30 Decembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Mausoleul din Parcul Carol

 

1792 – S-a născut Zoe Golescu

Zoe Farfara; 30 decembrie 1792, Craiova, Țara Românească – 1879, București

Militantă a Revoluției de la 1848, soția lui Dinicu Golescu. S-a măritat la 13 ani cu Dinicu Golescu, mare boier al vremii, cu care a avut patru fii, Ștefan, Nicolae, Radu, Alexandru și o fiică, Ana. Dinicu a învățat-o franceza. A scris texte în franceză și în greaca veche și a frecventat saloanele bucureștene, de unde a aflat despre scrierile revoluționare publicate în Vest. După înfrângerea revoluției din Țara Românească, revoluționarii au fost obligați la exil, astfel că doi dintre fii ei au ajuns la Semlin, iar ceilalți au fost internați la Brussa. Scrisorile trimise acestora, redactate în limba franceză, dovedesc, pe lângă realul talent epistolar, și cunoștințe temeinice de istorie sau educație civică. Zoe Golescu însăși a cunoscut vitregia exilului, întâi la Sibiu, apoi în Imperiul Otoman, unde a încercat să înduplece autoritățile otomane să-i elibereze fiii. La finele anului 1849 s-a întors la București, dar a fost obligată de reprezentantul Rusiei să plece din capitală și să rămână la moșia de la Golești. Aici s-a preocupat de cultivarea ideilor despre modernizare și înnoire, folosindu-se mai ales de redeschiderea „școlii slobode obștești”, ctitorie a socrului său, banul Radu Golescu. A luptat pentru emanciparea socială și intelectuală a populației românești, indiferentă la prețul pe care l-a plătit pentru aceasta.

1796 – S-a născut Miklós Wesselényi

30 decembrie 1796, Jibou, Imperiul Habsburgic/Sălaj – 21 aprilie 1850, Pesta, Imperiul Austriac

Politician liberal maghiar din Transilvania, liderul opoziției progresiste din Ungaria și Transilvania, membru al Academiei Ungare de Științe. S-a bucurat de popularitate în rândul oamenilor simpli, români, maghiari și sași deopotrivă. A luptat pentru eliberarea iobagilor; a oferit un exemplu personal în această direcție, eliberând din iobăgie țăranii de pe domeniile sale, deși legea nu-l obliga la un asemenea act. Pe moșiile sale a introdus metode moderne de lucru al pământului, a adus vite și cai de rasă, a ținut concursuri de cai și a organizat dresajul câinilor.

1826 – S-a născut Iancu Alecsandri

30 decembrie 1826, Iași – 15 mai 1884, Paris

Prozator și traducător, diplomat. Frate mai mic al lui Vasile Alecsandri, a fost elev al pensionului lui Victor Cuenim și al Academiei Mihăilene din Iași. A început o carieră miitară, iar în anul 1846 se afla la Paris, alăturându-se generaţiei de luptători români pentru Unirea Principatelor. Prieten cu Nicolae Bălcescu și Costache Negri, a luat parte la revoluția de la 1848, sprijinind apoi intens emigrația română. A fost unul dintre fruntașii unioniștilor din Moldova, iar după înscăunarea lui Alexandru Ioan Cuza, a ajuns locotenent-colonel, aghiotant al domnitorului și a îndeplinit funcția de agent diplomatic al României. Primele raporturi diplomatice au avut loc la Paris, unde a stabilit contacte, a informat presa internaţională despre situaţia românilor. Din 1859 a fost „corespondent al guvernului Moldovei la Paris şi la Londra”, înfiinţându-se astfel o agenţie a României a Paris ca urmare a recunoaşterii puterilor garante a dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza. În această calitate, a susținut, cu o desăvârșită abilitate, politica lui Cuza, menţinând permanent, timp de cinci ani, dialogurile franco-române la rang de încredere reciprocă. Demisionat după lovitura de stat din februarie 1866, a rămas la Paris, unde își întemeiase o familie. Păstrând permanent legătura cu țara, a trimis presei vremii numeroase corespondențe pariziene (1879–1881). Opera sa literară: Odă la Unirea românilor, Dor de morți, Morunul, Note zilnice.

1832 – S-a născut Alexandru Beldiman

30 decembrie 1832, Iași – 17 februarie 1898

Ziarist și publicist. Fiu al boierului moldovean Vasile Beldiman, a fost trimis de mic în Elveția, apoi la Paris, pentru studii, chiar în timpul mișcărilor revoluționare. După ce s-a întors în țară, s-a căsătorit cu principesa Smaranda (Emma) Kalimaki, fiica fostului Domnitor al Moldovei. A fost un fervent activist împotriva domnitorilor străini și susținător al Unirii Principatelor sub un domn pământean. Ca atare, a făcut propagandă pentru alegerea lui Alexandru Ioan Cuza. Odată cu alegerea lui Cuza, s-a mutat la București și a primit funcția de prefect de Ilfov, apoi prefect de poliție la București. Lovitura de stat din 11 februarie 1866, care l-a obligat pe Cuza să abdice și să părăsească țara, l-a determinat pe Beldiman să se retragă la Iași. Aici a înființat ziarul Adeverulu (1871), în paginile căruia a pornit o campanie împotriva domnitorilor străini și a Hohenzollernilor în special. Ziarul a fost suspendat după 13 numere, Beldiman fiind în repetate rânduri amendat și judecat pentru lezarea imaginii regale. Într-un astfel de proces, după ce a fost ținut în detenție mai multe luni, a fost achitat de un juriu în componența căruia intra și Vasile Alecsandri. Victoria sa a fost răsunătoare, însă Adeverulu nu a mai putut fi publicat, din cauza amenzilor care grevau bugetul. Până în 1884 s-a retras din viața publică, după care s-a întors la București și a început să scrie la Războiul, cu pseudonimul Un Moldovean, campania fiind orientată împotriva Regelui Carol I. Din 15 august 1888, Beldiman a publicat din nou, la București, ziarul Adevĕrul.

1860 – S-a născut Giovanni Dimitresco

Ion Dumitrescu; 18/30 decembrie 1860, Iași – 4 martie 1913, Londra

Tenor de talie mondială. A studiat Canto la Iași și la București, cu Giuseppe Cima. În 1885 a debutat la Opera Națională din București în rolul principal din Ernani de Verdi. După studii de perfecționare la Milano cu faimosul pedagog Francesco Lamperti, a cântat cu mare succes la Teatro Filodrammatico în Rigoletto și Trovatore de Verdi. În stagiunea 1888–1889 a efectuat un turneu australian în calitate de membru al Companiei Italiene de Operă. În 1890 și 1892 a avut un mare succes la Covent Garden Opera din Londra; aici repertoriul său a inclus Don Ottavio în Don Giovanni, Enzo în Gioconda, Radames în Aida și José în Carmen. Între anii 1890–1892 a fost membru al Companiei de Operă „Carl Rosa”, care a făcut turnee cu oaspeți prin Anglia. Mai tarziu a avut apariții la Barcelona, Zurich, Varșovia, Kiev, Moscova și Sankt-Petersburg. Interpretarea lui Vasco în L’Africaine și Raoul în Huguenots a fost considerată de neegalat. S-a retras din scenă în 1912. Probabil s-a sinucis. Dimitresco nu a făcut niciodată înregistrări.

1863 – S-a născut Ion Gorun

Alexandru I. Hodoș; 30 decembrie 1863, Roșia, comitatul Sibiu – 30 martie 1929, București

Poet, prozator, traducător și gazetar. A fost fiul lui Iosif Hodoș, vicecomite al Zarandului, membru al Academiei Române, și al Anei, fiica lui Simion Balint. A urmat doi ani cursurile Facultății de Medicină, după care s-a retras pentru a merge la Litere, unde a obținut licența în 1888. S-a înscris și la Facultatea de Drept, dar a abandonat. A debutat cu versuri în Convorbiri literare în anul 1889. A lucrat în redacția revistei liberale Națiunea. A fost secretar de redacție la Vieața și la Povestea vorbei, a condus revista Viața nouă și a fost redactor la Românul din Arad. A editat revistele Pagini literare împreună cu Artur Stavri, Viața literară și artistică împreună cu George Coșbuc, Revista noastră cu Constanța Hodoș, Războiul popoarelor, Astra și a colaborat la Sămănătorul, Vatra, Fântâna Blanduziei etc. Debutul editorial a avut loc în anul 1901 cu volumul Câteva versuri, urmat de: Alb și negru, Robinson în țara românească, Lume necăjită, Fata cea frumoasă, Obraze și măști, Al. Vlahuță, omul și opera. O reprivire, Lacrimi pentru Octavian Goga.

1894 – A încetat din viață Ion Păun-Pincio (Ion Păun; 17 august 1868, Mihăileni, Botoșani – 30 decembrie 1894, București)

Poet, publicist, telegrafist; membru post-mortem al Academiei Române

1902 – S-a născut Vasile Mârza

30 decembrie 1902, Șipote, Iași – 10 noiembrie 1995, Iași

Medic, histolog și biolog, profesor universitar, politician, membru al Partidului Comunist Român din 1925, membru titular (din 1948) al Academiei Române și al Academiei de Științe Medicale din România (din 1969). După absolvirea Facultății de Medicină din Iași, a obținut titlul de Doctor în Medicină și Chirurgie, devenind profesor de Biologie în instituții de învățământ superior din Iași și București. Activitatea sa de cercetare a fost recunoscută pe plan internațional, a promovat studii de histobiologie în țară, realizând lucrări de referință (biologie darwinistă aplicată, matematică aplicată în citologie). A fost ministru al Sănătății. A fost distins cu Ordinul Meritul Sanitar cl.I (1970), titlul de Erou al Muncii Socialiste (1971) și medalia de aur Secera și ciocanul (1971).

1904 – S-a născut Vasile Maciu

30 decembrie 1904, Caracal – 14 februarie 1981, București

Istoric, specialist în istoria modernă a României, profesor universitar, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. În 1969 i s-a conferit titlul de Profesor universitar emerit al Republicii Socialiste România.

1905 – S-a născut Șerban Solacolu

30 decembrie 1905, București – 21 martie 1980, București

Inginer chimist, profesor universitar; membru corespondent (din 1941) al Academiei de Științe din România; membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A absolvit cursurile Școlii Politehnica din București (Secția industrială), continuându-și studiile la Școala tehnică superioară din Berlin-Charlottenburg (1930–1933), unde a primit titlul de Doctor în Chimie cu teza Aplicarea diagramei Rankin în practica arderii cimentului. A fost numit conferențiar, apoi profesor la Școala Politehnică din București, la cursul de Tehnologia materialelor de construcții și ceramică. I se datorează cercetări de pionierat în chimia fizică a silicaților tehnici. A predat, pentru prima oară în România, cursul de Chimia fizică a silicaților tehnici. A fost șef de secție la Centrul de Chimie Anorganică din București, director științific fondator și consilier la Institutul de Cercetări pentru Materiale de Construcții, a elaborat studii teoretice în domeniul fizico-chimiei silicaților cu aplicații în producția materialelor refractare și a cimenturilor speciale.

1905 – S-a născut Vasile Lovinescu

17/30 decembrie 1905, Fălticeni – 14 august 1984, Fălticeni

Critic literar și filosof esoteric, nepot de frate al criticului literar Eugen Lovinescu. S-a stabilit în 1920 la București, a urmat Facultatea de Drept, pentru a rămâne în profesia tatălui său. A fost jurisconsult la diverse firme, la primăria municipiului, la Creditul Minier, până în 1947 când instalarea dictaturii l-a obligat să renunțe. În tot acest timp, principala sa preocupare a fost spiritualitatea, publicând în anii ’30 numeroase articole și eseuri în reviste ca: Viața Literară, Viața Românească, Adevărul Literar și Artistic, Credința, Familia, Azi, Vremea, dar și câteva traduceri din limbile germană, franceză și engleză. A studiat marile texte ale esoterismului universal, devenind discipol al lui René Guénon, autorul cărții Le Roi du Monde, pe care a și tradus-o, fără să o poată însă publica. În 1980 s-a retras la Fălticeni, în casa familiei.

1905 – S-a născut Dionisie Pippidi

Dionisie Mihail Pippidi; 17/30 decembrie 1905, Craiova – 19 iulie 1993, București

Istoric, arheolog, epigrafist și profesor universitar, membru titular (din 1990) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie din București (1926) și Facultatea de Drept (1927) după care a continuat la Sorbona cu École Practique des Hautes Études, secția Istorie și Filologie, luându-și doctoratul la Paris în 1932. S-a căsătorit, în 1943, cu Liliana Iorga, una dintre fiicele lui Nicolae Iorga. Fiul lor este istoricul Andrei Pippidi. A fost, pe rând, asistentul lui Cezar Papacostea, conferențiar, profesor de Istoria universală a antichității și de Epigrafie greacă și latină la Universitatea din București, cercetător la Institutul de Arheologie din București și director al aceluiași Institut (1971–1981). A fost profesor-invitat la Princeton Institute for Advanced Studies, membru al Institutului de Arheologie din Berlin și Viena; membru de onoare al Societății de Promovare a studiilor de Romanistică din Londra, membru asociat străin al Institutului Franței, Președinte al Secției de Istorie și Arheologie a Academiei Române, membru corespondent al Institutului Britanic, președinte al Federației Internaționale a Asociațiilor de Studii Clasice etc. A fost șef de săpături pe șantierul de la Histria.

1923 – Convenția de la Geneva privind simplificarea formalităților vamale

La 30 decembrie 1923 a fost semnată Convenția de la Geneva privind simplificarea formalităților vamale. România a aderat la această Convenție la 13 ianuarie 1926.

1923 – Premiera filmului Țigăncușa de la iatac

În 30 decembrie 1923, a avut loc la Cinema Clasic din București premiera filmului Țigăncușa de la iatac, prima coproducție din istoria filmului românesc (cu Germania) și cea dintâi realizare notabilă în domeniul filmului de ficțiune. Scenariul a fost scris de Victor Beldiman, inspirat din Alte povești moldovenești de Radu Rosetti, regia: Alfred Halm. Din distribuție: Elvira Popescu, Ion Iancovescu, Jean Georgescu, Petre Sturdza, Ion Finteșteanu, Leon Lefter etc. Din păcate, filmul a fost pierdut.

1929 – Premiera filmului Haiducii

Al doilea film din trilogia cu haiduci a regizorului Horia Igiroșanu, după Iancu Jianu. Scenariul și regia aparțin lui Horia Igiroșanu, în rolurile principale au apărut: Cristache Antoniu, Iva Dugan, Lucian Brăila, George Ștefănescu. Premiera a avut loc la Cinema Femina din București.

Haiducii (1929)

1931 – S-a născut Teofil Vâlcu

30 decembrie 1931, Hănești, Botoșani – 1 octombrie 1993, Iași

Actor de teatru și film. A debutat pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași în 1959; a jucat aici timp de peste trei decenii, a fost și director al teatrului între anii 1972–1979. A interpretat aproximativ 300 de roluri în teatru, film, televiziune. Unul dintre rolurile memorabile în care a jucat a fost Ștefan cel Mare din Apus de soare, de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Dintre filmele în care a jucat: Mușatinii, Trenul blindat, Buzduganul cu trei peceți, Vis de ianuarie, Misterele Bucureștilor, Hanul dintre dealuri.

Serenada pentru etajul XII (1976) • Toma Caragiu, Ileana Stana-Ionescu, Octavian Cotescu, Olga Bucătaru, Mihai Mereuță, Draga Olteanu-Matei, Coca Andronescu, Teofil Vâlcu, Florian Pittiș, Puiu Călinescu, Olga Tudorache, Dem Rădulescu,  Tamara Buciuceanu etc.

1934 – S-a născut Vasile Ursachi

30 decembrie 1934, Havârna, Botoșani

Arheolog, cercetător științific, membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România. A urmat Facultatea de Istorie de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, iar în 1986 a obținut titlul de Doctor în Științe Istorice la aceeași facultate. A condus peste 20 de șantiere arheologice la: Văleni, Aldești, Săbăoani, Roman – Cetatea Nouă a Romanului și Episcopie, Tămășeni, Brad, Pâncești, Bozieni. Este membru în Institutul Național de Tracologie, Institutul de Preistorie și Protoistorie Cluj, membru de onoare al Institutului de Arheologie Iași al Academiei Române. Dintre lucrările sale: Cetatea dacică de la Brad – Zargidava, Monografia arheologică – Săbăoani, Episcopia Romanului – Cercetări arheologice, Așezarea dacilor liberi de la Simionești.

1939 – S-a născut Maria Golopența-Alexandru

Maria Golopența; 30 decembrie 1939, Plugova–Mehadia, Caraș-Severin

Fostă jucătoare de tenis de masă și antrenoare. Toată cariera a jucat pentru Progresul București. Între 1957–1980 a câștigat mai multe medalii la competiții de simplu, dublu și cu echipa în Campionatele Europene de tenis de masă (medalia de aur: la dublu și dublu-mixt, Zagreb 1960; la simplu, Londra 1966; la dublu, Duisburg 1978). Între 1953–1979, a jucat în douăsprezece Campionate Mondiale de tenis de masă, câștigând medalia de aur: la dublu, Beijing 1961; la dublu, Sarajevo 1973; la dublu, Calcutta 1975. A câștigat, de asemenea, unsprezece titluri la English Open, din care șase titluri la simplu. Este Maestră emerită a sportului și Antrenoare emerită. A fost distinsă cu Ordinul Muncii cl.II (1961), Ordinul Meritul Sportiv cl.I (1975) și Crucea națională Serviciul Credincios, cl.III (2000). A fost vicepreședintă a Federației Române de Tenis de Masă.

1939 – S-a născut Mircea Andreescu

Mircea Andriescu; 30 decembrie 1939, Suceava

Actor de teatru și film. Este absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale,” promoția 1963, șef de promoție, clasa profesorilor A. Pop Marțian – Octavian Cotescu. A jucat la Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov din 1963, debutând în Jocul ielelor de Camil Petrescu. Deși a colaborat și continuă să joace cu succes și pe scene din București, slujește cu dăruire neîntreruptă teatrul brașovean, unde a fost Dimitra din Butoiul cu pulbere de Dejan Dukovski, Ștefănescu din Ultima oră de Mihail Sebastian, Hans din Push up de Roland Schimmelpfennig, Misanea din Lapte negru de Vasili Sigarev etc. În film, a jucat în: Pas în doi, A unsprezecea poruncă, Senatorul melcilor, Conu Leonida față cu reacțiunea, A fost sau n-a fost?, Sunt o babă comunistă, Vacanță la țară, Aniversarea, Cadou de Crăciun.

Trenul foamei Scurtmetraj • Mircea Andreescu, Silviu Debu

1940 – S-a născut Maria Vodă Căpușan

Maria Viorica Vodă; 30 decembrie 1940, Timișoara – 16 noiembrie 2017, Cluj-Napoca

Teoretician și critic literar, teatrolog. A urmat Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1956-1962). După absolvire a fost cadru didactic universitar la Cluj, avansând până la gradul de profesor universitar și îndrumătoare de doctorat. A obținut titlul de Doctor în Litere în 1969 cu o teză despre teatrul francez contemporan. În anii 1980 a avut funcția de secretară a organizației PCR a Centrului Universitar din Cluj, calitate în care a contribuit, potrivit teatrologului Ion Vartic, la interzicerea reprezentațiilor cu piesele Englezește fără profesor de Eugen Ionescu și Temă și variațiuni, după schițele lui I.L. Caragiale. A debutat publicistic în 1968 cu articole de critică literară publicate în revistele Tribuna (Jean Cocteau) și Steaua (Albert Camus – 50 de ani de la naștere) și a colaborat la revistele literare Tribuna, Steaua, România literară, Contemporanul, Ramuri etc. Debutul publicistic a avut loc în 1976 cu volumul de eseuri Teatru și mit, urmat de scrieri axate pe problematica teatrului, dintre care: Dramatis personae, Despre Caragiale, Pragmatica teatrului, Camil Petrescu – Realia, Mircea Eliade – spectacolul magic, Marin Sorescu sau despre tânjirea spre cer etc., articole sau traduceri.

1945 – Prima convenție comercială a țării noastre după 23 august 1944

Este vorba despre Protocolul din 30 decembrie 1944 privind un aranjament complementar între România și Bulgaria pentru schimburi comerciale și de plăți, semnat la București și emis de Ministerul Afacerilor Străine și publicat în Buletinul Oficial nr. 50/2 martie 1945, „în dorința de a înlesni reluarea și intensificarea schimburilor comerciale dintre cele două țări”.

1947 – Prin lovitură de stat, Regele Mihai I a fost forțat să abdice de la tronul României

După ce România a întors armele la 23 august 1944, Regele a încercat prin toate metodele instituționale și constituționale să oprească instaurarea regimului comunist, însă, în martie 1945, a fost forțat de Moscova să îl numească pe Petru Groza prim-ministru al României, iar în anii următori să asiste la dizolvarea partidelor istorice, PNL și PNȚ. În seara de 29 decembrie, regele a fost anunțat că este invitat urgent de Petru Groza la București, pentru a discuta o „problemă de familie”. Crezând că este vorba despre o discuție legată de viitoarea sa căsătorie, a doua zi, de dimineață, Regele Mihai I și mama sa, Regina-mamă Elena, s-au prezentat la Palatul Elisabeta, unde au fost întâmpinați de Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu Dej, liderul PCR. Cei doi au propus un „divorț prin înțelegere”, Regelui Mihai fiindu-i prezentat actul de abdicare. Între timp, liniile telefonice de la Palatul Elisabeta fuseseră dezactivate, iar oamenii din corpul de gardă fuseseră dezarmați și înlocuiți cu dispozitive fidele regimului. Șantajat că, în cazul unui refuz vor fi executați peste 1.000 de studenți monarhiști aflați în închisorile comuniste, Regele a fost forțat să semneze. A fost o lovitură de stat de tip bolșevic. În aceeași zi într-o ședință extraordinară, Adunarea Deputaților a proclamat Republica Populară Română, RPR.

În seara zilei de 3 ianuarie 1947, Regele Mihai și mama sa au urcat în tren, cu destinația Lausanne. „Am plecat cu moartea-n suflet”, avea să declare Mihai I, ultimul rege al românilor și ultimul lider care reprezenta regimul de dinainte de al doilea război mondial în întreaga Europă Centrală și de Est.

1948 – S-a născut Vasile Flueraş

30 decembrie 1948, Cluj – 8 octombrie 2021, Cluj-Napoca

Cleric ortodox, teolog, episcop vicar, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. După absolvirea școlii profesionale în 1965, s-a angajat la Uzina „16 Februarie”, unde a lucrat ca strungar până în 1972, în paralel urmând cursuri serale la liceu. A absolvit Institutul Teologic de grad Universitar din Sibiu în 1976, obținând licența în Teologie, cu lucrarea Probleme sociale în scrierile Părinților Capadocieni. A fost hirotonit preot celib la parohia Tureni, Turda. În 1977 a fost numit preot slujitor în Cluj, la parohia Sfinții Apostoli Petru și Pavel, 1987 a primit distincția bisericească de iconom, a fost și duhovnic-asistent la Institutul Teologic Ortodox de grad universitar (azi Facultatea de Teologie Ortodoxă) din Cluj. În 1991 (de Buna Vestire) a fost tuns in monahism la mănăstirea Sfântul Ioan Botezatorul din Alba-Iulia, fiind apoi stareț la Mănăstirea Nicula (1991–1994). În februarie 1994 arhiepiscopul Bartolomeu Anania l-a numit eclesiarh al Catedralei Ortodoxe din Cluj și exarh al mănăstirilor din Episcopia Vadului, Feleacului și Clujului, apoi a fost hirotesit și în rangul de arhimandrit. Din 1998 a fost episcop-vicar al Episcopiei Clujului și hirotonit întru arhiereu la Mănăstirea Nicula, de către patriarhul Teoctist și arhiepiscopul Anania, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi. A fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor (2004).

1950 – A încetat din viață Mihail Manoilescu (9 decembrie 1891, Tecuci – 30 decembrie 1950, închisoarea Sighet)

Inginer, economist, publicist, politician dintr-o veche familie aristocratică; unul dintre întemeietorii neoliberalismului în România; ministru al afacerilor străine al României; deținut politic

1957 – S-a înființat la București Asociația Crescătorilor de Albine din România (ACAR)

Organizație profesională a apicultorilor, neguvernamentală, autonomă și apolitică, constituită pe o durată nedeterminată, s-a înființat ca organizație obștească în 1957, fiind recunoscută oficial în 1958, prin sentința civilă nr. 5.898 înregistrată la Tribunalul Popular al Raionului „Tudor Vladimirescu” din București. A cunoscut o dezvoltare rapidă și remarcabilă în perioada următoare. În anul 1958, Asociația Crescătorilor de Albine din România a aderat la Federația Internațională a Asociațiilor de Apicultură – APIMONDIA.

1957 – Premiera filmului Erupția

Pelicula de debut al regizorului Liviu Ciulei, scenariul Petre Luscalov, cu Lica Gheorghiu, Lucia Mara Dabija, Jean Bart, Graziela Albini, Dorin Dron, Benedict Dabija, Costel Constantinescu, Aurel Cioranu, Emil Botta, Mihai Mereuță etc.

Erupția (1957)

1962 – S-a născut Dacian Andoni

30 decembrie 1962, Arad

Pictor. Este absolvent al Academiei de Arte Vizuale „George Enescu” din Iași, promoția 1993, clasa Adrian Podoleanu, secția Pictură și din 2005, este Doctor în Arte vizuale, cu teza: Aspecte ale sacrului în pictura românească actuală. Din 2007, este conferențiar la Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Arte Plastice. A participat la numeroase expoziții de grup și personale.

Biografie ilustrată [Artindex]

1963 – Inaugurarea Mausoleului din Parcul Carol

Pe o colină din Parcul Carol, se afla în anul 1923 Palatul Artelor, în interiorul căruia funcționa Muzeul Militar. În fața muzeului a fost amplasat Mormântul Ostașului Necunoscut, adus de la Mausoleul de la Mărășești în 17 mai 1923. Un incendiu puternic a afectat grav muzeul (1938), iar cutremurul din 1940 a distrus clădirea Artelor, care a fost demolată. În locul ei s-a propus amenajarea unui complex memorial dedicat Eroilor Neamului Românesc, pe locul clădirii demolate urmând a fi ridicat un monument triumfal, „Tropaeum Traiani” (similar celui de la Adamclisi). Proiectul a fost aprobat de mareșalul Antonescu, dar a rămas la nivel de intenție din cauza schimbărilor politice. În 1958, regimul comunist a decis ca aici să se construiască Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism, motiv pentru care Mormântul Ostașului Necunoscut a fost mutat înapoi în Mausoleul din Mărășești. Monumentul a fost realizat între anii 1959–1963, după planurile arhitecților Horia Maicu și Nicolae Cucu și a fost inaugurat la data de 30 decembrie 1963. Are o înălțime de 48 metri, baza clădirii este de formă cilindrică placată integral cu granit negru. Deasupra bazei sunt amplasate cinci arcade foarte înalte care se unesc spre cer, placate cu granit roșu; granitul folosit la mausoleu a fost adus din Suedia. Pe clădirea de bază, sub arcadele din granit roșu într-o amforă de granit, ardea în permanență o flacără care simboliza lumina vie a comunismului. Interiorul circular adăpostea în centru, sub o uriașă stea albastră (unde se află acum grupul statuar), mormântul primului șef de stat comunist, Gh. Gheorghiu-Dej. Pe margine, sub formă de raze erau mai multe locuri de veci dar numai două erau ocupate (avocat dr. Petru Groza și dr. C.I. Parhon). În semicercul din jurul monumentului se aflau cripte cu rămășițele pământești ale mai multor militanți comuniști: I.C. Frimu, Ana Pauker, Ștefan Gheorghiu, Leontin Sălăjan, Alexandru Moghioroș, Lucrețiu Pătrășcanu, Grigore Preoteasa, Ilie Pintilie, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Iosif Chișinevschi, Emil Bodnăraș, Chivu Stoica, Leonte Răutu, János Fazekas, Ștefan Voitec etc. În anul 1991 mausoleul a fost dezafectat, iar osemintele reprezentaților comuniști au fost exhumate și mutate în cimitire.

1973 – S-a nascut Tiberiu Ușeriu

30 decembrie 1973, Prundu Bârgăului, Bistrița-Năsăud

Sportiv extrem, alergător de anduranță și ultramaratonist. A participat de trei ori la competiția 6633 Arctic Ultra: în 2016, dintre 12 participanți și într-un timp de 173 ore și 44 minute, a terminat primul „cursa vieții” (cum a numit-o); în 2017, dintre 18 participanți și într-un timp de 158 ore și 25 minute, a câștigat din nou; în 2018, dintre 25 participanți și într-un timp de 172 ore și 50 minute, Tiberiu Ușeriu, în vârstă de 44 ani, a reușit să câștige pentru a treia oară consecutiv din tot atâtea participări, ultramaratonul 6633 Arctic Ultra, considerat printre cele mai dificile din lume, având în vedere că se desfășoară în zona Cercului Polar. Cea mai recentă participare a fost la la Yukon Arctic Ultra (2020). A reușit încă o performanță excepțională: doar el și un elvețian au putut să termine competiția supranumită „Cursa infernală de la Cercul Polar”. În 2017 a lansat cartea 27 de pași, autobiografie în care povestește cum a ajuns în viață doar o cifră, Domnul 2.800 și cum a renăscut fiind condamnat la 23 de ani de închisoare într-o celulă a unui penitenciar de maximă siguranță (modificările legislative i-au redus pedeapsa la 13 ani, din care a executat 9, fiind eliberat în 2010).

Tiberiu Ușeriu la 2018 Arctic Ultra Maraton Cercul Polar (Kilometrul 530 din 618)

1975 – A încetat din viață Zoe Verbiceanu (18 septembrie 1893, București – 30 decembrie 1975, Calafat, Dolj)

Scriitoare, profesoară universitară; membră a Uniunii Scriitorilor din România.

1976 – S-a constituit societatea româno-franceză Oltcit

Contractul de constituire a societății mixte OLTCIT a fost semnat de Manea Mănescu, prim-ministrul României și George Taylor, președintele consiliului director al Citroën. Societatea mixtă OLTCIT a primit un capital social de 500 de milioane de franci francezi (cam 100 milioane de dolari), din care statul român deținea 64%, prin Centrala Industrială de Autocamioane și Autoturisme, împreună cu Întreprinderea de Comerț Exterior Autodacia, iar 36% erau ale companiei Citroën. Finanțarea societății s-a făcut cu garanții emise de statul român și credite oferite de 13 bănci franceze.

1980 – A încetat din viață Ana Mâșlea-Chirilă (3 februarie 1938, Suceveni, Galați – 30 decembrie 1980, Iași)

Poetă, publicistă; redactor la Studioul de Radio Iași

1981 – S-a născut Marius Moga

30 decembrie 1981, Alba Iulia

Cântăreț și compozitor dedicat genului pop și muzicii dance. În timpul liceului, a compus pentru formația sa de atunci, Talk to Me, împreună cu Daniel Comăniciu, piesa intitulată Noaptea, primul lui succes. A compus pentru Akcent, 3rei Sud Est, Hi-Q, Simplu, TNT, Anda Adam, Andreea Bălan, Blondy, Corina, Cream, Simona Nae, Paula Seling etc. A compus pentru seriale de televiziune și telenovele românești: Chiquititas, Daria, iubirea mea, Iubire ca-n filme etc. A fondat, în 2011, propria sa casă de producție, DeMoga Music, primii artiști și producători cu care a semnat fiind Andreea Olariu, Alexandru Ciprian și Alexander John (Pop Ioan Alexandru). Până în 2006, a scris peste 300 de piese, dintre care 50 au ocupat cele mai înalte poziții ale clasamentelor din România. La acea vreme, se aprecia că 70% din producția muzicală românească i se datorează lui Moga.

Pe Barba Mea

1986 – A încetat din viață Ion Bănuță (7 noiembrie 1914, Siliștea, Argeș – 30 decembrie 1986, București)

Poet; membru al Partidului Comunist; primul președinte al Sindicatului Ziariștilor din Banat; director al Editurii pentru Literatură

1989 – Desființarea Departamentului securității statului

Prin Decretul nr. 33/30 decembrie 1989 privind desființarea Departamentului securității statului al CFSN, publicat în Monitorul Oficial nr. 8/31 decembrie 1989, Securitatea a ieșit în afara legii.

Securitatea a fost, oficial, înființată prin Decretul nr. 221/30 august 1948 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR, ca un serviciu de informații din România în perioada comunistă. S-a aflat în cea mai mare parte a existenței sale în subordinea administrativă a Ministerului Afacerilor Interne. În calitate de instrument al Partidului Comunist Român, ale cărui directive le ducea la împlinire, Securitatea a jucat un rol principal în menținerea unui climat al terorii, făcându-se vinovată de nenumărate crime și încălcări ale drepturilor omului. Până la mijlocul anilor 1960, Securitatea a contribuit la sovietizarea României, iar apoi la menținerea regimului comunist la putere. În aceste scopuri a fost dezvoltat un sistem formidabil de supraveghere și represiune. Din instrumentariul Securității au făcut parte, în special în perioada stalinistă, arestările în miezul nopții, bătaia, tortura și violul fetelor și femeilor deținute.

1994 – S-a născut Florin Tănase

30 decembrie 1994, Găești, Dâmbovița

Fotbalist care joacă pe post de mijlocaș ofensiv sau lateral. Ca senior, a jucat la Viitorul Constanța, FCSB, Al Jazira Club și, în prezent, Al Okhdood Club, ultimele în Liga Profesionistă din Arabia Saudită. A debutat la naționala României în 2014, având prezențe la U21 (9, cu 3 goluri; 2014–2016) și România (16, cu 2 goluri). Preferă să joace ca al doilea atacant, dar poate juca și ca extremă sau vârf. Gheorghe Hagi îl consideră unul din cei mai talentați fotbaliști din generația sa.

2016 – A încetat din viață Camelia Dăscălescu (22 ianuarie 1921, Iași – 30 decembrie 2016, București)

Compozitoare de muzică ușoară, de muzică de teatru, film și spectacole de revistă; producător muzical și pedagog

2016 – A încetat din viață Bogdan Mușatescu (1 iunie 1941, București – 30 decembrie 2016)

Actor al Teatrului Național București; a avut roluri în teatrul radiofonic și în spectacole de televiziune; fiul dramaturgului și umoristului Tudor Mușatescu

2017 – A încetat din viață Vasile Donose (4 aprilie 1929, Valea Lungă, Vaslui – 30 decembrie 2017, București)

Compozitor și muzicolog; redactor șef și director în Radiodifuziunea și Televiziunea Română; tatăl mezzosopranei Ruxandra Donose

2018 – A încetat din viață Constantin Vasilică (5 februarie 1926, Tudora, Botoșani – 30 decembrie 2018, Iași)

Agronom, personalitate marcantă a învățământului superior agronomic, viața și activitatea lui profesională timp de șase decenii s-a confundat cu istoria Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”; membru de Onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice din România și vicepreședinte al Filialei Moldova

2020 – A încetat din viață Nicolae Sabău (7 decembrie 1929, Cicârlău, Maramureș – 30 decembrie 2020, Baia Mare)

Cântăreț de muzică populară, folclorist și muzician

2021 – A încetat din viață Dumitru Munteanu (25 octombrie 1948, Telciu, Bistrița-Năsăud – 30 decembrie 2021, Bistrița)

Prozator, poet, eseist, istoric literar, publicist și editor

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită