~ Amintirile zilei* ~
Foto: Statuia lui George Enescu de Ion Jalea – dezvelită în fața Operei Române din București
1659 – Dieta din Târgu Mureș l-a reales principe al Transilvaniei pe Gheorghe Rakoczy al II-lea
La 3 noiembrie 1657, Dieta Transilvaniei, la cererea Sublimei Porți, l-a detronat pe Gheorghe Rakoczy al II-lea, din cauză că a purtat un război neautorizat de sultan, dar în ianuarie 1658 a fost reinstalat ca principe al Transilvaniei de Dieta reunită la Mediaș. A fost iarăși revocat de turci, la 10 octombrie 1658. Gheorghe Rakoczy al II-lea și-a regrupat forțele și, prin mijlocirea lui Ioan Kemény, a reușit să facă Dieta din Târgu Mureș să îl realeagă principe al Transilvaniei, la 29 septembrie 1659. Atunci, turcii au invadat Transilvania și l-au învins în bătălia de la Gilău (mai 1660).
1812 – S-a născut Eudoxiu de Hurmuzachi
29 septembrie 1812, Cernăuca, Cernăuți, Bucovina – 29 ianuarie/10 februarie 1874, Cernăuți
Istoric, scriitor, cercetător al arhivelor, politician austriac și patriot român, membru titular (din 1872) al Academiei Române. Născut într-o veche familie aristocrată, a studiat în perioada 1830–1836, împreună cu fratele său Constantin Hurmuzaki, la Facultatea de Drept a Universității din Viena. În 1848, ministrul Justiției, baronul Alexander von Bach, l-a chemat la Kremsier ca să ajute la decretarea hotărârilor luate și adoptarea regulamentelor pentru Bucovina cu cunoștințele sale speciale și locale, apoi i-a fost încredințată traducerea Codului civil și Codului penal din limba germană în limba română. Tot în acest timp a devenit colaborator al ziarului politic Bucovina, editat în limba română și germană, de către frații săi, Gheorghe și Alexandru. A fost deputat în Dieta Bucovinei, numit adjunct al mareșalului Bucovinei, Eugenie Hacman, de către împăratul Franz Joseph I și, după demisia acestuia, noul căpitan al țării. În calitate de cetățean și demnitar al Imperiului Austro-Ungar, Eudoxiu a luptat mereu pentru drepturile românilor din tot imperiul, în special pentru cei din Bucovina, devenind așa, împreună cu frații săi, una dintre figurile importante ale renașterii naționale românești. Documentele de arhivă, peste 6 000 la număr, strânse în cercetările întreprinse constituie fondul de documente ce-i poartă numele, Colecția Hurmuzaki.
1818 – Ioan Gheorghe Caragea, voievod al Țării Românești, a părăsit domnia
Cât timp s-a aflat pe tronul Țării Românești, Vodă Caragea a reușit să strângă o avere uriașă, prin acumularea taxelor de la țărani și breslele meșteșugărești,din vânzarea de titluri boierești, din concesionarea minelor și vămilor. Temându-se de o intervenție turcească, Vodă Caragea a fugit din țară în dimineața zilei de 29 septembrie/11 octombrie; a plecat cu familia în afara orașului pentru „o plimbare”. După patru ore, un mesager trimis de domn a anunțat boierii că vodă a părăsit țara și că numea o căimăcămie formată din banul Grigore Brâncovenu, vornicul Barbu Văcărescu, vistierul Grigore Ghica și logofătul Samurcaș.
1846 – S-a născut Dimitrie Comșa
29 septembrie 1846, Sibiu – 15 februarie 1931, Sibiu
Economist, agronom, etnograf, om politic, fruntaș al Partidului Național Român, memorandist, membru de onoare (din 1926) al Academiei Române. A făcut studii de teologie în Sibiu (1868–1871), fiind apoi trimis cu o bursă la Academiile de Agronomie din Altenburg și Leipzig, cu practică agricolă în Germania și Boemia. A fost profesor de Studii economice-agricole la Institutul teologic-pedagogic din Sibiu, militând pentru modernizarea agriculturii, membru mirean în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului și în Congresul Național Bisericesc al Mitropoliei Ardealului, președintele Reuniunii române de agricultură din județul Sibiu, întemeiată în 1886, cu concursul său și al altor intelectuali români, membru în Comitetul exectitiv al Partidului Național Român din Transilvania. Condamnat în Procesul Memorandului din mai 1894 la trei ani închisoare, pentru participarea la redactarea și difuzarea Memorandului românilor transilvăneni, a făcut 14 luni închisoare la Vacz. A publicat lucrări de specialitate: Pomăritul, Îndrumări din economia câmpului, Îndrumări din economia casnică și grădinărit, a redactat ziarul Economul și a colaborat cu articole de specialitate la Anuarul Institutului teologic-pedagogic, Telegraful Român, Tribuna, Foaia Poporului etc. Alte scrieri: Din ornamentica română, Album artistic (reprezentând 284 de broderii și țesături după originale țărănești), Album de crestături în lemn (înfățișând 243 de obiecte după originale țărănești).
1864 – S-a născut Gheorghe Ghibănescu
29 septembrie 1864, Gugești–Botești, Vaslui – 4 iulie 1936, Iași
Istoric, genealogist, filolog, paleograf și slavist, editor de documente medievale, membru corespondent (din 1905) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din Iași. A fost profesor și publicist la Bârlad și Iași. A scris manuale de gramatică și monografii, a fost genealogist. În 1920, alături de Mihai Costăchescu, Sever Zotta și N.A. Bogdan a pus bazele Muzeului Municipal al Iașului. A adunat o mare colecție de documente din orașele și satele Moldovei și a tradus din limba slavonă acte care cuprind date în special despre epoca feudală din Moldova. A publicat aceste documente, fără o metodă critică, în volumele XVIII–XXV ale Uricariului (editat de Teodor Codrescu), apoi în colecția proprie Ispisoace și zapiste (6 vol. 1906–1926). Din lucrările sale: Grafica chirilică la români, Ponturile Vămilor Valahiei, Catastihul Iașilor din 1755, Biserica Sf. Nicolae Domnesc.
1887 – A încetat din viață Iacob Mureșianu (28 noiembrie 1812 – 29 septembrie 1887)
Publicist, poet, profesor și om politic; a contribuit la apariția revistelor Gazeta de Transilvania și Foaie pentru minte, inimă și literatură; membru de onoare al Societății Academice Române.
1888 – A încetat din viață Iulia Hasdeu (2/14 noiembrie 1869 – 17/29 septembrie 1888)
Tânără intelectuală supradotată, scriitoare și poetă (în română și franceză); muziciană și pictoriță, cu un talent deosebit la limbi străine; interesată și de filosofie; fiica savantului B.P. Hasdeu.
1899 – S-a născut Ion Mușlea
29 septembrie 1899, Rodbav, Brașov – 27 iulie 1966, Cluj
Folclorist, etnolog și bibliograf, membru corespondent (din 1947) al Academiei Române. A fost licențiat al Facultății de Litere a Universității din Cluj (1922). S-a specializat la Paris, la École roumaine en France în folclor și a frecventat L’École des langues orientales. Activitatea sa la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses s-a materializat prin două studii importante: Le cheval merveilleux dans l’épopée populaire și La mort-mariage: une particularité du folklore balcanique. A fost unul dintre principalii fondatori ai folcloristicii române moderne, fondatorul și directorul Arhivei de folclor de pe lângă Muzeul limbii române din Cluj. Din operele sale: Obiceurile junilor brașoveni, Cercetări folclorice în Țara Oașului, George Pitiș, folclorist și etnograf, Șcheii de la Cergău și folclorul lor, Academia Română și folclorul, Ovid Densușianu folclorist etc.
1910 – S-a născut Arsenie Boca
Zian-Vălean Boca; 29 septembrie 1910, Vața de Sus–Vața de Jos, Austro-Ungaria/ Hunedoara – 28 noiembrie 1989, Sinaia
Părinte ieromonah, teolog și artist plastic (muralist) ortodox. A studiat la Academia Teologică din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1933 și, cu o bursă din partea Mitropolitului Ardealului, Nicolae Bălan, a urmat cursurile Institutului de Arte Frumoase din București. În paralel, a audiat cursuri la Facultatea de medicină ținute de profesorul Francisc Rainer și prelegerile de Mistică creștină ale profesorului Nichifor Crainic de la Facultatea de Teologie din București. Fascinat de lucrarea Scara dumnezeiescului urcuș, scrisă de Ioan Scărarul, a tradus-o în limba română în doar 5 luni. A călătorit la Muntele Athos pentru a aduce manuscrisele românești și grecești ale Filocaliei, având parte de o experiență duhovnicească formatoare pentru viața de călugăr pentru care optase încă din anii studenției de la Sibiu. L-a ajutat pe părintele profesor Dumitru Stăniloae în demersul de a traduce Filocalia. A fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop unde, datorită personalității sale, veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate, devenind unul dintre martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 Km de București), precum și Icoana Maicii Domnului cu Pruncul din altarul Bisericii Sfântul Elefterie din București. Din scrierile sale: Cărarea împărăției, Lupta duhovnicească, Trepte spre viețuirea în monahism, Cuvinte vii. După 1984 s-a retras la aşezământul mănăstiresc de la Sinaia, unde a şi murit; fiind înmormântat la Prislop, loc de pelerinaj şi rugăciune pentru credincioşi, în anii care au urmat.
1916 – Bătălia de la Praid–Sovata
Acțiune militară desfășurată pe Frontul Român, în timpul campaniei din anul 1916 a participării României la primul război mondial. S-a desfășurat în perioada 16/29 septembrie–20 septembrie/3 octombrie 1916 și a avut ca rezultat victoria forțelor române. Au fost angajate forțe române din Divizia 7 Infanterie, Divizia 8 Infanterie și Divizia 2 Cavalerie. A fost ultima acțiune ofensivă a armatei române pe frontul din Transilvania.
1919 – S-a născut Constantin Aramă
29 septembrie 1919, Iași – 24 martie 2003, București
Inginer, specialist în exploatarea motoarelor cu ardere internă, profesor universitar, membru titular (din 1991) al Academiei Române. În 1938 a fost admis la Imperial College of Science and Technology din Londra, la clasa Motoare. Studiile, întrerupte de cel de-al doilea război mondial le-a continuat la Școala Politehnică din București, Facultatea de Electromecanică, licențat inginer în 1942. A lucrat la Atelierele CFR Grivița și concomitent, a fost asistent la Catedra de Motoare cu ardere internă a Institutului Politehnic București. A desfășurat o bogată activitate tehnică la Locomotive Craiova, Timpuri Noi București, Aro Câmpulung, Dacia Pitești; lucrări privind exploatarea motoarelor cu ardere internă. După 1945 s-a consacrat exclusiv activității didactice, ocupând succesiv funcțiile de șef de lucrări, conferențiar, profesor, șef al Catedrei de Motoare cu ardere internă din Institutul Politehnic București (1956–1961). În paralel, a fost numit șeful Secției de Termotehnică din Institutul de Energetică al Academiei Române. Una din cele mai importante contribuții ale sale la dezvoltarea științei o constituie fundamentarea noii discipline, „Terotehnica”, publicând primul tratat despre Terotehnică în anul 1976.
1928 – A încetat din viață Ion D. Berindey (28 iunie 1871 – 29 septembrie 1928)
Arhitect și urbanist; printre lucrările sale, de factură neoclasică și neobarocă: Palatul Culturii din Iași, Palatul Cantacuzino din București, Observatorul Astronomic din București.
1929 – S-a născut Eugen Preda
29 septembrie 1929, București – 28 iulie 2000, București
Publicist, comentator de radio, eseist. Și-a început la 21 de ani cariera jurnalistică în Radio, instituție căreia i-a dedicat toată energia și talentul său timp de peste 40 de ani. A urmat Facultatea de Istorie, devenind Doctor în Istorie. Între 1969–1973 a fost redactor-șef al Redacției de Actualități din cadrul Televiziunii Române. A fost primul director general al Radiodifuziunii Române după decembrie 1989 (până în septembrie 1994). În această calitate, în 1993 a avut inițiativa înființării Centrului de istorie orală și Arhivei de istorie orală, care au ca obiectiv colectarea și valorificarea mărturiilor celor care au trăit sau făurit istoria. A fost autor al câtorva lucrări, printre care S-au întâlnit două continente, Se prăbușește sistemul colonial, Transmitem de la ONU, Miza petrolului în vâltoarea războiului etc.
1929 – S-a născut Ion Alin Gheorghiu
29 septembrie 1929, București – 11 decembrie 2001, București
Pictor și sculptor; membru titular (din 1999) al Academiei Române. După ce a intrat cu „excepțional” la clasa Camil Ressu, a terminat Institutul de Arte „Nicolae Grigorescu” în 1954, fără diplomă, lucrarea sa, Creangă și Eminescu la Iași fiind considerată „naționalistă și formalistă”.
Nu a fost acceptat în expozițiile oficiale, a descărcat noaptea cartofi în gara Obor, a fost pontator etc., nu avea atelier, a pictat cum a putut, până în 1958 de când a expus la aproape toate expozițiile importante din țară. După ani, în repetate rânduri, când ajunsese deja în conducerea Uniunii Artiștilor Plastici, a fost invitat să-și finalizeze cursurile, dar a refuzat socotind faptul ca un titlu de glorie.
Biografie ilustrată: Gheorghiu Ion Alin [Artindex]
1929 – S-a născut Jean Pârvulescu
29 septembrie 1929, Pitești – 21 noiembrie 2010, Paris
Scriitor și jurnalist francez de origine română, cunoscut în Franța ca Jean Parvulesco. A provenit dintr-o familie de militari de carieră, și-a făcut primii ani de studii la un liceu militar, a avut o tinerețe turbulentă. Când, în România s-a instalat regimul comunist, a hotărât să părăsească țara, a traversat Dunărea înot, ajungând în Iugoslavia. A fost arestat de sârbi, expediat într-un lagăr politic de munci forțate situat în apropiere de orașul Tuzla. De aici a reușit să scape și a trecut clandestin frontiera iugoslavo-austriacă, în august 1949. Sosit la Paris în 1950, a urmat cursuri de filosofie și de litere la Sorbona și a frecventat cercurile de avangardă literară, artistică și cinematografică. S-a împrietenit cu regizorul Eric Rohmer (care l-a primit, l-a cazat și l-a ajutat să-și înceapă studiile), regizorul Jean-Luc Godard (care l-a folosit ca personaj principal în filmul A bout de souffle), Raymond Abellio, Aurora Cornu, Louis Pauwels, Martin Heidegger, Ezra Pound, Julius Evola, Ava Gardner, Carole Bouquet. A și jucat în filmul lui Éric Rohmer L’ancien et le moderne. A înființat prima revistă de geopolitică, De la Atlantic la Pacific, a scris articole în revista Combat (Lupta). „Un român, aproape necunoscut în țara sa, a devenit copilul teribil al literaturii franceze în ultima jumătate a secolului 20 și poate unul dintre cei mai influenți conspiratori în politica planetară clandestină” [Călin Mihăescu, în blogul său]. A scris aproape 30 de romane cu subiect mistic dar și lucrări de analiză politică și eseistică, dintre care: La Miséricordieuse Couronne du Tantra, Imperium, La Servante Portugaise, Les Mystères de la Villa Atlantis, Les Fondements géopolitiques du grand gaullisme, Rapport secret à la nonciature, Le Retour des Grands Temps, La Conspiration des noces polaires, Le Visage des abimes, La Pyramide des braises, La Stratégie des ténèbres, En approchant la jonction de Vénus etc.
A bout de souffle / Breathless Scena finală (1960)
1937 – A încetat din viață Hans Leicht (8 iulie 1886 – 29 septembrie 1937)
Jurist, politician, poet și traducător din Transilvania.
1938 – S-a născut Constantin Ciosu
29 septembrie 1938, Moinești
Artist plastic, caricaturist. A urmat Facultatea de Arte Plastice a Universității din Cluj. A debutat în periodicele locale, fiind apoi prezent în toate publicațiile de masă ale vremii. A colaborat încă de la debut la Urzica. Trăiește și lucrează în Bacău. A avut zilnic caricaturi în ziare locale în perioada 1995–2010. A avut o activitate artistică de mai mult de 60 de ani, timp în care a câștigat peste 150 de premii internaționale. Desenele sale au fost preluate de diverse publicații internaționale, ca Yeni Acrep (Cipru), Palante (Cuba), Jez (Iugoslavia), Punch (Marea Britanie), Pardon, Eulenspiegel și Berliner Kurier (Germania), Euro Jeux și GAG (Franța), Cartoon & Caricature (Iran) etc.
Biografie ilustrată: Constantin Ciosu [irancartoon.com]
1947 – S-a născut Mihai Bărbulescu
29 septembrie 1947, Oradea
Istoric, arheolog, profesor universitar, membru corespondent (din 2010) al Academiei Române. A urmat facultatea de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca (1965–1970). În 1986 a devenit Doctor în Istorie. A fost cercetător științific la Institutul de Istorie și Arheologie al Academiei Române din Cluj-Napoca. Începând cu anul 1992 a devenit conferențiar, iar din 1994, profesor universitar până în 2008, decanul facultății de Istorie și Filosofie (1996–2000), coordonând catedra de Istorie antică și Arheologie. Din 2008 a fost director la Academia di Romania din Roma. Domeniile sale de cercetare au vizat istoria și arheologia Daciei Romane, spiritualitatea antică și modul în care se manifestă și istoria și arheologia militară, alături de epigrafie.
1949 – S-a născut Horia Stoicanu
29 septembrie 1949, București – 25 martie 2020, București
Compozitor, textier, solist vocal și instrumentist (chitară), reprezentant al generației care a pus bazele mișcării folk din România. A absolvit Facultatea de Litere a Universității București în 1975 și s-a manifestat și ca traducător, publicist, critic muzical etc. A debutat ca solist folk într-un spectacol muzical pe scena Teatrului „Ion Creangă” din București (1975). A colaborat cu Teatrul de Comedie București, semnând muzica spectacolului Sentimental Tango de Teodor Mazilu. În anul 1990, la evenimentele din Piața Universității a compus Democrați, fiți cu toții frați!. A inițiat Gruparea Gemina, cu scopuri meloterapeutice și de solidaritate socială. A susținut concerte în Club A, Club Z, Cenaclul Amfiteatru, Cenaclul Flacăra, Cenaclul Columna, Serile Costinești, Festivalul „Poarta Sărutului” Tg. Jiu etc. A compus pentru el și pentru alți colegi de breaslă ca Pasărea Colibri, Mircea Vintilă.
Horia Stoicanu – În sala pașilor pierduți
1953 – S-a născut Adrian Lustig
29 septembrie 1953, București – 22 iulie 2023, București
Scriitor, dramaturg, scenarist, producător de film și om de afaceri, fiul lui Oliver Lustig, supraviețuitor al lagărelor naziste și autor al numeroase cărți despre experiența Holocaustului și al Lucreției Lustig, jurnalistă și romancieră. A absolvit Facultatea de Automatică a Institutului Politehnic București și a obținut apoi titlul științific de Doctor în Calculatoare. În 1979 a debutat în presă, în Luceafărul, iar în 1982, la 29 de ani, a publicat primul roman, Romanță cu stagiari, cu un succes fulminant, urmat alte romane: Legea timidității universale, Un loc pe roată, Un băiat ura o fată, Un ceai cu tipele de sâmbătă, Funeralii fericite, Luca. Ca dramaturg a debutat cu piesa Circul Matteo la Teatrul Național din Iași în 2002. Trei piese: Poker (în regia lui Alexandru Tocilescu, timp de 14 ani neîntrerupt), Clinica și Nepotu’.s-au jucat la Teatrul de Comedie din București. A avut, de asemenea, o activitate bogată în televiziune și radio și a scris 11 scenarii de film: Nunta mută (debut, 2008), Minte-mă frumos (2012), Lindenfeld, o poveste de dragoste, Funeralii fericite, Minte-mă frumos în Centrul Vechi, Nunți, botezuri, înmormântări. A fost nominalizat la premiile Gopo.
Nepotu’ Teatru TV • Regia Silviu Jicman. Cu: Tamara Buciuceanu-Botez, Şerban Pavlu [Arhiva TVR]
1956 – S-a născut Florin Anton
2 septembrie 1956, București – 30 decembrie 2020
Actor de teatru, film, radio și televiziune. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, secția Actorie, clasa Sanda Manu – Beate Fredanov – Ion Caramitru. Din 1982 a fost actor al Teatrului de Comedie. A avut o carieră îndelungată, jucând în: aproximativ 4.000 de spectacole cam 200 de personaje în teatru, film, radio și televiziune, dar și foarte multe aplauze – care, spunea el, sunt cele mai importante. A jucat în filme: La capătul liniei (1982), Faleze de nisip, Pădurea, Vânătoarea de lilieci, Divorț… din dragoste, Faimosul Paparazzo, Margo. A fost profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București.
Vânătoarea de lilieci (1991) • Regia Daniel Bărbulescu. Cu: Ion Haiduc, Florentin Dușe, Florin Anton [Damian], Jeanine Stavarache, Ion Chelaru, Magda Catone, Adriana Trandafir
1958 – S-a născut Cătălin Condurache
29 septembrie 1958, Cluj – 29/30 martie 2021
Cantautor de muzică folk, de profesie inginer. A lucrat în media, director la CD Radio, NCN TV. A fost director la Fortpres Cug. A debutat în 1975, pe scena Cenaclului Flacăra, în Baia Mare și a continuat cu Flacăra până în 1984. Primele înregistrări le-a făcut în 1977, la Radio Cluj. A câștigat mai multe festivaluri în anii 80–90, inclusiv cel mai valoros trofeu din muzica folk românească, la Primăvara Baladelor 1982. A realizat înregistrări de studio și videoclipuri alături de muzicieni din Cluj: Francisc Solomon (Saci, Semnal M.), Marius Marchiș, Bebe Basso, Carmen Hălăbrin, Doru Pop, Tinel Paly, Mihai Popean, Ioan-Mircea Pop, Ichim Octavian, Tudor Runcanu, Sorin Zamfir, Adrian Filipescu. A realizat împreuna cu Sandy Deac albumul Generația ta (1998), declarat Albumul anului la mai multe posturi de radio.
Cea mai • Cătălin Condurache și Sandy Deac
1958 – S-a născut Stelian Nistor
29 septembrie 1956, Fălticeni, Suceava
Actor și om de afaceri. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”. A fost director artistic la Teatrul „Nottara” din București, a avut o carieră în televiziune, făcând parte din prima echipă a postului ProTv. La începutul anilor 2000 a părăsit lumea teatrală și a pătruns în lumea afacerilor. În prezent este parte a unuia dintre cele mai importante proiecte de marketing politic online românești, acoperind clienți din întreaga lume, cu birouri în Washington, Rio de Janeiro, San Salvador, Manila, Tokyo, Accra (Ghana). A jucat în filme: Râdeți ca-n viață, Prea cald pentru luna mai, Flăcări pe comori, Șobolanii roșii, Balanța, Asfalt Tango, Capul de zimbru.
Prea cald pentru luna mai (1983) • Regia Maria Callas Dinescu. Cu: Marina Procopie, Adrian Păduraru, Stelian Nistor [Radu Blejan], Dan Puric
1959 – S-a inaugurat la Caracal Casa memorială Iancu Jianu
După reconstrucția începută în iunie 1957, făcută după îndelungi studii și variante de proiectare sub conducerea arhitectului R. Mariani, casa în care a crescut Iancu Jianu a devenit secția memorială Iancu Jianu a Muzeului Romanațiului. Casa în sine și piesele valoroase pe care le cuprinde în inventar (călimara și penelul, pistoale cu cremene, flinta, chimirul, bota de apă, obiecte personale, piese de mobilier și obiecte de uz casnic, fotografii și documente ale familiei Jienilor), ilustrează convingător modul de viață și frământările sociale de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea.
1963 – S-a născut Radu Bălănescu
29 septembrie 1963, București
Medic pediatru, specialist în chirurgie și ortopedie pediatrică. A absolvit Facultatea de Pediatrie a Universității de Farmacie și Medicină „Carol Davila” din București (1990), devenind Doctor în Științe Medicale.Activitatea sa medicală este strâns legată de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu,” unde a parcurs treptele carierei profesionale de la medic secundar, apoi primar și specialist în chirurgie și ortopedie pediatrică, director medical și, din 2011, șeful Clinicii de Chirurgie și Ortopedie Pediatrică. Este de asemenea un înalt francmason român, Marele Maestru al Marii Loje Naționale din România, din 2014 fiind ales Secretar Executiv al Conferinței Mondiale a Marilor Loji Masonice Regulare.
1964 – S-a născut Camil Marinescu
29 septembrie 1964, București – 27 iulie 2020
Dirijor, fagotist, profesor universitar. A învățat să cânte la fagot de la vârsta de nouă ani. A studiat la Academia de Muzică din București Fagot, Compoziție, Orchestrație și Cor. Dirijatul l-a studiat cu Constantin Bugeanu, Mihai Brediceanu și Cristian Mandeal. În Franța a studiat la Pierre Dervaux. A fost distins cu premiul „Ionel Perlea”. În 1991 a devenit dirijor permanent la Opera Română din București, iar în 1993, dirijor la Filarmonica de Stat din Iași. A fost invitat să conducă numeroase orchestre și case de operă din țară și străinătate, cum ar fi Berliner Sinfonie Orchester, unde a fost prezent trei stagiuni, Minneapolis Opera House din Minnesota (SUA), OSM orchestra din Montreal, Westdeutscher Rundfunk Koln, Komische Oper Berlin, Mitteldeutscher Rundfunk Leipzig. A predat Fagotul la Universitatea Națională de Muzică din București. Repertoriul său a cuprins piese simfonice, opere și balete din repertoriul clasic-romantic și o mare parte din piesele importante ale secolului al XX-lea. A murit la vârsta de 55 de ani, după ce a fost diagnosticat cu COVID-19.
Johann Sebastian Bach – Concert în Re minor pentru două viori O versiune pentru flaut și vioară • Orchestra simfonică a Filarmonicii „George Enescu”, Dirijor: Camil Marinescu, Vioara I/Flaut, Ionuț Bogdan Ștefănescu, Vioara II, Gabriel Voicu
1966 – A încetat din viață Marcel Breslașu (Marcel Bresliska; 19 septembrie 1903 – 29 septembrie 1966)
Poet, fabulist, compozitor și traducător; și-a început cariera literară cu versuri pentru copii, a scris poezii lirice și alegorice.
1967 – A încetat din viață Basil Theodorescu (12/24 ianuarie 1891 – 29 septembrie 1967)
Medic, unul dintre fondatorii cardiologiei românești; a pus bazele Societății de Cardiologie din România; membru titular al Academiei Române.
1971 – Statuia lui George Enescu a fost dezvelită în fața Operei Române din București
Operă a sculptorului Ion Jalea, realizată în bronz, pe un soclu de marmură de mică înălțime, mai degrabă o treaptă, îl înfățișează pe muzicianul George Enescu, stând într-un fotoliu, într-o atitudine meditativă.
1973 – S-a născut Török Zsolt
29 septembrie 1973, Arad – 16/17 august 2019, Vârful Negoiu, Munții Făgăraș
Ghid montan, alpinist profesionist, orator motivațional, sportiv extrem de performanță, cățărător și alpinist himalayan de altitudine, român de origine maghiară. A fost unul dintre cei mai cunoscuți alpiniști români. A urcat cinci vârfuri în Himalaya în 2016, fiind însoțit de Vlad Căpușan la trei dintre aceste ascensiuni. În 2013 echipa integral românească, condusă de Zsolt Török, alături de Bruno Adamcsek, Marius Gane, Aurel Salașan și Teo Vlad a realizat o ascensiune a vârfului Nanga Parbat (8.126 m) din munții Himalaya, Masivul Karakorum (Pakistan), versantul Rupal (cel mai abrupt versant din lume, 4.500 m înălțime), pe ruta Shell, fără sprijinul porterilor și al serpașilor, fără oxigen suplimentar. Echipa românească a fost și singura care a rămas pe munte în ultima parte a traseului, ca urmare a tragediei din 23 iunie, în care 11 alpiniști străini au fost uciși într-un atac terorist asupra taberei Diamir, situată pe celălalt versant al muntelui. Și-a pierdut viața pe una din pantele Vârfului Negoiu din Munții Făgăraș.
1980 – S-a născut Răzvan Florea
29 septembrie, 1980, Constanța
Înotător, primul care a câștigat o medalie olimpică pentru România la înot masculin. A început să înoate de la vârsta de 5 ani și jumǎtate, la Palatul Copiilor din Constanța. La 15 ani a debutat în lotul național de juniori, iar la 18 ani a fost selecționat în lotul de seniori național și olimpic. A ocupat locul II la Cupa Mondială de la Stockholm, 2003, a obținut 3 medalii de aur la Cupa Mondială de la New York și Rio de Janeiro, 2004, stabilind totodată 4 noi recorduri naționale ale României. La Jocurile Olimpice de vară din 2004 de la Atena, a cucerit medalia de bronz la proba de 200 m spate, stabilind și 2 noi recorduri naționale. A obținut 100 de titluri de Campion al României, a stabilit 57 de recorduri naționale de seniori și juniori (2 la copii) și a cucerit un total de mai bine de 293 de medalii, din care 77 în competiții internaționale. A fost distins cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III, cu două barete și Medalia națională Meritul Sportiv cl.II, cu o baretă.
1987 – S-a născut Gabriel Bebeșelea
29 septembrie 1987, Sibiu
Dirijor. A început studiul muzicii cu vioara, la șapte ani, pentru ca ulterior să aleagă dirijatul. A urmat studiile de licenţă la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, clasa Petre Sbârcea și masteratul la Universitatea Națională de Muzică din București, unde i-a fost mentor Horia Andreescu. A absolvit studiile postuniversitare la Universität für Musik und darstellende Kunst Wien (Universitatea de Muzică şi Artele Spectacolului din Viena), la clasa celebrului Mark Stringer. Este laureat al concursurilor de dirijat “Lovro von Matačić” (2015), Jeunesses Musicales (2010), ceea ce i-a adus o ascensiune rapidă care l-a propulsat în postul de dirijor principal al Operei din Iași (2011), dirijor principal invitat al Filarmonicii din Sibiu, ocupând aceeași poziție și la Opera Natională Română din Cluj (2015). În prezent, este Dirijor Principal al Filarmonicii de Stat Transilvania din Cluj-Napoca și al Filarmonicii „George Enescu” din București. De asemenea, este invitat al unor orchestre precum Royal Philharmonic Orchestra Londra, Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin (alături de care a înregistrat în premieră mondială oratoriul Strigoii și Pastorale–Fantaisie pour petit orchestre de George Enescu), Konzerthausorchester Berlin, Barcelona Symphony Orchestra, Orchestra Simfonică din Castilla și León, Orchestre National du Capitole de Toulouse, Singapore Symphony Orchestra, Tonkünstler-Orchester, Ulster Orchestra și Bochumer Symphoniker. A dirijat în săli de concerte importante, precum Musikverein din Viena, Konzerthaus din Berlin, Elbphilharmonie Hamburg, Cadogan Hall din Londra, Palace of Arts din Budapesta și Auditorium Parco della Musica din Roma, alături de soliști precum Sarah Chang, Ray Chan, Sayaka Shoji, Leticia Moreno, Alexandru Tomescu, François Leleux, Sir Stephen Hough, Simon Trpčeski, Robert Levin, Lucas și Arthur Jussen, Alexandra Dariescu, Daniel Ciobanu, Ruxandra Donose etc.
George Enescu – Rapsodia Română Nr.1 • Orchestra Simfonică Academică de Stat din Kazahstan, Dirijor Gabriel Bebeșelea
1989 – S-a născut Cristina Zamfir
Cristina Florina Zamfir; 29 septembrie 1989, Slatina
Jucătoare de handbal profesionistă care joacă pe post de intermediar stânga. A început handbalul la 11 ani, la Slatina. A absolvit Facultatea de Educație Fizică și Sport Craiova. A jucat întâi la KZN Slatina, ca junioare, parte dintr-o generație de excepție, care a dus în premieră o formație feminină de handbal din Olt în Liga Națională. A evoluat apoi la Tomis Constanța (cu care a obținut medalia de bronz în campionat și calificarea în viitoarea ediție a Cupei Cupelor), Corona Brașov, SCM Craiova (a fost căpitanul echipei în 2017, a câștigat Cupa EHF în 2019). În 2024 s-a întors la Corona Brașov. A câștigat o medalie de bronz la Campionatul European pentru Tineret 2007. Face parte din Echipa națională din 2019, având 19 apariții și marcând 43 de goluri.
1992 – S-a născut Ana Ciolan
29 septembrie 1992, Vaslui
Handbalistă care a jucat pe postul de pivot. A evoluat în competițiile de juniori pentru Liceul cu Program Sportiv din Vaslui, de unde a fost apoi selectată la CNOE Râmnicu Vâlcea, transferată de clubul HC Alba Sebeș, cu care a promovat în Liga Națională, în 2015. A jucat apoi la HC Zalău, Corona Brașov, HCM Slobozia, în prezent, CSM Târgu Jiu. A fost selecționată în echipa națională de junioare, cu 27 de apariții și 44 de goluri (2008–2010) și la echipa națională de tinerert, cu 25 de apariții și 29 de goluri (2010–2012).
1992 – A încetat din viață Nicolae Secăreanu (13 iulie 1901 – 29 septembrie 1992)
Cunoscut cântăreț de operă (bas) și actor de film; Artist emerit.
1998 – A fost descoperit, la Mănăstirea Petru Vodă, trupul Părintelui Ilie Lăcătușu
Ilie Lăcătușu (6 decembrie 1909, Crăpăturile, Vâlcea – 22 iulie 1983, București) a fost un preot care a slujit în marea perioadă de prigoană creștină, în vremea comuniștilor, pentru viața și faptele sale fiind acuzat de regim și închis ca deținut politic. Trupul său a fost găsit în condițiile corespunzătoare sfintelor moaște: nestricăcios, frumos mirositor. Câteva luni mai târziu, la Televiziunea Română a fost difuzat filmul Semne realizat de regizorul Cornel Ciomâzgă, în care era relatată descoperirea.
Mai mult: Viața Părintelui Ilie Lăcătușu [CrestinOrtodox.ro]
2001 – A încetat din viață Gellu Naum (1 august 1915 – 29 septembrie 2001)
Eseist, poet, prozator și dramaturg; considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist și unul dintre ultimii mari reprezentanți ai acestuia pe plan european.
2003 – A încetat din viață Ernest Verzea (5 octombrie 1917 – 29 septembrie 2003)
Poet și publicist care a avut o intensă activitate anticomunistă.
2004 – A încetat din viață Ștefan Ruha (Ruha István; 17 august 1931 – 29 septembrie 2004)
Violonist maghiar din România, dirijor și profesor universitar; laureat al primului Festival Internațional „George Enescu” (1958); artist emerit.
2006 – A încetat din viață Edmond Deda (23 aprilie 1920 – 29 septembrie 2006)
Compozitor de muzică ușoară, operetă, muzică pentru spectacole de teatru, muzicolog, publicist, pianist, dirijor.
2015 – A încetat din viață George Popovici (14 februarie 1934 – 29 septembrie 2015)
Inginer, scenarist, textier, expert în maximafilie.
2018 – Cea mai mare hartă a unei țări formată din oameni
În Anul Centenarului, Alba Iulia a intrat în Guinness World Record pentru cea mai mare hartă a unei țări formată din oameni. Au participat 4.807 persoane, în special elevi și liceeni veniți din toată țara, coordonate de sute de voluntari, care au format în spațiul din Șanțurile Cetății Alba Carolina, harta României, evidențiată cu ajutorul unor pelerine negre, numărul 100 fiind scos în relief prin intermediul pelerinelor albe, iar șepcuțele au colorat în roșu, galben și albastru harta României.
Denumirea oficială a recordului este „Largest human image of a country/continent” (Cea mai mare imagine formată din oameni a unei țări/continent). Vechiul record a aparținut Myanmarului, care, în 12 februarie 2018, a adunat 3.466 de oameni care au format harta țării lor.
Ziua Satului Românesc 2024
Stabilită în ultima duminică a lunii septembrie, prin Legea nr. 44/3 aprilie 2020 privind instituirea Zilei Satului Românesc, potrivit căreia „Ziua Satului Românesc poate fi organizată de către autoritățile administrației publice centrale și locale, de către celelalte instituții ale statului, de către persoane fizice sau juridice prin organizarea și participarea la programe și manifestări cu caracter social, cultural și științific în scopul de a aprecia și a promova satul românesc”.
2020 – A încetat din viață Gigel Bîrliba (6 mai 1968 – 29 septembrie 2020)
Artist plastic și profesor de istorie.
2022 – A încetat din viață Alexandru Arșinel (4 iunie 1939 – 29 septembrie 2022)
Actor de comedie, cu contribuții împortante în teatrul de revistă, televiziune și film.
#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories
---------- *Ediție revizuită și adăugită
0 comentarii la „29 Septembrie în istoria românilor”