3 Mai în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Fundația Universitară Carol I

 

1560 – Tipărirea primului Tetraevanghel românesc

Diaconul Coresi și Tudor diacul au început, la Brașov, tipărirea primului Tetraevanghel românesc. Conform informațiilor din epilog, Tetraevanghelul a fost tipărit la Brașov, între 3 mai 1560–30 ianuarie 1561, de Coresi și diacul Tudor, sub patronajul lui Johannes Benkner. Tradus din slavonă și tipărit în limba română, a fost scris cu 156 de ani înainte, de Nicodim, însă Coresi s-a bazat și pe vechile traduceri românești ale Sfintei Scripturi, cu adaptările făcute de preoții de la biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului. Tetraevanghelul este împodobit cu patru frontispicii la începutul Evangheliilor. Tipărirea voluminoasei cărți, de 246 de foi, a durat nouă luni, folosindu-se tehnica xilogravurii, care necesita eforturi deosebite, așa cum arătam, fiecare pagină trebuia sculptată în lemn. Coresi folosea 10–20 de ucenici, pe care îi amintea în prefața cărților editate de el. O replică modernă a tiparniței lui Coresi este expusă astăzi la Muzeul Prima școală românească din Brașov.

1680 – S-a născut Nicolae Mavrocordat

3 mai 1680, Constantinopol – 3 septembrie 1730, București

Primul domn fanariot din Țările Române, domnind atât în Moldova (6/17 noiembrie 1709–24 noiembrie/4 decembrie 1710; 8/19 noiembrie 1711–25 decembrie 1715/5 ianuarie 1716), cât și în Țara Românească (25 decembrie 1715/5 ianuarie 1716–14/25 noiembrie 1716; 1/12 martie 1719–3/14 septembrie 1730). Dispunea de o educație și o cultură aleasă, știa mai multe limbi străine, studiase filosofia și teologia la Padova și Bologna. Înainte de domnie ocupase timp de 12 ani funcția de Mare dragoman. La 6/17 noiembrie 1709 a fost învestit domn al Moldovei și a intrat în Iași pe 25 ianuarie/5 februarie 1710. Prima sa domnie din Moldova s-a remarcat prin măsuri fiscale și sociale luate în favoarea păturilor de jos și prin relații reci cu boierimea. Cu cea de-a doua domnie, Nicolae Mavrocordat a inaugurat domniile fanariote în Moldova. În cursul acestei domnii a pus capăt incursiunilor tătarilor încheind înțelegeri cu hanul Crimeei, Devlat Ghirai II, a obținut din partea Porții libertatea de a alunga din Moldova corpurile de oaste polonă care acționau aici, precum și a lui Carol XII, regele Suediei, care, după eșecul din Rusia din 1709, își stabilise reședința la Vranița (1713). A construit lângă București Mănăstirea Văcărești, s-a ocupat de dezvoltarea învățământului și culturii. Fiind un eminent literat, a scris lucrările: Sfaturi (manuscris), Despre datorii (tipărită la Londra), Cuvânt împotriva nicotinei (Iași, 1786), Precuvântări la actele patriarhalicești (manuscris).

1847 – Premiera comediei Piatra din casă

Comedia, scrisă de Vasile Alecsandri în prima jumătate a secolului al XIX-lea, cu cântece compuse de Alexandru Flechtenmacher, prezintă Iașii acelei epoci, cu eternele probleme ale familiilor – iubirea, măritișul, norocul în căsnicie. S-a jucat în premieră la Teatrul Național din Iași, la 3 mai 1847.

Piatra din casă de Vasile Alecsandri Teatru radiofonic • Costache Sava, Dionisie Vitcu, Margareta Baciu, Liana Mărgineanu, Ștefan Dancinescu, Sergiu Tudose, Silvia Popa, Constantin Obada

1848 – Adunarea de la Pesta a deputaților bănățeni

În perioada 3–9 mai, Adunarea de la Pesta a deputaților bănățeni a scris Petiția neamului românesc din Ungaria și Banat, care cuprindea o serie de revendicări de ordin bisericesc, politic și național.

1856 – S-a născut Dionisie Florianu

3 mai 1856, Racovița, Sibiu – 13 iulie 1921, Viena

Ofițer român în armata austro-ungară (K.u.K.), ridicat până la gradul de Generalmajor imperial și înnobilat de împăratul Carol I al Austriei. A urmat cursurile Școlii de Cadeți de pe lângă Regimentul 31 K.u.K. de infanterie din Sibiu, a fost transferat în 1879 la Regimentul de infanterie nr. 50 din Alba Iulia, fiind avansat la gradul de locotenent, locotenent major, comandant de companie în Regimentul de infanterie nr. 85 din Leutschau (azi Levoča, Slovacia, 1893). A fost comandant de companie în Sighetu Marmației, comandant de batalion în Arad, cu grad de maior. Avansat la gradul de locotenent–colonel, a fost ofițer de stat major pentru probleme de trageri și armament, precum și comandant al Districtului de apărare din Krivošije, la Coasta Dalmatică. În 1914 a fost pensionat cu grad de colonel, decorat cu Ordinul Coroanei de Fier clasa a 3-a. Reactivat în scurt timp, a fost numit inspector al teritoriului de mine (muniții), al Comandamentului militar din Leitmeritz. În 1917, a fost avansat la gradul de general de brigadă (Generalmajor) și onorat ca Ofițer al Ordinului „Franz Joseph”, iar în 1918, înnobilat cu predicatul de von Oltrákovicza (de Olt-Racovița) de împăratul Carol I al Austriei. A fost pensionat din nou la 1 decembrie 1918. În paralel cu activitatea militară, a fost membru al Comitetului de administrație al Fondului scolastic al fostului regiment orlățean, precum și al Comitetului central al ASTRA.

1867 – Societatea Transilvania

A luat ființă, la București, societatea Transilvania, cu scopul declarat „strângerea legăturilor de frăție între junimea studioasă din toate părțile României”. Înființarea ei, mai întâi sub numele de Constantia (Statornicia), a fost propusă la serbarea din 3/15 mai de către studentul I.C. Tacitu, viitor profesor la liceul din Brașov. Propunerea înflăcăratului student a fost primită cu o vie însuflețire de către toți cei prezenți, ea având să fie îmbrățișată în zilele următoare și de marii cărturari și luptători transilvăneni stabiliți la București: Al. Papiu-Ilarian, Aaron Florian, A. Treboniu Laurian. Aceștia au decis ca numele societății, drept răspuns la desființarea autonomiei provinciei lor, să fie schimbat în Transilvania. Totodată ea devenea o societate de ajutorare cu burse a elevilor și studenților din această străveche provincie românească.

1873 – Relații diplomatice România – Italia

Relațiile oficiale româno-italiene datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La 21 aprilie/3 mai 1873, s-a instituit prima agenție diplomatică română la Roma. La 2/14 februarie 1879, a fost aprobată Legea suplimentară pentru înființarea Legației României la Roma.

1877 – S-a născut Franz Nopcsa

3 mai 1877, Deva, Transilvania, Imperiul Austro-Ungar – 25 aprilie 1933, Viena, Austria

Baron transilvănean, aventurier, erudit, etnolog și paleontolog; unul din fondatorii paleobiologiei și studiilor de albanologie. În anul 1895 a început studiul la Academia Tereziană din Viena, iar în anul 1897 la sfatul profesorului Eduard Suess, a început studiul geologiei la Universitatea din Viena. A fost unul dintre cei mai activi și productivi savanți ai începutului de secol XX. A revoluționat paleontologia cu teorii aflate cu mult înaintea vremii: teoria nanismului insular – cauză a apariției dinozaurilor pitici din Țara Hațegului, teoria dimorfismului sexual al dinozaurilor, teoria originii păsărilor din dinozauri, teoria comportamentelor sociale complexe la dinozauri, teoria sângelui cald la reptilele din Mezozoic. A mers atât de departe cu studiile sale încât a început să imagineze cum arătau dinozaurii, cum se mișcau, cum trăiau și a pus bazele paleobiologiei, știință pe care a numit-o pe atunci paleo-fiziologie. A descoperit și clasificat 9 specii de dinozauri și vertebrate reptiliene din Cretacic. A publicat peste 100 de lucrări de paleontologie și paleobiologie. În domeniul zoologiei și anatomiei, a publicat 6 lucrări ample. În domeniul geologiei și geografiei a realizat primele studii sistematice ale Țării Hațegului și ale Albaniei de Nord, publicând prima hartă geologică a Albaniei, care se folosește și astăzi. A publicat aproape 50 de lucrări științifice în acest domeniu. A fost directorul Institutului Geologic din Budapesta. La 56 de ani s-a sinucis la Viena, refuzând un declin financiar nedemn.

1879 – S-a născut Teodor Cojocaru

Teodosie Cojocaru; 3 mai 1879, Bubuieci/Chișinău – 23 ianuarie 1941, Chișinău

Militar și om politic basarabean; ofițer în armata țaristă, membru al Sfatului Țării (1917–1918); primar al Chișinăului (1919–1920); director general al Forțelor Armate ale Republicii Democratice Moldovenești (1917); deputat în Parlamentul Român (1919–1920). În august 1940 a fost arestat de autoritățile sovietice, fiind acuzat abuziv de săvârșirea unor crime și a decedat în închisoarea nr. 1 din Chișinău.

1889 – S-a născut Trude Schullerus

3 mai 1889, Agnita – 24 ianuarie 1981, Sibiu

Pictoriță și graficiană săsoaică, fiica lui Adolf Schullerus. A studiat pictura la Sibiu, după care a urmat cursuri de pictură și desen la Academia de Arte Frumoase din München (1904–1906). Până în 1923 a lucrat în special schițe, tablouri, în care a reprezentat peisajele natale și acuarele, prezentând publicului creațiile sale într-o expoziție personală în 1922. Și-a aprofundat studiile la Colegiul de Grafică și Artă a Cărții din Leipzig (1923–1924), făcând călătorii între Italia și Marea Baltică. Realizând că spațiul în care operele sale prind viață sunt locurile natale, s-a întors la Sibiu, tablourile din acea perioadă având tematică cetăți, flori, țărănci și peisaje. În perioada 1930–1948 a condus Departamentul de Artă Populară al Asociației „Sebastian Hann”.

Biografie ilustrată: Un mare sibian, Trude Schullerus [Răzvan Pop-blog de sibian]

1891 – Fundația Universitară Carol I

Preocupat de viitorul tinerilor, Regele Carol I a decis să înființeze „un așezământ spre binele tinerimii universitare de la toate facultățile din țară, al cărui scop va fi de a procura studenților un loc de întrunire, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă, unde vor putea satisface iubirea lor de studiu”. Sunt cuvinte din Scrisoarea pe care regele a adresat-o la 3 mai 1891 sfetnicului său, Lascăr Catargiu, Președinte al Consiliului de Miniștri, scrisoare considerată un autentic Act de întemeiere și un Îndreptar pentru cei care vor urma la conducerea instituției, creată de Regele Carol I, cu prilejul aniversării a 25 de ani de la urcarea sa pe tronul României.

Clădirea a fost construită pe locul cumpărat de Regele Carol I și a fost proiectată de arhitectul francez Paul Gottereau.  Construcția clădirii a fost finalizată în 1893 iar în următorii doi ani așezământul, numit Fundația Universitară Carol I, a fost dotat și amenajat. Inaugurarea a fost făcută de Regele Carol I la 14 martie 1895. În prezent, este Biblioteca Universitară București.

1895 – S-a născut Mircea Ion Savul

3/15 mai 1895, Iași – 13 mai 1964, Iași

Geolog și geochimist, membru titular (din 1941) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1963) al Academiei Române. A fost profesor de mineralogie la Universitatea din Iași. A fost profesor de Mineralogie la Universitatea din Iași, autor a numeroase lucrări privind petrografia formațiunilor eruptive din nordul Dobrogei și a formațiunilor metamorfice din Carpații Orientali, geochimia vanadiului, fosforului, manganului și a elementelor majore din rocile carbonice din România, precum și geotermometria și analiza structurală petrologică etc. A iniţiat primele cercetări de petrologie structurală şi de geotermometrie în România. Principalele sale lucrări sunt Erupțiunile de diabaze din nordul Dobrogei și Cristalinul munților Bistriței între Dorna și Borca.

1896 – S-a născut Regina Elena a României

Principesă a Elenilor, Principesă de Danemarca, Principesă a României; 3/15 mai 1896, Atena, Regatul Greciei – 28 noiembrie 1982, Lausanne, Elveția

Regina-Mamă Elena a României, născută Alteța Sa Regală Principesa Elena, fiica Regelui Constantin I al Elenilor și a Reginei Sofia, născută principesă a Prusiei, a fost sora Regelui George al II-lea, Regelui Alexandru și Regelui Pavlos ai Greciei, strănepoata Reginei Victoria a Marii Britanii și stră-strănepoata Țarului Nicolae I al Rusiei. S-a căsătorit la Atena, la 10 martie 1921, cu Principele Moștenitor Carol al României (viitorul rege Carol al II-lea) și a devenit mama Regelui Mihai I al României. A trecut prin evenimente complicate și contrastante: căsătoria ratată cu Principele Carol, fericirea de a deveni mama micului Mihai, umilința de a asista la aventurile tânărului ei soț, durerea de a fi martora îngrijorării și mâhnirii Regelui Ferdinand I și Reginei Maria, renunțarea la tron a soțului ei și plecarea lui în Franța, apoi moartea Regelui Ferdinand I și venirea pe Tron a fiului ei, în vârstă de cinci ani. A stat alături de Regina Maria, cu diplomație și modestie, a fost alături de fiul său, ocrotindu-i copilăria și încercând să atenueze lipsa tatălui. A avut un rol hotărâtor în formarea fiului ei, Mihai, ca om și ca rege, fiind, pentru întreaga ei familie, un îndrumător plin de tact, ajutându-și fiul, Regele Mihai I, să-și păstreze dreapta judecată în momente dificile. A divorțat de Carol la 21 iunie 1928. În anul 1932, Regele Carol al II-lea a trimis-o în exil și, la inițiativa generalului Antonescu, a revenit în România, în septembrie 1940, când țara și fiul său aveau nevoie de ea mai mult ca niciodată. A stat în România, alături de Regele Mihai până la 4 ianuarie 1948, fiind un suport moral de neînlocuit pentru suveranul în vârstă de nouăsprezece ani, sfătuindu-l, încurajându-l și, în special, înțelegându-l în fiecare clipă. A fost colonel onorific, conducând Regimentul 9 Roșiori, încă de pe vremea când era Principesă a României, în anii ’20. Implicarea sa în salvarea a numeroase vieți de evrei, în timpul dictaturii lui Ion Antonescu, a fost recunoscută formal prin acordarea post-mortem, de către Memorialul Yad Vashem, a titlului Drept între popoare. A început, în 1948, ultimul și cel mai lung exil din viața ei. I-a ajutat pe Regele Mihai, pe Principesa Ana și tânăra lor familie. Regina-Mamă Elena rămâne un simbol al României și un exemplu european, nu prin noblețea originii sale, ci prin valorile și principiile în care suverana-mamă a crezut întreaga viață.

1897 – S-a născut Ioachim Miloia

3 mai 1897, Ferendia, Timiș – 25 martie 1940, Cluj

Istoric, arheolog, pictor, mare om de cultură al Banatului interbelic. A urmat la Caransebeș Institutul Pedagogic Diecezan (Academia Teologică), după care a urmat timp de un an Facultatea de Litere (înscris direct în anul III) și Academia de Belle-Arte la București. În 1920 a plecat la studii în Italia, a absolvit Academia de Arte Frumoase din Roma, iar în 1924 a devenit Doctor în Istoria artelor, cu teza Curentul goticului internațional și frații Lorenzo și Jacopo Salimbeni din Sanseverino. În 1927 a devenit și Doctor în Litere, cu teza Legenda crucii în literatura și arta medievală. A fost numit director și organizator al Muzeului Banatului. Bazându-se pe materialele muzeului, între 1928–1932 a editat revista Analele Banatului, de asemenea, a colaborat la revistele interbelice Banatul, Revista Institutului Social Banat-Crișana, Luceafărul. A studiat arhivele din Banat și s-a preocupat de obținerea spațiului necesar acestora. În 1937 s-a înființat Direcția Arhivelor Regionale Bănățene (filială a Arhivelor Statului), fiind numit director și al acesteia și, în paralel, șef al Serviciului Cultural al Municipiului Timișoara. A fost președinte al Societății de Arheologie și Istorie din Timișoara, vicepreședinte al Comisiunii Monumentelor Istorice pentru Banat, președinte al Secției cultural-artistice a Institutului Social Banat-Crișana, președinte al secției istorice și etno-muzeale a Regionalei ASTREI Bănățene, membru al Corporației eparhiale (deputat sinodal). Ca pictor, împreună cu Catul Bogdan, a executat pictura murală din Biserica ortodoxă din Iosefin, Timișoara.

1900 – S-a născut Eugenia Babad

Eugenia Babad-Ciuculescu; 3 mai 1900, Bălți – 26 decembrie 1986, București

Cântăreață de operă, mezzo-soprană. A studiat la Conservatorul Popular Moldovenesc din Chișinău (1919–1921), apoi la Paris și Viena. A obținut și o licență în Drept la Moscova (1924). A debutat pe scena Operei Române din București în 1925, în rolul Doicăi în opera Boris Godunov de Modest Musorgski. A activat aici în intervalele 1925–1927 și 1930–1946. A avut turnee la Berlin, Paris, Roma, Varșovia. Repertoriul său a inclus operele: Cneazul Igor de Aleksandr Borodin, Faust de Charles Gounod, Madame Butterfly de Giacomo Puccini, Lucia di Lammermour de Gaetano Donizetti, Rigoletto, Trubadurul și Bal mascat de Giuseppe Verdi, Cavalerul rozelor și Salomeea de Richard Strauss, Cavalleria rusticana de Pietro Mascagni. A colaborat cu dirijorii Bruno Walter, Umberto Pessione, Alfred Allessandrescu, Egizio Massini, pianiștii Theodor Rogalski, Rodica Sutzu, Radu Negreanu, soliștii Lidia Lipkovski, Mircea Lazăr, Maria Snejina, Lidia Babici, Jean Athanasiu, Sigismund Zalevschi, Lote Tehman etc. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural (1946).

1900 – A încetat din viață Irodion de la Lainici

Ioan Ionescu; 1821, București – 3 mai 1900, Mănăstirea Lainici

Monah la mănăstirea Cernica, apoi stareț al Mănăstirii Lainici. La 20 de ani a intrat ca viețuitor la Mănăstirea Cernica; a fost tuns în monahism în anul 1846, primind numele de Irodion. Starețul său, Sfântul Calinic, devenind Episcop de Râmnic, l-a trimis la schitul Lainici în 1851. A fost hirotonit diacon, apoi preot, având ascultarea de ecleziarh, apoi de stareț, însărcinare pe care a păstrat-o, cu scurte întreruperi, vreme de 41 de ani (1854–1900). Când duhovnicul Sfântului Calinic a trecut la Domnul, acesta și l-a ales pe cuviosul Irodion, fostul său ucenic, ca duhovnic și povățuitor. Cucerit de darurile duhovnicești ale starețului Irodion, Sfântul Calinic avea să-l numească „Luceafărul de la Lainici”. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a proslăvit pe cuviosul Irodion de la Lainici prin Temei nr. 6370/29 octombrie 2010, rânduindu-i ca zi de prăznuire data de 3 mai.

1903 – S-a născut Paul B. Marian

3 mai 1903, București – 8 februarie 1997, București

Traducător, publicist și autor de literatură pentru copii. A absolvit Facultatea de Drept a Universității București. A debutat la Universul (1925), a scris la Bilete de papagal, a fost unul dintre primii cronicari cinematografici cu rubrică permanentă în revista Cinema și a înființat în 1932 revista Ecranul. A colaborat, după 1950 la Gazeta literară, Viața românească, Amfiteatru, Colocvii, România literară, Ateneu, Tomis, Lumea, Magazin istoric etc. Traducător talentat, cultivat și poliglot a dat numeroase transpuneri din literaturile franceză, engleză și germană – romane, dar și piese de teatru, cărți de istorie, reportaje, memorialistică, știință popularizată, relatări de călătorie etc., unele aparținând unor autori iluștri: Charlotte Brontë, Andre Maurois, Antoine de Saint-Exupery, Max Frisch, William Saroyan etc. A scris și cărți pentru copii și, împreună cu fratele său Eugen B. Marian, a îngrijit o ediție revizuită și augmentată a dicționarului Citate și locuțiuni străine al tatălui lor, Barbu Marian. Din scrierile sale: Toto premiant, S-a născut un copil, Cristofor Columb.

1904 – S-a născut Octavian Angheluță

3 mai 1904, Brăila – 17 noiembrie 1979, București

Pictor, artist emerit (din 1954), profesor universitar. Între 1924–1927 a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din București și a frecventat în același timp Facultatea de Litere și Filosofie. A fost profesor de desen la Liceul de Băieți din Câmpina, administrator al colecțiilor de artă ale Pinacotecilor Statului din București și Iași și ale Muzeelor „Kalinderu” și „Aman”, conservator la Galeria națională a Muzeului de Artă al RSR, lucrând alături de pictorul Marius Bunescu. A fost și profesor la Catedra de Pictură și Compoziție a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București. În 1929, a primit Premiul „Simu” pentru lucrările Colț de atelier și Natură moartă expuse la Salonul oficial, în 1931 a deschis o expoziție personală de pictură la Câmpina cu 60 de lucrări, iar în timpul celui de al doilea război mondial s-a stabilit la Râmnicu Vâlcea. A fost fondator al Asociației Pictorilor și Sculptorilor Români, împreună cu, Lucian Grigorescu, Dumitru Ghiață, Alexandru Moscu, Ion Țuculescu, Alexandru Ciucurencu.

Biografie ilustrată: Angheluță Octav [Artindex]

1904 – S-a născut Remus Răduleț

3 mai 1904, Brădeni, Sibiu – 6 februarie 1984, București

Inginer, specialist în domeniul teoriei generale a câmpului electromagnetic și al electrotermiei, membru titular (din 1963) și vicepreședinte (1966–1974) al Academiei Române. A urmat studiile superioare la Facultatea de Electromecanică a Școlii Politehnice din Timișoara (1923–1927), fiind cel mai strălucit student pe care l-a avut Politehnica din Timișoara. Lucrarea de diplomă, Stabilirea unui mod de optimizare prin calcul a șapte transformatoare, a primit „foarte bine cu distincție”. Cu o bursă doctorală, a mers în Elveția, la Școala Politehnică Federală din Zürich (ETHZ), undei a lucrat sub conducerea profesorului Karl Kuhlmann, cunoscând personalități ca Albert Einstein, Max Planck, Erwin Schrödinger și Wolfgang Pauli. În 1931 a susținut teza de doctorat și s-a reîntors în țară. A avut o activitate didactică la Școala Politehnică din Timișoara, predând Fizica, Mașini electrice, Centrale electrice sau Tehnica curenților slabi, care a devenit ulterior primul curs de Electronică din Institutul timișorean. A fost coordonator și autor principal pentru Lexiconul tehnic român (18 volume), a coordonat și finalizat prima ediție a Dicționarului Multilingv al Electricității. A fost membru al Asociației Științifice a Inginerilor și Tehnicienilor din România, al Academiei Saxone de Științe din Leipzig, al Asociației Americane pentru Progresul Științei, al Academiei Lumii Latine din Paris, al Academiei de Științe din New York, Președinte al Comitetului Electrotehnic Român (CER), Director al Institutului de Energetică al Academiei RPR.

1907 – S-a născut Eugenia Cioculescu

Evghenia Șafirov; 3 mai 1907, Vinița, Ucraina – ?

Traducătoare și cântăreață de operă. S-a stabilit în România în 1921, a urmat Conservatorul de Muzică din București (absolvit în 1925). Îndată după absolvire, a fost angajată la Opera Română din Capitală, a făcut o specializare la Paris (1927–1930) și a revenit la Opera din București (1930–1949). A tradus diverse lucrări tehnice din limbile rusă, germană, engleză și franceză, traduceri literare din Jean Cocteau. A sprijinit munca de traducător din Marcel Proust a soțului său, Radu Cioculescu, continuând, după dispariția lui, să dea cu puteri proprii tălmăcirea ultimelor volume.

1913 – Legea aeronauticii militare

Legea privind înființarea și organizarea aeronauticii militare ca armă de sine stătătoare a fost votată în ziua de 1/14 aprilie în Parlamentul României, sancționată, după 10 zile, de Regele Carol I și publicată în Monitorul Oficial nr. 15 din 20 aprilie/3 mai 1913.

1915 – S-a născut Corneliu Bărbulescu

3 mai 1915, București – 15 septembrie 2007, Paris

Folclorist, scriitor, profesor și traducător. A urmat studii universitare de Litere și Filosofie la București (1933–1938), unde i-a fost elev lui Nicolae Cartojan. A fost, succesiv, bibliotecar la Facultatea de Litere și Filozofie, profesor secundar în București, funcționar în Ministerul învățământului, profesor de Limba și literatura română la Institutul Român din Sofia, funcționar în Ministerul de Finanțe, iarăși profesor de liceu în București, după care a lucrat la Institutul de Folclor din București, inițial ca asistent, apoi în calitate de cercetător. A cercetat cu predilecție, din unghi comparatist, proza populară românească, mai ales basmul, încercând să delimiteze genul și specia populară românească de proza cultă și de narațiunea populară sud-dunăreană, pe baza unor constante specifice folclorului românesc. În același cerc de preocupări s-a înscris și proiectul unei ample lucrări de sistematizare a basmelor, Catalogul poveștilor românești, rămas în manuscris. Opere literare: Les Legendes populaires roumaines, Câteva observații la basmul „Înșiră-te mărgăritar”, Motifs concordants dans les narrations populaires des peuples de la Peninsule Balkanique.

1920 – S-a născut Alexandru Pașcanu

3 mai 1920, București – 6 iulie 1989 București

Compozitor și profesor de muzică. A studiat în perioada 1938–1946 la Conservatorul din București, având profesori pe Marțian Negrea, Nicolae Brânzeu, Dimitrie Cuclin, Constantin Brăiloiu și Ionel Perlea. A urmat în paralel cursurile Facultății de Drept din București (1938–1944). Din 1952 a predat la Conservator Teoria muzicii și Solfegiu, iar din 1966 a devenit profesor de Armonie. Pe lângă alte articole de teorie muzicală, a publicat și un Tratat de armonie, în două volume, reeditat de mai multe ori. Compoziții: Serenade pentru violoncel și pian, Improvizație pentru violă și pian, Bocete străbune pentru cor mixt, Baladă pentru clarinet și orchestră.

Alexandru Pașcanu – Chindia • Corul Academic Radio, Dirijor Dan Mihai Goia, Pian Carmen Săndulescu

1921 – Localitatea Băilești a fost declarată oraș

În acea perioadă, fiind cea mai mare comună rurală din țară, Băilești (Dolj) fost declarat oraș, ca o recunoaștere oficială a stadiului de dezvoltare economică și socială, printr-un decret regal. S-a serbat cu deosebit fast transformarea comunei rurale Băilești în comună urbană. În data de 4 iulie 2001 Băileștiul a fost declarat municipiu.

1921 – S-a născut Simion Alterescu

3 mai 1921, Constanța – 1995, Israel

Teatrolog, istoric al teatrului, publicist, stabilit în Israel din 1987. Încă înainte de absolvirea facultății a lucrat ca redactor la România liberă, secretar de redacție la revista Lumea și la Radio România Liberă, redactor responsabil al revistei Rampa. A fost inspector general în Ministerul Artelor, la Direcția Generală a Teatrelor, prim-redactor la Contemporanul, profesor și șef de catedră la Institutul de Teatru „I.L. Caragiale”, iar din 1951, cercetător științific la Institutul de Istoria Artei. A debutat cu pagini de critică teatrală în 1944, în revista Orizont, prefigurând o activitate ce va fi pusă, cu pasiune și competență, aproape în întregime, în slujba teatrului. În 1952, cu prilejul sărbătoririi centenarului primei scene a țării, a scris (în colaborare cu Florin Tornea) o instructivă monografie despre Teatrul Național „I.L. Caragiale”, apărută abia în 1955. S-a numărat printre cei care au redactat lucrarea Teatrul în România după 23 August 1944. A contribuit, ca redactor responsabil, la elaborarea tratatului Istoria teatrului în România (vol. I-III, 1965–1973). În colaborare cu Ion Zamfirescu, a coordonat volumul Teatrul românesc contemporan. 1944–1974, pentru care a fost distins cu Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei Române.

1930 – Ora școlarilor

A fost inaugurată, la Radiodifuziunea Română, emisiunea Ora școlarilor, prin discursul Ministrului Instrucțiunii Publice N. Costăchescu.

1933 – S-a născut George Constantin

3 mai 1933, București – 30 aprilie 1994, București

Actor de teatru și film. În anul al IV-lea de studii la Institutul de Teatru și Film, a pregătit, împreună cu preparatorul principal Ion Cojar, spectacolul de absolvire Tragedia optimistă. A terminat Institutul de Teatru și Film în 1956. Era un actor perfect, un monstru sacru al teatrului și filmului românesc, cu un joc de o muzicalitate extraordinară. A jucat într-o perioadă când supravegherea strictă a actorilor a fost unul dintre ordinele foarte clare pe care partidul comunist le-a dat poliției politice încă de la înființarea acesteia. „La un moment dat i s-a cerut un curriculum vitae; atunci a numărat personajele: 50 la Teatrul “Nottara”, 12 în alte teatre, 11 la televiziune, peste 200 la radio. Rigoarea cu care se autocenzura e dovedită de faptul că, dintr-o filmografie de 50 de roluri, pomenea doar de vreo patru”. [Ziarul Metropolis]. Din filmele în care a jucat: Diminețile unui băiat cuminte, Pe malul stîng al Dunării albastre, Oglinda, Cuibul de viespi, Saltimbancii.

Muntele ascuns (1974) • Regia Andrei Cătălin Băleanu, Scenariul Mihai Creangă, cu: George Constantin, Dana Comnea, Horațiu Mălăele, Octavian Cotescu, Tamara Crețulescu etc.

1936 – S-a născut Vladimir Zamfirescu

3 mai 1936, Ploiești – 1 iunie 2020, București

Pictor, iconar și desenator, profesor universitar, personalitate marcantă a picturii românești și europene, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. În 1966 a absolvit Institutul de Arte „Nicolae Grigorescu”, ca șef de promoție pe țară; marele artist plastic Corneliu Baba i-a apreciat și îndrumat talentul. Tot atunci, a început să expună în toate saloanele mari din România. A avut numeroase participări la expoziții de grup, dar și expoziții personale la Muzeul Colecțiilor, Galeria Catacomba, Galeria Sala Dalles din București, la Galeria Essen, Germania, Muzeul Național de Artă al Municipiului Cluj, Galeria 49, New York, SUA, Muzeul Județean de Artă Prahova, Galeria Eleusis, Iași. În 2003 a pictat darul său pentru Suveranul Pontif Ioan Paul II, trimis din partea României la Vatican. I s-au decernat Premiul Trienalei Internaționale de la Sofia, Medalia „Raffael” a Academiei „Caravaggio”, Roma, Premiul Juriului Uniunii Artiștilor Plastici din România, Ordinul Național Serviciul Credincios, în grad de Cavaler, Premiul Radio Cultural pentru întreaga activitate etc.

Biografie ilustrată: Zamfirescu Vladimir Mihai (Mirel) [Artindex]

 1944 – Declanșarea holocaustului evreilor transilvăneni

În dimineața zilei de 3 mai 1944, la ora 5, a început concentrarea evreilor din Transilvania de Nord spre ghetouri. Evreii din Maramureș, Satu Mare și Baia Mare au fost concentrați în 11 ghetouri, iar evreii din Cluj, Bistrița și Oradea au fost izolați prin Decretul nr. 6163/1944. La 10 mai 1944, toți evreii erau concentrați. Germania l-a însărcinat pe Edmund Veesenmayer să raporteze numărul celor din ghetouri, în raportul din 11 mai 1944 figurând pe listă 325.000 de persoane. După ce evreii au fost înghesuiți în spații neamenajate, fără facilități sanitare, autoritățile maghiare au invocat pericolul epidemiilor, cerând deportarea cât mai grabnică a celor închiși. Ghetoul din Târgu Mureș a fost stabilit într-o cărămidărie dezafectată, pe o suprafață de aproximativ 25.000 de metri pătrați.

Populația ghetoului se ridica la 7.380 de evrei, dintre care aproximativ 5.500 proveneau chiar din oraș, iar ceilalți din comunitățile câtorva districte, ca Band, Miercurea Nirajului, Sângeorgiu de Pădure și Sovata, dar și evrei din Sfântu Gheorghe și Bezidu Nou, descendenți ai secuilor care se convertiseră la iudaism la începuturile existenței Principatului Transilvaniei.

Primul transport a fost trimis către Auschwitz la 27 mai 1944. La 8 iunie, când pleca al treilea transport, 7.549 de evrei fuseseră evacuați din acest ghetou local. Din orașul Târgu Mureș și împrejurimi, 5.943 de evrei au fost uciși în lagărele morții. Din nordul Transilvaniei, aflat sub administrație maghiară, au fost trimiși spre exterminare în total circa 166.000 de evrei.

1944 – S-a născut Eusebiu Ștefănescu

3 mai 1944, Câmpina – 15 martie 2015, București

Actor de teatru și film, cunoscut recitator, regizor și scriitor. A făcut un an de Filologie, dar a absolvit Actoria la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, în 1967, la clasa Alexandru Finți. A debutat la Teatrul de Stat din Timișoara cu rolul Marga, din Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu, în regia Mariettei Sadova. A jucat apoi la Teatrul Municipal Ploiești, la Teatrul Mic și la Teatrul Național din București. Două roluri principale au fost Despot Vodă din piesa lui Vasile Alecsandri și Ivanov din piesa omonimă de Anton Cehov. A jucat în multe filme, dintre care: Departe de Tipperary, Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu, Destinația Mahmudia, Liniștea din adâncuri, Colierul de turcoaze, Noi, cei din lini întâi, Maria și marea, Trahir, Păcală se întoarce, Lumea lui Geo Saizescu.

Destinația Mahmudia (1981) • Regia Alexandru Boiangiu. Cu: Eusebiu Ștefănescu, Enikő Szilágyi, Cornel Revent, Paul Lavric, Nicolae Praida etc.

1946 – S-a născut Mihai Neagu Basarab

Mihai Nicolae Neagu; 3 mai 1946, București

Medic și scriitor. A urmat Facultatea de Medicină Generală din București. Din 1973, a fost asistent la Catedra de Istoria medicinii din cadrul Facultății de Medicină Generală din București. A debutat cu proză în Preludiu, supliment cultural al ziarului Scînteia tineretului (1967). A colaborat la Albina, Amfiteatru, Astra, Luceafărul, România literară, Magazin, Viața militară, Săptămâna, cu publicistică, rubrici filatelice etc. Este un autor prolific în variate genuri: teatru, proză, știință popularizată: Butoiul lui Diogene și Mica publicitate, Frânghia de rufe a familiei, Scurtă poveste cu un suveran zănatic, Teatru, Paracelsus, călătorie neîntreruptă, La „Gura Leului”. A tradus din teatrul lui Tristan Bernard. În 1990 s-a stabilit în Germania, unde practică medicina homeopată şi medicina psihosomatică.

1949 – A încetat din viață Gheorghe Plagino (Gheorghe Alexandru Plagino; 16 noiembrie 1876 – 3 mai 1949)

Sportiv de tir, primul sportiv care a reprezentat România la Jocurile Olimpice; membru în Comitetul Olimpic Român (1914–1938).

1953 – S-a născut Lidia Bejenaru

3 mai 1953, Țiplești, Sîngerei – 26 iulie 2021

Interpretă de muzică populară din Republica Moldova. S-a născut într-o familie numeroasă. A făcut studii muzicale la Școala de Iluminare Culturală „Elena Sârbu” din Soroca (1968–1971). A fost metodistă la Casa de Cultură din Edineț, solistă a orchestrei Ciocârlia de la Edineț, apoi a orchestrelor de muzică populară Mugurel și Lăutarii ale Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici”. A scris muzica și textele pentru majoritatea cântecelor din repertoriu. Primul și unicul său disc, intitulat M-a cuprins un dor de mamă, a apărut după 20 de ani de activitate scenică. În 1971, s-a căsătorit cu viitorul dirijor al orchestrei Lăutarii, Nicolae Botgros și au un copil, interpretul de muzică populară Cornel Botgros. A fost distinsă cu Medalia Meritul Civic (1993).

Lidia Bejenaru – Viață, viață, vezi cum ești

1954 – S-a născut Silvia Chițimia

3 mai 1954, București

Poetă și etnologă. A absolvit, în 1972, Facultatea de Chimie a Universității din București, după care a lucrat în calitate de cercetătoare la Institutul „Daniel Danielopolu” din București. Din 1991 a fost cercetător științific la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”. A devenit Doctor în Etnologie și antropologie culturală cu tema Simboluri hermetice în cultura tradițională românească. A debutat în Revista de etnografie și folclor (1979), cu studiul Balada „Șarpele” în elementele ei străvechi de cultură românească. În același an a debutat și în poezie, cu Circuitul viselor în natură. După 1990 i-au apărut mai multe studii de mitologie în culegeri din străinătate, cel mai important fiind Graal et modernite, publicat în Franța (1996). Alte scrieri ale sale: Albinița sau fetița care zbura deasupra orașului, Magazinul fermecat, Alexandre le Grand dans les litteratures occidentales et proche-orientales.

1956 – S-a născut Mihai Junea

3 mai 1956, Deva, Hunedoara – 9 aprilie 2018

Jurnalist sportiv la Radio Timișoara și realizator de emisiuni la TVR Timișoara, un reper în domeniul presei sportive din țară. A absolvit Institutul Politehnica „Traian Vuia” din Timișoara, promoția 1981. Cariera sa la Radio Timișoara a început în anul 1978, fiind colaborator pentru rubricile de sport ale Secției Actualități, având deja o activitate susținută de redactor la Forumul studențesc. A revenit la Radio Timișoara pe 22 decembrie 1989, iar în luna martie a anului următor a fost angajat redactor. A fost realizator de emisiuni la TVR Timișoara, pentru ca apoi să revină la prima sa dragoste, Radio Timișoara. A relatat evenimente sportive de interes major: campionate europene și mondiale de gimnastică, campionate mondiale de fotbal sau chiar de la jocurile olimpice.

1971 – A încetat din viață Sidonia Drăgușanu (4 august 1908 – 3 mai 1971)

Scriitoare, jurnalistă și autoare dramatică; a susținut rubrici literare la Radiodifuziunea Română și la TVR.

1975 – Nadia Comăneci a devenit campioană absolută a Europei la gimnastică

La vârsta de 13 ani și jumătate, Nadia Comăneci a cucerit patru medalii (din cinci) de aur: la individual compus, bârnă, sărituri și paralele la Campionatele Europene de la Skien, Norvegia.

1975 – S-a născut Robert Turcescu

3 mai 1975, Pitești

Jurnalist și om politic. În 1998 a absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității București. A debutat în presă în 1993 la Curierul Național, apoi a scris la Pop Rock & Show, Ziua și Evenimentul Zilei. A fost realizator al emisiunii radio România în direct și al talk-show-ului 100%, moderatorul emisiunii politice Sub semnul întrebării, difuzată pe postul B1 TV. A publicat articole în Dilema și Dilema veche. În septembrie 2014, a explicat în direct la B1 TV că a fost ofițer acoperit, cu gradul de locotenent-colonel și că renunță la emisiunea pe care o făcea la acest post. A fost deputat în legislatura 2016–2020.

1976 – S-a născut Vanda Hădărean

3 mai 1976, Cluj-Napoca

Fostă gimnastă de talie mondială, laureată cu argint olimpic și bronz cu echipa la Barcelona, 1992. Locuiește din 2006 în Canada. A câștigat patru titluri consecutive de Miss World Fitness (2008, 2009, 2010, 2011) și apare în reclame la produse nutritive pentru sportivi.

 

1987 – A încetat din viață Elvira Bogdan (Maria Moldoveanu; 13 septembrie 1904 – 3 mai 1987)

Prozatoare și traducătoare, profesoară; membră a Academiei Tiberine din Roma; membră a Societății Oamenilor de Litere din Paris; membră-societară a Asociației Scriitorilor de Limbă Franceză din Paris.

1990 – Fenomenul Piața Universității

Demonstranții din Piața Universității au primit un mesaj de solidaritate din partea lui Eugen Ionescu, care a trimis o telegramă de la Paris, declarându-se „golan academician”, fapt care anula persiflator așa-zisa infracționalitate a protestatarilor din Golania, venită dinspre Putere. Foarte cunoscuta călugăriță misionară Maica Tereza, aflată în România, a transmis, și ea, un mesaj de solidaritate către Piața Universității.

1992 – A încetat din viață Eugen Pricope (16 aprilie 1927 – 3 mai 1992)

Muzicolog și dirijor la Orchestra Simfonică din Galați, Filarmonica din Bacău, Filarmonica din Ploiești.

1996 – Prima vizită a secretarului general NATO la București

Secretarul general NATO, Javier Solana a făcut o vizită de câteva ore în România, punct terminus al unui turneu care a inclus țările Est-Europene. Scopul declarat al acestui turneu politico-diplomatic a fost clarificarea unor aspecte privind procesul de extindere a Alianței Nord-Atlantice. În toate statele, Solana a exprimat clar dorința de lărgire a Alianței.

1997 – Tratatul dintre România și Ucraina

Tratatul cu privire la relațiile de bună vecinatate și cooperare dintre România și Ucraina a fost semnat în 3 mai la Kiev, de către miniștrii de externe, în 2 iunie la Constanța de președinții celor două țări și ratificat prin Legea nr. 129/14 iulie 1997 pentru ratificarea Tratatului cu privire la relațiile de buna vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina, semnat la Constanta la 2 iunie 1997, intrând în vigoare la 22 octombrie 1997.

1997 – Muzeul Băncii Naționale a României

Cu ocazia aniversării a 130 de ani de la înființarea sistemului monetar modern al leului (22 aprilie/4 mai 1867), a fost inaugurat la București Muzeul Băncii Naționale a României constituind atât un act de cultură, cât și un omagiu adus înaintașilor.

1998 – A încetat din viață Erich Bergel (1 iunie 1930 – 3 mai 1998)

Dirijor, profesor universitar, sas din Transilvania, stabilit în Germania; fost deținut politic al regimului comunist.

2003 – A încetat din viață Constantin Piliuță (4 februarie 1929 – 3 mai 2003)

Pictor, desenator și sculptor; monumentalist.

2007 – A încetat din viață Nicolae N. Patraulea (28 iulie/10 august 1916 – 3 mai 2007)

Inginer specializat în domeniul mecanicii fluidelor; pilot de vânătoare în al doilea război mondial; profesor universitar; membru titular al Academiei Române.

2021 – A încetat din viață Florica Cruceru (20 octombrie 1926 – 3 mai 2021)

Critic și istoric de artă, expertă în arta românească modernă; directoare a Muzeului de artă din Constanța; membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită