3 Octombrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Prima menționare a unui județ din Țara Românească, județul Jaleș

 

1385 – Prima menționare a unui județ din Țara Românească

Județul Jaleș este menționat în hrisovul din 3 octombrie 1385, prin care domnitorul Dan I „donează mănăstirii Tismana acest sat (Tismana) din judetul Jaleș pe amândouă părțile cât a fost Ligăcească și Rusească” și prin care acesta întărea mânăstirii Tismana vechile moșii, dăruindu-i și „un mertic anual de 400 de găleți de grâu din județul Jaleșului”. Și-a luat numele de la râul Jaleș, hidronim considerat de origine traco-getică, având o lungă perioadă de timp reședința la Dăbăcești, despre care se crede că se afla fie pe raza actualei localități Runcu, fie Brădiceni, fie Arcani.

Județul Jaleș a fost dezmembrat după 1444, iar așezările sale au fost înglobate în teritoriile județelor Gorj și Mehedinți de astăzi.

1385 – Prima atestare documentară a țiganilor robi pe teritoriul românesc

Domnitorul Dan Vodă confirma la 3 octombrie 1385 dania de „40 sălașe de ațigani“ dăruiți Mănăstirii Vodița de către domnitorul Vladislav, cu aproximativ 20 de ani înainte: „40 de sălașe de ațigani să fie slobozi de toate slujbele și dăjdiile de venitul domniei mele“.

1801 – A încetat din viață Matei Milu (Milo sau Mile; 21 ianuarie 1725 sau cca. 1750, Spătărești, Suceava – 3 octombrie 1801 sau 1802)

Unul dintre primii poeți din Moldova, bunicul marelui dramaturg Matei Milo; a scris poezii de dragoste, portrete satirice, primul pamflet și prima odă din literatura română

1829 – S-a născut George Crețeanu

3 octombrie 1829, București – 6 august 1887, Constanța

Poet și publicist, membru de onoare (din 1882) al Academiei Române. A început studiile la Colegiul Sf. Sava din București, perioadă în care a publicat în Curierul românesc câteva notații satirice în proză (Urzicele, 1847) cronici teatrale. În 1848, trimis de către Guvernul Provizoriu al Țării Românești cu o bursă la Paris, a făcut studii de Drept și Litere, devenind colaborator al revistelor emigrației române (Republica română, România viitoare) și contribuind la înființarea, în 1851, a societății Junimea română și a revistei cu același nume. Întors în țară în 1853, a intrat în magistratură (procuror de tribunal, substitut de procuror la Înalta Curte de Casație). Înfocat unionist, a militat pentru Unirea Principatelor, atât prin scris, cât și prin activitatea sa politică: deputat în Adunarea legislativă, director în Departamentul Dreptății, de două ori ministru în primii ani ai domniei lui Alexandru Ioan Cuza. A desfășurat o intensă activitate publicistică: în 1855 a sprijinit apariția ziarului Patria, a fost redactor la Concordia, Revista contimpurană, Revista literară și științifică, Revista română, România; s-a numărat printre colaboratorii revistelor unioniste România literară și Steaua Dunării, dar și ale altor publicații ale vremii: Convorbiri literare, Pressa, Revista Carpaților, Românul, Trompeta Carpaților etc. Și-a adunat versurile în două volume: Melodii intime (1854) și Patrie și libertate (1879), în care se regăsesc cele mai reușite poezii ale sale: Perseverența, Chemarea poetului, Cântarea brazilor la mormântul bătrânului Mircea, Odă la patrie, O noapte în Carpați, Mormintele martirilor, Glasul viitorului, Dorul țării, Cântecul străinătății etc. Este autorul versurilor: „Fie pâinea cât de rea / Tot mai bine-n țara mea„.

1838 – A apărut la Craiova revista săptămânală Mozaicul

Primul periodic din Oltenia, sub redacția lui Constantin Lecca, editat în perioada 3/15 octombrie 1838–7/19 octombrie 1839. Deși viața revistei a fost destul de scurtă, de aproape un an de zile, ea a adus o notă nouă în publicistica românească, a deschis drumul culturii germane în spațiul românesc.

1839 – S-a născut Teodor Burada

3 octombrie 1839, Iași – 17 februarie 1923, Iași

Folclorist, etnograf și muzicolog, membru corespondent (din 1887) al Academiei Române. S-a născut într-o veche familie boierească – de la tatăl său, mare vornic în Moldova, a moștenit talentul de memorialist, iar de la mama sa înclinația spre muzică, literatură și limbi străine. De mic a studiat vioara cu Alexandru Flechtenmacher, unul dintre fondatorii educației muzicale din țările române. A urmat Facultatea de Drept a Universității din Iași, apoi și-a continuat studiile în drept la Paris. După ce s-a reîntors în țară, fiind atras mai mult de muzică decât de științele juridice, s-a dedicat activității muzicale și etnografice. A fost primul folclorist care a cercetat viața românilor istrieni, din vestul Croației de astăzi. De asemenea, el a realizat prima analiză a genului folcloric de bocet. În anul 1884 a descoperit fragmente de ceramică și figurine de teracotă în apropierea satului Cucuteni din județul Iași, fapt care a dus la descoperirea culturii Cucuteni. Profesor la catedra de Teorie muzicală a Conservatorului ieșean, a contribuit la dezvoltarea învățământului prin publicarea a numeroase studii despre istoria lui. Are marele merit de a fi pus bazele muzicologiei românești, prin editarea, în 1875, a primului periodic cu caracter muzical, denumit Almanah muzical. A scris o serie de studii muzicale valoroase prin ineditul și bogăția materialului comunicat. Violonist virtuoz, a susținut peste 150 de concerte populare, în țară și peste hotare. A elaborat primele lucrări despre obiceiurile românilor cu prilejul nașterii, nunții și înmormântării și studii asupra multor instrumente muzicale populare. Istoria teatrului în Moldova (3 vol., 1915–1922) este o operă de largi dimensiuni, o adevărată frescă a vieții teatrale românești, un izvor de documentare pentru cercetătorii domeniului.

1849 – A încetat din viață Karl Wolff (11 octombrie 1849, Sighișoara – 3 octombrie 1929, Sibiu)

Economist, jurnalist și politician sas din Transilvania; director al Casei de Economii din Sibiu; membru fondator al cooperației Raiffeisen Sibiu

1863 – S-a născut Constantin Nicolae de Hurmuzaki

3 octombrie 1862, Cernăuți, Bucovina, Imperiul Austriac/Ucraina – 23 februarie 1937, Cernăuți, România/Ucraina

Entomolog, profesor de Entomologie și Biogeografie la Universitatea din Cernăuți, filosof, jurist, baron, membru de onoare (din 1919) al Academiei Române. Descendent dintr-o veche familie de intelectuali și luptători pentru drepturile românilor din Bucovina, a studiat filosofia și dreptul la Facultatea de Filozofie și Științe din Viena, apoi la Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți pe care a absolvit-o în 1888, obținând licența în Drept. În 1888 a intrat în serviciul procuraturii de finanțe, pe care l-a părăsit însă curând, pentru a se dedica din plin studiilor științifice. După 1900 a călătorit adeseori în Austria de Sus, pentru a cerceta fauna și flora de acolo. Începând din 1890 s-a consacrat cercetărilor entomologice, cu contribuții științifice în domeniul coleopterelor și lepidopterelor din România și în zoogeografie. A fost ales în Parlamentul Bucovinei, din partea Partidului Național (1911–1914), iar în 1931 a fost numit profesor universitar la Facultatea de Entomologie și Biogeografie, nou înființată a Universității din Cernăuți. Din scrierile sale: Beiträge zur Käferfauna der Bukowina und Nordrumäniens, Das Hochgebirge der Bucovina in coleopterologischer Beziehung, Verlag Bernburg, Varietäten von Lycaenen aus der Umgebung von Czernowitz (Bukowina), Cercetări noui asupra raporturilor faunistice din Bucovina cu privire specială la clasa coleopterelor, Observări asupra genului Nepticula Z etc.

1883 – S-a născut Agricola Cardaș

3 octombrie 1883, Galați – 30 octombrie 1955, Iași

Biolog, agronom și publicist, membru (din 1940) al Academiei de Științe a României, vicepreședinte al secției de Biologie aplicată, membru corespondent (din 1943) al Academiei de Agricultură din România. A studiat la Facultatea de Științe Iași, secția de Științe Naturale (1904–1908), urmând, în paralel, Seminarul Pedagogic Universitar Iași (1906). A continuat studiile la Academia de Agricultură Bonn Poppelsdorf din Germania, ca bursier al Academiei Române, obținând aici și titlul de Doctor în Agronomie cu teza Rumäniens Rindviehzucht [Creșterea vitelor în România] (1910), iar apoi cel de Docent la Universitatea din Iași (1914). După întoarcerea în țară, a fost director al noii Școli Inferioare de Agricultură de la Țigănești, lângă Tecuci, asistent la nou înființata secție de Științe Agricole a Facultății de Științe a Universității din Iași, apoi conferențiar la catedra de Zootehnie, profesor titular atât la Facultatea de Științe, cât și la Institutul Agronomic din Iași, numărându-se printre întemeietorii acestuia. După Unirea Basarabiei cu România, a fost director al agriculturii din Basarabia, din această poziție determinând transformarea secției de Științe Agricole de pe lângă Universitatea din Iași, în Facultate de Științe Agricole a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, cu sediul la Chișinău, capitala unei regiuni cu mare potențial agricol, al cărei decan a fost între anii 1936–1938. Au fost create aici 4 laboratoare de Zootehnie cu ferme didactice și un atelier de material didactic. Rezultatele activității sale științifice îl situează în poziția de fondator al științei zootehnice în Moldova. A înființat publicația de popularizare Foaia Plugarilor, care a apărut, cu întreruperi impuse de împrejurări, între 1920–1940. A fost îndepărtat de la catedră timp de patru ani, de regimul comunist, revenind în 1952 ca profesor la Facultatea de Zootehnie a Institutului Agronomic ieșean. Pentru activitatea sa în domeniul agricol a fost distins cu titlurile: Ofițer al Meritului Agricol (Franța), Mare Ofițer al Coroanei României, Mare Ofițer al Ordinului Phoenix, comandor al Ordinului Steaua României, Ofițer al Ordinului Polonia Restituta, Semnul Onorific Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului (1941). A elaborat peste 70 de lucrări privind materialul zootehnic autohton și influența mediului asupra organismului animalelor domestice și primele cursuri de zootehnie din România: Zootehnie generală și specială, Cunoștințe de zootehnie generală, Cunoașterea și creșterea taurinelor, Originea animalelor domestice etc.

1895 – A demisionat Guvernul Lascăr Catargiu (4)

A fost un consiliu de miniștri conservator, condus de Lascăr Catargiu, care a guvernat România în perioada 27 noiembrie 1891–3 octombrie 1895. În această perioadă a fost responsabil pentru: înființarea jandarmeriei rurale; Legea învoielilor agricole din 1893; reorganizarea Creditului Agricol; reluarea sistemului convențiilor comerciale; Regulamentul industriilor insalubre; Legea minelor din 1895. S-a implicat în „criza Memorandumului”.

1918 – Consiliul Național al Unității Române

S-a constituit la Paris Consiliul Național al Unității Române (Le Comité National de l’Unité Roumaine), organ reprezentativ al României, format din 29 de membri (printre care Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Constantin Angelescu și Ioan Th. Florescu) sub președinția lui Take Ionescu, acest organ fiind practic guvernul din exil al României. Consiliul a fost recunoscut la 29 septembrie de guvernul francez, la 23 octombrie de guvernul SUA, la 29 octombrie de guvernul englez, iar la 9 noiembrie de cel italian, drept exponent al intereselor poporului român. Principalele obiective politice ale Consiliului Național al Unității Române erau: 1. De a informa, cât mai mult posibil, opinia publică din Occident cu privire la drepturile românești, legitimitatea lor, pe baza argumentelor etnico-istorice și a jertfelor imense ale poporului român în războiul de eliberare și unitate națională; 2. De a colabora în mod public, într-o strânsă intimitate cu celelalte naționalități asuprite din Austro-Ungaria; 3. De a organiza legiuni militare formate din români transilvăneni și bucovineni aflați în străinătate etc. Consiliul a publicat ziarul La Roumanie.

1918 – A apărut revista Tighina. Gazeta pentru luminarea poporului

A fost editată săptămînal, la Tipografia Societăți Culturale a Românilor Basarabeni din Tighina, România, între 3 octombrie 1918–28 martie 1920, având fondatori pe prof. Georghe I. Giuglea, jud. Dobrescu, prof. I. Cazacu, Țigoi, V. Dumitrescu, G. Ionescu, T. Hotnog, ing. Vasile Bergheanu. De la 14 mai 1919, a adăugat la subtitlu cuvintele „și a ostașului român care apără granița la Nistru”.

1922 – Al doilea congres al Partidului Comunist

S-a desfășurat la Ploiești, în 3–4 octombrie 1922, fiind puse bazele noului partid comunist. La acest congres a fost adoptat un nou nume, Partidul Comunist din România, Secție a Internaționalei Comuniste, a fost ales un Comitet Central, s-a aprobat Statutul și a fost autorizată o organizare ilegală. Toți conducătorii istorici ai Partidului Comunist Român erau mândri să-și proclame voința nestrămutată de a apăra Patria Proletariatului, Uniunea Sovietică. Aceștia n-au avut nici o reținere în a susține pretențiile sovieticilor asupra teritoriilor istorice românești Basarabia și Bucovina de Nord.

1923 – S-a născut Cezar Lăzărescu

3 octombrie 1923, București – 27 noiembrie 1986, București

Arhitect și urbanist. Din primii ani după absolvirea facultății, în 1952, și până după cutremurul din 1977, a conceput și realizat un număr important de planuri și detalii de sistematizare în toată țara. După ce comuniștii au preluat puterea în 1945, trebuia „curățat dosarul politic” de expoziția de succes de sub regimul Antonescu, tatăl căzut în lupta antibolșevică, demonstrându-și „entuziasmul revoluționar” în „efortul colectiv de a făuri România nouă, socialistă”. A devenit responsabilul unei echipe de tineri arhitecți chemați să realizeze locuințe în apropiere de Cernavodă și pe malul mării, pentru muncitori și cadrele conducătoare ale canalului Dunăre-Marea Neagră, stabilimente de băi și de sănătate și tabere de vacanță pentru copii între Eforie Nord și Sud, pe malul lacului Techirghiol și la Mangalia. Dintre realizările sale: 21 de hoteluri și 8 restaurante, magazine, baruri și cluburi la Mamaia; Hotelul Europa la Eforie Nord; Sediul administrativ și politic la Pitești; Aeroportul Otopeni; vilele Lac 1 și Lac 2 din Snagov; Palatul Sporturilor din București, Sala de conferințe a sediului Partidului Comunist, ambasada Chinei la București; sala culturală a ambasadei Franței etc.

1923 – S-a născut Baraniay Francisc

3 octombrie 1923, Arad – 4 aprilie 2013, Arad

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala Cluj. A urmat studii la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” Cluj, având profesori pe Abodi Nagy Béla, Tibor Kádár, Catul Bogdan, Aurel Ciupe. A revenit în orașul natal. A fost prezent în numeroase expoziții de grup și colective, republicane, omagiale, festive, organizate la Arad, Timișoara, București, Deva, Sibiu, Oradea, Baia Mare etc. A expus din 1956 pe simezele regionale organizate anual la Timișoara, iar din 1968, în cadrul manifestărilor județene, deschise la Arad. S-a specializat în problemele de restaurare, lucrând în laboratorul Muzeului Județean Arad. În colectiv cu Sever Frențiu a executat lucrarea monumentală de mozaic de la Reșița. În colectiv cu Valeriu Brudașcu și Ionel Munteanu a restaurat Sala Cavalerilor din Deva.

Biografie ilustrată [Artindex]

1925 – S-a născut Klaus Kessler

3 octombrie 1925, Timișoara – 20 decembrie 2005, București

Medic sas, scriitor și jurnalist de limba germană din România, membru al Uniunii Scriitorilor (din 1972) și membru al Uniunii Compozitorilor (din 1981). A studiat la Facultatea de Medicină din Timișoara, absolvind în 1952. A fost medic în Timișoara, asistent la Institutul de Educație Fizică și Sport din București. A debutat în revista Neue Literatur din București, cu proză și poezii. Din 1964 a colaborat cu eseuri, cronici muzicale, recenzii, interviuri etc. la revistele și ziarele de limbă germană (Neue Literatur, Neuer Weg, Karpatenrundschau, Neue Banater Zeitung, Die Woche, Volk und Kultur), dar și în Muzica, Actualitatea Muzicală, Tribuna României, Musik und Gesellschaft și Der Sonntag (Berlin) etc. A scris două librete de balet pentru Anatol Vieru și Tiberiu Olah, a fost critic de muzică pentru mai multe ziare române și germane din România, a tradus texte de cântece populare din română în germană. A tradus mai multe lucrări de medicină, istoria artei și muzică, librete de operă și texte de oratorii. A fost căsătorit cu mezzosoprana Martha Kessler.

1927 – S-a născut Radu Miron

3 octombrie 1927, Codăești, Vaslui – 10 martie 2022

Matematician, membru titular (din 1993) al Academiei Române, membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei, fost membru PCR. A absolvit Facultatea de Matematică-Fizică din Iași, încă din ultimii ani de facultate fiind angajat preparator și apoi asistent al facultății și cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române, Filiala Iași. În 1957 a devenit Doctor în Matematică, susținând teza Geometrizarea sistemelor mecanice neolonome; iar în 1973 a primit titlul de Doctor Docent. A fost conferențiar, apoi profesor titular la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, în paralel, cercetător principal și apoi șef de sector la Institutul de Matematică din Filiala Iași a Academiei Române, „visiting-professor” la universități din Canada, Germania, Italia și Japonia. A participat la congresele internaționale de matematică de la Nisa (1970), Varșovia (1981) și Kyoto (1990). A făcut parte din conducerea revistelor Tensor (Japonia), Algebras, Groups and Geometries (SUA), Journal of the Egyptian Mathematical Society, Progress in Mathematics (India) și a fost membru în Institute of Basic Researches și American Mathematical Society (SUA), Tensor și Finsler Geometry (Japonia) etc. Preocupările sale științifice au grupat cinci direcții principale: geometria diferențială, fundamentele geometriei, topologia algebrică, mecanica teoretică și aplicații ale geometriilor Lagrange și Hamilton în fizica teoretică. A descoperit geometriile Lagrangiene și geometriile Hamiltoniene, a elaborat metode noi de investigare a fibratelor vectoriale pe care le-a aplicat în studiul modelelor geometrice din fizica teoretică. Numeroase noțiuni și rezultate îi poartă numele: „reper Miron”, „ecuații fundamentale ale reperelor Miron”, „spații Miron”, „conexiuni Miron” (denumiri specificate în celebra carte a lui M. Matsumoto, The Fundations of Finsler Geometry, 1986), alte concepte fiind introduse de el: „geometrie Lagrange”, ”geometrie Hamilton”, „energii de ordin superior”, „configurațiile Myller”, „geometrii de ordin superior”, „spații Finsler tari neriemanniene” etc.

1931 – S-a născut George Comșa

3 octombrie 1931, București

Fizician și chimist german de origine română, membru de onoare din străinătate (din 1997) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Fizică-Chimie la Universitatea din București și a lucrat la Institutul de Fizică Atomică din București. A plecat în Germania în 1972 și a fost profesor la Institutul de Chimie Fizică al Universității din Bonn și la Institut für Grenzfl achenforschung und Vakuumphysik der Kernforschungsanlage. A fost specialist în construcția de echipamente pentru vid înaintat (pompe ionice, valve) și în studiul suprafețelor pure și al proceselor de suprafață. A fost profesor-invitat la universități din Elveția, Franța, SUA. Este membru al Institutului ”Max Plank”, al Universității din Ierusalim etc. A scris peste 225 de studii, articole, cercetări și o carte: Comment on „Direct Measurement of the Longitudinal Coherence Length of a Thermal Neutron Beam“.

1932 – S-a născut Mircea Drăgan

3 octombrie 1932, Gura Ocniței, Dâmbovița – 31 octombrie 2017, Râmnicu Vâlcea

Regizor și scenarist de film. A terminat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1955 ca șef de promoție la secția Regie. A fost căsătorit cu actrița Ioana Drăgan. A debutat în 1957, cu filmul Dincolo de Brazi, la care a colaborat cu Mihai Iacob la scenariu și regie. Din 1964 a predat Arta regizorală la IATC, secția Regie film, devenind mai târziu rector al acestei instituții. A semnat scenariul și regia pentru filmele: Dincolo de brazi (în colaborare cu Mihai Iacob), Lupeni 29 și O lume fără cer (în colaborare cu Nicolae Țic și Eugen Mandric), Golgota, Brigada Diverse intră în acțiune, Brigada Diverse în alertă! și BD la munte și la mare (toate în colaborare cu Nicolae Țic), Frații Jderi (în colaborare cu Profira Sadoveanu și Constantin Mitru), Ștefan cel Mare – Vaslui 1475 (în colaborare cu Valeria Sadoveanu și Constantin Mitru), Plecarea Vlașinilor și Întoarcerea Vlașinilor (în colaborare cu Ioana Postelnicu).

B.D. la munte și la mare (1971) • Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Ion Finteșteanu, Puiu Călinescu, Jean Constantin, Sebastian Papaiani, Ioana Drăgan, Dumitru Furdui, Iurie Darie

1937 – S-a născut Boldizsár Csiky

3 octombrie 1937, Târgu Mureș

Compozitor și profesor român de origine maghiară. A studiat la Conservatorul din Cluj (1955–1961). A fost secretar muzical (1961–1990) și director (1990–1997) la Filarmonica din Târgu-Mureș. A desfășurat o bogată activitate didactică, fiind profesor de Muzică de cameră la Școala de muzică din Târgu Mureș (1961–1970). A fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1971), Premiul Academiei Române (1980), Premiul ”Bartók-Pásztory” al Academiei „Franz Liszt” din Budapesta (1984). A compus: muzică de scenă: Állatmesek, Sânzâiana și Pepelea; muzică vocal simfonică: Fáklyaviavök; muzică simfonică: A Hegy; muzică de cameră: Adagio; muzică corală: De-nceputul lumii dintâi; muzică vocală, prelucrări și aranjamente de folclor.

1940 – S-a născut Leni Dacian

Elena Dacian; 3 octombrie 1940, București

Balerină, coregrafă și actriță de film, fiica adoptivă a celebrului interpret de operetă Ion Dacian. A absolvit Școala de Coregrafie din București în 1954, apoi a urmat cursurile Școlii de Coregrafie Vaganova din Leningrad/Sankt Petersburg până în 1960. A fost angajată a Operei Române din București, în 1964 a devenit solistă, iar din 1968, prim-solistă a acestei instituții. A apărut în filme: Dragoste la zero grade, Felix și Otilia, Accident, Doctorul Poenaru, Bietul Ioanide, Ștefan Luchian etc.

Accident (1976) • Vladimir Găitan, George Mihăiță, Ileana Popovici, Dan Ivănesei, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Amza Pellea, Colea Răutu, Elena Dacian, Cezara Dafinescu, Ernest Maftei, Emil Hossu etc.

1941 – S-a născut Titus Munteanu

3 octombrie 1941, Arad – 18 decembrie 2013, București

Regizor, realizator TV și director al TVR 1. Printre emisiunile semnate de Titus Munteanu se numără: Realități ilustrate, Un trio formidabil (Premiul I la Festivalul „Charles Chaplin”, Gabrovo, 1984), Duelul vedetelor (premiul APTR, 1992), Astă seară ne distrăm în familie (premiul APTR, 1993), Școala Vedetelor (premiul Criticii Muzicale „Mihail Jora”, trofeul Trandafirul de Argint – Montreux, 1996), pe care a reluat-o în 2004 cu o altă generație. În 2004, a primit Premiul de Excelență din partea CNA.

Quartetul vesel (cuplete muzicale) • Emisiune de varietăți realizată de Titus Munteanu • Cu: Olimpia Panciu, Margareta Pâslaru, Angela Similea, Marina Voica (1977)

1941 – S-a născut Nicolae-Șerban Tanașoca

3 octombrie 1941, București – 7 aprilie 2017, București

Filolog și istoric de origine aromână, specialist în filologia clasică, în studiul civilizației bizantine și al culturilor din Balcani. A studiat Filologia clasică la Universitatea din București, luându-și licența în 1964, iar doctoratul în 1979. A fost profesor la Universitatea Națională de Arte din București și director al Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române. A făcut studii asupra literaturii bizantine, traduceri din literatura elină (Platon), bizantină (Diaconul Agapet, Vasile I Macedoneanul) și neogreacă, lucrări consacrate istoriei aromânilor etc. S-a interesat, de asemenea, de istoria modernă a României – a editat amintiri și discursuri ale lui Take Ionescu, a editat împreună cu Sanda Tătărescu-Negropontes Mărturii pentru istorie din moștenirea scrisă a lui Gheorghe Tătărescu. Se numără printre intelectualii de frunte care au sprijinit ideea restaurării în România a sistemului monarhic constituțional sub dinastia Hohenzollern. Dintre lucrările sale: Literatura Bizanțului (coordonator), Fontes Historiae Daco-Romanae, III, Scriptores Byzantini saec. XI–XIV (împreună cu Al. Elian), Balcanologi și bizantiniști români, Bizanțul și românii, Unitate romanică și diversitate balcanică. Contribuții la istoria romanității balcanice (împreună cu Anca Tanașoca) etc.

1943 – S-a născut Gavril Matei-Albastru

3 octombrie 1943, Săliștea Nouă, Cluj – 22 mai 2008, București

Poet și prozator. A absolvit Facultatea de Filologie, la Universitatea din București, fiind coleg de generație cu Ioan Alexandru și Gheorghe Pituț. A fost redactor la Almanahul Uniunii Scriitorilor, Luceafărul; director al Editurii România Press. A debutat cu versuri în Tribuna (1962) și, editorial, cu volumul de poezii Un copil lovește cerul (1968). A publicat volume de versuri sau proză: Glorie, Pur, Împărăția, Între floare și fruct, Noaptea definitivă, Patria libertății, Steaua nebunului, Povești auzite de la bunicul meu, Un spațiu mai curat etc.

1944 – S-a născut Vasile Suceveanu

3 octombrie 1944, Suceveni, Storojineț, Regatul România/raion Adâncata, reg. Cernăuți, Ucraina – 28 martie 2012, Suceveni, Moldova

Matematician din Republica Moldova. Refuzând să participe la activitatea Comsomolului, a avut dificultăți la admiterea în Universitate. Datorită intervenției ONU și înlocuirii cadrelor de partid și comsomoliste din regiunea Cernăuți la ordinul lui Nikita Hrușciov, a reușit să-și continue studiile. A absolvit Facultatea de Matematică a Universității de Stat din Cernăuți în 1969, după 2 ani de serviciu militar în Armata Sovietică. A lucrat la Universitatea din Cernăuți, apoi inginer superior, colaborator științific, colaborator științific superior la Institutul de Matematică al Academiei de Științe a Moldovei. A obținut titlul de Doctor în Științe Fizico-Matematice (1977). Începând din anul 1989, a fost conferențiar, apoi șef de catedră la Institutul de Științe ale Educației din Chișinău. A fondat în 1993 revista Foaie Matematică, al cărei redactor-șef a devenit. Domeniul său de interes era Teoria numerelor și mecanica corpului solid. A elaborat metode noi de soluționare ale unor ecuații. Este coautor la circa 200 de publicații științifice și didactice, inclusiv la 8 cărți, 10 broșuri și a сâtorva brevete de invenție. A fost conducătorul Seminarului republican al profesorilor de matematică din Republica Moldova și membru al Societății de Matematică din Republica Moldova.

1944 – S-a născut Ildikó Jarcsek-Zamfirescu

3 octombrie 1944, Timișoara – 9 ianuarie 2019, Timișoara

Actriță de film, radio, televiziune, scenă și voce, regizoare. A studiat la Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Filologie și apoi la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, secția Actorie în limba germană. În 1970 a debutat la Teatrul din Botoșani în piesa Domnul Puntila și sluga sa Matti de Bertold Brecht. A jucat cu precădere pe scena Teatrului German de Stat din Timișoara (1973–2003 și din nou, din 2004), unde a jucat în: Casa Bernardei Alba de Federico García Lorca, Minna din Barnhelm de Gotthold Ephraim Lessing, Maestrul Jakob și copiii săi după Adam Müller-Guttenbrunn, A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, Chirița în provinție de Vasile Alecsandri, Mutter Courage de Bertolt Brecht, Ulciorul sfărâmat de Heinrich von Kleist, Armele și omul de George Bernard Shaw, Siberia de Felix Mitterer, Scaunele de Eugen Ionescu. Între anii 1983–2001 a preluat direcțiunea teatrului german. Ca regizoare, a pus în scenă: Casa pisicii (de Katzenhaus) de Samuil Marschak, Conul Leonida față cu reacțiunea de Ion Luca Caragiale; serile muzicale: Melodie sub brad (de Musik uterm Tannenbaum), Ritmuri de primăvară. A jucat și în filme: A unsprezecea poruncă, Dincolo.

A unsprezecea poruncă (1991)

1954 – S-a născut Ioan Groșan

3 octombrie 1954, Satulung

Prozator, dramaturg si publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. A absolvit în 1978 Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. A făcut parte din gruparea revistei Echinox, unde a debutat în 1974. În 1985 a debutat editorial cu volumul de povestiri Caravana cinematografică. A fost membru al Cenaclului de proză Junimea, de asemenea, membru fondator al grupării Ars Amatoria. A fost de-a lungul timpului profesor, director artistic al studioului de creație cinematografică al Ministerului Culturii (condus de Lucian Pintilie) și redactor la Contrapunct și Academia Cațavencu. În prezent este publicist-comentator la cotidianul Ziua. În 2011, Curtea de Apel București a stabilit că Ioan Groșan a fost colaborator al Securității. Din scrierile sale: Trenul de noapte, Școala ludică, O sută de ani de zile la Porțile Orientului, Județul Vaslui în NATO, Un om din Est, Epopeea spațială 2084.

1957 – S-a născut Constantin Chiriac

3 octombrie 1957, Prisăcani, Iași

Actor de scenă și film. Și-a finalizat studiile de Actorie în 1980 la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, obținând apoi diplome în Management cultural de la Agenția de Informații a SUA, Hull University din Marea Britanie, Virginia Commonwealth University Richmond. A jucat în peste 40 de spectacole, colaborând cu regizori importanți ca Iulian Vișa (Titanic Vals, Chang Eng, Cartoteca, Decameronul), Andriy Zholdak (Idiotul, Othello?!, Turandot), Mihai Măniuțiu (Moi Rodin, Lecția), Silviu Purcărete (Așteptându-l pe Godot, Lulu, D’ale Carnavalului, Oidip) și Kushida Kazuyoshi (Fantoma e aici) și a susținut one man show-uri și recitaluri de poezie în peste 50 de țări. Printre cele mai cunoscute filme în care a jucat se numără Moromeții, Croaziera și Undeva la Palilula. Este directorul general al Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu, președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, directorul general al Bursei de Spectacole, fiind și profesor al Universității „Lucian Blaga”. A jucat un rol decisiv în obținerea titlului Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007 și în reușita incontestabilă a proiectului. Munca sa a fost recunoscută prin nenumărate premii și distincții, printre care: Ordinul Național pentru Merit în grad de Cavaler (2000), Ofițer al Ordinului Coroanei Belgiene (2011), Premiul Aspen Institute pentru Contribuția la Patrimoniul Cultural Național (2014), Premiul Fundației Japonia și al Ministerului de Afaceri Externe din Japonia (2015), Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, din partea Marelui Duce de Luxemburg (2017). Din 2014 este Ambasador Onorific al Turismului, în 2018 a primit Crucea Casei Regale a României pentru Teatrul Național „Radu Stanca”, titlul de Cetățean de Onoare al Județului Sibiu și Titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Râmnicu Vâlcea.

Constantin Chiriac – Interviu Haute Culture. Despre Festivalul de Teatru Sibiu

1959 – S-a născut Silvia Dumitrescu

3 octombrie 1959, București

Interpretă de muzică pop. A urmat cursurile Școlii Populare de Artă din București, la clasa regretatei Mihaela Runceanu, și s-a lansat la Festivalul Național de muzică ușoară Mamaia ’85 unde a obținut Premiul I la secțiunea Interpretare. În 1995 a obținut la Festivalul Internațional Cerbul de aur, Premiul I la Secțiunea Videoclip și Premiul III la Secțiunea Discografie. Susține concerte cu trupa soțului său, Florin Ochescu, cu muzică de jazz sau blues.

Silvia Dumitrescu – Lumea mea (Gala aniversară a Festivalului Cerbul de Aur 2018)

1963 – A încetat din viață Augustin Maior (22 august 1882, Reghin – 3 octombrie 1963, Cluj)

Fizician și pedagog; inventatorul telefoniei multiple, director general al Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor din Transilvania și Banat; profesor titular la Universitatea din Cluj; director al Institutului de Fizică Teoretică și Tehnologică al Facultății de Științe; membru post-mortem al Academiei Române

1966 – A încetat din viață Petre Andreescu (14 august 1893, București – 3 octombrie 1966, București)

Compozitor de muzică ușoară și de revistă, poet și textier; fondator al Operei Studențești din București

1969 – S-a născut Radu Pavel Gheo

Gheorghiță Pavel Radu; 3 octombrie 1969, Oravița, Caraș-Severin

Prozator, eseist, dramaturg și traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 2003) și membru al PEN Club România (din 2004). A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității de Vest din Timișoara (1989–1994), secția Română-Engleză. A colaborat la Facultatea de Litere a Universității din Timișoara și la Facultatea de Litere a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, a fost profesor la Liceul „Al.I. Cuza din Iași”, redactor radio și realizator de emisiuni culturale la Radio Iași. După ce a câștigat la Loteria vizelor o viză pentru SUA, s-a mutat acolo cu familia, dar după un an s-a întors în România, în Timișoara. A fost redactor și traducător la Editura Polirom și a publicat regulat eseuri în revistele Suplimentul de cultură, Timpul, Orizont, Dilema veche, 22, Noua literatură. Este redactor la revista Orizont din Timișoara și colaborator permanent la săptămânalul ieșean Suplimentul de cultură. Din volumele sale: Valea Cerului Senin, Despre science fiction, Adio, adio patria mea, cu î din i, cu â din a (2003, Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), Românii e deștepți, Fairia – o lume îndepărtată, DEX-ul și sexul (2005, Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), Tovarășe de drum. Exeriența feminină în comunism (coordonator, cu Dan Lungu), Numele mierlei – cincizeci de clipuri vesele si triste, Noapte bună, copii!, Disco Titanic, Un drum cu Ceapă etc. A mai primit Premiul „Ioan Slavici” al Fundației pentru Cultură și Învățământ „Ioan Slavici” din Timișoara (2005), Premiul Pro-Cultura Timisiensis (2005) etc.

1980 – A încetat din viață Gh. Ionescu-Gion (Gheorghe Ionescu; 4 decembrie 1922, Iași – 3 octombrie 1980, București)

Actor de teatru și teatru radiofonic

1987 – A încetat din viață Ion Mirea (1 februarie 1912, Răsucenii de Jos, Vlașca/Giurgiu – 3 octombrie 1987, Paris)

Pictor, sculptor și poet, stabilit la Paris în 1965

2000 – A încetat din viață Olga Necrasov (1/14 septembrie 1910, Sankt Petersburg – 3 octombrie 2000, Iași)

Antropolog, profesoară universitară română de origine rusă; directoare a Centrul de Cercetări Antropologice, membră titulară a Academiei Române; nu a fost membră PCR

2003 – Parcul Ioanid din București a devenit Parcul Ion Voicu

În amintirea celebrului violonist român Ion Voicu, fost elev al lui George Enescu. Este un parc cu o suprafață de 10.000 mp, amenajat pe locul fostului afluent al Dâmboviței, Bucureștioara. Cu această ocazie, a fost dezvelit un bust al artistului, lucrare realizată de sculptorul Ion Irimescu, pe un soclu realizat de către Mircea Spătaru, care a fost amplasat în parc.

2003 – A încetat din viață Profira Sadoveanu (21 mai 1906, Fălticeni – 3 octombrie 2003, București)

Prozatoare și poetă; secretar literar, editor, arhivar, bibliotecar, corector și traducător pentru tatăl său, Mihail Sadoveanu

2006 – A încetat din viață Sandu Sticlaru (15 octombrie 1923, Roman – 3 octombrie 2006, București)

Unul dintre marii actori români de comedie în teatru și film

2008 – A încetat din viață Aurel Stroe (5 mai 1932, București – 3 octombrie 2008, Mannheim, Germania)

Compozitor, profesor, muzician, autor, publicist și muzicolog; a scris muzică cultă, contemporană, simfonică, vocal-simfonică, de cameră, corală), muzică electronică și muzică de scenă

2008 – A încetat din viață George Draga (26 aprilie 1935, Aldești, Arad – 3 octombrie 2008, Brașov)

Compozitor, muzicolog și publicist

 

Ziua Pneumologiei Românești

Sărbătorită pentru prima dată în anul 2012. Inițiativa aparține Societății Române de Pneumologie și a venit în contextul în care din ce în ce mai mulți români sunt diagnosticați cu afecțiuni pulmonare.

 

2012 – Prima procedură de implantare a unui stand pentru bifurcații în arterele inimii

Prof. dr. Dragoș Vinereanu, șeful secției de cardiologie a Spitalului Universitar de Urgență din București, a realizat în premieră națională două proceduri de implantare a unui dispozitiv numit stand pentru bifurcații (dispozitiv special care se montează în arterele inimii și permite ca în acele artere care se bifurcă în două ramuri să se mențină atât vasul principal, cât și cele două ramuri deschise).

 

#amintirilezilei #istoriaRomaniei #romanifrumosi

----------

*Ediție revizuită și adăugită