29 Martie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Academia Română

 

1599 – Cardinalul Andrei Bathory a devenit principe al Transilvaniei

Sigismund Bathory (1572–1613) a domnit peste Transilvania de patru ori și a abdicat de la tron de trei ori, în iunie 1594, în martie 1598 și în 29 martie 1599, în favoarea vărului său Andrei Báthory (1563 – 1599), arhiepiscop de Varmia. „Nu trecură însă alte câteva luni și Sigismund, dovedind încă odată cât era de schimbăcios și de ușuratec [bine spunea despre el Mihai Viteazul că ”nu știe nici ce face, nici ce vrea”] părăsi pentru a două oară tronul, făcând sa fie ales, în locu-i, vărul său cardinalul Andrei Bathory” [Constantin N. Giurescu – Istoria Românilor]. Când unchiul său, căpitanul de Oradea, Ștefan Bocskai, l-a asigurat de sprijinul său, Sigismund a reluat principatul…

1677 – Scaunul mitropolitan al Moldovei a fost mutat oficial de la Suceava la Iași

La solicitarea turcilor, care-l aduseseră pe tron în a doua sa domnie, Alexandru Lăpușneanu a mutat capitala Moldovei de la Suceava la Iași. Scaunul mitropolitan a rămas încă un veac în vechea capitală. Printr-un hrisov din 29 martie 1677, Domnitorul Antonie Ruset (1675–1678) a hotărât mutarea reședinței Mitropoliei Moldovei de la Suceava la Iași, întrucât, potrivit practicii bizantine, scaunul mitropolitan sau patriarhal trebuie să fie în aceeași localitate cu administrația domnească. Domnitorul a construit chilii încăpătoare în jurul Bisericii Sf. Nicolae Domnesc din Iași, în care s-a mutat mitropolitul Dosoftei Bărilă (1671–1674, 1675–1686), unul dintre cei mai mari cărturari români ai vremii.

1815 – S-a născut Costache Caragiale

29 martie 1815, București – 13 februarie 1877, București

Actor, dramaturg și profesor de artă dramatică, primul director al Teatrului Național din București, unchiul lui Ion Luca Caragiale, căruia i-a dat lecții de declamație și mimică. A fost elevul lui Costache Aristia și și-a pus întreaga artă în slujba idealurilor progresiste, democratice ale revoluției din 1848. Și-a făcut debutul la București în 1835, iar 3 ani mai târziu a organizat primul teatru dramatic în Iași, primul Teatru Național din România. În următorii 15 ani, Costache Caragiale a colaborat cu cele mai importante teatre ale vremii din Botoșani, Craiova, Iași unde a promovat piesele de teatru ale celor mai talentați dramaturgi români printre care Vasile Alecsandri și Costache Negruzzi. În 1850 s-a întors în București și doi ani mai târziu a devenit cel dintâi director al Teatrului Mare (Național). Dintre scrierile sale: Leonil sau Ce produce disprețul, O soaré la mahala sau Amestecul de dorinți, Învierea morților, Prologul pentru inaugurarea noului teatru din București, Teatrul Național în Țara Românească.

Costache Caragiale – Îngâmfata plăpamăreasă Teatru radiofonic • Boris Petroff, Virginia Mirea, Dorina Chiriac, George Ivaşcu, Gheorghe Dănilă, Eugen Cristea, Marius Gâlea etc.

1821 – Mihail Suțu, domnul Moldovei, a renunțat la tron

Mihail Grigore Suțu sau Mihail Suțu al II-lea (1784 – 12 iunie 1864) a fost domn în Moldova între 12/24 iunie 1819–29 martie/10 aprilie 1821. Încă de la urcarea pe tron, Mihail Suțu, ultimul domn fanariot, a aderat la Eterie, iar când Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei a intrat în Iași, i-a pus la dispoziție toate resursele vistieriei. În momentul începerii mișcării Eteriei, Suțu, a anunțat hotărîrea de a se retrage temporar din Moldova, lăsînd o căimăcămie care să se ocupe de treburile curente și mai ales să asigure Poarta Otomană de supunerea Moldovei. A plecat la 30 martie la Chișinău, iar de acolo în Europa, unde a militat și a strâns fonduri pentru Eterie. În Austria a fost arestat de Metternich și deținut la Brunn (Brno), apoi închis timp de 4 ani la Göritz.

1830 – Comisia de delimitare a granițelor dunărene

Conform Tratatului de pace ruso-turc de la Adrianopol, au început lucrările Comisiei de delimitare a granițelor dunărene între Principatele Române și Imperiul Otoman. Fostele raiale Brăila, Giurgiu, Turnu, împreună cu 30 de insule din Dunăre au fost efectiv reanexate Țării Românești, iar Lacul Brateș a revenit Moldovei.

1848 – Revoluția Română – Înăbușirea Revoluției din Moldova

Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate, mai mult de ordin administrativ și cultural, în conformitate cu Regulamentul Organic, domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor mișcării: a refuzat să accepte punctele referitoare la dizolvarea Adunării Obștești și înființarea Gărzii Cetățenești ale Petiției-–program din 27 martie. Seara, din ordinul său, a fost înăbușită mișcarea revoluționară cu forța armată, operându-se numeroase arestări. Alexandru Ioan Cuza, Lascăr Rosetti, Răducanu Rosetti, Mitică Rosetti, Grigore Romalo, Manolache Costache Epureanu, Alexandru Moruzi, Zaharia Moldovanu, Alexandru Miclescu, Nicolae Catargiu, Vasile Canta și Dimitrie Filipescu au fost trimiși sub stare de arest la Galați, pentru a fi exilați în Turcia. Șase dintre cei 13 au reușit să scape la Brăila, de unde au trecut în Transilvania, apoi în Bucovina.

1857 – S-a născut Grigore Manolescu

29 martie 1857, București – 14 iulie 1892, Paris

Actor, unul din star-urile teatrului românesc de la sfârșitul veacului al 19-lea, rămas celebru, între altele, ca primul Hamlet român. Născut într-o familie de boieri, descendenți ai familiei Bolintineanu, la 14 ani a fost izgonit de tatăl său din casa părintească, după ce a hotărât să aleagă cariera actoricească. Elev al lui Ștefan Vellescu la Conservatorul de muzică și declamație din București, a jucat de la 16 ani alături de Matei Millo. A debutat în comedia Poetul romantic pe scena Sălii Dacia, în fostul Han al lui Manuc. După absolvire, a jucat pe scena teatrului din Iași, apoi a Societății dramatice din București. În 1879 a plecat la Paris, ca bursier, împreună cu partenera sa de scenă și viitoarea soție, Aristizza Romanescu. S-a perfecționat cu profesorul Arsène Louis Delaunay și cu vedete ale Comediei Franceze, ca Jean Mounet-Sully, Sarah Bernhardt și Edmond Got. Din 1880 a jucat la Teatrul Național din București, unde, din 1882 a devenit director de scenă. Împreună cu Aristizza Romanescu au fost cuplul cel mai îndrăgit al vremii, au jucat Romeo și Julieta împreună, tineri, frumoși și îndrăgostiți. A jucat din nou la Iași, a plecat în primul turneu la Viena al trupei Teatrului Național din București, jucând în Hamlet și Romeo și Julieta pe scena Karltheater-ului. Originalitatea interpretării, ajutată de un fizic avantajos, i-au permis realizarea de roluri variate în piese din repertoriul clasic național și universal: Despot Vodă și Ovidiu de Vasile Alecsandri, Răzvan și Vidra de B.P. Hasdeu, Năpasta și O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, Don Carlos de Friedrich Schiller, Ruy Blas de Victor Hugo, Discipolul diavolului de George Bernard Shaw, Romeo și Julieta și Hamlet de Shakespeare. Dispariția actorului la vârsta de 35 de ani a fost o tragedie si o mare pierdere pentru teatrul românesc.

1878 – S-a născut Elena Farago

Elena Paximade; 29 martie 1878, Bârlad – 4 ianuarie 1954, Craiova

Poetă, a scris poezii pentru copii. Orfană, cu doi frați mai mici, a trebuit să muncească, a plecat la București, la un frate mai mare. S-a angajat guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact cu literatura clasicilor. Tot aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soț. A debutat în 1898 cu un reportaj, pe care l-a semnat Fatma. În 1902 a publicat prima poezie în ziarul România muncitoare. În 1906 a publicat primul său volum de poezii, Versuri, la îndemnul lui Nicolae Iorga. Din 1907 s-a stabilit la Craiova, unde o vor găsi evenimentele sângeroase ale acestui an, iar din cauza afilierii ei la mișcarea țărănească a fost arestată și eliberată numai la intervențiile lui Iorga. A fost distinsă cu Premiul „Adamachi” al Academiei Române pentru volumele Șoapte din umbră (1908) și Traduceri libere (1908), iar apoi pentru volumele Șoaptele amurgului, Din traista lui Moș Crăciun, apărute în 1920. În 1921 a fost numită directoare a Fundației „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, fundație pe care o va conduce timp de 30 de ani, iar în 1922 a fondat revista literară Năzuința. A publicat cărți de versuri pentru copii: Cățelușul șchiop, Gândăcelul, Cloșca, Sfatul degetelor, Motanul pedepsit.

1879 – Înființarea Academiei Române

Carol I „prin grația lui Dumnezeu și voința națională, domn al românilor”, a promulgat, prin Decretul domnesc nr. 749/29 martie 1879, Legea prin care Societatea Academică Română, a fost decretată „instituție națională cu numele de Academia Română, funcționând ca for al moralității și independenței științifice”. A fost fondată la 1 aprilie 1866, sub denumirea de Societatea Literară Română, devenită la 1 august 1867 Societatea Academică Română, iar în 1879, Academia Română, având următoarele secții: Secțiunea literară (literatură, artă, filologie și filosofie); Secțiunea istorică (istorie, geografie și științe sociale); Secțiunea științifică (științele teoretice și aplicate). Conform celor șase articole ale Legii, Academia Română, având reședința în Capitala României, avea rolul principal de cultivare a limbii și literaturii române: „cultura limbii și a istoriei naționale, a literelor, a științelor și a frumoaselor arte”; stabilirea normelor de ortografie obligatorii ale limbii române, studierea istoriei naționale române și cercetarea în cele mai importante domenii științifice. „Academia Română este și rămâne persoană morală și independentă în lucrările sale de orice naturăˮ, se organizează pe baza propriilor regulamente și își administrează averea prezentă și viitoare. Statul se obligă să facă o dotațiune fixă anuală de 30.000 lei „care se va înscrie în bugetul Statuluiˮ; din această sumă, o partea va fi „purureaˮ afectată de Academia Română pentru acordarea a două premii de cel puțin 5.000 de lei fiecare, premiul „Gheorghe Lazăr” pentru merite în domeniul științelor și premiul „Ion Heliade Rădulescu” pentru merite în domeniul literar. De asemenea, prin articolul 5 era prevăzut ca Academia Română să primească din partea Statului un loc pentru construirea unui edificiu al său; Academia întreținea relația cu Guvernul prin Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Cele mai reprezentative lucrări academice sunt Dicționarul limbii române, Dicționarul explicativ al limbii române, Dicționarul general al literaturii române, Micul dicționar academic și Tratatul de istoria românilor.
Până în 1890, când a fost dat în folosință imobilul din Calea Victoriei nr. 135, Academia a fost găzduită în câteva camere în Palatul Universității.

1879 – Membrii Academiei au fost primiți la Palatul Cotroceni

În cadrul audienței la palatul Cotroceni a membrilor academicieni, conduși de președintele Ion Ghica, Domnitorul Carol I a spus: „Sunt mândru că sub Domnia Mea s-a fondat Societatea care azi devine Academia Română. Primesc cu o vie satisfacție a fi Președintele Onorar al acestui doct Corp, precum am fost fericit de a fi, chiar de la fundarea ei, Președintele Societății Academice”. Din inițiativa și pe cheltuiala sa, Academia Română a început publicarea lucrării lui Hașdeu Etymologicum Magnum Romaniae.

1880 – Relații diplomatice România – Belgia

La 17/29 martie 1880, după recunoașterea independenței Principatelor Române de către Regatul Belgiei (în 13/25 martie), a fost creată prima reprezentanță diplomatică românească la Bruxelles, la nivel de legație, care a funcționat până în 1941, când relațiile bilaterale au fost întrerupte de al doilea război mondial.

1881 – Premiera piesei Sânziana și Pepelea

La Teatrul Național din București, a avut loc premiera piesei Sânziana și Pepelea de Vasile Alecsandri, feerie de inspirație folclorică în cinci acte, publicată în Convorbiri literare abia în 1883.

Vasile Alecsandri – Sânziana și Pepelea Teatru radiofonic • Stela Popescu, Dumitru Furdui, Virgil Ogășanu, Dem Rădulescu, Costel Constantin, Victor Ștrengaru, George Mihăiță, Mitică Popescu

1889 – S-a format Guvernul Lascăr Catargiu (3)

Consiliu de miniștri al Partidului Liberal-Conservator, prezidat de Lascăr Catargiu, care a guvernat în perioada 29 martie 1889–3 noiembrie 1889. Diferendele politice din interiorul arcului guvernamental au blocat activitatea Guvernului junimist Theodor Rosetti (2), care a fost silit să demisioneze. În timpul mandatului Guvernului Lascăr Catargiu (3) s-a înființat Școala Superioară de Război. Conflictele politice dintre grupările conservatoare au accentuat criza guvernamentală.

1901 – S-a născut Smarand M.Vizirescu

29 martie 1901, Braneț–Bârza, Olt –8 septembrie 1981, București

Prozator, poet, eseist, dramaturg și publicist. A debutat în Universul literar, în 1922, la sugestia și îndemnul profesorului său, Ovid Densușianu, cu poezia Imn Fecioarei, semnată cu pseudonimul Vale. A scris și a publicat în reviste și ziare de o aleasă ținută intelectuală și culturală, precum: Universul literar, Viața literară, România literară (înființată și condusă de Liviu Rebreanu), Bilete de papagal, Orizonturi noi, Dacia rediviva, Ultima oră, Revista de pedagogie, Albina, Universul etc. O parte din prozele și poeziile sale au fost adunate și restituite filologic și critic de Radu G. Țeposu, în anul 1987, la Cluj, în arhicunoscuta colecție Restituiri.

1903 – Legea băncilor populare sătești și a Casei lor centrale

Prima lege a cooperației a apărut la 28 martie 1903 și a fost publicată în Monitorul Oficial din 29 martie. Prin această lege s-a creat prima instituție centrală cooperatistă, numită Casa Centrală a Băncilor Populare instituție cu funcții multiple, organizată inițial numai pentru băncile populare. A influențat apariția a noi forme de asociație cooperativă. Concret, în acest moment, s-a produs apropierea între cooperativele de credit și cele de meseriași; în contextul în care și sistemul bancar era limitat (capitalul, în proporție ridicată, străin, dobânzile, la nivel cămătăresc și alte inconveniente), cele două forme de cooperative s-au sprijinit, cele de credit oferind surse financiare mai accesibile producătorilor. Au apărut și alte tipuri de cooperative (obști de arendare, obști de cumpărare, cooperative forestiere, cooperative de producție diversă, cooperative de consum etc.). Prin modificările ulterioare, și-a extins aria asupra tuturor categoriilor de organizații cooperatiste.

1908 – S-a născut Virgil Carianopol

29 martie 1908, Caracal – 6 aprilie 1984, București

Poet. A urmat o școală militară de artificieri din București (1924–1930), apoi a audiat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București (1934–1938). A lucrat ca salariat civil în diferite servicii ale armatei. Între anii 1956–1963 a făcut închisoare politică la Aiud și Periprava. A colaborat la revista Viața literară. A fost afiliat la un moment dat grupului avangardist de la unu, apoi s-a reprofilat după 1936 pe tradiționalism, iar versurile sale postbelice au fost etichetate oarecum neoclasice. În plus, a mai fost afiliat și imagismului. Astfel, opera sa include versuri avangardiste: Un ocean, o frunte în exil, lirică neoclasică, tradiționalistă: Flori de spini, Elegii și elegii și care exaltă sentimentul național: Ștergar Românesc, precum și memorialistică: Scriitori care au devenit amintiri.

1912 – S-a născut Caius Iacob

29 martie 1912, Arad – 6 februarie 1992, București

Matematician, profesor universitar, om politic țărănist, membru (din 1941) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1963) al Academiei Române și al Societății matematice franceze. S-a născut într-o familie de intelectuali, tatăl său a fost profesor de drept și delegat oficial la Marea Adunare de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918. La nici 16 ani a absolvit bacalaureatul cu cea mai mare medie pe țară, iar la 19 ani era deja licențiat al Facultății de Matematică din București (1928–1931). A susținut Doctoratul la 23 de ani, la Facultatea de Științe a Universității din Paris, cu teza Sur la determination des fonctions harmoniques conjuguees par certaines conditions aux limites. Applications a l’hydrodynamique sub conducerea profesorului Henri Villat. Și-a dedicat viața învățământului superior și cercetării științifice, parcurgând toate treptele universitare, începând cu cea de asistent la Școala Politehnică din Timișoara și terminând cu cea de profesor la Facultatea de Matematică a Universității București, de unde a ieșit la pensie. Își fascina studenții prin prestanță și erudiție, cursurile lui fiind o adevărată lecție de istorie a științelor. A adus contribuții în domeniile mecanicii fluidelor și analizei matematice, preocupându-se în special de mișcările plane ale fluidelor incompresibile, de mișcările la mari viteze subsonice și supersonice, de soluțiile aproximative în dinamica gazelor, precum și de problema de limită din teoria potențialului. În 1940 a primit Premiul pentru mecanică „Henri de Parville” al Academiei de Științe din Paris. A fost președintele Secției Matematice a Academiei Române începând din 1980 și până la sfârșitul vieții sale. La inițiativa sa, în 1991 a fost înființat Institutul de Matematică Aplicată al Academiei Române, care în anul 2001 a fuzionat cu Centrul de Statistică Matematică al Academiei Române, devenind actualul Institut de Statistică Matematică și Matematică Aplicată „Gh. Mihoc–Caius Iacob”. Opere principale: Introducere matematică în mecanica fluidelor, Mecanica teoretică, Dicționar de matematici generale.

1915 – Prima audiție a Simfoniei Nr. 2 în La major, Op. 17 de George Enescu

George Enescu a început să scrie Simfonia Nr. 2 la sfârșitul lui 1912, iar manuscrisul precizează data finalizării la 18 noiembrie 1914. Compozitorul a dirijat-o în premieră absolută la Ateneul Român, la 15/29 martie 1915, în interpretarea Orchestrei Ministerului Educației Publice, dar nu a fost mulțumit de rezultat, lăsând deoparte lucrarea, care nu a mai fost interpretată până când a fost readusă la viață de Iosif Conta, în 1961, la șase ani de la moartea compozitorului. „Simfonia a II-a poate fi considerată ca una dintre lucrările de deplină afirmare a concepției componistice enesciene, într-o perioadă în care realizează sinteza dintre național și universal, dintre elementele de sorginte folclorică și o gândire simfonică evoluată, de tip neoclasic. Interpretată doar o singură dată în apropierea momentului încheierii sale […], Simfonia a II-a a fost multă vreme absentă din repertoriul de concert, partitura urmând aventura care a însoțit trimiterea valorilor de patrimoniu românesc la Moscova, în timpul războiului. După multe așteptări, Simfonia a II-a este readusă publicului, în perioada anilor ‘60, răsunând pentru prima oară la concertele Orchestrei simfonice a Radiodifuziunii, moment de reintegrare în viața spirituală a prețioasei moșteniri enesciene” [Grigore Constantinescu].

George Enescu – Simfonia Nr. 2 în La major, Op. 17 • Orchestra Filharmonică din Monte-Carlo, Dirijor Lawrence Foster • Picturi de Matisse

1923 – A intrat în vigoare Constituțiunea României

Promulgată prin decret regal la 28 martie 1923, a fost una dintre cele mai avansate și democratice constituții din Europa acelui timp.

Art. 7 din noua Constituție a acordat din oficiu cetățenie deplină tuturor evreilor aflați pe teritoriul României. Precizează: „Deosebirea de credințe religioase și confesiuni, de origina etnică și de limbă, nu constitue în România o piedică spre a dobândi drepturile civile și politice și a le exercita. Numai naturalizarea aseamănă pe străin cu Românul pentru exercitarea drepturilor politice”. Liga Apărării Național-Creștine s-a împotrivit acestei măsuri și a îndemnat studențimea la manifestări de protest. Au avut loc ciocniri cu poliția. În aceste mișcări studențești un rol important l-a avut Corneliu Zelea Codreanu, pe atunci membru LANC, ulterior fondator al Mișcării Legionare.

1926 – S-a înființat Institutul de Studii Bizantine

În anul 1924, Nicolae Iorga, recunoscut azi în lume ca unul dintre cei mai de seamă bizantiniști, a ținut în București primul Congres Internațional al Studiilor Bizantine, la care au luat parte cei mai importanți experți în domeniu. Rodnicele interferențe româno-grecești au influențat înființarea de către străluciții noștri savanți N. Iorga, V. Pârvan și Gh. Murgoci a Institutului pentru Studiul Europei Sud-Orientale, a Institutului de Studii Bizantine și a Institutului de Studii și Cercetări Balcanice. Înființat la București în 29 martie 1926, Institutul de Studii Bizantine avea scopul de a contribui la dezvoltarea cercetărilor privind istoria relațiilor româno-bizantine și a influenței civilizației bizantine asupra istoriei României.

1927 – A încetat din viață Iuliu Coroianu (14 iunie 1847 – 29 martie 1927)

Jurist român din Transilvania; frate al Clarei Maniu; autorul textului Memorandumului.

1928 – S-a născut Marta Joja

29 martie 1928 – 1998

Pianistă și clavecinistă, profesoară universitară. A fost membră a corpului didactic al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București și a ansamblului vocal instrumental Gruppetto. A fost o cunoscută cântăreață la pian, clavecin și spinetă. Aparițiile ei publice au fost întotdeauna apreciate pe scară largă pentru acuratețe. suplețea și expresivitatea execuțiilor sale, respectul pentru text și adecvarea ei idiomatică, semne distinctive ale unui artist de primă clasă. Prin afinitățile ei profunde cu muzica preclasică, a redat cu măiestrie autentică lumea variată și profundă a concertelor pentru clavecin lui J.S. Bach. A cântat cu Consortium Violae, Orchestra de Cameră a Filarmonicii de stat Oradea, Avy Abramovici, Corul Școlii generale nr. 155 București.

1929 – A încetat din viață Elena Caragiani–Stoienescu (13 mai 1887 – 29 martie 1929)

Prima femeie aviator din România; posesoare a brevetului de pilot aviator cu numărul 1591, eliberat de Federația Aeronautică Internațională în Franța.

1938 – A încetat din viață Constantin Isopescu–Grecul (2 februarie 1871 – 29 martie 1938)

Jurist, politician, jurnalist și industriaș; implicat activ în lupta pentru făurirea statului național unitar român.

1940 – Discursul lui Viaceslav Molotov asupra raporturilor cu România

Discursul susținut în Sovietul Suprem al URSS de Comisarul poporului la Externe, Viaceslav Molotov afirma că URSS nu are cu România un pact de neagresiune, ceea ce era cu totul neadevărat, întrucît tratatele de la Londra nu fuseseră denunțate. El spunea că „Dintre statele vecine din sud pe care eu le-am menționat, România este cea cu care noi nu avem un pact de neagresiune. Acest fapt se datorează existenței unei dispute nerezolvate, și anume problema Basarabiei, a cărei ocupare de către România, Uniunea Sovietică nu a recunoscut-o niciodată, deși noi nu am ridicat niciodată problema recâștigării Basarabiei prin mijloace militare. De aceea nu există nici un temei pentru înrăutățirea relațiilor sovieto-române. Este adevărat că, de mult timp, noi nu avem un ministru plenipotențiar în România, iar îndatoririle acestuia au fost îndeplinite de un însărcinat cu afaceri. Faptul acesta s-a datorat unor împrejurări specifice din trecutul apropiat”.

1940 – S-a născut Octavian Nemescu

29 martie 1940, Pașcani, Iași – 6 noiembrie 2020, București

Compozitor și muzicolog contemporan. A studiat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (1956–1963), având profesori pe Mihail Jora, Paul Constantinescu, Alexandru Pașcanu și Anatol Vieru. În 1972 a luat parte la cursurile de vară din Darmstadt. A predat Analiză muzicală și contrapunct la Universitatea din Brașov, a fost profesor de Contrapunct, armonie și Istorie a muzicii la Academia de arte „George Enescu”, profesor la Universitatea Națională de Muzică din București. Din opera sa muzicală: Sonate für Klarinette und Klavier, Four Dimensions in Time – IV, Gradeatia für Tonband, Finalis-septima für Klarinette, Fagott, Violine, Cello, Klavier und Schlagzeug, String Quartet for Midnight, PostSymphony No. 3.

Octavian Nemescu – Cvartetul de la miezul nopții (1993) • Cvartetul Arcadia Cluj-Napoca

1941 – S-a născut Constanța Buzea

29 martie 1941, București – 31 august 2012, București

Poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din România. A urmat cursurile Facultății de Filologie, Universitatea din București, obținând licența în 1970. A debutat în revista Tânărul scriitor în anul 1957. Primul volum i-a apărut în anul 1963. A fost o prolifică autoare de versuri: Norii, Sala nervilor, Pasteluri, Limanul orei, Ultima Thule, Pelerinaj, Roua plural, Netrăitele etc. În ultimii ani s-a consacrat poeziei de inspirație mistică. De asemenea, a semnat numeroase culegeri de poezie pentru copii: Cărticica de doi ani, Cărticica de patru ani, Zgomotocicleta. Jurnalul său din anii 1969–1971 a apărut sub titlul Creștetul Ghețarului. A fost căsătorită cu poetul Adrian Păunescu. A fost redactor la revistele Amfiteatru și România literară, la cea din urmă a semnat rubrica de corespondență Post-restant. I s-au decernat trofee literare importante, precum Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei Române și Premiul Național „Mihai Eminescu” (2001).

1941 – S-a născut Violeta Andrei

29 martie 1941, Brașov

Actriță de teatru și film. Absolventă a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, a debutat la Teatrul Giulești (actualul Teatru Odeon), apoi a jucat pe scena Teatrului „Bulandra” din capitală. A interpretat zeci de roluri, printre care Roxana din Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand, Ana Petrovna din Ivanov de Cehov, Ilona din Joc de pisici de Orkeny Istvan, Laura din Menajeria de sticla de Tennessee Williams, Dana din Ancheta asupra unui tânăr care nu a făcut nimic de Adrian Dohotaru, Elmira din Tartuffe de Moliere, Madeleine Bejart din Cabala bigoților de Mihail Bulgakov etc. A debutat pe ecrane cu filmul Golgota (1966, regia Mircea Drăgan) și a jucat apoi în peste 60 de filme românești, dar și în filme străine. La televiziune a jucat în seriale ca Mușatinii, Saltimbacii, Neînfricații, Un august in flăcări, Amantul marii doamne Dracula, Lumini și umbre. A înregistrat zeci de cântece la radio, are un disc numit Muzică din film – Violeta Andrei, a cântat pentru coloana muzicala a filmelor Veronica, Veronica se întoarce.

Lumina palidă a durerii (1981) • Liliana Tudor, Gheorghe Marin, Violeta Andrei, Florina Luican, Siegfried Siegmund

1942 – S-a născut Valer Dellakeza

29 martie 1942, Craiova

Actor cu o bogată activitate în teatru, film și televiziune. Este actor al Teatrului Național Craiova, dar și al Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu. A interpretat, în aproape cinci decenii de activitate, roluri celebre, caractere ale dramaturgilor literaturii române: I.L. Caragiale, Marin Sorescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea, D.R. Popescu și universale: William Shakespeare, Carlo Goldoni, Eugen Ionescu, Maxim Gorki, A.P. Cehov. A colaborat cu regizori celebri ai scenei românești printre care Silviu Purcărete, Vlad Mugur și Tompa Gabor. Este unul din numele mari ale teatrului craiovean și național, primind numeroase premii și aprecieri critice în țară și străinătate. În anul 2000 a primit Premiul UNITER pentru rolul Truffaldino din piesa Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, în regia lui Vlad Mugur, și tot cu aceasta ocazie a fost declarat Cel mai bun actor al anului de către Asociația Internațională a Criticilor de Teatru din România. Din 2004 a fost numit Societar de onoare al Teatrului Național Craiova.

Unchiul Vanea de A.P.Cehov Teatrul Național Craiova, Regia M. Cornișteanu

1945 – Purificarea administrației publice de către regimul comunist

Pe baza Decretului-lege nr. 996 privind purificarea administrației publice, semnat de ministrul comunist de Justiție, Lucrețiu Pătrășcanu, a început epurarea funcționarilor regimurilor anterioare instalării la 6 martie 1945 a guvernului procomunist condus de dr. Petru Groza și au fost epurați toți acei care „au activat, sub orice formă, în scopul instaurării sau menținerii regimurilor dictatoriale în România”. După demitere au urmat sute de arestări. În „noaptea demnitarilor” (5/6 mai 1950), de exemplu, regimul comunist a arestat un lot de foști înalți demnitari români, printre care prim-miniștri, miniștri, secretari de stat, funcționari superiori ai administrației, generali ai armatei, academicieni și preoți, majoritatea fiind făuritorii României Mari.

1945 – A încetat din viață Mihail Oromolu (6 februarie 1875 – 29 martie 1945)

Magistrat; avocat al statului; prefect al județului Dolj; guvernator al Băncii Naționale a României (1922–1926).

1947 – S-a născut Viorel Sergovici

29 martie 1947, Vlădești, Argeș – 27 iulie 2012, București

Operator și regizor de film și televiziune. A fost absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” (promoția 1969). A lucrat la Televiziunea Română, unde a realizat numeroase filme documentare și de ficțiune. A primit Premiul ACIN în 1981 pentru Săteasca, și în 1987 pentru La început a fost cântecul și premiul UCIN în 1992 pentru Domnișoara Cristina. În anul 1993, pentru filmul Domnișoara Christina a primit două Premii ale Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România (APTR) la categoria Imagine film de ficțiune și la categoria Film de ficțiune.

Un Madrigal pentru Japonia Documentar TV (1991)

1948 – S-a născut Doina Păuleanu

29 martie 1948 – 23 decembrie 2020

Istoric și critic de artă; directoare a Muzeului de Artă din Constanța. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, secția Istoria și Teoria Artei, promoția 1971 și a obținut titlul de Doctor în Istoria Artei. Din postul de directoare a realizat pentru Muzeul de Artă Constanța una dintre cele mai mari colecții de artă din țară, opere ce fac parte din patrimoniul inestimabil al României, în acestă instituție de cultură, aflându-se opere aparținând marilor pictori și sculptori români, cele mai importante fiind semnate de Nicolae Tonitza, Nicolae Grigorescu și mulți alții. A publicat numeroase lucrări în domeniul istoriei artei, antropologiei urbane, imagologiei și managementului cultural, scriind, totodată, și despre principalele atracții ale orașului Constanța, dintre care: Constanța. Aventura unui proiect european, Balcicul în pictura românească, Constanța 1878–1928. Spectacolul modernității târzii, Pictori români la Balcic, Catedrala „Sf. Apostoli Petru și Pavel”, Moscheea regală – Carol I, Singularitate și reconstrucție imaginară. Pictori români în Bretania 1878–1940, Cazinoul din Constanța. Boemă, loisir și patrimoniu european la Marea Neagră, Grupul celor patru, Tonitza, Regalitatea și marea, Viața tăcută a naturii. Flori, fructe, delicatese și obiecte în pictura modernă românească. 1846–1916, Viața tăcută a naturii. Flori, fructe, delicatese și obiecte în pictura modernă românească, 1916-1946. Implicarea deosebită în viața culturală i-a adus importante distincții și premii speciale: Premiul pentru patrimoniul cultural național, din partea Ministerului Culturii și Cultelor, Premiul pentru critică al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer (2004), Premiul Național de Muzeologie „Margareta Sterian”(2004), Premiul „George Oprescu” pentru Istoria Artei, primit din partea Academiei Române (2007), Premiul Chevalier de L’Ordre des Arts et des Lettres francez (2008).

1949 – S-a născut Călin Ioachimescu

29 martie 1949, București

Compozitor, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România din 1978. S-a format la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, având profesori muzicieni de renume ai secolului 20 – Ștefan Niculescu, Aurel Stroe, Anatol Vieru, Adrian Rațiu, Nicolae Beloiu, Tudor Ciortea. Și-a completat pregătirea componistică la Darmstadt în perioada 1980–1984, a urmat și un stagiu de informatică muzicală pentru compozitori, la IRCAM din Paris, beneficiind de o bursă de documentare din partea statului francez. A pus bazele unui studio de muzică electronică pe care l-a condus până în anul 2010. Este regizor muzical al Societății Române de Radiodifuziune și director al Studioului de Muzică electroacustică a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A obținut numeroase premii de compoziție: Kranichsteiner Musikpreis acordat de Institutul Internațional de Muzică din Darmstadt, Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, Premiul Academiei Române. Lucrările sale sunt interpretate în concerte și festivaluri atât în România, cât și în străinătate.

Călin Ioachimescu – Tetrachords, Quartett for flute, violin, cello & piano

1954 – S-a născut Augustin Zegrean

29 martie 1954, Sânmartin, Cluj

Jurist și politician. A absolvit cursurile Facultății de Drept a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca în anul 1980. A fost avocat în Baroul Bistrița-Năsăud, senator, vicepreședintele Comisiei Juridice a Senatului și membru al comisiei de redactare a Constituției României, deputat, judecător și președinte al Curții Constituționale a României.

1954 – S-a născut Ioachim Giosanu

Ilie Giosanu; 29 martie 1954, Stănița, Neamț

Cleric ortodox, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 2014, arhiepiscop al Romanului și Bacăului. În 1970 a intrat ca frate la Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț, a urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costachi”, apoi Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București (1976–1980). În 1980 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Bistrița, Neamț, primind numele de Ioachim și a lucrat la restaurarea complexulului mănăstirii. În 1981 a fost hirotonit ierodiacon, apoi arhidiacon, în 1985, transferat la Centrul Eparhial de la Iași, prim-arhidiacon al Catedralei mitropolitane, secretar al mitropolitului Teoctist, corector la revista Mitropolia Moldovei și Sucevei, econom mitropolitan, secretar al noului mitropolit al Moldovei, Daniel Ciobotea, care l-a trimis la studii în străinătate, l-a hirotonit ieromonah (1990), apoi protosinghel. În ianuarie 1991 a plecat la studii de doctorat în Franța. În 1998 a devenit arhiereu vicar al Episcopiei Romanului cu titulatura de Ioachim Băcăuanul, apoi Arhiereu al Episcopiei Romanului. În urma ridicării Episcopiei Romanului la rangul Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe l-a ridicat la rangul de Episcop vicar, iar în 2014 a fost ales în scaunul vacant de Arhiepiscop al Romanului și Bacăului.

1961 – S-a născut Florin Segărceanu

29 martie 1961, București

Fost jucător de tenis de câmp de performanță și antrenor. A început tenisul la 4 ani și a jucat primul concurs la 7 ani. A fost cel mai bun produs al tenisului românesc după cuplul Ilie Năstase/Ion Țiriac. A jucat turnee ATP din 1980 până în 1992 și și-a păstrat poziția în primii 100 de jucători ai lumii pentru o perioadă de peste 5 ani. Cel mai bun clasament la simplu: 69 ATP. Cel mai bun clasament la dublu: 49 ATP. Din 1995 a devenit căpitan nejucător și antrenor al echipei de Cupa Davis, iar din 1996 până în prezent, echipa României este o prezență continuă în grupa mondială (primele 16 echipe din lume).

1962 – S-a născut Dan Bittman

29 martie 1962, București

Cântăreț, compozitor, actor și prezentator de televiziune român, lider al formației Holograf din 1985. Prima sa apariție pe scenă a fost alături de formația Blitz, o trupă formată de liceeni (1981), după care a cântat cu trupele Domino, Incognito, Iris. În 1994 a reprezentat România la concursul muzical Eurovision, unde a acumulat 14 puncte, ocupând la final locul 21. A moderat emisiunea-concurs Bravo Bravissimo și emisiunea Dănutz SRL, difuzate de TVR 1.

Holograf – Și băieții plâng câteodată

1963 – A încetat din viață Traian Săvulescu (2 februarie 1889 – 29 martie 1963)

Biolog și botanist; fondator al Școlii românești de fitopatologie; membru titular și președinte al Academiei Române.

1964 – Relații diplomatice România – Argentina

Relațiile diplomatice dintre cele două state au fost stabilite în 1931, la nivel de legație. Întrerupte în 1944, au fost reluate la 1 octombrie 1946, iar la 29 martie 1964, relațiile diplomatice au foat ridicate la rang de ambasadă.

1965 – S-a născut Eugen Ilina

29 martie 1965 Balș, Olt

Pictor, sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din București din 1998. A absolvit Școala Militară de maiștri de Marină „Amiral Murgescu” în anul 1986, fiind îndrumător al Cercului de Pictură la Cercul Militar Tulcea. A urmat Facultatea de Istorie, Universitatea din București (2004–2009) și a făcut cursuri de gravură cu Marcel Chirnoagă, de sculptură cu Ioan Duman și de pictură cu Eugen Bratfanov.

A participat la numeroase expoxiții de grup și a avut o serie de expoziții personale: Tulcea (1995); București, Constanța (1996, 1997, 1999); Galeria Artelor, Cercul Militar Național, București (2003) etc.

Biografie ilustrată [Centrul cultural META]

1966 – A încetat din viață Iosif Paschill (Josef Paschill; 17 septembrie 1877 – 29 martie 1966)

Compozitor, pianist, organist, dirijor de cor și pedagog român de naționalitate germană; unul din fondatorii muzicii de orgă în România.

1971 – A încetat din viață Perpessicius (Dumitru Șt. Panaitescu; 21 sau 22 octombrie 1891 – 29 martie 1971)

Istoric și critic literar, folclorist, eseist și poet; cercetător și editor al operei eminesciene; membru titular al Academiei Române.

1973 – S-a născut Cristian Panait

29 martie 1973, Târgoviște – 10 aprilie 2002, București

Procuror a cărui sinucidere, la vârsta de 29 de ani, a fost intens mediatizată, din cauza suspiciunilor referitoare la presiunile la care ar fi fost supus. Ministerul Public a precizat că sinuciderea lui Panait, prin defenestrare de la etajul doi al unui imobil, a fost cauzată de un „complex de factori psihostresori”. Ziarul german Frankfurter Allgemeine Zeitung a redat rezultatul investigațiilor jurnalistei Ela Simona Fica, potrivit căreia, înaintea sinuciderii lui Panait a existat o divergență între acesta și fostul procuror Victor Ponta, care devenise de curând șef al corpului de control în cabinetul Năstase. Ponta ar fi fost interesat ca Panait, la vremea aceea doctorand al Rodicăi Stănoiu, ministrul justiției din cabinetul Năstase, să-l găsească vinovat pe Alexandru Lele. Un film de ficțiune, De ce eu?, a fost inspirat de experiența profesională a lui Cristian Panait.

1974 – S-a născut Iulian Filipescu

29 martie 1974, Slatina

Fost fotbalist. A jucat pe post de fundaș central la Steaua București (cu care a câștigat campionatul: 1992–1993, 1993–1994, 1994–1995, 1995–1996, 1996–1997, Cupa României: 1996 și Supercupa României: 1994, 1995), Galatasaray Istanbul (Turkcell Süper Lig: 1997–1998, 1998–1999 și Cupa Turciei: 1999), Betis Sevilla, FC Zürich (Superliga Axpo: 2005-2006 și Cupa Elveției: 2005), MSV Duisburg. Pentru echipa națională a României a jucat în 52 de meciuri (1996–2003). În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III.

1978 – Cele 7 cuvinte către tineri

În cea de-a treia miercuri din Postul Mare, parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, a continuat seria de prelegeri 7 cuvinte către tineri la Biserica Radu-Vodă, prezentand Cuvântul 4 – Credință și prietenie. Ușa bisericii a fost închisă din dispozițiile organelor represive, astfel încât tinerii s-au adunat în curte iar părintele le-a vorbit din pridvor.

Din cele 7 cuvinte către tineri – Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa

1978 – S-a născut Cătălin Cursaru

29 martie 1978, Ploiești

Fost fotbalist care a jucat pe postul de atacant pentru Chimia Brazi, FCM Bacău, FC Vaslui, Progresul București, Aerostar Bacău, Tricolorul Breaza. A fost golgeterul Diviziei A 2001–2002, când juca la SCM Bacău, marcând 17 goluri. A jucat 167 de meciuri în Divizia A, în care a marcat 51 goluri. În prezent îndeplinește funcția de observator FRF.

1979 – S-a născut László Balint

29 martie 1979, Brașov

Fost fotbalist care a evoluat pe postul de fundaș central, antrenor. A evoluat la Rapid Energia Brașov, Romradiatoare Brașov, FC Brașov, CFR Cluj, UTA Arad, Unirea Urziceni, Diósgyőri VTK și la Unirea Tărlungeni, antrenând-o până în iunie 2014 pe ultima, la care a evoluat încă un an ca jucător-antrenor. Din ianuarie 2015 până în iunie 2015 a activat la FC Brașov ca antrenor asistent, după care a preluat echipa de ligă secundă Academica Clinceni ca antrenor principal. A antrenat AS Ardealul Târgu Mureș, FK Csíkszereda (locul 2 în seria sa la finalul sezonului 2017-2018), UTA Arad (la finalul sezonului, echipa a promovat în Liga I).

1988 – Premiu la Festivalul Filmului de Autor de la San Remo

Premiul pentru Cea mai bună interpretare masculină la Festivalul Filmului de Autor de la San Remo a fost acordat actorului Victor Rebengiuc, pentru rolul principal din Moromeții, ecranizare după romanul omonim al lui Marin Preda, în regia lui Stere Gulea.

Victor Rebengiuc în Moromeții „N-am … taxe si impozite”

1997 – A încetat din viață Ioanichie Olteanu (13 septembrie 1923 – 29 martie 1997)

Traducător, poet și publicist; redactor la Tribuna, Secolul XX. 

2004 – România a devenit membru oficial al NATO

Șapte țări din Europa de Est: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia au devenit oficial membre NATO. Premierul României și reprezentanții celorlate șase țări au depus instrumentele de aderare la Tratatul Atlanticului de Nord, la Washington. Ceremonia de depunere a instrumentelor de ratificare a protocoalelor de aderare la NATO a avut loc la Departamentul de Stat al SUA din Washington. La festivitate au participat premierii celor șapte state, alături de secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer și de președintele SUA, George W. Bush.

2005 – Aur la Campionatul European de tenis de masă

Echipa feminină de tenis de masă a României a câștigat, pentru a treia oară, titlul european, câștigând finala Campionatului European de la Aarhus, Danemarca, după victoria cu 3–2 în fața Croației.

2011 – A încetat din viață Alin Constanțiu (12 august 1939 – 29 martie 2011)

Muzician, clarinetist de jazz, supranumit „regele swingului la clarinet”, „Benny Goodman al României”.

2012 – A încetat din viață Petea Umanschi (Petru Umanschi; 26 mai 1940 – 29 martie 2012)

Muzicolog, critic muzical, istoriograf de muzică pop-rock, realizator de emisiuni de radio și televiziune, instrumentist și profesor de desen.

2013 – A încetat din viață Bujor Măcrin (13 mai 1942– 29 martie 2013)

Actor și regizor al Teatrului „Maria Filotti” Brăila.

2020 – A încetat din viață Gheorghe Meclea (14 decembrie 1940 – 29 martie 2020)

Medic, ofițer de marină și profesor, pionier al ecografiei în medicina românească.

2023 – A încetat din viață Tiberiu Ceia (16 iulie 1940 – 29 martie 2023)

Interpret de muzică populară, reprezentant al Banatului; realizator al emisiunii TV Cântecul de acasă.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită