3 Septembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Biserica Mănăstirii Putna

 

1469 – Sfințirea Bisericii Mănăstirii Putna

Mănăstirea Putna este prima și cea mai importantă ctitorie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, necropolă domnească a familiei sale, supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” de către Mihai Eminescu. Potrivit vechilor cronici moldovenești zidirea mănăstirii, a început la 10 iulie 1466, când a fost pusă piatra de temelie, pe o veche vatră sihăstrească, în locul unde a căzut săgeata din arcul voievodului, care a tras de pe Dealul Crucii.

Construcția s-a terminat în 1469, iar sfințirea sa a avut loc la 3 septembrie 1469, „fiind de față întreg clerul moldovenesc” [Nicolae Iorga – Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor]. Slujba de sfințire a fost oficiată de mitropolitul Teoctist, care a fost înmormântat în pridvorul mănăstirii în anul 1478. Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481.

1546 – A încetat din viață Petru Rareș

1483 – 3 septembrie 1546, Suceava

Fiul natural al lui Ștefan cel Mare cu Maria, descendentă din neamul boierilor Cernat, stăpînitori ai zonei lacului Brateș. Petru a fost în tinerețe negustor de pește, pe care-l transporta cu maje (care mari, trase de patru sau șase boi), de unde și porecla Petru Măjerul. S-a ridicat în domnie prin voința predecesorului său Ștefăniță Vodă, care, așa cum scria Grigore Ureche fiind „bolnav la Hotin au lăsat cuvîntul, că dacă va săvîrși el, să nu puie pre altul la domnie, ci pre Pătru Măjariul, ce l-au poreclit Rareș”. A fost Domn al Moldovei între 20 ianuarie 1527–18 septembrie 1538; 19 februarie 1541–3 septembrie 1546, urmând în linii mari politica internă și externă stabilită de tatăl său, având și o parte din calitățile acestuia – ambiția, îndrăzneala, vitejia, religiozitatea, gustul artistic. Pe plan intern, a urmărit consolidarea autorității centrale, îngrădirea puterii marilor boieri, întărirea țării, iar pe plan extern a desfășurat o largă activitate diplomatică. În 1538 otomanii conduși de Soliman Magnificul au atacat Moldova, din nord atacau polonii, dinspre Nistru au năvălit tătarii. Petru Rareș a încheiat o înțelegere cu polonii, i-ai respins pe tătari, însă hoardele otomane au ocupat Suceava. Momentul marchează instaurarea dominației otomane în Moldova, care va dura 339 de ani (pînă în 1877) în Moldova „turcească” și pînă în 1806, adică 268 de ani, în Moldova Răsăriteană, dintre Prut și Nistru.

1730 – A încetat din viață Nicolae Mavrocordat (3 mai 1680 – 3 septembrie 1730)

Domnul Moldovei de două ori (1709–1710; 1711–1716) și al Țării Românești, tot de două ori (1716–1716; 1719–1730); a murit răpus de o epidemie de ciumă izbucnită în București.

1730 – Ultimul domnitor ales de boieri în Țara Românească

Constantin Mavrocordat (27 februarie 1711 – 15 decembrie 1769) fiul Domnului Țării Românești, Nicolae Mavrocordat, decedat, a fost ales de boierii țării domn al Țării Românești în prima dintre cele 6 domnii ale sale (5/15 septembrie 1730–7/17 octombrie 1730). Ulterior, domnii țărilor române au fost numiți de Înalta Poartă, pe criterii de loialitate și de mărimea peșcheșurilor. A fost un remarcabil om de cultură – cunoștea limbile italiană, franceză, turcă, persană și greaca veche, era pătruns de ideile filozofice și reformatoare ale veacului al XVIII-lea. Prima sa domnie în Muntenia a fost de scurtă durată fiind curînd destituit din domnie de către noul sultan, Mahmud I.

1809 – S-a născut Franz Xaver Knapp

3 septembrie 1809, Tachau, Boemia, Imperiul Austro-Ungar/Cehia – 17 februarie 1883, Cernăuți, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar/Ucraina

Pictor german stabilit în Bucovina. Este autorul albumului Illustrierte Bukowina (Bucovina ilustrată), care conține 18 litografii după acuarelele sale. Pictorul, german venit la Cernăuți din celălalt hotar al bătrânei monarhii austro-ungare, a ajuns să fie cronicarul obiectiv și fidel al Bucovinei dintre anii 1860–1880, care, încă un veac întreg, după răpirea ei, mai păstrase aspectul și caracterul inițial moldovenesc. Este considerat a fi fost un portretist de marcă, i-a pictat, printre alții, pe Silvestru Morariu, Niculae Picu și Iraclie Porumbescu. Opera sa are o mare valoare îndeosebi pentru că litografiile sale redau imaginea vechilor localități din acea vreme, cum ar fi: Suceava, Dragomirna, Cernăuți, Fântâna Albă, Vatra Dornei, Lăpușna, Storojineț, Vama, Putna etc. Deși a avut o mulțime de expoziții la Cernăuți, multe dintre lucrările sale sunt la Viena.

Mai mult: Pe urmele lui F. X. Knapp de Petre Luța [Blogul Drăgușanul]; Imagini: Franz Xavier Knapp [Wikimedia Commons]

1848 – A încetat din viață Ioan Corneli (Ioan Buțiu; 9 iulie 1762 – 3 septembrie 1848)

Teolog și filolog iluminist; reprezentant al Școlii Ardelene; unul dintre autorii lucrării Lexiconul de la Buda; considerat creator de sistem ortografic.

1868 – Ședința de stabilire a Regulamentului Societății Academice Române

La ședința Societății Academice din 3/15–5/17 septembrie, s-a votat regulamentul societății, care cuprindea reglementări referitoare la perioada de ținere a ședințelor (între 1 august și 15 septembrie), la sistemul de votare și altele.

Totodată, s-a procedat la alegerea primilor membri ai Societății Academice precum și la înființarea Analelor Societății Academice Române.

1876 – S-a născut Constantin Kirițescu

3 septembrie 1876, București – 12 august 1965

Om de știință, zoolog, publicist, istoric, prozator și memorialist, membru fondator al Academiei de Științe din România. A absolvit Facultatea de Științe, secția de Științe naturale la Universitatea din București (1897). A fost profesor la Liceul Sf. Sava și a contribuit la dezvoltarea învățământului secundar. În 1919 a renunțat la cariera didactică. A devenit Doctor în Științe Biologice (1930). Ca zoolog, a pus bazele cercetărilor herpetologice în România, publicând studiul Cercetări asupra faunei herpetologice a României, în care a realizat inventarul faunistic al reptilelor și amfibienilor din România, schițând zoogeografia lor. A semnalat pentru prima dată prezența speciei Eryx jaculus (Boa de nisip) pe teritoriul României (1903) și a descris o nouă subspecie de triton, care ulterior avea să fie ridicată la rang de specie, Triturus dobrogicus. A fost funcționar ministerial, membru al Subcomisiei de experți pentru învățământ de pe lângă Liga Națiunilor. președinte al Conferinței a VI-a Internaționale a Instrucției Publice (Geneva) și a Învățământului Superior (Paris). Din scrierile sale: Istoria războiului pentru întregirea României: 1916–1919 (2 vol.), Printre Apostoli, Porunca a zecea, Flori din grădina copilăriei, În slujba unei credințe, Drumuri pitorești din România Nouă, Făclii stinse, O viață, o lume, o epocă, Portrete de dascăli, Școala română într-o răscruce de istorie. A fost distins cu Premiul „Năsturel–Herescu” (1923).

1878 – Rusia a luat în stapânire totală Basarabia

Tratatul de la Berlin, încheiat pe 1/13 iulie 1878 prevedea cedarea sudului Basarabiei (județele Cahul, Bolgrad, Ismail) și încoroporarea Dobrogei la România. La 3/15 septembrie, Adunarea Deputaților și Senatul au luat act de cele stabilite la Berlin, declarând că se supuneau hotărârilor Europei. Cedarea efectivă a celor trei județe din sudul Basarabiei s-a interpretat ca o recunoaștere oficială a acestei situații.

1887 – A încetat din viață Timotei Cipariu (21 februarie 1805 – 3 septembrie 1887)

Filolog și lingvist, unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848 din Transilvania; întemeietor al Societății ASTRA.

1907 – S-a născut Pavel Dan

3 septembrie 1907, Clapa, comitatul Turda/Cluj – 2 august 1937, Cluj

Scriitor transilvănean, supranumit „prozatorul câmpiei transilvane”. După terminarea Facultății de Litere a Universității din Cluj, a funcționat câțiva ani ca profesor la Liceul de Băieți din Blaj. Conducător al grupului literar al liceului (grup care a editat în 1925 propria revistă, Fire de tort), a scris de timpuriu, nuvele realist-fanstastice urmărind, într-o viziune lucidă, declinul satului arhaic transilvan. A murit la doar 30 de ani, lăsând o culegere memorabilă de nuvele, Urcan Bătrânul.

1912 – S-a născut Vasile Dobrian

3 septembrie 1912, Rod, Sibiu, Austro-Ungaria – 25 aprilie 1999, București

Pictor, desenator, grafician, poet și prozator de avangardă, eseist și profesor universitar. După câteva clase de liceu la Sibiu, a intrat în „școala vieții” ca băiat de prăvălie, tipograf, electrician, funcționar. A reușit totuși să urmeze și cursurile Academiei Libere de Arte Frumoase din București, pe care le-a absolvit în 1934. S-a profilat pe grafică și gravură, expunând în diferite saloane sau publicând, din 1936, desene în Șantier și Cuvântul liber, unde a debutat și cu versuri, toate cu un pronunțat caracter de militantism social. A colaborat la Lumea românească, Raza literară, Revista literară, Cuvântul liber, Viața literară etc. A fost fondator, împreună cu Aurel Mărculescu, al Grupului grafic, profesor și director al Institutului de Arte Plastice din Iași (1949–1956), apoi pictor scenograf. Opera sa artistică cuprinde lucrări de grafică, pictură, desen, colaj, instalație și fotografie. Operele sale au fost prezentate în expoziții personale la București între anii 1935–1945 la Saloanele Oficiale (pictură și grafică) între 1945–1977, la Baia Mare, Timișoara, Leningrad/Sankt Petersburg, Bacău, Cluj, Rm. Sărat, Galați, Ploiești, Brăila, în manifestari de artă românească organizate peste hotare, cât și expoziții internaționale organizate la: Lugano (1954), Bienala de la Veneția (1960 și 1962), Ljubljana, Sao Paulo Bienala de la Berlin (1963), Tokio, Berlin, Florența, Pescia, Linz, Varșovia. A publicat albume de grafică: Domino, Instantanee din viața orașului, Patimi omenești, Ciclul morții; volume de poezie: Steaua inimii, Umbra unei melancolii, Jocuri în filigran, Crepuscul intim, Drumul unei vieți. În 1975, a înființat în satul natal Colecția de artă contemporană „Vasile Dobrian”.

Biografie ilustrată: Dobrian Vasile [ArtIndex]

1917 – S-a născut Eugen Frunză

3 septembrie 1917, Mährisch Schönberg, Austria/Cehia – 31 mai 2002

Poet, reprezentant al realismului socialist în literatură. Absolvent al Liceului „Aron Pumnul” din Cernăuți, în 1936 s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți dar, după trei ani a întrerupt studiile, a făcut trei ani de front în campania din Rusia, ca ofițer. După război a ajuns, pentru scurt timp în 1945, secretar al Partidului Comunist Român, iar în 1946 a fost numit prefect al județului Rădăuți. Din 1947 a lucrat în presa centrală și în sistemul editorial, fiind, pe rând, redactor cu probleme agrare la Scînteia, redactor-șef adjunct la Flacăra, Albina și apoi la Contemporanul, redactor-șef la Flacăra și director al Editurii Tineretului; secretar al Uniunii Scriitorilor (1953–1955). A debutat în 1940, în Convorbiri literare, cu traduceri din limba germană; în același an, a debutat și editorial, cu volumul de poeme Din inimă. A colaborat la Bucovina (Cernăuți), Clopotul (Botoșani), Gazeta literară, România literară, Flacăra, Contemporanul, Viața militară, Luceafărul, Munca, la Radio București. A scris, împreună cu Dan Deșliu, versurile imnului național al Republicii Populare Române (1953–1977), Te slăvim, Românie!.

1917 – A încetat din viață Ecaterina Teodoroiu (Cătălina Vasile Toderoiu; 14 ianuarie 1894 – 22 august/3 septembrie 1917)

Cercetașă și participantă la primul război mondial, unde a murit la sfârșitul bătăliei de la Varnița-Muncelu luptând în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române.

1918 – S-a născut Ada Zevin

Ada Mironovna Zevina; 3 septembrie 1918, Chișinău – 23 septembrie 2005, Chișinău

Artist plastic din Basarabia, evreică de origine, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova. A făcut parte din generația pictorilor formați în cadrul școlii de pictură românești, fiind absolventă a Academiei de Belle Arte din București, clasa Francisc Șirato. A fost profesoară la Liceul de Pictură „I. Repin” din Chișinău, Institutul de Arte „V. Surikov” din Moscova, Institutul de Arte „I. Repin” al Academiei de Arte din St. Petersburg, Liceul de Arte Plastice „A. Plămădeală” din Chișinău. A debutat la Expoziția Republicană de Arte Plastice (1959). S-a revendicat din post-expresionism, din pictura franceză și cea română, realizând o operă originală prin combinarea mijloacelor de expresie clasice cu cele moderne și cu cele specifice creației populare. A avut expoziții personale la Muzeul Național de Arte Plastice Chișinău (1960, 1970, 1980), sala de expoziții a UAP Chișinău (1989), sediul Fundației Culturale Române București (1996), expoziție sub egida ONU la Chișinău (2001).

Biografie ilustrată: Ada Zevin, artist plastic din Basarabia [Gabi, My heart to your heart]

1924 – I.G. Duca a fost ales președinte al Comisiei de Dezarmare de la Geneva

Mandatul liberalului I.G. Duca la Ministerul Afacerilor Străine a fost esențial pentru drumul României către politica internațională: după primul război mondial s-a preocupat de menținerea alianțelor regionale și de apărarea intereselor românești. Eforturile lui diplomatice au fost răsplătite cu alegerea sa în funcția de președinte al Comisiei pentru reducerea armamentelor și cu un mandat de vicepreședinte al Adunării Generale a Ligii Națiunilor.

1926 – S-a născut Mircea Dumitrescu                                            

3 septembrie 1926, Dumitrești, Vrancea – 11 martie 2005, București

Critic de film, profesor și eseist, supranumit Domnul Cinema. Primele figuri pe care le-a văzut pe marele ecran au fost Buster Keaton și Charlie Chaplin, care aveau să-l cucerească definitiv. A urmat facultățile de Limba și Literatura Română, respectiv Franceza, la Universitatea București. În 1970 a devenit profesor la Casa de Cultură a Studenților din București, unde a predat un curs de Limbaj cinematografic, până la sfârșitul vieții. Axat pe istoria și estetica filmului, fiecare curs era însoțit de proiecții de filme în principalele centre universitare din țară – filme „grele”, care nu se puteau vedea în altă parte în epocă. În timpul vacanțelor, cursul era continuat în taberele studențești de la Izvorul Mureșului, Slănic-Moldova și Costinești. A înființat Federația Română a Cinecluburilor Cinemateca, al cărei președinte a devenit din 1993. A colaborat cu articole, recenzii și eseuri cinematografice la Tribuna, Tribuna Ardealului, Argument (Cluj), Timpul, Monitorul, Ideea creștină (Iași), Alternativa, Transilvania Expres, Transilvania Jurnal, Gazeta de Transilvania (Brașov), Cuvântul libertății (Craiova), Jurnal de Mureș (Tg. Mureș), Monitorul de Suceava, Jurnal de Vrancea (Focșani), Revista Respiro și la posturi de televiziune. A pus întotdeauna esteticul deasupra naționalului, a blamat teatralitatea în film, dar și compromisurile pe care cei mai multi cineaști le-au facut în perioada comunistă. Din toate aceste motive nu era agreat de mai nimeni din lumea filmului.

1928 – S-a născut Constantin Popescu „Pilică”

Constantin Popescu; 3 septembrie 1928, București – 2 noiembrie 2018, București

Handbalist și cel mai titrat antrenor de handbal feminin din România. A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport, în facultate practicând atletism și handbal la Clubul Sportiv Universitar București. Profesorul său, Victor Cojocaru l-a angajat antrenor secund la secția de handbal feminin a CSU București, cu care au câștigat locul al treilea în campionatul intern. În 1950, la numai 22 de ani a devenit antrenorul principal al clubului CSU București, cu care a câștigat locul al doilea în campionatul intern. A mai antrenat echipa Flamura Roșie București, Steagul Roșu București (locul I în campionatul național 1957), Cetatea Bucur București (titlul național la handbal în 7), Progresul București, Știința București (Cupa Campionilor Europeni 1961; campionatul național 1965), Universitatea București (campionatul național 1971), Chimistul Râmnicu Vâlcea (Cupa IHF în 1984), Rapid București (City Cup 2000). Cu echipa națională feminină a câștigat: locul al doilea la Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților (București, 1953), primul loc la Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților (Varșovia, 1955), primul titlu mondial din istoria sporturilor de echipă din România la Campionatului Mondial de Handbal Feminin din Germania 1956, locul al doilea la Campionatul Mondial de Handbal Feminin în 11 (1960), singura medalie de aur din istoria sportului românesc la Campionatul Mondial din București 1962) și multe altele. A fost președintele Comisiei de Istorie și Statistică a Federației Române de Handbal.

1928 – S-a născut Ion Druță

3 septembrie 1928, Horodiște, Soroca, Regatul României/Dondușeni, Moldova – 28 septembrie 2023, Moscova, Rusia

Scriitor, poet, dramaturg și istoric literar din Republica Moldova, membru de onoare (din 1990) al Academiei Române, membru titular (din 1992) al Academiei de Științe a Republicii Moldova. A absolvit școala de silvicultură și Cursurile superioare de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Gorki” al Uniunii Scriitorilor din URSS. Din 1969 s-a stabilit la Moscova, în Rusia sovietică. A debutat cu povestiri la începutul anilor ’50. Operele sale, adunate în 4 volume: Frunze de dor, Balade din câmpie, Ultima lună de toamnă, Povara bunătății noastre, Clopotnița, Horodiște, Întoarcerea țărânii în pământ, Biserica albă, Toiagul păstoriei. Din 1987 este președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Este decorat cu mai multe ordine și medalii, deține titlul de Scriitor al Poporului, a fost inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru anul 1990.

1930 – S-a născut Ciupi Rădulescu

Gheorghe Ciupercă; 3 septembrie 1930, Bacău – 17 decembrie 2010, București

Actor de film, radio, teatru, televiziune, voce și de revistă, autor, poet, tenor, libretist și cântăreț. A urmat Institutul de Arte din Iași și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București. A debutat în teatru la numai 16 ani, jucînd în rolul Voievodului Nenoroc din piesa Cocoșul negru de Victor Eftimiu. A jucat la Teatrul Municipal „Bacovia” din Bacău, Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”. În timp, a jucat alături de mari nume ale scenei românești: Stela Popescu, Dem Rădulescu, Octavian Cotescu, Petre Gheorghiu, Alexandru Arșinel, Horia Căciulescu, Mișu Fotino, Gică Petrescu, Horia Șerbănescu, Nicu Constantin, Jean Constantin, etc. În calitate de regizor de scenă, a realizat 38 de spectacole muzicale și 3 spectacole radiofonice. Este autorul versurilor celebrelor cântece: Noapte de catifea, Cum să nu devii poet?, Amintește-ți mereu, Cele mai frumoase flori etc. A colaborat cu proză și versuri la majoritatea ziarelor din București. A cântat, ca tenor, la Opera Națională Română din Timișoara. A jucat și în filme: 80 000 de spectatori în goană după o minge, Pantoful Cenușăresei. A publicat volumele: Minciuna vine de la Răsărit, Politică de Cișmigiu sau Interviuri cu Bulă, Omul care a inventat … musca, Amintiri din teatru, Suflet în frac, Spovedania unui copil din flori.

Pantoful Cenușăresei (1969) • Regia: Jean Georgescu. Cu: Ioana Pavelescu, Dorin Varga, Constanța Cîmpeanu, Petre Ștefănescu Goangă, Stela Popescu, Geo Barton, Mimi Enăceanu, Ovid Teodorescu

1930 – S-a născut Irina Ionesco

3 septembrie 1930, Île-de-France, Paris – 25 iulie 2022, Île-de-France, Paris

Artistă fotografă franceză de origine română. Părinții săi erau emigranți români. Și-a petrecut tinerețea în România, la Constanța, înainte de a se stabili definitiv în Franța. Înainte de a descoperi fotografia a călătorit și a pictat. Lucrările sale sunt descrise ca erotice. Expoziția sa de la Nikon Gallery (Paris), din 1974, a atras puternic atenția. Din acest moment a fost publicată în numeroase magazine și albume și a expus în galerii din întreaga lume. Irina Ionescu este cunoscută mai ales datorită fotografiilor sale controversate, care o au ca protagonistă pe fiica sa Eva Ionesco. Cea mai mare parte a operelor sale reprezintă femei savant îmbrăcate, încărcate de bijuterii, mănuși și alte accesorii, însoțite de obiecte simbolice ca eșarfe, coliere și alte simboluri fetișiste, pozând într-o manieră provocatoare, seminude, oferindu-se ca obiecte sexuale.

Imagini: Irina Ionesco [Ocula]

1935 – S-a născut Vasile Spoială

3 septembrie 1935, Bistrița – 7 augst 1993, Oradea

Prozator, poet, publicist și traducător. S-a înscris la Facultatea de Medicină din Cluj în 1953, dar a întrerupt studiile după 4 ani. A fost maseur la Dispensarul regional pentru cultură fizică și sport Cluj. Absolvent al Facultății de Filologie a Universității din Cluj în 1963, a fost profesor de Limba și literatura română la Miercurea Niraj, metodist la Casa regională a creației populare Târgu-Mureș, transferat pe același post la Oradea, redactor la revista Familia. A debutat cu poezie în Tribuna (1957), adevăratul debut fiind în Steaua (1960) cu schița Domnul cu pălărie albă. A colaborat la: Scrisul bănățean, Gazeta literară, Orizont, Luceafărul, Tribuna, Familia, Steaua, Utunk etc. A debutat editorial cu volumul Ploaia de atunci (1967), urmat de traduceri din Y. Kawabata, F. Werfel, Nelly Sachs, Stefan George, B. Brecht, poeți germani din Romania.

1936 – S-a născut Marina Voica

Marina Nicolskaia; 3 septembrie 1936, Ivanovo, URSS

Cântăreață, compozitoare și textieră. Deși venea din Uniunea Sovietică, după lansarea sa în România în 1960, la TVR, a devenit imediat foarte populară, ajungând una dintre cele mai iubite cântărețe de muzică ușoară. Face parte din generația de aur a muzicii pop-soul românești, fiind și o stea a emisiunilor de divertisment profesionist. A absolvit Facultatea de Finanțe și Credit la Moscova, unde a făcut cunoștință cu un român, Marcel Voica, cu care s-a căsătorit. După terminarea facultății s-a stabilit definitiv în România.

Marina Voica – Dacă nu te întâlneam!

Pe plan muzical, a atins consacrarea imediat după lansarea sa în emisiunea Tinere talente a lui Valeriu Lazarov de la TVR, cu piesa Pe aripa vântului (1960). Are o carieră artistică impresionantă, de peste cinci decenii. Din palmaresul său se pot aminti: cele cca. 850 de melodii înregistrate, nenumărate și neuitate apariții tv, programe de divertisment și varietăți, revelioane, 9 stagiuni jucate la Teatru de revistă „Constantin Tănase”, roluri de actriță de film, apariții în peste 300 de emisiuni TV etc.

Marina Voica – Nu mă uita

1937 – S-a născut Maria Ciobanu

Maria Diaconu; 3 septembrie 1937, Roșiile, Vâlcea

Interpretă de folclor românesc, supranumită ciocârlia cântecului popular românesc. A absolvit Școala de Artă Populară din București în 1985. A debutat pe scenă la Ateneul Român în 1961, alături de Orchestra „Barbu Lăutaru” a Filarmonicii „George Enescu”, devenind un an mai târziu solistă a Ansamblului Ciocârlia. A colaborat cu toate marile orchestre de muzică populară din țară, cântând sub bagheta unor dirijori maeștri: Ionel Budișteanu, Paraschiv Oprea, Gheorghe Zamfir etc. Repertoriul său cuprinde peste 500 de piese înregistrate pe discuri la Radio și TV: Lie ciocârlie, Aurelu’ mamii, Vântul de vară mă bate, Lângă poartă am un tei, Cei mai frumoși ani ai mei, Ce n-aș da să mai fiu mică, Roata mare, etc. A fost distinsă de 2 ori cu Discul de Aur, cu Crucea națională Serviciul Credincios cl.III, pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală (2004), Ordinul Coroana României în grad de Cavaler (2014).

Maria Ciobanu – Viață, viață, ce rea ești

1938 – S-a născut Mircea Bunea

3 septembrie 1938, Poiana Câmpina, Prahova – 27 noiembrie 2012, București

Ziarist, scriitor, sociolog, Doctor în Teatrologie. A absolvit Facultatea de Filosofie, Secția Sociologie, a Universității București, în anul 1971. A debutat în publicistică în revista Universitas, în 1969, cu traduceri din limba franceză, lucrând, apoi, ca redactor la ziarul Scînteia, la revista Flacăra, a fost membru fondator și șef de secție al ziarului Adevărul. A fost reporter de război în Transnistria și Iugoslavia, a scris peste 6.000 de reportaje, anchete sociale, eseuri, cronici de teatru, comentarii și articole. A publicat cărțile Împotriva nisipurilor, Praguri de suflet, Praf în ochi, Procesul celor 24-1-2, Agonia generalilor, Socioestetica teatrului, Elite rome.

1938 – S-a născut Teodora Stendl

Teodora Moisescu; 3 septembrie 1938, București – 24 ianuarie 2022, București

Artistă decoratoare, opera sa artistică include lucrări de grafică, desen, colaj, tapiserie, pictură; membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România (din 1965) A studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, Secția Textile, clasa Ion Popescu Negreni, Titina Călugăru și Maria Pană Buescu (1957–1963). Din 1974 a devenit lector suplinitor la catedra Textile, avansarea fiindu-i oprită pentru că nu era membru PCR. După 1990 a devenit profesor universitar. A avut numeroase expoziții personale la București – Galeriile Kalinderu, Apollo, Simeza, Veroniki Art; Torino – Galeria Viotti; Koln – Dansk Design Gallerie; Trapani – Galeria Agora; Utrecht – Art Gallery etc.

Biografie ilustrată: Teodora Moisescu-Stendl [Modernism]

1939 – S-a născut Horia Ungureanu

Horea-Iancu Ungurean; 3 septembrie 1939, Șiria, Arad

Prozator, profesor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad (din 1980). A urmat Facultatea de Istorie-Geografie a Universității din Timișoara (1965–1969). A fost profesor la Școala specială Macea, director al Școlii speciale Șiria, inspector, profesor și director al Școlii speciale Arad. A debutat cu proză în revista Tribuna din Cluj (1973) și editorial cu volumul Ochiul zilei de ieri (1976, Premiul de debut al Editurii Eminescu). A colaborat la diverse reviste din țară: Tribuna, Orizont, Luceafărul, Steaua, Familia, Arca, România literară etc. A participat la mai multe volume de proză și antologii, a editat volumul Puzzle (o panoramă a scriitorilor arădeni de azi). Din volumele publicate: Vara bunei speranțe, Răzbunare ratată, Firul de iarbă, Fântâna. Matei și Maria, Umbre, În numele tatălui etc.

1940 – Declarația primului ministru al Marii Britanii, Winston Churchill

Primul ministru al Marii Britanii a declarat în Camera Comunelor:„Camera a aflat desigur că România a suferit de curând o gravă mutilare teritorială […] Dar noi nu avem deloc intenția de a recunoaște schimbările teritoriale care se vor face în timpul războiului, în afara cazului că ele ar fi urmarea unui acord prin bună înțelegere între părțile interesate”, refuzând, de fapt, să recunoască pierderile teritoriale suferite de România.

1943 – Prima cometă evidențiată de un român

Astronomul Victor Daimaca a descoperit în 3 septembrie 1943, cu ajutorul unui binoclu cu mărimea 15x prima cometă evidențiată de un român. Descoperirea a fost omologată de Uniunea Astronomică Internațională, care i-a dat numele 1943c Daimaca. Cometa se afla pe linia alfa din Gemenii–epsilon din Ursa Mare, fiind de marime 8 în lynx. Victor Daimaca este singurul astronom român care a descoperit nu una, ci două comete.

1943 – S-a născut Valery Oisteanu

Valeriu Oișteanu; 3 septembrie 1943, Karaganda, Kazahstan, URSS

Poet, critic de artă, eseist, publicist, fotograf și artist vizual român american. A fost crescut și educat în România, a absolvit Facultatea de Chimie Industrială a Institutului Politehnic din București. În 1970, a debutat cu un volum de poeme intitulat Proteze. Datorită originii sale evreiești, regimul comunist i-a permis emigrarea în Statele Unite ale Americii (în New York City) în intervalul 1972–1973. De atunci a devenit scriitor de limbă engleză. Oisteanu a adoptat Dada și suprarealismul ca repere filosofice ale artei și vieții sale. A apărut regulat la evenimente de citit poezie la diferite evenimente desfășurate în New York, unde a prezentat adesea performanțe realizate în manieră Zen și Dada, pe care le-a denumit „jazzoetry„. Este, de asemenea, critic de artă și membru permanent a mai multor reviste de artă, incluzând The Brooklyn Rail, NYArts, Rain Taxi, a publicației spaniole online art.es, și a revistei canadiene D’Art International. Este membru al organizației profesionale Poets and Writers Inc. din New York și fondatorul și președintele PASS – Poets and Artists Surrealist Society.

1948 – A fost inaugurat la București Stadionul Republicii

Construit din 1926 ca stadionul Oficiului Național de Educație Fizică ONEF, mai târziu ANEF, a fost proiectat de Horia Creangă și Marcel Iancu, doi dintre cei mai vestiți arhitecți ai vremii, și a fost considerat primul stadion modern din România, fiind primul dotat cu un gazon prevăzut cu sistem de drenaj. Stadionul a fost inaugurat la 9 mai 1926, cu ocazia meciului de rugby dintre echipa României și cea a armatei franceze, încheiat cu victoria oaspeților. În timpul războiului, a fost distrus de un incendiu, însă ulterior a fost reconstruit și redat în folosință, sub numele Stadionul Republicii, la 3 septembrie 1948, cu ocazia primei ediții a Campionatelor Internaționale de Atletism ale Republicii Populare Române.

Avea o capacitate de 40.000 de locuri și instalație de nocturnă. Arena a fost dezafectată odată cu începerea lucrărilor la Casa Poporului.

1950 – A încetat din viață Traian Vuia (17/30 august 1872 – 2 septembrie 1950)

Inventator, pionier al aviației mondiale și constructorul primului avion din lume; membru de onoare al Academiei Române.

1953 – Convenția Europeană a Drepturilor Omului

Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cunoscută și sub denumirea de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este un catalog al drepturilor fundamentale elaborat de Consiliul Europei, semnat pe 4 noiembrie 1950 la Roma și intrat în vigoare pe 3 septembrie 1953. Convenția a fost semnată sau ratificată de peste 30 de state. România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului la data de 20 iunie 1994 la Strasbourg. La rândul ei, la 12 septembrie 1997, Republica Moldova a devenit parte la Convenție.

1954 – S-a născut Ion Moldovan

3 septembrie 1954, Constanța

Fost fotbalist și antrenor de fotbal. Debutând ca jucător la Farul, s-a consacrat la Dinamo, făcând apoi carieră și în meseria de antrenor. Echipele asupra cărora și-a pus amprenta în mod deosebit au fost Oțelul Galați, FC Argeș și Naționala U21 a României, dar a mai antrenat și echipele Olimpia Râmnicu Sărat, UTA Arad, Poli Iași, Dinamo București, Astra Ploiești etc.

1971 – A încetat din viață Alexandru Borza (21 mai 1887 – 3 septembrie 1971)

Preot greco-catolic, protopop onorar al Clujului și botanist; întemeietorul Grǎdinii Botanice din Cluj și al geobotanicii în România; membru post-mortem al Academiei Române.

1974 – A încetat din viață Constantin Palade (20 februarie 1898 – 3 septembrie 1974)

Compozitor, profesor; a cules folclor din zonele Munteniei, Basarabiei și Dobrogei, prelucrat în propria creație; membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.

1978 – S-a născut Carmen Amariei

Carmen Andreea Amariei; 3 septembrie 1978, Cluj-Napoca

Fostă jucătoare profesionistă de handbal care a jucat în postul de intermediar stânga și dreapta, antrenoare. În 1992 a început să joace handbal de performanță la Clubul Sportiv Școlar nr. 5 Cluj-Napoca, cu care a obținut primul titlu de campioană la junioare în 1994, apoi a devenit campioană la junioare I cu Universitatea Farmec Cluj (1995, 1997). Cu echipa României a câștigat medalia de aur la Campionatul Mondial de Junioare din Brazilia (1995) și medalia de bronz la Campionatul Mondial de Junioare din Coasta de Fildeș (1997). A jucat la Universitatea Farmec Cluj, Oltchim Râmnicu Vâlcea (primul club de senioare, cu care a câștigat de trei ori consecutiv, 1997–1999, Campionatul și Cupa României), ESBF Besançon (de două ori campioană a Franței, 2002 și 2003, Cupa Cupelor 2003), Randers HK și Slagelse FH din Danemarca (cu Slagelse câștigând de trei ori consecutiv Campionatul și Cupa Danemarcei, 2005, 2006 și 2007 și de două ori Liga Campionilor EHF Feminin, 2005 și 2007; desemnată cel mai bun inter dreapta din campionatul danez), U Jolidon Cluj, Rulmentul Brașov, SCM Craiova etc. A urmat Facultatea de Educație Fizică și Sport a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, specializarea Handbal (1996–1999) și a obținut un master în Management Sportiv. Cu echipa României: a obținut locul 4 la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din Norvegia și Danemarca 1999, fiind golghetera competiției cu 67 de goluri înscrise în 18 meciuri, alături de Grit Jurack (Germania). A fost desemnată Cea mai bună marcatoare a Ligii Naționale în 2000 (178 de goluri). A antrenat U Alexandrion Cluj.

1979 – Inaugurarea Institutului de Biologie și Patologie Celulară, ICBP

A fost creat, la București, din dorința de a întemeia o unitate de cercetare de elită în România a profesorilor Nicolae și Maya Simionescu care, la acea dată, erau cercetători și profesori în prestigioasa universitate americana Yale și lucrau într-un colectiv condus de George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în anul 1974.

Pe 3 septembrie 1979, Institutul de Biologie și Patologie Celulară a fost inaugurat, în prezența lui George Emil Palade și a numeroși oaspeți din străinătate, iar soții Simionescu s-au întors definitiv în România. Primul director a fost Nicolae Simionescu, iar la moartea prematură a acestuia, a fost înlocuit de Maya Simionesc. În prezent Institutul poartă și numele fondatorului, Institutul de Biologie și Patologie Celulară. „Nicolae Simionescu“. În 1990, IBPC a fost afiliat la Academia Română și a devenit instituție membră a rețelei mondiale UNESCO pentru biologie moleculară și celulară (UNESCO-MCBN).

1980 – S-a născut Marius Stavrositu

3 septembrie 1980, Constanța

Handbalist retras din activitatea competițională, care a jucat pe postul de coordonator de joc. A început să joace handbal la Clubul Sportiv Școlar nr.1 Constanța, cu care a devenit campion național la juniori I (1996–1997). A jucat la Portul Constanța (ulterior HCM), alături de care a câștigat de trei ori campionatul României (2004, 2006 și 2007) și Cupa României (2006), apoi la Steaua MFA București (cu care a câștigat campionatul în 2008 și două cupe ale României, în 2008 și 2009), revenind la HCM Constanța în 2010, cu care a câștigat Liga Națională (2011, 2012, 2013), Cupa României (2011, 2012, 2013, 2014), Supercupa României (2011, 2012, 2013, 2014), CSM București, din nou la CSA Steaua București, de unde s-a retras. A fost component al echipei naționale a României (1997–2009); a jucat în 105 de meciuri, în care a înscris 234 de goluri.

1991 – A încetat din viață Elvira Godeanu (13 mai 1904 – 3 septembrie 1991)

Cunoscută actriță română de film, radio, teatru și voce, formată la generația de aur a marilor artiști interbelici.

1992 – Convenția privind interzicerea armelor chimice

Dezarmarea chimică este reglementată prin Convenția privind interzicerea armelor chimice (CWC), adoptată la 3 septembrie 1992 în cadrul Conferinței pentru dezarmare de la Geneva și intrată în vigoare la 29 aprilie 1997. În prezent, există 193 de state-părți la CWC. Prin Convenție, statele-părți se angajează, inter alia, să renunțe definitiv la armele chimice, un obiectiv principal reprezentând distrugerea stocurilor existente de arme chimice și a instalațiilor de producere a acestora. Până în prezent, 98% din stocurile declarate de arme chimice au fost distruse. România a semnat Convenția în prima zi de la deschiderea ei pentru semnare, 13 ianuarie 1993, a ratificat-o la 9 decembrie 1993 și a depus instrumentele de ratificare la 15 februarie 1995.

1998 – A încetat din viață Dinu Manolache (13 mai 1955 – 3 septembrie 1998)

Actor de teatru și film, regizor și poet; a jucat la Teatrul Mic din București.

2003 – A încetat din viață Vasile Sav (27 noiembrie 1949 – 3 septembrie 2003)

Poet și traducător, latinist.

2005 – A încetat din viață Aurel Cornea (6 iulie 1933 – 3 septembrie 2005)

Matematician; deși orb de la 14 ani a urmat o carieră strălucită; stabilit în Germania din 1978.

2009 – A încetat din viață Egon Marc Löwith (21 mai 1923 – 3 septembrie 2009)

Sculptor, pictor și grafician.

2009 – A încetat din viață Grigore Nica (14 octombrie 1936 – 3 septembrie 2009)

Compozitor, pedagog și violonist; redactor muzical la Societatea Romană de Radiodifuziune; membru al Orchestrei din San Sedro; membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Romania și al Uniunii Compozitorilor din Los Angeles.

2008 – A fost inaugurat Planetariul digital Pitești

La Muzeul Județean Argeș, la 3 septembrie 2008, a fost inaugurat primul planetariu digital de tip educațional din România, fiind cel de-al treilea planetariu digital din lume. Este de tip ISS 2 HD și are un ecran cu diametru de 7 m, oferind vizionarea unor proiecții de cinematografie panoramică și simultană, sonorizate cu un sistem audio 5.1 pentru săli de cinematograf.

Planetariul poate găzdui 38 de spectatori, inclusiv persoane cu nevoi speciale de deplasare.

2012 – Primul Congres Mondial al Eminescologilor

Între 3–5 septembrie, la Chișinău a avut loc Primul Congres Mondial al Eminescologilor, organizat de Academia de Științe a Moldovei, Institutul de Filologie al Academiei de Științe, Academia Română, Ministerul Culturii al Republicii Moldova, Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu”, Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, Primăria municipiului Chișinău și Primăria Municipiului Iași. A fost celebrat, cu prilejul împlinirii vârstei de 70 ani, academicianul Mihai Cimpoi, reputat critic, eminescolog, istoric literar, eseist și redactor literar.

2017 – A încetat din viață Alice Caracostea (28 octombrie 1967, București – 3 septembrie 2017)

Actriță de teatru; a jucat pe scena Teatrului Național „I.L. Caragiale” București.

2020 – A încetat din viață Ovidiu Băjenaru (Ovidiu Alexandru Băjenaru; 12 februarie 1957 – 3 septembrie 2020)

Medic neurolog, profesor universitar; șeful secției Neurologie la Spitalul Universitar de Urgență București; membru corespondent al Academiei Române.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită