30 Iulie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Tezaurul de la Hinova

 

1401 – Prima mențiune a unui episcop armean în Moldova

Cea mai veche mărturie care atestă prezența armenilor în spațiul românesc o reprezintă o inscripție pe o piatră tombală, din anul 967, aflată la Cetatea-Albă.
Cel mai important document, care poate fi socotit un adevărat „certificat de botez” pentru armenii așezați în spațiul românesc, este hrisovul datat 30 iulie 1401, prin care Domnitorul Alexandru cel Bun a încuviințat înscăunarea unui episcop armean la Suceava, cetatea de scaun a Moldovei. Actul original se află în Arhivele Episcopiei Armene din Lvov. După acordarea dreptului de a avea un episcop, Alexandru cel Bun emitea un alt hrisov, la 8 octombrie 1407, prin care chema negustorii armeni din Polonia să contribuie la prosperitatea orașelor moldave, promițându-le scutiri de taxe vamale și de biruri.

1866 – Legea electorală din 1866 a intrat în vigoare

Adoptată de Adunarea Constituantă la 6 iulie, sancționată și promulgată de Principele Carol I la 28 iulie, Legea electorală a fost publicată în Monitorul Oficial la 30 iulie, moment din care a devenit aplicabilă. Legea a reluat și detaliat prevederile electorale prevăzute în noua Constituție. Votul era cenzitar și secret.

1817 – S-a născut Alexandru Orăscu

30 iulie 1817, București – 16 decembrie 1894, București

Arhitect, urbanist, inginer hotarnic, matematician, participant la Revoluția din 1848 și profesor universitar. În paralel cu liceul, Colegiul Sfântul Sava din București, a urmat cursurile speciale de Matematici Aplicate, introduse în 1835 și care semnificau practic primul pas făcut către crearea unei facultăți tehnico-științifice. Pentru că în ultima clasă, se preda și arhitectura, la recomandarea lui Petrache Poenaru, în 1837 a fost numit „ajutor de arhitecton al Bucureștilor”. În 1840 a obținut diploma de inginer hotarnic din partea Eforiei spitalelor Principatului României și a plecat în Germania, unde a studiat la Școala de construcții din München (1840–1844), format în spiritul neoclasicismului arhitecților Karl Friedrich Schinkel și Leo von Klenze, apoi la Academia de Arte frumoase din Berlin, primind diploma de arhitect în 1847. A fost Arhitectul Craiovei, profesor la Colegiul Sf. Sava, unde a creat catedra de Geometrie descriptivă, Arhitect șef al orașului București (1848), profesor la Școala de inginerie (1851), predând și noțiuni de Arhitectură. A deținut numeroase funcții: Ministrul Cultelor și Artelor (1876), rectorul Universității București (1885–1894), primul președinte  al Societății Arhitecților români (1891–1894), președinte al Ligii Culturale. A fost primul mare arhitect român modern, autorul Planului Orăscu al Bucureștilor, un proiect de sistematizare a orașului (1893), dar și al unor clădiri importante, ca Vechea Universitate din București (1857–1869), Grand Hôtel du Boulevard (1867), Hotel Terminus din Constanța (1882), Școală comercială din Ploiești, Biserica Domnița Bălașa (în colaborare cu arhitectul Carol Benesch, 1895), Cinema București, a terminat noua Mitropolie din Iași (începută de Gheorghe Asachi și J. Freiwald), a sistematizat Calea Victoriei, noul bulevard Pache Protopopescu etc.

1848 – Revoluția de la 1848 în Țara Românească – Locotenența Domnească

La 30 iulie, Tinghir Effendi i-a felicitat pe noii locotenenți domnești, Nicolae Golescu, Ion Heliade Rădulescu și Christian Tell, asigurându-i că „oștile împărătești venite la Giurgiu sunt destinate spre a asigura liniștea și locotenența domnească, oricând va cere trebuința, se va putea sprijini pe aceste oștiri”.

La sfatul lui Soliman Pașa, și în urma unor discuții avute de acesta cu Nicolae Golescu, a fost alcătuită o delegație, o deputăție, formată din cinci membri: Nicolae Bălcescu, Dimitrie Brătianu, Ștefan Golescu, Grigore Grădișteanu și Jean Honoré Ubicini Abdolonyme, ultimul în calitate de secretar, cu misiunea de a se deplasa la Constantinopol și a obține acolo recunoașterea noilor autorități de la București, a programului revoluției și a noii Constituții. Din păcate, misiunea deputăției române la Constantinopol nu va avea succes.

1884 – S-a născut Franyó Zoltán

30 iulie 1884, Marghita Mică/Banatska Dubica, Banatul Sârbesc – 29 decembrie 1978, Timișoara

Publicist și traducător maghiar din România, unul dintre cei mai buni traducători ai lui Mihai Eminescu în limba germană. A petrecut copilăria la Timișoara și Ineu, din 1900, a urmat Colegiul Militar din Sopron, apoi Academia Ludovika din Budapesta și a intrat în serviciul garnizoanei din Timișoara. A debutat cu poezia Nyárutó (Sfârșit de vară) în Magyar Szemle (Cronica maghiară), în 1906. A contribuit la înființarea Dél Irodalmi Társaság (Societatea Literară Sud). Între anii 1908–1914, a publicat poezii, traduceri, reportaje în Temesvári Hírlap. A luptat în primul război mondial – rănit, a ajuns la spitalul militar din Viena, iar după vindecare la Arhiva Militară din Viena, unde i-a cunoscut pe scriitorii Rainer Maria Rilke, Stefan Zweig, Franz Theodor Csokor. A studiat limbi asiatice (sanscrită, vechea persană), limba chineză antică și literatura greacă la Universitatea din Viena, pregătind vasta activitate de traducător. La mijlocul anilor ’20 s-a stabilit în România, la Arad, apoi la Timișoara. A activat în Partidul Social-Democrat, fiind considerat bolșevic și jidovit de regimul Antonescu. În perioada stalinismului a fost acuzat de crime contra păcii și simpatii fasciste, iar odată cu consolidarea liniei național-comuniste a fost suspectat de iredentism maghiar. Este simbolul „scriitorului universal”. Cu mai bine de 65 de volume de traduceri, prezintă în limbile maghiară și germană perle ale liricii universale, a tradus din vechii poeți arabi, poezie chineză sau greacă. Opera de căpătâi a sa este traducerea în maghiară a tragediei Faust de Goethe (1957), colecția care cuprinde mai multe volume, Évezredek húrjain (Pe corzile mileniilor). A fost laureat al prestigiosului premiu „Herder” (1970).

1893 – S-a născut Mihail Celarianu

30 iulie 1893, București – 5 decembrie 1985

Poet și romancier. La vârsta de treisprezece ani (1906) a scris prima poezie, Duminica. A urmat cursuri la Conservatorul din București, dar a abandonat, renunțând la ideea unei cariere în muzica vocală. A studiat medicina doi ani la Paris (1912–1914), revenind în țară la izbucnirea primului război mondial. Prima sa carte, Poeme și proză, a apărut în 1913, în timpul șederii sale la Paris. S-a înrolat în armată în 1916, mai întâi infanterist, apoi mitralior în avion. A fost funcționar public la cabinetul lui Ion Minulescu în Ministerul Afacerilor Artistice și Culte, bibliotecar, apoi specialist la Ministerul Muncii, Sănătății și Protecției Sociale, secretar al Uniunii Democrate a Scriitorilor. Soția lui, Nina, a fost fiica lui Alexandru Macedonski, ale cărui poezii le-a selectat și publicat în 1920 sub titlul Poezii alese. La sugestia lui Tudor Vianu, a frecventat cercul Sburătorul al lui Eugen Lovinescu. A colaborat la Sburătorul, Universul literar, Flacăra, Viața Românească, Revista Fundațiilor Regale și România literară. A scris volumele: Poeme și proză, Drumul (poezii), Polca pe furate (roman inspirat de activitatea de la Ministerul Afacerilor Artistice și Culte), trei cărți pentru copii: Zâna izvorului sănătății (împreună cu Jean Bart), Dr. Ygrec și Isprăvile lui Stan cel cuminte; apoi Flori fără pace, Noaptea de fericire (schițe umoristice), Inima omenească (poezii), Diamant verde (roman), piesa Drapelul (inspirată de război), Femeia sângelui meu (roman pe care el îl considera „aproape în întregime autobiografic”, evocând perioada Paris; acuzat de imoralitate și retras, republicat în 1991). A tradus din Honoré de Balzac, Boris Polevoy și Édouard de Keyser. A câștigat Premiul Societății Scriitorilor din România (1929, 1935 și 1939) și Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1966).

1894 – S-a născut Păstorel Teodoreanu

Al.O. (Alexandru Osvald) Teodoreanu; 30 iulie 1894, Dorohoi, Botoșani – 17 martie 1964, București

Avocat și scriitor, gastronom și iubitor de vinuri, membru de seamă al boemei ieșene și bucureștene. În 1916, a fost mobilizat ca sublocotenent în Regimentul 24 Artilerie, a luptat pe fronturile din Transilvania și Moldova, s-a întors de două ori rănit, fiind decorat cu Steaua României și avansat la gradul de căpitan. După război, a urmat cursurile Facultății de Drept a Universității ieșene, dar a trecut efemer prin magistratură, la Tribunalul din Turnu-Severin. A debutat cu versuri în săptămânalul Capitala al lui Ion Th. Florescu, apoi a colaborat la mai multe reviste: Viața românească, Versuri și proză, Însemnări literare, Adevărul, Adevărul literar și artistic, Gândirea, Lumea, Opinia, Contimporanul, Lumea literară și artistică, Bilete de papagal, România literară, Jurnalul literar, Revista Fundațiilor Regale, Universul literar, Vremea și la multe alte publicații, iar după a doua conflagrație mondială, la Lumea lui George Călinescu și mai târziu la Magazin. Primul volum publicat a fost Hronicul măscăriciului Vălătuc, aducându-i scriitorului prețuirea unor critici prestigioși, criticul literar George Călinescu comparându-l cu Gargantua și Pantagruel. A rămas în literatura română prin epigramele sale. Era fratele romancierului Ionel Teodoreanu. Din operele sale: Rodia de aur, Mici satisfacții, Tămâie și otravă, Berzele din Boureni, Gastronomice, Epigrame și alte rime vesele, Pahare și săgeți.

O întâmplare de pe vremuri Adapatare radiofonică a piesei „I-a venit numirea” de Păstorel Teodoreanu • Virgil Ogășanu, Victor Ștrengaru, Dem Rădulescu, Rodica Tapalagă, Mihai Fotino, Constantin Diplan

1897 – S-a născut Constantin Atanasiu

30 iulie 1897, Trușești, Botoșani – 27 noiembrie 1963, București

Inginer electromecanic, licențiat în Drept. A fost Consilier în Comisia regală pentru refacerea economică după al doilea război mondial, vicepreședinte al Comitetului de Stat al Planificării, vicepreședinte al ASIT, director al Întreprinderii Franco-Române Brăila, unde a pus în funcțiune o turnătorie de oțel cu cuptor electric, subdirector general al CFR, unde a organizat atelierele CFR Craiova (ulterior Uzinele Electroputere Craiova). S-a remarcat prin munca depusă la reconstrucția căilor ferate și a telecomunicațiilor, distruse în parte după al doilea război mondial, la mecanizarea porturilor. A activat ca membru CAER și CSP și a conceput planuri pentru electrificarea României. A organizat și condus învățământul universitar de inginerie economică.

1897 – S-a născut Iosif Keber

30 iulie 1897, Târgu-Jiu – 19 aprilie 1989, Târgu Jiu

Pictor, specializat în pictura bisericească și restaurarea lăcașurilor de cult. A urmat cursurile Școlii de arte frumoase din București, unde i-a avut profesori pe George Demetrescu Mirea și Costin Petrescu. A fost mobilizat în 1916 în Armata Română și a făcut armata la Infanterie. Încă de pe băncile Școlii de Arte Frumoase de la București, s-a făcut remarcat prin diversitatea stilurilor adoptate și prin stilul propriu pe care îl impregna pe material. A făcut pictură monumentală, gravură, desen, peisaj, portret sau natură statică. Studiile și le-a desăvârșit, însă, în străinătate, acolo unde s-a specializat în pictura bisericească. A pictat: Biserica Precupeții Vechi, din București, Schitul Darvari, Catredala Sfinții Voievozi din Târgu Jiu, Catedrala Ortodoxă din Rădăuți, Biserica Sfântul Elefterie Nou, din București.

Biografie ilustrată: Iosif Keber, pictor, restaurator [Vatra Meșterilor și Creatorilor de Patrimoniu]

1898 – S-a născut Petre Alexandru

30 iulie 1898, Râmnicu Vâlcea – 1 august 1978, București

Tenor, solist de romanțe, tangouri și cântece populare din perioada interbelică. A făcut studii muzicale la Craiova cu Savel Horceag (Teorie-solfegiu și Canto), apoi la București cu Dumitru Mihăilescu-Toscani și Leo Kalmuschi (Canto). A lucrat inițial ca pictor de biserici, după care, în 1929, a debutat pe scena Teatrului Național din Craiova, cu rolul fiului lui Graur din vodevilul Cinel-Cinel. În timp, a fost solist-tenor în Corul Ansamblului Armonia din Craiova, solist-vocal în restaurante din București. Din 1935 a înregistrat numeroase melodii la casa de discuri Cristal (ulterior Electrecord), promovând muzica compozitorilor Ion Vasilescu, Gerd Willnow, Ionel Fernic: Dă-mi o guriță, Cocoșel cu două creste, Radu mamei, Radule. A susținut numeroase emisiuni de muzică ușoară și populară la Radio București (până în 1947). A absolvit Facultatea de Filologie modernă (1936), s-a căsătorit cu Mia Braia, cu care a format cel mai bun duet vocal de la restaurantul din Piața Buzești Coșna sau Boulevard, din centrul Capitalei. Ulterior a fost solist-vocal ala Ansamblului de Estradă al Teatrului Armatei din București, instructor artistic la Medgidia și București. A fost distins cu medalia Ordinul Meritul Cultural, cl.IV (1968).

Mi-e dor de acasă [Melodii din Bucureștiul de odinioară]

1900 – A încetat din viață Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha (6 august 1844 – 30 iulie 1900)

Al treilea duce de Saxa-Coburg și Gotha, Duce de Edinburgh, Conte de Kent și Conte de Ulster; tatăl Reginei Maria a României.

1909 – S-a născut Silvan Ionescu

1909 – 1999

Portretist, o personalitate a graficii românești, membru al Uniunii Arhitecților din România și al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A urmat Facultatea de Arhitectură și studii de artă la Kunstakademie din Berlin, unde s-a împrietenit cu Herbert von Karajan, Bertolt Brecht și Petre Țuțea. Începând cu anul 1927, a fost o prezență constantă în paginile celor mai importante publicații culturale românești ale secolului XX: Universul Literar, Cuvântul, Viața, Bis, Vremea, Cortina, Gazeta Literară (ulterior România literară), Contemporanul, Luceafărul, Neuer Weg, Teatrul, Secolul XX, Tribuna, Manuscriptum etc., fiind un adevărat cronicar în imagini al vieții cultural-artistice românești și internaționale de-a lungul a șapte decenii. Este celebru pentru portretele lui Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, George Bacovia, Ion Minulescu, Octavian Goga, Nicolae Labiș, Marin Sorescu, Lucia Sturdza Bulandra, Grigore Vasiliu Birlic, Radu Beligan, Toma Caragiu, Ion Caramitru, George Enescu, Dinu Lipatti, Yehudi Menuhin, Herbert von Karajan, Luciano Pavarotti. A fost distins cu Ordinul Cultural (1968).

Mai mult Silvan – un portretist între literații, muzicienii și actorii secolului XX de Adrian Ioniță [Observator Cultural]

1914 – S-a născut Rodica Bujor

Eugenia Rodica Nedelea; 30 iulie 1914, Voinești, Dâmbovița – 30 octombrie 1995, București

Interpretă de muzică populară, din prima generație de mari interpreți, alături de Maria Tănase sau Maria Lătărețu, recunoscută pentru vocea ei puternică, expresivă și memorabilă, pentru dăruirea cu care interpreta cântecele populare. Înconjurată de cântecul popular de mică, și-a format un repertoriu de muzică lăutărească încă din timpul școlii. Cel care i-a descoperit talentul a fost George Enescu, care prezida un concurs organizat la Radio București, tot el sugerându-i numele de scenă Rodica Bujor, „cum sunt bujorii din obraji”. „Acum vă prezint o descoperire, o minune a cântecului românesc, fără nici un fel de iz lăutăresc. Veți vedea cum arată românca în adevărata ei frumusețe” – era modul în care Enescu o prezenta pe Rodica Bujor. Sfaturile lui George Enescu, lecțiile de Canto cu Valentina Crețoiu, turneul în Italia (1941) unde s-a perfecționat în tehnica liedului cu Marcela Magna și grija de a-și păstra repertoriul țărănesc de la Voinești i-au adus succesul. A debutat la Radio București în 1938, cu orchestra lui Vasile Julea, formația restaurantului Coșna. A cântat până la vârsta de 70 de ani, chiar dacă se pensionase mai devreme.

Ia mai cântă, cucule

1918 – S-a născut Ursula Șchiopu

Ursula Mariana Biji-Șchiopu; 30 iulie 1918, Sânmihaiu, Turda/Cluj – 4 martie 2015, București

Psiholog, poetă, traducătoare. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1936–1940), având profesori pe P.P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru și G.G. Antonescu, licențiată în Filosofie; apoi Seminarul pedagogic, specialitatea Filosofie și a intrat în învățământ, fiind de-a lungul vremii profesoară la Liceele „Heliade Rădulescu” și „Gheorghe Lazăr” din București, asistent, lector, conferențiar, profesor universitar (din 1979) la Catedra de Psihologie-Pedagogie a Universității din București. A făcut o specializare la Paris, la Centrul internațional de studiere a copilului și a luat Doctoratul în Psihologie la Institutul de Psihologie al Academiei Române, în 1963. A contribuit la dezvoltarea psihologiei despre pace, război și terorism. Membră fondatoare a Revistei de psihologie, a fost prima femeie profesor universitar și conducător de doctorate din domeniul științelor psiho-pedagogice în România. A debutat în literatură cu o plachetă de versuri, Drum prin zodii (1938). A scris numeroase lucrări de psihologie: Psihologia copilului, Introducere în psihodiagnostic, Psihologia vârstelor, Criza de originalitate la adolescenți, Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor, Dicționar enciclopedic de psihologie, Adolescență, personalitate, limbaj, Dicționar enciclopedic de psihologie, Psihologia artelor, Istoria psihologiei, Psihologia modernă etc. și poezie: Cer troglodit, Poeme, Reîntoarcerile, Un peisaj interior, Pendul cosmic, Mărturisiri de noapte, La marginea timpului care își caută umbra. A tradus din poezia canadiană de limbă franceză și din lirica eschimosă.

1919 – A încetat din viață Vasile G. Morțun (30 noiembrie 1860 – 30 iulie 1919)

Publicist, colecționar de artă și om politic; primul deputat socialist în Parlamentul României; ministru în guverne liberale.

1920 – S-a născut Péter Balogh

Balogh Péter; 30 iulie 1920, Mișca, Bihor – 4 martie 1994, București

Sculptor. Între 1941–1953, a urmat studii la Școala de la Baia Mare, Școala Superioară de Arte Decorative Budapesta, Ungaria cu profesorul Béla Ohmann, Școala de Arte Oradea, cu profesorul Iosif Fekete, Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, cu profesorii Boris Caragea și Constantin Baraschi. Din 1948 a participat la majoritatea Saloanelor anuale și la expozițiile tematice din țară, precum și la Bienalele de sculptură. Începând cu 1959 a participat la numeroase expoziții românești din străinătate și la manifestări internaționale organizate în Italia, Franța, Austria, Finlanda, India, Germania, Ungaria, Polonia, Iugoslavia, Cehoslovacia, având expoziții personale la București (1958, 1965, 1968, 1970, 1971, 1974, 1975, 1976, 1978), Baia Mare, Oradea, Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Milano, Paris, Uppsala, Bonn etc.

Biografie ilustrată: Balogh Péter [Artindex]; Imagini: Peter Balogh [Invaluable]

1921 – Reforma agrară din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș

Legea nr. 3610/1921 pentru Reforma agrară din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș a fost promulgată de Regele Ferdinand I, la 23 iulie și a intrat în vigoare la 30 iulie. Prin această lege, s-au expropriat parțial moșiile celor rămași în țară și în totalitate domeniile celor plecați (în terminologia legii, cei declarați absenteiști).

1922 – S-a născut Ana Pop-Corondan

30 iulie 1922, Cluj – 9 februarie 2005, Cluj-Napoca

Cântăreață de muzică populară din Transilvania și de romanțe. În urma Dictatului de la Viena s-a refugiat la București. A fost solistă vocală la Teatrul „Constantin Tănase”, alături de Maria Tănase, Ioana Radu, Rodica Bujor, Ion Luican, Gică Petrescu etc. Revenită la Cluj, a cântat cu Orchestra populară a Filarmonicii de Stat Transilvania, până la pensionare (1963–1967). A efectuat numeroase imprimări la Radiodifuziunea Română (Cluj și București) și la casa de discuri Electrecord, cu acompaniamentul orchestrelor conduse de dirijorii Victor Predescu, Nicu Stănescu, Ilie Tetrade, George Vancu, Radu Voinescu. Cântecul cel mai cunoscut al artistei este M-am suit în dealul Clujului, înregistrat în anul 1963 cu orchestra Ansamblului folcloric de cântece și dansuri al Sfatului Popular al Capitalei, dirijată de Traian Târcolea. Acest cântec a avut la origine un alt text, cenzurat de comisiile artistice ale timpului. A fost distinsă cu Ordinul național Pentru Merit, în grad de Cavaler (2002).

Ana Pop Corondan – M-am suit in dealul Clujului

1929 – A fost adoptată Legea pentru organizarea penitenciarelor și instituțiilor de prevenție

Moment legislativ deosebit, care a fost apreciat în mod pozitiv și pe plan internațional. Congresul Comisiei Internaționale Penale și Penitenciare (Praga, 1930) și-a însușit principii de executare a pedepsei pe care România le adoptase cu un an înainte, iar o parte din acestea se regăsesc și în Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deținuților, adoptat de ONU în anul 1955. Legea instituie sistemul progresiv englez, prin reglementarea a trei faze în pregătirea condamnatului pentru a fi redat vieții libere: 1) izolarea individuală, aplicată în raport cu condamnarea, fără a depăși 3 ani pentru recidiviști; 2) faza de ținere în comun pe timpul zilei și izolare noaptea; 3) colonia de muncă, în care condamnații munceau în comun și erau cazați, pe timpul nopții, în dormitoare comune. Totodată, legea recunoaștea regimul politic în închisori. Art. 12, alin. (6) din lege prevedea: „Când detențiunea este pronunțată ca pedeapsă politică, condamnații vor fi închiși în celule numai dacă vor cere și dacă construcțiunea penitenciarului permite aceasta. De asemenea deținuții politici vor purta îmbrăcămintea lor proprie, vor coresponda prin scrisori, primi cărți, reviste și orice fel de publicații, vizite și să-și procure lucrurile necesare de dormit, alimente prin propriile lor mijloace, conform dispozițiilor regulamentului. Ei vor fi obligați să muncească, însă vor avea facultatea să-și aleagă una din muncile practicate în penitenciar, sub supravegherea directorului penitenciarului, să se îndeletnicească cu o muncă intelectuală”. A intrat în vigoare la 1 ianuarie 1930.

1929 – A fost finalizată și sfințită Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Bălți

Biserica a fost ridicată între anii 1915–1929, în apropiere de închisoarea din oraș. Construcția a început cu fondurile direcției generale a închisorilor din Petrograd (Basarabia fiind sub stăpânire țaristă), urmând ca hramul lăcașului de cult să fie Sfântul Alexie. În anul 1915 zidăria a fost ridicată până la jumătatea ferestrelor dar, din cauza primului război mondial, construcția a fost întreruptă. A fost reluată în vara anului 1924 (de data asta, în România) după planurile arhitectului Gavrilescu din Ministerul cultelor, iar hramul bisericii s-a hotărât să fie Sfinții apostoli Petru și Pavel. Construcția bisericii a fost terminată în 1929, cu fonduri eparhiale și cu ajutor de la Ministrul cultelor.

După 10 ani de funcționare pe timpul administrației românești, biserica a fost închisă la venirea sovieticilor în 1940, fiind ulterior transformată în școală de sport.

1932 – S-a născut Mircea Păcurariu

30 iulie 1932, Ruși, Hunedoara- 13 ianuarie 2021, Sibiu

Preot, profesor de teologie, publicist și istoric; specialist în istoria Bisericii Ortodoxe Române; membru titular (din 2015) al Academiei Române. A urmat cursuri la Facultatea de Istorie a Universității din Cluj (1951–1952, neterminate), apoi la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1952–1956), unde a obținut licența în Teologie. A obținut titlul de Doctor în Teologie cu teza Legăturile Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania cu Țara Românească și Moldova în secolele XVI-XVIII (1968). A fost profesor la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, apoi în învățământul superior, la Catedra de Istoria Bisericii Române de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu. A deținut gradele didactice de asistent, conferențiar și profesor titular (din 1971) pentru limbile latină și greacă. A fost hirotonit diacon, preot (1971), iconom stavrofor (1976). A fost președinte al Comisiei de Istorie Eclesiastică Comparată din România. A fost distins cu Ordinul național Steaua României în grad de Ofițer (2000), Ordinul Crucea Patriarhală (1977, 2002, 2009) „pentru activitatea meritorie îndelungată desfășurată pe tărâm pastoral-misionar, administrativ-bisericesc, didactic-educativ și social-filantropic”. Dintre cărțile publicate: Începuturile Mitropoliei Transilvaniei, Politica statului ungar față de Biserica româneasă din Transilvania în perioada dualismului, Pagini de istorie bsericească românească, Istoria Bisericii românești din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș până în 1918, Basarabia. Aspecte din istoria Bisericii și a neamului românesc, Sfinți daco-romani și români, Dicționarul Teologilor Români etc.

1932 – S-a născut Nicolae Ionescu-Pallas

30 iulie 1932, Cobadin, Constanța – 7 ianuarie 2017, Timișoara

Fizician; cercetător, istoric și filosof al științei, poet și istoric al muzicii liturgice, membru al PCR, membru de onoare al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Fizică și Matematică a Universității din București (1951–1955), după absolvire fiind repartizat în laboratorul de Spectroscopie al Institutului de Fizică al Academiei Române. În anul 1957, după schimbarea denumirii Institutului, a fost angajat în laboratorul de Metode optice în fizica nucleară, condus de profesorul Ion I. Agârbiceanu. În decembrie 1959 s-a căsătorit cu Constanța Potoceanu, fizician la același institut. A participat la elaborarea primului laser solid românesc. A obținut gradul de Doctor în Fizică cu teza Deplasări izotopice în spectrele atomice (1971). A scris poezie – poeme de dragoste, introspecție psihologică, peisaj, tradiții populare, o antologie de poezie românească, a tradus poezie.

1935 – S-a născut Nicolae Fulga

30 iulie 1935, Vâlcele, Olt – 31 ianuarie 2003, Slatina

Prozator și epigramist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română din București. A condus ziarul Țăranul, primul ziar comunal. A debutat la Albina (1953). A colaborat la: Luceafărul, România literară, Steaua, Orizont etc. A fost director al Casei Municipale de Cultură, apoi director al Casei de Cultură a Sindicatelor la Slatina, unde a promovat asiduu folclorul autentic. Din scrierile sale: Drumuri în câmpie, Răsărit de soare, Cimitirul vesel.

1935 – S-a născut Traian Dorgoșan

30 iulie 1935, Secusigiu, Arad – 8 iulie 2017, Gătaia, Timiș

Poet. A urmat cursuri la Facultatea de Arte Plastice și la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara dar nu le-a finalizat. A fost profesor la Liceul din Recaș. A colaborat la Scrisul Bănățean, Orizont, Luceafărul, Tribuna, Contemporanul etc., publicând doar trei volume: Cellalt geamăn, Lacrima albastră, Circusparada. A fost numit „regele boemei timișorene”.

1935 – S-a născut Emil Burzo

30 iulie 1935, Moreni, Dâmbovița

Fizician și profesor, membru titular (din 2009), președintele filialei clujene a Academiei Române. A absolvit în 1958 Institutul Politehnic din Cluj; a urmat, de asemenea, și Facultatea de Fizică de la Universitatea „Babeș-Bolyai”. A lucrat la Uzinele Carbochim din Cluj, a ocupat prin concurs postul de inginer la atelierele didactice ale Universității „Babeș-Bolyai”. A susținut teza de doctorat la Universitatea din Timișoara (1970) și s-a transferat la Institutul de Fizică Atomică din București. A făcut studii în domeniul fizicii corpului solid, cercetări privind aplicabilitatea în tehnică a unor noi tipuri de materiale magnetice dure. Din 1990, a devenit profesor la Facultatea de Fizică a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, precum și decan (1992–2000). A fost director al Centrului de Excelență Fizica Corpului Solid (atestat de MEC) și al Bazei de Cercetare cu Utilizatori Multipli. A publicat 514 lucrări, multe în reviste cotate internațional, 24 de cărți, dintre care 18 au fost publicate la edituri de prestigiu din străinătate. A fost distins cu: Premiul Academiei Române (1971), Premiul de Excelență al Academiei Maghiare (2001), Premiul de Excelență Opera Omnia a Ministerului Educației și Cercetării (2000), Presidential Seal of Honors, SUA-AIP, Diploma de Excelență a Institutului de Cercetări pentru Electrotehnică (1995), Diploma de Excelență Universității „Babeș-Bolyai” (2002, 2003, 2004, 2005), Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Comandor.

1936 – A încetat din viață Ion Borcea (13 ianuarie 1879 – 30 iulie 1936)

Om de știință, zoolog specializat în ecosisteme marine; fondatorul oceanografiei românești și a Stațiunii de Cercetări Maritime de la Agigea; membru corespondent al Academiei Române.

1939 – S-a născut Dorel Schor

30 iulie 1939, Iași – 8 iulie 2023; pseudonim literar Dorel Șora

Scriitor umorist, gazetar și cronicar plastic israelian de limbă română. Absolvent al Institutului de Medicină și Farmacie din Iași din 1962, a fost medic specialist dermato-venerolog și sexolog. A fost titularul unor rubrici de umor, aforisme, medicină, artă plastică în publicațiile de limba română din Israel: Orient Expres, Ultima Oră, Expres Magazin și Minimum (sub redacția lui Alexandru Mirodan). A publicat numeroase volume: Șarpele și Cupa, Zmeul cel mic, Amărâtul fericit, Doctor în umor, Consultații gratuite, Înger cu coarne, Toate spectacolele sunt unice, Zâmbește, mâine va fi mai rău, Să fim serioși – Umor cumsecade, Evreiesc (Opera Omnia), Chemați doctorul, Cine sună la ușă?; cărți on-line: Realismul intersectat, Puritatea expresiei, Despre îngemănarea muzelor, Aventura spirituală etc. A primit Premiul I pentru proză la Concursul Internațional de Umor (2008) decernat de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Iași, Premiul „Ianculovici” pentru Cultură și Artă Israel (2009), a fost membru de onoare al Academiei de Umor „Păstorel” România.

1948 – Conferința de la Belgrad pentru reglementarea regimului navigației pe Dunăre

Conferința (30 iulie–18 august 1948) a fost încheiată cu Convenția despre regimul navigației pe Dunăre, semnată la Belgrad la 18 august 1948, împreună cu cele două anexe și protocolul adițional. Convenția asigura navigația liberă pe Dunăre pentru toate statele, de la Ulm la Marea Neagră, cu acces la Mare prin Canalul Sulina; statele riverane având obligația de a menține sectoarele lor pe Dunăre în stare de navigabilitate, cu dreptul stabilirii taxelor; stabilirea unei Comisiuni a Dunării, compusă din reprezentanți ai țărilor dunărene, excluzând statele occidentale neriverane.

1951 – S-a născut Temistocle Epaminonda–Epa

30 iulie 1951 – 14 martie 2019

Artist fotograf, operator imagine de film și realizator de imagine din Pitești. În plină revoluție culturală comunistă, i-a promovat pe tinerii artiști, fără să le ceară vreun ban, sperând astfel că vor atinge nivelul artistic al Occidentului. A suplinit lipsa banilor pentru aparatura fotografică și, cu multă imaginație, a realizat lanțuri de blițzuri sincronizate, instalații electronice, ecrane și difuzoare de putere. În 1981, a făcut parte din echipa de lumini a grupului Holograf, a contribuit la spectacolul Stratosfera Amară de la Casa Sindicatelor, iar, imediat după anii 90, a fost unul dintre pionierii care au adoptat tehnica fotografiei digitale. A avut și angajamente cu televiziuni naționale, precum TVR și Prima Tv, dar și cu televiziuni locale. Potrivit apropiaților, Epa reușise, prin mijloace materiale puține și un cerc de clienți pasionați de arta fotografică, să-și clădească un studio foto, o afacere bazată mai mult pe viziune artistică decât pe profit.

1952 – S-a născut Ilie Ilașcu

30 iulie 1952, Taxobeni, Fălești, Moldova

Om politic basarabean, fost deținut politic al regimului separatist de la Tiraspol, erou al luptei de eliberare națională a românilor basarabeni. Este unul din fondatorii Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, președinte al Frontului Popular din Moldova – Filiala Tiraspol (1989-1992, an când a fost lichidată de forțele separatiste). A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova în două legislaturi (1994–1998; 1998–2000), senator în Parlamentul României (2000–2004; 2004–2008). În perioada 2001–2008 a fost membru titular al Adunării Parlamentare al Consiliului Europei din partea delegației României.

1962 – S-a născut Dana Deac

30 iulie 1962

Jurnalistă, reporter de investigație și moderator TV. La terminarea facultății, în 1986, a fost repartizată profesor de filosofie la Giurgiu și în paralel a colaborat la radio; din 1990, prin examen, s-a angajat full-time la radio. A lucrat apoi în TVR, în emisiunea Veniți cu noi pe programul 2, la Tele 7 abc ca redactor-șef, din ianuarie 1998, la Antena 1, unde a fost producător, reporter și moderator la Prezentul simplu, Cafeaua cu sare, Cutia neagră, 60 de minute cu Dana Deac, emisiuni de reportaje și investigații recompensate cu premiul Clubului Român de Presă și alte patru premii APTR. A fost director al postului de televiziune TVR 1. Din 2006 a fost diagnosticată de cinci ori cu cancer și tot de atâtea ori l-a învins.

1980 – Tezaurul de la Hinova

La Hinova, Mehedinți, a fost descoperit, în ziua de 30 iulie 1980, un tezaur arheologic geto-dac format din peste 9.639 piese.

Tezaurul cântărește cinci kilograme și este cel mai mare tezaur preistoric descoperit în România. Se crede că tezaurul datează de la sfârșitul mileniului al II-lea înaintea erei noastre.

A fost descoperit în urma unor săpături arheologice sistematice efectuate în zona castrului roman de la Hinova.

Mai mult: Fabulosul tezaur geto-dac de la Hinova (Mehedinți) de George V. Grigore [Națiunea]

1984 – A încetat din viață Gheorghe Murgeanu (17/30 iunie 1901 – 30 iulie 1984)

Geolog și profesor; a făcut parte din comitetul de redacție al primei ediții a hărții tectonice a Europei (1962); membru titular al Academiei Române.

1985 – S-a născut Elena Gheorghe

30 iulie 1985, București

Cântăreață de muzică pop-dance și latino. A debutat pe scenă cu muzică populară la vârsta de trei ani, cântând un duet împreună cu mama sa, cântăreața de muzică populară Marioara Man Gheorghe. În adolescență a participat la câteva festivaluri naționale, apoi a câștigat trofeul festivalului Ursulețul de aur din Baia Mare. A făcut parte din trupa Viva, alături de Adela Popescu, în 2002, a devenit vocea principală a formației Mandinga. În prezent are o carieră solo.

Recital Elena Gheorghe – Eurovision 2018 Salina Turda

1985 – A încetat din viață Cik Damadian (Hacik Damadian; 6 august 1919 – 30 iulie 1985)

Desenator și caricaturist român de origine armeană.

1992 – A fost semnat Acordul Fullbright între Guvernele României și Statelor Unite ale Americii

Acordul între Guvernul României și Guvernul Statelor Unite ale Americii pentru înființarea unui birou de schimburi româno-americane în domeniile învățământului și științei din 30 iulie 1992, a fost în vigoare între 6 octombrie 1993–27 decembrie 2001.

1996 – A încetat din viață Titi Teașcă (Constantin Teașcă; 25 septembrie 1922 – 30 iulie 1996)

Fost fotbalist, antrenor de fotbal; scriitor de cărți sportive.

2003 – Primul intratransplant de celule stem în vederea regenerării mușchiului cardiac în România

A fost efectuat de către medicii de la Institutul de Boli Cardiovasculare Timișoara asupra unui pacient cu infarct miocardic.

2007 – A încetat din viață Teoctist (Toader Arăpașu; 7 februarie 1915 – 30 iulie 2007)

Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1986–2007); membru de onoare al Academiei Române.

2017 – A încetat din viață Marina Scupra (24 decembrie 1967 – 30 iulie 2017)

Interpretă de muzică ușoară și profesoară de canto.

2019 – A încetat din viață Marcian Bleahu (Marcian-David Bleahu; 14 martie 1924 – 30 iulie 2019)

Geolog, speolog, geograf, alpinist, explorator, scriitor și politician; întemeietorul și organizatorul Muzeului de Geologie; fondator al Mișcării Ecologiste din România; membru de onoare al Academiei Române.

2019 – A încetat din viață Florina Cercel (28 ianuarie 1943 – 30 iulie 2019)

Actriță de film, radio, televiziune, scenă și voce; a jucat pe scenă la Teatrul Dramatic de Stat din Galați, Teatrul Național din Timișoara și Teatrul Național din București.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită