomat și general al Armatei Române care a luptat în cele două războaie mondiale, descendentul unei vechi familii boierești și domnești. A urmat Liceul Militar din Iași, Școala militară de Cavalerie la Târgoviște, absolvind în 1910 ca sublocotenent la Regimentul de Cavalerie 7 Roșiori „Cuza Vodă”, apoi Școala specială de Cavalerie, absolvind-o pe primul loc (1913). A participat la campania din Bulgaria (1913), unde s-a remarcat în misiuni de cercetare, fiind avansat la excepțional la gradul de locotenent și comandant de pluton în Regimentul 7 Roșiori. A fost ofițer adjutant de regiment, a lucrat la Biroul Mobilizări, iar la începutul primului război mondial, în Regimentul de Escortă Regală din București. Detașat la Biroul de Operații al Comandamentului Diviziei 18 Infanterie la Călugăreni, a urmat și Școala Superioară de Război. A fost înaintat la gradul de căpitan (1916), maior (1917), iar după absolvirea Școlii Superioare de Război (1920) a fost ofițer la Marele Stat Major, comandantul Regimentului 11 Roșiori în Cernăuți, subșef de Stat Major, avansat locotenent-colonel de cavalerie, apoi atașat militar în Cehoslovacia, acreditat și în Austria. A fost comandant al Școlii de Ofițeri de Cavalerie și a pregătit trupele la începerea celui de al doilea război mondial. La retragerea trupelor în timpul ocupării Basarabiei, a avut divergențe cu Generalul superior privind forțarea trecerii Prutului în orice condiții, pentru a nu-și masacra soldații, de asemenea n-a vrut să se implice in uciderea de persoane civile, motiv pentru care a fost obligat să-și prezinte demisia.

1893 – Legea clerului mirean și a seminariilor

Adoptată la 29 mai/10 iunie, legea prevedea: limitarea numărului total al parohiilor, înființarea unei noi biserici fiind condiționată de garantarea de către ctitor a finanțării acesteia; salarizarea clerului; întreținerea bisericilor; fixarea parohiilor; numirea și pregătirea clerului mirean; controlul administrativ și disciplinar în biserică.

1895 – S-a născut Maximilian Popper

29 mai 1895 – 4 august 1960

Medic ftiziolog, profesor universitar, unul dintre primii organizatori ai luptei anti-tuberculoză din România. A avut un aport important in pregătirea cadrelor de specialitate din rețeaua de ftiziologie. În 1934, medicii Liviu Câmpeanu, Haralambie Teodoreanu și Maximilian Popper au cumpărat terenul și au construit Sanatoriul Bucegi din Predeal. Lucrările de construire a sanatoriului au început imediat după cumpărarea terenului și au durat până la începutul lunii decembrie 1934, primul pacient intrat în sanatoriu fiind înregistrat la 11 decembrie 1934. În prezent, Sanatoriul de Nevroze Predeal.

1899 – S-a născut Georgeta Mircea Cancicov

Maria Jurgea; 29 mai 1899, Godinești, Bacău – 16 aprilie 1984, București

Prozatoare și poetă. A urmat liceul și Facultatea de Litere la Paris, a luat lecții de vioară de la George Enescu. A colaborat la numeroase publicații, printre care Viața românească, Revista Fundațiilor Regale, Universul literar, Adevărul literar și artistic, Ateneu, România literară și Luceafărul. Debutul literar, culegerea de poeme Un vis (1936), nu o anunța în nici un fel pe scriitoarea care urma să devină odată cu publicarea, începând din anul 1938, a romanelor și a culegerilor de nuvele Poeni, Moldovenii, Dealul Perjilor, Pustiuri, Amurg, Călătorul, Îndrăgostitele și Din viața văilor. A fost o femeie plăcută și inteligentă, care a pătruns în anturajul feminin al lui Ion Antonescu. În baza trecerii pe lângă mareșalul Antonescu, împreună cu soțul său, avocatul și omul politic liberal Mircea Cancicov, a făcut numeroase intervenții în favoarea Comunității evreilor din Bacău – anularea ordinului de a se face ghetouri în Moldova; anularea ordinului de a se face echipe de câte 500 femei evreice care să lucreze în spatele frontului, la tranșee; aprobarea ca un detașament de 600 de evrei, ce urmau să fie evacuați, să rămână pe loc, în dimineața zilei de 23 august etc.

1901 – S-a născut Ionel Fernic

29 mai 1901, Târgoviște – 22 iulie 1938, Pădurea Negrileasa, Bucovina

Compozitor și autor de texte și de cuplete de muzică ușoară, poet, prozator și gazetar, aviator și unul dintre primii parașutiști români. A luat primele lecții de chitară și pian de la profesorul de muzică și compozitorul Teodor Fuchs. În ultimul an de liceu a compus prima sa piesă de muzică ușoară, balada Cruce albă de mesteacăn (1919). A urmat Conservatorul din București, secția Artă dramatică, în facultate având ocazia să joace alături de Aristide Demetriade, Ion Manolescu, Mișu Fotino etc. La absolvire (1924) și-a satisfăcut stagiului militar în Ploiești, unde a rămas pentru câțiva ani, timp în care a compus o parte importantă a repertoriului său, romanțe și tangouri. Primul său tango, compus în 1931, s-a intitulat Minciuna, o adaptare a unei piese franțuzești, propusă de Nicolae Kirițescu, pe versuri de Aurel Felea. În doar câțiva ani a compus peste patru sute de șlagăre. A absolvit Școala de pilotaj de la Băneasa (1935), primind brevetul de zburător, devenind interesat și de parașutism. A executat primul salt cu parașuta în cadrul unui miting aviatic la aeroportul Băneasa. A fost directorul Școlii de pilotaj din Cernăuți, medaliat de regele Carol al II-lea cu Virtutea Aeronautică. Și-a pierdut viața într-un accident aviatic al unui zbor comercial, la vârsta de 37 de ani. Dintre compozițiile sale: La umbra nucului bătrân, Îți mai aduci aminte, doamnă, Iubesc femeia, Aprinde o țigară, De ce mi-ai spus că mă iubești, Romanța celei care minte, Scrisoare de dor etc.

Ionel Fernic – La umbra nucului bătrân • Ioana Radu

1910 S-a născut Ioan Zugrăvescu

29 mai 1910, Iași – 12 decembrie 1989, Iași

Chimist, profesor universitar, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Științe a Universității din București, unde a obținut în 1931 licența în Științe fizico-chimice. În 1934 a primit titlul de Doctor în științe cu teza Acțiunea compușilor organo-magnezieni asupra amidelor N-disubstituite ale acidului beta-fenilacetic. În 1965 a obținut titlul de Doctor Docent în Chimie. A început cariera didactică în Laboratorul de Chimie Organică al Universității din București, a fost director al Secției de Biochimie a Institutului „Victor Babeș” din București, unde a inițiat cercetări referitoare la biochimismul celular (in special în celulele maligne și chimia heterociclurilor. În continuare, a fost șef de lucrări la Facultatea de Științe a Universității din București, profesor de chimie organică la Institutul de Industrii Alimentare din București, profesor titular la Catedra de Chimie Organică, Facultatea de Chimie a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, unde a activat până la retragerea din activitate (în 1975), și, în paralel, la Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” al Academiei Române, unde a ocupat temporar funcția de director.

1912 – Congresul de la Alba Iulia al reprezentanților populației românești din întreaga Transilvanie

Adunarea de la Alba Iulia, din 29 mai 1912, s-a organizat în numele tururor românilor din Transilvania, fiind un protest împotriva proiectului de înființare a episcopiei greco-catolice maghiare de la Hajdu-Durog. Punerea în practică a proiectului era sinonimă cu transformarea Bisericii într-un instrument politic de deznaționalizare și de silnicie a românilor ardeleni. Au participat aproape 20.000 de români greco-catolici. S-a constituit biroul congresului și a ales președinte pe fruntașul român George Pop de Băsești. Congresul a ales o comisie formată din 100 de persoane pentru redactarea proiectului de rezoluții și pregătirea hotărârilor acesteia, toate măsurile legale pentru apărarea drepturilor autonome ale Bisericii Greco-Catolice Române. Din această comisie au făcut parte printre alții: Ion Agârbiceanu – preot, dr. Amos Frâncu – avocat, dr. Iuliu Maniu – avocat, Theodor Mihaly – deputat dietal Dej, Ștefan C. Pop – deputat dietal Arad, dr. Vasile Suciu – canonic Blaj, dr. Vasile Lucaci – preot Sisești, dr. Alexandru Vaida Voievod – medic etc. Congresul a hotărât de asemenea să trimită la Sf. Scaun de la Roma un memoriu documentat.

1922 – S-a născut Iannis Xenakis

Ιάννης Ξενάκης; 29 mai 1922, Brăila – 4 februarie 2001, Paris

Compozitor francez de origine greacă din România, care și-a pus amprenta asupra muzicii contemporane prin folosirea efectelor electronice și a teoriilor matematice. S-a născut într-o familie de greci din Brăila, iar mama lui, o bună pianistă, i-a deschis dragostea pentru muzică, dar a murit în 1927. În 1932 a plecat în Grecia, ulterior s-a stabilit la Atena, a fost admis la Institutul Politehnic, dar nu a mai apucat să înceapă școala, închisă după intrarea trupelor lui Mussolini în Grecia. S-a implicat în mișcarea de rezistență, fiind închis de italieni și apoi de germani. Rănit grav de un obuz britanic (1945), odată ieșit din spital a continuat activitățile politice clandestine. Urmărit, a reușit să scape spre Paris, în Grecia fiind condamnat (în lipsă) la moarte pentru terorism politic. Din 1947 a lucrat ca inginer la atelierul Le Corbusier. A înființat Centre d’études de mathématique et automatique musicales CÉMAMU (Centrul de studii de matematică și automatică muzicală), cu scopul aplicării cunoștințelor tehnice și științifice în muzică, folosind calculatorul pentru realizarea compozițiilor sale. Din compozițiile sale: Métastasis, Nomos Alpha pentru violoncel, Jonchaies, Shaar, Akea, Waarg, Roaï.

Iannis Xenakis – Pléiades (1979)

1924 – Institutul Francez de Înalte Studii

Înființarea unui centru cultural francez la București a avut loc la inițiativa de Henry Focillon, critic de artă și teoretician francez, care a manifestat un interes special pentru România, cu scopul de a face cunoscută cultura franceză în România. Ceremonia de inaugurare a L’Institut français des hautes études (Institutul francez de înalte studii) a avut loc în 29 mai 1924, în prezența Regelui Carol al II lea și a Prințului Moștenitor. Astăzi se numește Institutul Francez.

1925 – S-a născut Erwin M. Friedländer

29 mai 1925, Cluj – 22 ianuarie 2004, California

Fizician american de origine română, membru de onoare al Academiei Române (din 1963; calitate retrasă după plecarea din țară, repus în drepturi în 1990). A absolvit cursurile Facultății de Fizică și Matematică ale Universității bucureștene, specializându-se în Fizică nucleară. În 1963 a susținut Doctoratul cu teza Asupra modelului cu două centre al jeturilor cosmice, continuându-și activitatea ca profesor la Universitatea din București și cercetător la Institutul de Fizică Atomică de pe platforma Măgurele. În SUA a fost co-șef de laborator la Lawrence Berkeley Laboratory al Universității din California. A cercetat radiația cosmică a particulelor accelerate la mari energii de măsură aferente, activitate concretizată în peste 250 de studii și articole, apărute în prestigioase reviste internaționale de specialitate. În anul 1985 a fost distins cu Premiul Humboldt pentru fizică.

1929 – S-a născut Șerban Rădulescu-Zoner

29 mai 1929, Piatra Neamț – 14 martie 2012, Moroeni, Dâmbovița

Istoric. Doctor în istorie, a fost, până în 1996, cercetător științific principal la Institutul de istorie „Nicolae Iorga”. În 1975 a fost exclus din Institut, în contextul „revoluției culturale” a lui Ceaușescu, fiind reîncadrat la Institut în 1990 și avansat cercetător principal. Era membru al Asociației Internaționale de Istorie Contemporană, cu sediul la Geneva. A publicat peste 200 de lucrări științifice în țară și în străinătate (Franța, Germania, SUA, Italia). În 1993 i s-a conferit premiul „Mihail Koganiceanu” al Academiei Române. A fost deținut politic între 1959–1962, după eliberare refuzând ferm să colaboreze cu Securitatea. Politic, a fost deputat, președintele Alianței Civice. Dintre scrierile sale: Scrieri politice 1900–2006, Dunărea, Marea Neagră și Puterile Centrale, România și Tripla Alianță la începutul secolului XX.

1933 – S-a născut Stan Velea

29 mai 1933, Poiana Mare, Dolj – 30 iunie 2007, București

Traducător, specialist în limba polonă și comparatist. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din București, secția Slavistică, specialitatea Limba și literatura polonă (1952–1957). A susținut Doctoratul în 1968 cu o teză despre Wladislaw Reymont. După licență a fost cercetător la Institutul de Istorie Literară și Folclor al Academiei Române (Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”), până la pensie. S-a dedicat aproape în exclusivitate studiului literaturii polone, pe care a promovat-o în România prin studii și traduceri. A debutat în 1958 cu un studiu în revista Romanoslavica, iar prima carte, monografia Reymont, a apărut în 1966. A colaborat cu studii, cronici, recenzii la Gazeta literară, Luceafărul, România literară, Cronica, Revista de istorie și teorie literară (din al cărei comitet de redacție a făcut parte, din 1991), Studii de literatură universală etc. A tradus din: Henryk Sienkiewicz, Boleslaw Prus, Wladislaw Reymont, Jaroslaw Iwaszkiewicz, Slawomir Mrozek etc. A fost distins cu importante distincții culturale și de stat ale Poloniei: Ordinul Meritul Cultural (1970), insigna Amicus Poloniae (1985), Crucea de Cavaler a Ordinului Meritul Polonez (1997) etc. Academia Română i-a decernat în 1995 Premiul „Titu Maiorescu” pentru volumul al III-lea din Istoria literaturii polone.

1935 – S-a născut Alexandru Nichici

29 mai 1935, Ivanda, Giulvăz, Timiș – 21 ianuarie 2020, Timișoara

Inginer, profesor universitar. A absolvit Facultatea Electrotehnică a Institutului Politehnic Timișoara, specialitatea Electromecanică în 1958. A urmat o carieră didactică la Institutului Politehnic Timișoara, în cadrul Catedrei de Tehnologia Materialelor a Facultății de Mecanică: asistent (din 1959), șef de lucrări, conferențiar și profesor (din 1980). A obținut titlul științific de Doctor inginer în 1970, cu teza Fenomene fundamentale la prelucrarea cu scântei electrice cu electrod oscilant. Între anii 1974–1976 a predat la Universitatea Națională a Republicii Zair. Principalul său domeniu de cercetare a fost prelucrarea materialelor cu tehnologii neconvenționale, în particular prin eroziune electrică și cu laser. A îndeplinit funcțiile de prodecan al Facultății de Mecanică, șef al catedrei de Tehnologie Mecanică, rector al Politehnicii (1992–1996) și secretar științific al senatului universității. A fost membru fondator al Uniunii Democratice a Sârbilor din România și unul dintre primii săi conducători. A publicat lucrări ca: Prelucrarea prin eroziune în construcția de mașini, Formarea profesională în inginerie. Ieri, azi, mâine, Lucrări științifice: concepere, redactare, comunicare, Șansă și determinare (memorialistică).

1944 – A încetat din viață Constantin C. Stoicescu (23 august 1881 – 29 mai 1944)

Jurist, specialist în drept roman; ministru al justiției; membru corespondent al Academiei Române.

1945 – A încetat din viață Mihail Sebastian (Iosif Hechter; 18 octombrie 1907 – 29 mai 1945)

Om de litere, romancier, dramaturg, eseist, critic literar, publicist, memorialist; a murit într-un accident rutier.

1947 – Vizita Patriarhului Aleksei I al Moscovei în România

Vizita în România a Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii, Aleksei I (29 mai–12 iunie) avea scopul declarat al unor discuții cu înalții prelați români în vederea pregătirii Congresului Ortodoxiei, programat să se desfășoare în martie 1948, la Moscova. Legăturile legitime și tradiționale dintre Biserica Ortodoxă Rusă și cea Română au fost înlocuite începând cu anul 1947, printr-o încercare de propagare a bolșevismului prin intermediul unor instituții religioase milenare, de pervertire a ideii de creștinism răsăritean. Pe 30 mai a ajuns în București, fiind cazat la Palatul Mogoșoaia, după care a vizitat toată țara.

Mai mult: Vizita Patriarhului Alexei I al Moscovei în România de Cristina Păiușan [Historia]

1955 – A încetat din viață Principele Aristide Caradja (28 septembrie 1861 – 29 mai 1955)

Jurist și entomolog; colecția lui de fluturi număra aproximativ 120.000 exemplare; membru de onoare al Academiei de Științe din România; membru titular al Academiei Române.

1956 – S-a născut Teo Chiriac

29 mai 1956, Coșernița, Soroca, Republica Moldova

Scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău, Facultatea de Filologie, secția Jurnalism în 1979. A fost redactor la Radioul național, redactor și redactor-șef la Editura Literatura Artistică (ulterior, Hyperion) din Chișinău. A participat la Programul Internațional de Instruire Marshall plan for Moldova (1998–2004) și a făcut stagii în Cehia și Italia. A fost reprezentantul Uniunii Scriitorilor din România în Filiala Chișinău a acesteia. A fost vicepreședinte (2010–2021), în prezent președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova. A publicat volumele de poezie Lucrare de control, Salonul 33 – prima carte de poezie apărută cu grafie latină în fosta RSSM, Critica irațiunii pure, Monstrul Sacru (Scările lui Teo). Figurează printre cei 20 de autori ai antologiei Portret de grup (O altă imagine a poeziei basarabene). A fost distins cu Titlul onorific Maestru al Literaturii (2010). Versurile sale pot fi citite în reviste literare și antologii de poezie editate în România, Germania, Franța, Italia, Belgia, Macedonia, Bulgaria și Rusia.

1959 – A încetat din viață Nicolae T. Deleanu (5 septembrie 1879 sau 1882 – 29 mai 1959)

Chimist, farmacist, fitofiziolog și biochimist, primul cercetător, pe plan mondial, care a semnalat procesul de homeostazie a ionilor în organismele vegetale.

1962 – Gheorghe Arsenescu, lider al grupului de rezistență din Munții Făgăraș a fost executat la Jilava.

Lt. Col. Gheorghe Arsenescu a fost lider al grupului de rezistență din Munții Făgăraș, o mișcare anticomunistă, după cel de-al doilea război mondial. Împreună cu un coleg de armată, ofițerul Toma Arnăuțoiu, au format un grup numit Haiducii Muscelului, care a operat în sudul Munților Făgăraș. Arsenescu a fost capturat de Securitate la 1 februarie 1960. Un membru notabil al mișcării de rezistență a lui Arsenescu a fost Elisabeta Rizea, care a fost capturată de Securitate odată cu Gheorghe Arsenescu. Prin sentința nr. 11/12 februarie 1962 a Tribunalului Militar al Regiunii Militare București, a fost condamnat la moarte pentru „acte de teroare săvârșite ca organizator al unui grup armat de rezistență anticomunistă”. A fost executat la 29 mai 1962, în închisoarea Jilava.

1962 – A încetat din viață Gheorghe Arsenescu (31 mai 1907 – 29 mai 1962)

Ofițer care a condus mișcarea anticomunistă Haiducii Muscelului, după cel de-al doilea război mondial; executat în închisoarea Jilava.

1962 – A încetat din viață Benedict Dabija (22 septembrie 1926 – 29 mai 1962)

Actor de teatru și film; a jucat la Teatrul „Bulandra”.

1965 – S-a născut Tudor Iosifaru

29 mai 1965, Râmnicu Vâlcea – 24 mai 2009, București

Ziarist, poet, prozator și dramaturg. A absolvit Facultatea de Filologie, specializarea Limba și literatura engleză, a Universității „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca, în 1989. În anii studenției, a fost redactor la revista Echinox. Beneficiind de burse de studii, a urmat un curs de administrație publică la Konstanz (Germania 1991) și altul de jurnalistică la Londra (1995). A fost profesor de Limba engleză la Școala nr. 10 din Râmnicu Vâlca, șef de serviciu și purtător de cuvânt al Primăriei, director comercial la o firmă. În paralel, între 1990–1997, a practicat gazetăria (corespondent, comentator, redactor etc.) la diverse publicații: Curierul de Vâlcea, Vocea Vâlcii, Actualitatea vâlceană. A fost corespondent teritorial la Expres Magazin, Evenimentul Zilei, BBC – World Service. A realizat emisiuni la Etalon TV. A primit Premiul de excelență pentru gazetărie, al Fundației Culturale Vâlcea 1 (2001). În ultimii ani, a fost corespondent special al Agerpres (Rompres) și președinte al Asociației Grupul Contra care, în esență, își propunea să ia poziție împotriva oricărui fel de abuzuri în Vâlcea și în țară. În 2008, i-a apărut piesa de teatru …Iar mâine nu mai vine.

1966 – A încetat din viață George Suru (Gheorghe-Cornel Suru; 16 februarie 1940 – 29 mai 1979)

Poet, jurnalist, profesor.

1969 – Muzeul Național al Marinei Române

Înființat la Constanța, prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1127/29 mai 1969, publicată în Buletinul Oficial nr. 63/2 iunie 1969 și autentificat ca instituție de interes republican, muzeu de categoria I, unic în țară, unitate reprezentativă de cultură în cadrul Forțelor Navale Române. A fost deschis oficial la 3 august 1969, fiind amplasat în sediul fostei Școli Navale și prezintă istoria marinei române.

1980 – S-a născut Irina Cojar

29 mai 1980, București

Actriță de teatru și film. A absolvit Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică, București, secția Actorie, promoția 2003. A debutat în piesa pe care a scris-o străbunicul său, George Mihail Zamfirescu – Idolul și Ion Anapoda, regizată de bunicul Ion Cojar, în sală aflându-se bunica sa, actrița Raluca Zamfirescu. Joacă la Teatrul Național București, a avut roluri în Toți fiii mei de Arthur Miller, Ivan Turbincă după Ion Creangă, Înșir’te mărgărite după Victor Eftimiu, Două pe față, două pe dos de Theresa Rebeck etc. În film a debutat în Moartea domnului Lăzărescu.

Două pe față, două pe dos Trailer oficial

1988 – S-a născut Mihai Costea

29 mai 1988, Drăgășani, Vâlcea

Fotbalist care a joacă în post de atacant. A debutat la Universitatea Craiova, după care a jucat la Steaua București, FC Voluntari, Al-Ittihad Kalba SC, în prezent la Chindia Târgoviște.A jucat în 10 meciuri la Echipa Națională U-21 (2009–2010).

1989 – A încetat din viață Adrian Petringenaru (19 octombrie 1933 – 29 mai 1989)

Regizor de film care a abordat toate genurile cinematografice, de la documentar la animație și ficțiune.

1991 – A încetat din viață Brăduț Covaliu (1 aprilie 1924 – 29 mai 1991)

Pictor, reprezentant al realismului socialist.

1992 – A încetat din viață Ion Bostan (15 decembrie 1914 – 29 mai 1992)

Unul dintre cei mai importanți regizori români de film documentar, operator de imagine și scenarist.

1993 – Convenția asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale

A fost adoptată, la Haga, Convenția asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale. Parlamentul României a ratificat Convenția prin Legea 84/18 octombrie 1994 pentru ratificarea Convenției asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale, încheiată la Haga la 29 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial nr. 298 din 21 octombrie 1994.

1995 – A încetat din viață Mircea Basarab (4 mai 1921 – 29 mai 1995)

Dirijor, compozitor și profesor; dirijor al Filarmonicii de Stat „George Enescu” din București.

2000 – A încetat din viață Vlad Ionescu (Vlad Ștefăniță Ionescu; 22 aprilie 1938 – 28 mai 2000)

Inginer electro-energetic; membru corespondent al Academiei Române.

2017 – A încetat din viață Gheorghe Dinu (Gheorghe Florian Dinu; 18 ianuarie 1957 – 29 mai 2017)

Regizor, artist al imaginii fotografice de artă și film și profesor.

2022 – A încetat din viață Puiu Dridea (Virgil Dridea; 17 noiembrie 1940 – 29 mai 2022)

Fost fotbalist și antrenor, cunoscut și sub numele de Dridea II, fratele mai mic al lui Mircea Dridea, fotbalist și antrenor .

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită