3 Iulie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Tramvaiul cu cai în București

 

1456 – Iancu de Hunedoara și Vlad Țepeș în campania antiotomană din Serbia

În 20 august 1456, Vlad Țepeș a urcat pentru a doua oară pe tron, de această dată cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara, care pregătea cruciada antiotomană de la Belgrad. Încă de prin 1452 Vlad era ținut de Iancu în sudul Transilvaniei ca element de presiune asupra domnitorului Vladislav al II-lea. Momentul mult așteptat a venit cu ocazia conflictului deschis cu turcii, deoarece Iancu dorea să își asigure flancul estic, încredințând lui Vlad Țepeș apărarea sudului Transilvaniei pe timpul campaniei antiotomane din Serbia.

1460 – Ștefan cel Mare a confirmat negustorilor lioveni privilegiul comercial din 1434

Privilegiul mare (inițial), primit anterior de la domnul Moldovei, Ștefan al II-lea în 1434 a fost confirmat printr-un hrisov acordat după ce „ne-am sfătuit cu toți boierii noștri”. cuprinzând și stipulații protecționiste pentru negustorii autohtoni.

Privilegiul a fost reconfirmat la 25 ianuarie 1462.

1759 – S-a născut Petrus Sigerus

3 iulie 1759, Brașov – 7 septembrie 1831, Sibiu

Farmacist și botanist sas din Brașov, considerat întemeietorul botanicii farmaceutice din Transilvania. În 1773 s-a angajat ca servitor la consilierul guvernatorial von Huttern din Sibiu, care i-a promis că îi va plăti școlarizarea dacă lucrează pentru el timp de doi ani. Ținându-se de cuvânt, după doi ani l-a trimis pentru 5 ani ucenic la farmacia doamnei Katharina Theiss. Banii primiți de la patroană cu ocazia sărbătorilor, ale zilelor de nume și de naștere etc. i-a folosit aproape exclusiv pentru a cumpăra cărți științifice. Din 1783 a studiat Farmacologia la Universitatea din Viena. După cinci ani de studii, și-a dat examenul de Magistru în Farmacologie la Pesta. Întors la Sibiu, a fost angajat farmacist-șef la farmacia doamnei Theiss, iar ulterior, cu ajutor financiar din partea unchiului său Georg Draudt, a cumpărat o farmacie la Sibiu pe care a numit-o Zum Löwen. Fiind interesat în principal de plantele medicinale, a publicat începând cu 1791 în revista Siebenbürgische Quartalschrift, prima revistă științifică din Transilvania, un inventar al planetelor medicinale sălbatice din Transilvania, clasificate după sistemul lui Carl von Linné. Pe lângă numele latin, erau menționate și numele populare în germană, săsească, maghiară și română. Sigerus a fost totodată interesat și de meteorologie, lui datorindu-se primele măsurători meteorologice din Sibiu. A alcătuit și o colecție mineralogică, care a intrat în posesia Asociației transilvănene de științe naturale.

1771 – Înființarea Uzinelor Siderurgice Reșita

Complexul industrial Reșița a fost fondat în 3 iulie 1771, prin darea în exploatare a primelor furnale și forje și reprezintă cea mai veche unitate industrială din România și una din cele mai vechi din Europa, devansând fondarea unor fabrici de renume precum Krupp (1811), Vitkovice (1829), Donavitz (1836), MAN (1834), Sulzer (1834) Burmeister Wain (1843), Skoda (1851).

1828 – A încetat din viață Ioan Cantacuzino (20 ianuarie 1757 – 3 iulie 1828)

Diplomat, poet și traducător; adept al unirii principatelor; stabilit în Rusia din 1791.

1850 – A apărut la Iași gazeta politică și literară Zimbrul

Tribună politică și literară unionistă, sub conducerea lui Dimitrie Gusti, Theodor Codrescu și V.A. Urechia, cu apariție bisăptămânală. A fost primul ziar de orientare unionistă cu preocupări literare, care a introdus foiletonul literar în publicistica românească – Foiletonul Zimbrului. Un exemplar al acestui ziar a ajuns să fie cel mai scump ziar din lume, fiind timbrat cu mărci poștale „Cap de bour”. Publicația s-a numit Zimbrul între 3 iulie 1850–21 februarie 1852 și între 17 ianuarie 1855–10 septembrie 1856. Între 1 noiembrie 1858–30 decembrie 1858 a apărut sub titlul Zimbrul și Vulturul.

1864 – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris

Pentru aprobarea Statutului, s-a organizat un plebiscit între 10/22–14/26 mai 1864. Nu a intrat automat în vigoare, fiind necesară aprobarea puterilor garante, pe care Alexandru Ioan Cuza le-a convins, acestea dându-și acordul prin Protocolul Conferinței de la Paris. Statutul împreună cu Modificațiunile Îndeplinătoare Statului care cuprindea rezervele puterilor garante, dar și noua lege electorală, au fost promulgate la 3/15 iulie 1864. Actul, cu caracter constituțional, a nominalizat două corpuri legiuitoare: Camera cea de Obște (astăzi Camera Deputaților) și Corpul Ponderator (redenumit, ulterior, Senat, ca a doua Cameră a Parlamentului) instituind sistemul parlamentar bicameral în România. A permis înfăptuirea reformei agrare pe 14 august 1864, prin care țăranii clăcași erau eliberați de obligațiile față de boieri și erau împroprietăriți cu pământ.

Legea din 2/14 iulie 1864 cu privire la alegeri, promulgată și publicată în Monitorul Oficial nr. 146 din 3/15 iulie 1864 a mărit numărul electorilor (printr-o mai largă reprezentare a burgheziei industriale și bancare).

1866 – A încetat din viață Ambrosiu Dimitrovici (Ambrosiu Dimitrovitza; 20 iulie 1838 – 3/15 iulie 1866)

Publicist; membru și secretar al Societății pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina; membru fondator al Societății Academice Române.

1870 – S-a născut Constantin Z. Buzdugan

3 iulie 1870, Coasta Lupii–Nicorești, Galați – 21 decembrie 1930, Galați

Avocat, poet, traducător. A debutat, cu versuri și schițe succinte, în Fântâna Blanduziei (1889). În 1890, colabora la Biblioteca familiei, Românul, Curierul (Iași) și a publicat în Contemporanul, textele unor descântece. S-a alăturat grupării social-democrate ieșene. A fost redactor la Vocea Botoșanilor, apoi în București, redactor la Lumea nouă, a condus suplimentul Lumea nouă literară ilustrată. A obținut licența în Drept cu teza Puterea paternă asupra persoanei copiilor în dreptul roman și român, în 1901. A devenit fruntaș al Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România, secretar al Comitetului general (1896). A practicat un jurnalisml militant, atent în observarea faptului social, a inițiat anchete, campanii de presă, polemici. Ulterior, s-a stabilit la Galați, unde a profesat avocatura, fără să abandoneze scrisul și rămânând același redutabil gazetar. A colaborat la România muncitoare, apoi la Tribuna liberală, oficiosul local al PNL. A redactat, cu Mihai Pastia și D.A Țăranu, Votul universal, cu Alexandrina Scurtu și Emil Maur Dunărea. În casa scriitorului și a soției sale, Eliza Rosiade-Buzdugan, profesoară și publicistă, a ființat „salonul” și cenaclul literar, modest, dar agreat de toți artiștii urbei. Din opera sa literară: Singurătate, Hori ostășești, Cântări de luptă și de biruință. A tradus poezii din poeții moderni francezi. Sexagenar, după ce își pierduse aproape cu totul vederea; cedând depresiei, s-a sinucis, în preajma Crăciunului 1930.

1871 – Concesionarea dreptului de construire și exploatare a tramvaielor cu cai în București

După studierea mai multor oferte, la 3/15 iulie 1871, s-a acordat dreptul unei societăți belgiene, reprezentată de Harry Hubert de Mervée-Slade, să construiască „drumuri de fier americane” și să le exploateze timp de 45 de ani (adică până în iulie 1916). Prin acest act, în anul 1871 a luat ființă în București prima înterprindere de tramvaie cu cai, sub formă de concesiune cu capital străin, în special englez și belgian numită Societatea Anonimă de Tramvaie, redenumită apoi Societatea Tramvaiului Bucureștean, astfel a apărut și Depoul Bonaparte (astăzi Victoria).

S-a dat în funcție și prima linie de tramvaie cu cai între Podul Târgului (astăzi calea Moșilor) și Podul Târgoviștei (astăzi Calea Griviței). Inaugurarea s-a făcut în mai 1872, în București putând fi întâlnit un tramvai galben cu imperial care scria The Bucharest Tramways, fiind primul tramvai pe care îl vedeau bucureștenii.

1872 – Memoriul de la Blaj

La 21 iunie/3 iulie 1872, la o conferință a fruntașilor politici români, convocată de Mitropolitul Ioan Vancea, George Barițiu și Ilie Măcelaru, au formulat „un important memoriu în care se cerea: În câmpul politic, recunoașterea limbii române ca limbă oficială alături de cea maghiară, cum se decretase în dieta din anul 1863–1864; o nouă împărțire administrativă în comitate, scaune și districte, cum se hotărîse în aceeași dietă; o nouă lege electorală pentru toate clasele sociale; primirea românilor în funcțiile publice; În câmpul bisericesc, libertatea, reciprocitatea și autonomia Bisericii române și remunerația clerului român de către stat; În câmpul școlar, autonomia școalelor confesionale, numirea de profesori de naționalitate română la Universitatea din Cluj, fondarea și subvenționarea din partea statului a unor instituții culturale pentru români”.

1881 – A încetat din viață Pavel Vasici-Ungureanu (18 aprilie 1806 – 3 iulie 1881)

Medic, scriitor; creditat ca întemeiatorul primei reviste de medicină din Banat și din Transilvania, Higiena și școala, apărută la Timișoara; membru titular al Academiei Române.

1887 – A încetat din viață Carol Popp de Szathmári (11 ianuarie 1812 – 3 iulie 1887)

Pictor și grafician maghiar din Transilvania; primul fotograf de artă și documentarist din Regatul Român; primul foto-jurnalist de război și unul dintre primii zece fotografi din Europa.

1893 – S-a născut Luchi Caragiale

Luca Ion Caragiale; 3 iulie 1893, București – 7 iunie 1921, București

Poet, scriitor și traducător, care a aparținut deopotrivă atât simbolismului, parnasianismului, cât și literaturii moderniste, fiul lui I.L.Caragiale și fratele lui Mateiu Caragiale. A colindat împreună cu tatăl său, implicat în diverse proiecte artistice, mai multe țări din Europa, încă din primii ani de viață, și-a făcut studiile în particular, avându-l profesor pe Panait Cerna. Încurajat de tatăl său, a început să aibă în adolescență primele încercări literare. A scris poezii și recenzii. După moartea lui I.L.Caragiale, Luca a revenit în țară împreună cu mama și sora sa. Tânărul și-a continuat activitatea literară și a debutat în timpul primului război mondial, cu poemul Triptic Madrigalesc în revista literară Flacăra (1916). Poezia a fost cea mai cunoscută creație a sa și una dintre puținele menționate de criticii literari. Nevinovățiile viclene, singurul roman semnat de fiul favorit al dramaturgului Caragiale avea să fie publicat în 1920 în în revista Viața Românească.

1893 – S-a născut George Bujorean

3 iulie 1893, Bosanci, Suceava – 22 iunie 1971, Timișoara

Botanist, fitocenolog, florist. A participat voluntar la primul război mondial. A absolvit Facultatea de Științe din Cluj (1925) și a devenit Doctor în Botanică în 1931. A fost profesor universitar la Facultatea de Agronomie din Cluj și din 1945 titularul catedrei de Botanică a Universității Timișoara. Autor de invenții și brevete, a publicat 150 de lucrări și 16 invenții. A fost ales președintele Societății de Științe Biologice Timișoara, fiind unul dintre fondatorii ecologiei experimentale românești. Opera: Contribuții la Flora Timișoarei, Contribuții floristice și geobotanice din Banat, Cercetări privind înburuienirea culturilor de grâu și porumb în vestul RSR.

1906 – S-a născut Horia Sima

3 iulie 1906, Făgăraș – 25 mai 1993, Madrid

Profesor de Limba română de liceu, politician, președintele partidului de orientare fascistă Garda de Fier, comandantul Mișcării Legionare, ministru, vicepreședinte al consiliului de miniștri în guvernul național-legionar prezidat de Ion Antonescu. În zilele de 21–23 ianuarie 1941, a declanșat și a condus Rebeliunea legionară împotriva generalului Ion Antonescu și a armatei române, pentru care a fost condamnat în contumacie la moarte (14 noiembrie 1941). În același timp cu rebeliunea, în fruntea legionarior, Sima a inițiat și condus cel mai mare și cel mai violent pogrom împotriva evreilor din istoria Munteniei, Pogromul de la București.

1913 – A încetat din viață Constantin Bălăcescu (18 aprilie 1865 – 3 iulie 1913)

Sculptor; profesor de sculptură și modelaj la Școala de Arte Frumoase din Iași și la Școala de Belle-Arte din București.

1914 – S-a născut Florin Ciorăscu

3 iulie 1914, Bârlad – 4 martie 1977, București

Fizician, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Fizică a Universității „Al.I. Cuza din Iași (1936) și Facultatea de Electrotehnică din cadrul Institutului Politehnic din Iași (1938). Între anii 1950–1957 a condus Laboratorul de electricitate din cadrul Institutului de Fizică din București. A fost numit apoi director adjunct științific al Institutului de Fizică Atomică din București, a devenit profesor titular la Catedra de Electricitate, Magnetism și Biofizică a Facultății de Fizică din București, iar în anul 1969 a fost numit șef de catedră. În paralel cu activitatea didactică, el a deținut funcția de director al Institutului de Fizică din București (1970–1976), apoi de director general al Institutului central de fizică (1976–1977). A efectuat cercetări privind descărcările electrice de înaltă frecvență în gaze, spectrul energetic al ionilor și proprietățile electrice ale unor pături subțiri de plumb și staniu, a adus o contribuție importantă la proiectarea și realizarea generatorului electrostatic cu bandă și a efectuat studii privind utilizarea în defectoscopia industrială a betatronului la Institutul de fizică atomică din București. Din lucrările sale: Dozimetria radiațiilor nucleare, Metode electronice în fizica nucleară. A murit în timpul cutremurului din 1977.

1920 – S-a născut Paul-Mihu Sadoveanu

3 iulie 1920, Iași – 22 septembrie 1944, Luna, Turda/Cluj

Prozator, fiul cel mai mic al scriitorului Mihail Sadoveanu. S-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din București, dar a fost nevoit să-și întrerupă studiile după doi ani (1940–1942), fiind mobilizat în Armata Română și trimis la studii la Școala militară de ofițeri rezervă nr. 3 din Câmpulung-Muscel (1942–1944). A avut din copilărie o atracție către literatură, având imaginație de povestitor și promițând o carieră de scriitor. A scris o singură carte, Ca floarea câmpului…, pe care nu a apucat să o definitiveze și care a fost publicată postum în 1944. După absolvirea studiilor militare, a fost avansat la gradul de sublocotenent și repartizat în Regimentul 90 Infanterie. Obținuse, probabil prin intervenția tatălui său, un ordin de trecere la partea sedentară a armatei, dar a refuzat să se prevaleze de acesta și a acceptat să facă parte din trupele combatante. A căzut eroic pe front în luptele pentru eliberarea părții de nord-vest a Transilvaniei de sub ocupația Ungariei Horthyste.

1920 – S-a născut Iosif Gerstenengst

3 iulie 1920, Ciacova, Timiș – 9 ianuarie 1992, București

Preot și organist. A absolvit Academia Teologică romano-catolică din Timișoara. Încă din perioada studenției, a devenit cantorul Domului din Timișoara și a acompaniat corul, interpretând la orgă cântări bisericești la slujbele religioase. Talentul și dexteritatea lui instrumentală, au fost remarcate de profesorul Josef Brandeisz de la Conservatorul de Muzică din Timișoara și, începând din anul 1940, au organizat împreună concerte la Biserica Catolică din Ciacova. A fost sfințit preot catolic în februarie 1945, iar din 1958 a activat ca preot și organist la Catedrala Sfântul Iosif din București, fiind considerat unul dintre cei mai mari organiști din Europa. Pe parcursul îndelungatei sale activități muzicale, a susținut concerte la Ateneul Român, la Sala Mare a Palatului, a devenit component de bază în Orchestra Cinematografiei și a participat la concertele Orchestrei simfonice a Radioteleviziunii, dar și peste hotare. colaborând cu mari orchestre filarmonice și cu renumiți artiști.

Liviu Glodeanu – Un pământ numit România Oratoriu pe versuri de Nichita Stănescu pentru recitator, soliști, cor de copii, cor mixt, orgă și orchestră, op. 32

1922 – S-a născut Grigore Spirescu

3 iulie 1922, București – 1997, București

Pictor, sculptor, creator de artă monumentală, tapiserie. A absolvit în 1948 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, unde i-a avut maeștri pe Camil Ressu, Nicolae Dărăscu și Jean Al. Steriadi. A debutat în 1943 la Salonul Oficial. În 1947 a primit premiul „Athanasie Simu”, iar în 1959, Premiul Uniunii Artiștilor Plastici, pentru pictură. A fost lector la catedra de Pictură a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. La sfârșitul anilor ’80 a obținut o bursă de doi ani din partea statului francez, precum și un atelier la Paris, având un mare succes cu expozițiile sale din 1987 și 1989, dar nu numai acolo, pe cheiurile Senei, ci și la Bruxelles, Tel Aviv, Varșovia, Viena etc.

Galerie de tablouri: Spirescu Grigore [Artindex]

1923 – S-a născut Nicolae Paul Mihail

3 iulie 1923, Caracal – 19 martie 2013, Sinaia

Scriitor și scenarist, autor de literatură pentru copii. A urmat cursurile Școlii Militare de Ofițeri și ale Facultății de Drept din cadrul Universității București (absolvite în 1946). A participat la luptele din cel de-al doilea război mondial, cu gradul de sublocotenent de jandarmi. A activat apoi ca ofițer de jandarmi la garnizoanele din Corabia, Piatra Olt și Craiova până în anul 1953, când a fost pensionat medical din cauza invalidității. După pensionare, a lucrat mai mulți ani în domeniul turismului, stabilindu-se la Sinaia, pe care o considera „locul renașterii sale”. S-a dedicat apoi scrisului. A început să scrie literatură încă din ultimii ani de liceu. Debutul său a avut loc în anul 1945, când a publicat schița umoristică Diferendul în revista Humorul. A publicat sute de articole în ziare și reviste locale și naționale printre care Săptămâna, Luceafărul, Ateneu, Cronica, Viața militară, Astra etc. A publicat 21 de volume de proză, versuri și epigrame: Femeia cibernetică, Demascarea lui Turnesol, Războiul undelor, Dispariția profesorului, Sub aripa vântului de noapte, Aventurile unui soldat de plumb, La trântă cu Hercule, Genoveva de Trabant (2009), Allegretto etc. A colaborat, împreună cu romancierul Eugen Barbu, la scrierea scenariilor filmului Haiducii (1966) și al celor șase filme din seria Mărgelatu. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România (1967), membru al Societății scriitorilor olteni din Craiova (1995), membru fondator al Uniunii Epigramiștilor din România (1990), membru al Asociației Cineaștilor din România (1996), precum și membru al numeroase alte societăți și asociații culturale din București, Sinaia, Galați și Craiova.

1929 – S-a născut Petrică Popa

3 iulie 1929, Hunedoara – 7 iunie 2013, București

Actor de teatru, radio și televiziune. A absolvit Institutul de Artă din Timișoara, specializarea Actorie, având profesori personalități ale artei scenice, precum Lilly Bulandra și Ștefan Braborescu. În 1949, a fost angajat la Teatrul de Stat din Turda, unde a avut parte de șase roluri într-o singură stagiune. A jucat apoi la Teatrul Armatei (acum, „Nottara”), mai bine de 50 de ani. A colaborat cu regizori importanți ai acelei perioade, Val Mugur, Ion Olteanu; Ion Șahighian, mentor al mai multor generații de artiști, director la Teatrul Armatei, care l-a descoperit și l-a adus la București, în 1954. A colaborat la Teatrul Radiofonic.

Constantin Zarnescu și Al. Darian – La târg, la Milano • Dem Savu, Cornel Vulpe, Florin Vasiliu, Petrica Popa, Niculescu Cadet

1929 – S-a născut Zeno Ghițulescu

3 iulie 1929, Band, Mureș – 2 decembrie 2017, Timișoara

Medic specialist radiolog, scriitor și dramaturg, membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1972). A urmat Institutul de Medicină Generală din Cluj (1947–1953), apoi Institutul de Specializare și perfecționare a Medicilor din Iași, devenind medic specialist radiolog la Spitalul Clinic din Tg. Mureș, medic primar radiolog la Clinica Medicală nr. 2 și nr. 3 și șef de secție. A fost prorector al Universității Populare din Tg. Mureș și Secretar al Filialei Mureș a Uniunii Scriitorilor din România. A fost membru al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști (din 1998). Din volumele de poezii publicate: Discul, Între Pământ și Cer, Aripa din piatră, Veșnicul început, Provocarea labirintului, Clepsidra secretă.

1932 – S-a născut Coca Andronescu

3 iulie 1932, Pătârlagele, Buzău – 5 august 1998, București

Actriță de teatru și film. După absolvirea facultății de Teatru din Cluj, în 1953, a devenit actriță a Teatrului Național din București. A început prin a juca un rol episodic (o elevă) în Steaua fără nume de Mihail Sebastian, montare de referință a lui Sică Alexandrescu, în 1956, pentru ca, un an mai târziu, să interpreteze rolul Pyrrhei din Ovidiu de Vasile Alecsandri. A jucat apoi în Minunata pantofăreasă de Federico Garcia Lorca, Hangița de Goldoni. În 1960 a jucat în varianta TV a piesei Bădăranii de Carlo Goldoni și în filmul Titanic vals (1964); alte filme: Dragoste la zero grade, Șeful sectorului suflete, Balul de sâmbătă seara, Comedie fantastică, Singurătatea florilor, Serenadă pentru etajul XII, Eu, tu și Ovidiu, Tufă de veneția, Expresul de Buftea, Alo, aterizează străbunica!…, În fiecare zi mi-e dor de tine, Cuibul de viespi, Moartea unui artist etc. Aurel Storin i-a făcut actriței un admirabil portret: „Sclipire de-o secundă, spirit neastâmpărat, această actriță spumoasă ca o șampanie traversa scena într-o fluturare de voie bună. Ea contamina atmosfera din jur, stârnea parcă o stare specială de veselie și de mișcare euforică a moleculelor de aer care-i înveleau cuvintele și mișcarea”.

Cuibul de viespi (1987) • Regia Horea Popescu (după piesa de teatru Gaițele de Alexandru Kirițescu). Cu: Tamara Buciuceanu-Botez, Coca Andronescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Raluca Zamfirescu, Gheorghe Dinică, Ileana Stana Ionescu, Marin Moraru, Maria Ploae, Tora Vasilescu, Vivian Alivizache

1933 – S-a născut George Oancea

3 iulie 1933, București – 4 aprilie 1996, București

Actor de teatru, voce și film. Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (promoția 1954). Un profesionist al lecturii la microfon, a fost colaborator statornic al Radiodifuziunii și Televiziunii Române, vocea sa fiind foarte des utilizată pentru comentarii și dublaje. A făcut roluri de planul doi în film: Moartea unui artist, Raliul, Munții în flăcări, Soldații victoriei, Despre o anume fericire, B.D. la munte și la mare.

Munții în flăcări (1980) • Regia Mircea Moldovan. Cu: Vlad Rădescu, Silviu Stănculescu, Cornel Coman, Mircea Moldovan, Andrei Ralea, Mircea Cosma, George Oancea, Cornel Ciupercescu, Melania Ursu, Florin Zamfirescu

1933 – S-a născut Floricel Marinescu

3 iulie 1933, Brăila – 19 aprilie 2020

Istoric și arheolog. Specialist în istoria și arheologia dacilor, a fost muzeograf la Muzeul Militar Central din București, director în Ministerul Culturii, consilier de Stat la Președinția României, Cancelaria Ordinelor; fiind principalul arhitect al sistemului național de decorații, aflat, astăzi, în vigoare în România. A fost distins cu Ordinul Serviciu Credincios, în grad de Mare Ofițer.

1939 – Primul marș de instrucție al Bricului MIRCEA

Nava școală MIRCEA este un velier clasa A tip bark, cu trei arbori, înaltă de 44 de metri, cu 23 de vele care însumează o suprafață velică totală de 1.750 m². Certificatul de naștere al noii nave-școală s-a semnat la 26 ianuarie 1938, iar la 22 septembrie, același an, a fost lansată la apă.

La 27 aprilie 1939 a avut loc ceremonia ridicării pavilionului național, iar pe data de 1 mai a intrat în serviciul Marinei Militare. A intrat în portul Constanța pe data de 17 mai, plecând la 3 iulie în primul său marș de instrucție. A făcut ocolul Mării Mediterane, cu escale în porturile Palermo, Toulon, Palma, Gibraltar, Alger și Alexandria.

1940 – Nota lui Hitler pentru Carol al II-lea

Adolf Hitler a trimis o notă lui Carol al II-lea în care spunea că „trebuie să fie clar pentru regele României că el nu va putea evita cedarea anumitor teritorii care sunt populate cu unguri sau bulgari și nu de români, dacă el dorește într-adevăr să creeze pentru poporul său o existență sigură pentru totdeauna în viitor. Recunoașterea acestui fapt de către regele României și de către guvernul său constituie condiția primordială pentru o pacificare reală a Balcanilor”.

1940 – S-a născut Mihai Adam

3 iulie 1940, Câmpia Turzii, Cluj – 11 decembrie 2015

Fotbalist care jucat în postul de atacant. A absolvit Institutul Politehnic Cluj, Facultatea de Mecanică (1962–1967). Meciul de debut l-a jucat în 19 august 1962, Știința Cluj–Știința Timișoara, 2:1. A jucat în cea mai mare parte la echipa U Cluj, în peste 350 de meciuri în Divizia A. A fost unicul din istoria României care a cucerit titlul de golgheter al Diviziei A în trei rânduri, cu două echipe diferite: în sezonul 1964–1965 cu 18 goluri, 1967–1968 cu 15 goluri (la U Cluj) și 1973–1974 cu 23 de goluri (la CFR Cluj). După retragere, a activat ca arbitru și observator federal.

 

1941 – Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupația sovietică

Batalioanele 1 și 2 ale Brigăzii 1 Munte au înaintat până în apropierea Storojinețului, au trecut Siretul prin apă (podul fusese dinamitat în timpul retragerii), și au distrus ariergarda sovietică aflată în oraș. Brigada 2 a înaintat spre Molnița, cu Batalionul 15, cu Grupul 4 Vânători de Munte în avangardă, care a dus lupte grele pentru cucerirea Dealului Bourului, în timp ce Grupul 5 a ocupat Dealul Porcului.

Divizia 7 a dus lupte în zonele Fântâna Albă, Cerepcăuți și Petricani, fără a înainta prea mult și pierzând 88 de oameni. Brigada 6 Cavalerie a ajuns la nord-est de Văratec, iar Divizia 6 a continuat traversarea fără probleme. În schimb Divizia 13 Infanterie a fost atacată foarte puternic de Corpul 2 Mecanizat sovietic la Șoltoaia. Regimentul 55 Infanterie, precum și câteva divizioane de artilerie au trecut Prutul. Divizia 35 a lărgit capul de pod, fără a întâmpina rezistențe serioase, și a intrat în legătură cu trupele germane din stânga sa.

1941 – S-a născut Iacob Burghiu

3 iulie 1941, Zăicani, raionul Rîșcani – 28 iunie 2003, Chișinău

Prozator, actor și regizor de film din Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Fizică și Matematică a Institutului „Aleco Russo” din Bălți (1957). Pasionat de teatru, a renunțat la cariera de profesor și s-a dedicat scenei; a devenit actor la Teatrul dramatic „Vasile Alecsandri” din Bălți (1958–1960) și la Teatrul Luceafărul din Chișinău (1960–1964). A urmat studii de Regie de film la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova – VGIK. După absolvire (1968), a fost angajat regizor la studioul Moldova-film, unde a lucrat în perioada 1968–1987. În paralel cu activitatea cinematografică, s-a remarcat și ca un talentat prozator. A debutat în 1966 cu volumul Soarele în cârji. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din 1967 și al Uniunii Cineaștilor din 1975. După ce a fost consultant la secția dramaturgie a Uniunii Scriitorilor, odată cu redeșteptarea sentimentului național din Republica Moldova a ocupat diverse funcții în cadrul Ministerului Culturii, inclusiv pe cea de viceministru, apoi vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, consilier la Președinția Republicii Moldova în problemele culturii și cultelor. A fost distins cu medalia „Mihai Eminescu” (1996) și titlul de Maestru în Artă (1999).

Iacob Burghiu – La gura sobei

1941 – S-a născut Mircia Dumitrescu

3 iulie 1941, Căscioarele, Călărași

Grafician, pictor și sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, membru corespondent (din 2013) al Academiei Române. În 1963 a terminat Academia de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, clasa Vasile Kazar, a devenit Doctor în Arte Vizuale, profesor universitar al Academiei de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (din 1990). A fost membru al Uniunii Gravorilor și Litografilor Maghiari, din Budapesta.

Considerat un titan al gravurii românești, a participat la numeroase expoziții de grup și a avut expoziții personale la București – Galeria Simeza și Sala „Constantin Brâncuși”, Halle, Rostock, Dresden, Leonberg, Budapesta–Galeria Madach, Galeria 9, Capela Sf.Mihai. A primit Premiul întâi pentru ilustrație (Volumul Ion Creangă, Ed. Leipzig 1970; Volumul Ovidiu Tristele și ponticele, Ed. Leipzig 1972; volumul Krasco Poezii 1990), a fost distins cu Ordinul Pentru merit în grad de Cavaler (2003) etc. A fost prieten cu  Nichita Stănescu, căruia i-a gravat, în lemn, poeziile…

Biografie ilustrată: Dumitrescu Mircia [Artindex]

1942 – S-a născut Titus Știrbu

3 iulie 1942, Cenușa, Soroca

Poet. A urmat Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova (1959-1964). A fost redactor la Televiziunea Moldovenească și la Societatea Prietenii Cărții, consilier și secretar la Uniunea Scriitorilor, redactor la Departamentul pentru Edituri, Poligrafie și Comerțul cu Cărți și la Departamentul Relații Interetnice din Republica Moldova. A debutat editorial cu placheta pentru copii Satelitul (1973). Alte volume: Lădița cu cireșe, Lenea-i cucoană prinsă-n capcană, Casă din cuvinte, Omul casă-și construiește, Tîrgul din poiană, Vai, ce litere ghidușe (Diploma Salonului Internațional de Carte pentru Copii, Chișinău − 2000) − toate adresate cititorului de la grădiniță și din clasele primare. Este și un fin parodist.

1947 – S-a născut Elisabeta Dragomirescu

3 iulie 1947, Dej, Cluj – 18 februarie 2017

Medic veterinar, directoare a Fundației Principesa Margareta a României. A absolvit Facultatea de Medicina Veterinară din București în anul 1970. Ulterior, s-a dedicat cercetării medicale la Institutul Oncologic din București, colaborând cu profesorul Alexandru Trestioreanu. A fost directare a Fundatiei Principesa Margareta a României în perioada 1993–1998. A creat și desfășurat proiecte sociale, culturale, educaționale și medicale în sprijinul copiilor infectați cu HIV, persoanelor vârstnice, a creat cabinete de consultații juridice gratuite pentru persoanele cu venituri mici, a înființat Clubul Seniorilor din București. A sponsorizat dotarea cu aparatură medicală și medicamente, cu sprijinul celorlalte filiale ale Fundației din SUA, Franța, Belgia, Elveția și Marea Britanie. Beneficiare ale acestor proiecte au fost spitalele Budimex, Grigore Alexandrescu, Colentina, Maternitatea Bucur din București, din Buhuși și din Constanța. Pentru meritele sale profesionale și calitățile umane, a fost distinsă de Regele Mihai cu Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate (2008, medalia nr.1).

1948 – S-a născut Dumitru Șerban

3 iulie 1948, Gura Ialomiței, Ialomița

Sculptor, profesor universitar. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, specializarea sculptură, promoția 1977, iar în 2004 și-a luat doctoratul, cu teza: Sculptura de simpozion, fenomen al artei contemporane. A participat la expoziții de grup, expoziții naționale, saloane județene sau în străinătate; în 1979 a avut o expoziție personală de desen la Galeria Alfa.

Galerie de sculpturi: Șerban Dumitru [Artindex]

1948 – S-a născut Mihai Tatulici

3 iulie 1948, Frătăuții Vechi, Suceava

Jurnalist și scriitor. A debutat în presă ca elev în 1966, la un ziar din județul Suceava. În 1968 scria la revista Universității „Al. Ioan Cuza”, din Iași, Alma Mater, unde a ajuns redactor șef. După terminarea facultății (1971), a fost introdus de Nicolae Stoian la secțiunea Reportaj de la Viața Studențească. A ajuns secretar general de redacție, dar a fost dat afară pentru că se afla la al treilea divorț și nu avea o „viață morală exemplară”. Pentru puțin timp a scris scenarii pentru studiourile „Alexandru Sahia”, a scris cărți și a colaborat la Radio. În anii ’80 a devenit realizator la TVR; primul său succes a fost Veniți cu noi pe programul doi, la care a înregistrat rating de 46%. A pus bazele postului Tele 7 abc, a lucrat la Pro TV. În 1996 a fost membru fondator al Clubului Român de Presă, director de programe la Realitatea TV. Din lucrările sale: Ceața și obișnuința, Ceainicul de argint, Revoluția română în direct – coordonator, Vin rîmele, Singur între două veacuri.

1950 – S-a născut Elena Ionescu Cojocaru

3 iulie 1950, Moșneni, Constanța – 9 decembrie 2018

Cântăreață de muzică populară din Dobrogea și profesoară. A absolvit Facultatea de Muzică din Brașov, Secția Pedagogie (1972) și Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, tot Secția Pedagogie (1976). A predat muzică la școli din Constanța și a colaborat ca profesor la Școala Populară de Arte din Constanța, clasa de Canto popular. A înființat și coordonat grupurile de elevi Altițe dobrogene și Fiii Dobrogei. Artista era pasionată de șlefuirea talentelor aflate la început de drum, iar mulți dintre cântăreți îi datorează educația muzicală și debutul în carieră.

Elena Ionescu Cojocaru – Dragostea-i o floare rară

1950 – S-a născut Ioana Dinulescu

3 iulie 1950, Craiova – 27 februarie 2019

Poetă, redactor și realizator de programe culturale la Radio Oltenia Craiova. A urmat cursurile Facultății de Filologie, secția Română-Franceză, între anii 1969–1973. În perioada studenției, dar și după absolvire, a frecventat cenaclurile Ramuri și Cadran ale Universității din Craiova. A fost, pe rând, profesoară la Balș, redactor la revista Ramuri, unde s-a ocupat de cronica de poezie, și redactor cultural la Studioul Teritorial de Radio Oltenia din Craiova, semnând cronici literare, dramatice și de artă. A debutat cu poezie în revista Ramuri, în anul 1971, și editorial, în volumul antologic Romanian Poets (Yowa City, SUA), în 1977, cu poeme traduse în limba engleză. În limba română, debutul editorial l-a constituit volumul de versuri Călătorii de recunoaștere, din 1982. Au urmat volume care au așezat-o în prim-planul literaturii din Oltenia: Legea și visul, Eu și lumina, Cortina în fața mării, Sufletul, această ficțiune, Steaua lui Ion, Orașul lui Heidegger. A colaborat la revistele Ramuri, România literară, Luceafărul, Vatra, Convorbiri literare, Steaua, Calende etc. În străinătate, a publicat în revistele Belvedere (Franța) și Wiener Festwochen (Austria).

1952 – S-a născut Horia Surianu

Horia Șurianu; 3 iulie 1952, Timișoara

Compozitor și muzicolog. A studiat la Conservatorul din București, secția Compoziție. Din 1983 trăiește în Franța, iar din 1997 a fost profesor titular la conservatorul din Bagnolet și Massy și președinte la Association Culturelle d’Expansion Musicale, Paris. Opera lui cuprinde muzică simfonică, muzică de cameră, muzică de balet, de teatru, de film, muzică corală și muzică electronică, interpretată la radio sau în concerte în Austria, Belgia, Cehia, Cuba, Franța, Germania, Grecia, Italia, Iugoslavia, Polonia, Regatul Unit, România, Statele Unite, Slovacia, Țările de Jos. A scris articole de muzicologie, cronici de concert, muzică didactică etc.

Horia Surianu – Concert pentru flaut și piccolo • Orchestra Filarmonică ”Banatul” Dirijor Michael Hasel, Flaut Ion Bogdan Ștefănescu, Piccolo Vlad Colar

1957 – „Lupte” de partid

În urma încercării nereușite de a-l compromite și exclude din partid pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, la Plenara CC al PCR, Iosif Chișinevschi și Miron Constantinescu, căzuți în dizgrație, au fost demiși din funcțiile deținute.

1967 – A încetat din viață Ioan Lupaș (9 august 1880 – 3 iulie 1967)

Istoric, teolog, om politic; membru în Marele Sfat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918; membru al Academiei Române; deținut politic.

1972 – A încetat din viață Dumitru Ghiață (22 septembrie 1888 – 3 iulie 1972)

Pictor specializat în peisaje și natură moartă cu flori.

1973 – A încetat din viață Vasile Popovici (21 ianuarie 1900 – 3 iulie 1973)

Compozitor; profesor de muzică la Conservatorul din Iași și secretar al Uniunii Compozitorilor din România, cunoscut și ca Vasile Popovici-Ieșeanu.

1974 – S-a născut Mihai Budeanu

3 iulie 1974, Constanța; nume de scenă Negrutzu

Cântăreț de muzică pop și dance. A cântat timp de doi ani în corul bisericii și a vrut să urmeze Teologia, a practicat timp de trei ani atletismul. A fost membru al trupei 3 Sud Est, care a fost supra-numită mult timp Regii muzicii dance. A revenit pe piața muzicală cu un nou proiect numit Beat Music, prin care încearca să schimbe puțin ritmul cu care am fost obișnuiți.

3 Sud Est – Dansăm în ploaie

1975 – Mari inundații în România

3–16 iulie 1975

La începutul lunii iulie 1975, zile la rând a plouat fără întrerupere în majoritatea județelor țării noastre, cele mai afectate zone fiind centrul și sudul României, dar și cele din est, unde apele râurilor au ieșit din matcă și au produs inundații catastrofale. Dunărea a reprezentat un pericol pentru toate județele riverane timp de două săptămâni. În noaptea de 4/5 iulie, viitura a amenințat Capitala. Mari probleme erau la apărarea barajului de la Buftea, unde apele crescuseră cu 35 cm. Cartierele Giulești-Sârbi și Crângași erau deja inundate.

Prin Decretul nr. 145/4 iulie 1975 privind instituirea stării de necesitate pe teritoriul Republicii Socialiste România, s-au adoptat măsuri de urgență necesare pentru pentru prevenirea de noi inundații și înlăturarea consecințelor acestora. La finalul perioadei au fost declarați 49 morți și 12 dispăruți. Județele Mureș, Buzău, Prahova, Vâlcea, Ilfov și Argeș au fost cele mai afectate.

Timp de două săptămâni, nenorocirea a ținut capul de afiș al presei centrale. În paginile ziarelor informațiile despre victime și pagube materiale au fost cenzurate, în schimb a fost supradimensionat rolul lui Ceaușescu de catalizator al „energiilor poporului“. Omniprezent, „Tovarășul“ s-a deplasat de-a lungul și de-a latul țării dând „exemplu personal“ în lupta cu vitregiile naturii.

1976 – A încetat din viață Alexandru Bistrițianu (7 septembrie 1911 – 3 iulie 1976)

Istoric literar și folclorist; cercetător, profesor universitar, publicist; a evidențiat în studiile sale contribuția unor importanți scriitori români la valorificarea folclorului.

1981 – A încetat din viață Ludwig Schwarz (22 august 1925 – 3 iulie 1981)

Scriitor, dramaturg, traducător și jurnalist șvab din Banat; a scris atât în germana literară (Hochdeutsch) cât și în dialectul șvăbesc.

1982 – A fost adoptat Programul de alimentație științifică a populației

Programul, impus într-o perioadă de austeritate economică, nu a avut rolul de a îmbunătăți calitativ alimentația românilor, ci a răspuns nevoilor de raționalizare și economisire ale regimului. O comisie formată din 27 de oficiali de partid și de stat reprezentând ministerele Sănătății, Învățământului, Comerțului Interior, Clinica de Nutriție și Boli Metabolice, Institutul de Cercetări Biologice, Institutul de Cercetări pentru Industria Alimentară etc. a redactat programul prin care se declanșa lupta împotriva caloriilor și a obiceiurilor culinare nesănătoase ale românilor. Iulian Mincu a fost creatorul Programului de alimentație rațională, fiind autorul lucrării Alimentația rațională a omului sănătos (1978), lucrare care a stat la baza înfometării românilor de către liderii comuniști, în frunte cu Nicolae Ceușescu. Propusă în ședința Comitetului Politic Executiv din 20 octombrie 1981, varianta finală a programului a fost adoptată un an mai târziu, la 3 iulie 1982.

Au fost prevăzute rații alimentare: Pâine: 300 de g/zi; Lunar: Carne de pasăre: 1 kg, Carne de porc sau vită: 500 de g (în caz de lipsă, conserve din URSS sau Cehoslovacia); mezeluri (sau preparate): 800 de g sau la alegere pateu de ficat, Unt: 100 de g, ulei: 750 de g, zahăr: 1 kg, mălai: 1 kg, Ouă: 8-12; Trimestrial: Telemea: 500 de g, făină: 1 kg; Supliment muncitori cu muncă grea: 300 de g/lună diverse.

1987 – A încetat din viață Val Săndulescu (10 noiembrie 1920 – 3 iulie 1987)

Actor de teatru și film, poet și scriitor; a jucat pe scena Teatrului „Notara”.

1990 – Adunarea generală a Academiei Române

Au fost repuși în drepturi membri corespondenți excluși în perioada comunistă (literați, istorici, oameni de știință) cărora li s-a retras această calitate sau care au fost privați de ea pe nedrept între 1948–1989, sau academicieni care au părăsit țara între 1948–1989, fiind reprimiți în total 72 de membri corespondenți, printre aceștia: Lucian Blaga, Theodor Capidan, Constantin Radulescu-Motru, Gh.I Brătianu, P.P. Negulescu, Simion Mehedinți, Ion I. Nistor, Vespasian V. Pella, Iuliu Maniu, Emil Hațieganu, Nicolae Caranfil, Alexandru Ciucă, Ștefan Meteș, Constantin Marinescu, N. Ionescu-Sisești, generalul Paul Teodorescu, Mircea Cancicov etc. Au fost aleși postmortem membri ai Academiei: Constantin Brâncuși, Mircea Eliade, Mircea Florian, Constantin Noica, Nichita Stănescu, Marin Preda, Ioan Moraru.

1991 – A încetat din viață Sigismund Toduță (17 mai 1908 – 3 iulie 1991)

Compozitor, muzicolog, profesor; membru corespondent al Academiei Române.

1991 – A încetat din viață Marin Voiculescu (Marin Gheorghe Voiculescu; 3 august 1913 – 3 iulie 1991)

Medic specialist în domeniul bolilor contagioase; a condus revista Viața medicală; membru titular al Academiei Române.

1992 – Hunedoara a devenit primul județ al României membru în Ansamblul Regiunilor Europei

Creată în 1985, Adunarea Regiunilor Europei (ARE) este un forum pentru cooperare interregională și o rețea independentă a regiunilor europene și cea mai mare organizație de cooperare interregională din Europa lărgită. Reprezintă 150 de regiuni din 29 de țări.

1992 – A încetat din viață Gheorghe Vlad (Vlada Gheorghe, 13 mai 1927, Mădulari, Vâlcea – 3 iulie 1992)

Dramaturg inspirat exclusiv din viata satului oltenesc.

1994 – A încetat din viață Vistrian Roman (Nicolae Roman; 15 mai 1941 – 3 iulie 1994)

Actor de teatru și film; a jucat pe scenele teatrelor „Alexandru Davila” din Pitești, Teatrul Mic din București și Teatrul Național din Cluj.

1994 – România a învins Argentina la Campionatul Mondial de Fotbal

Scorul meciului România–Argentina, de 3–2, a fost cea mai mare performanță din istoria naționalei României, acest meci fiind votat totodată cel mai frumos meci din istoria Cupei Mondiale.

România – Argentina World Cup USA ’94

2002 – A încetat din viață Irina Nicolau (29 ianuarie 1946 – 3 iulie 2002)

Scriitoare, specialistă în etnologie, istorie orală și muzeologie, doctor în filologie-folclor, directoare a Muzeului Țăranului Român.

2013 – A încetat din viață Radu Vasile (10 octombrie 1942 – 3 iulie 2013)

Istoric, poet, profesor universitar; om politic țărănist, senator, cel de-al 57-lea prim ministru al României (1998–1999), propus de PNȚCD.

2015 – A încetat din viață Mariana Ionescu (26 august 1947 – 3 iulie 2015)

Poetă, prozatoare, editor și critic literar.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită