30 Martie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Prima menționare a numelui Bucovina

 

1392 – Prima menționare în documente a numelui Bucovina

Denumirea ca nume propriu a intrat oficial în uz în 1774, odată cu anexarea teritoriului de către Imperiul Habsburgic. Numele provine din cuvântul slav pentru fag, buk, astfel termenul Bucovina se poate traduce prin Țara fagilor. Termenul bucovina ca nume comun, în sensul de pădure de fagi, apare prima dată într-un uric (act de danie) emis de domnul Moldovei, Roman I Mușat (1392–1394), prin care dăruiește lui Ionaș Vitezul trei sate, aflate pe apa Siretului, „în sus până la bucovina cea mare, pe unde se arată drumul de la Dobrinăuți…”.

1392 – Prima atestare documentară a orașului Roman

Primele mențiuni le găsim în Letopisețul Novgorodului, datat în jurul anului 1387 și în cronica lui Nestor. Primul document intern este un hrisov de danie din 30 martie 1392. Se apreciază că numele orașului a fost preluat de la Roman I Mușat, considerat întemeietorul orașului.

Orașul Roman

În documentele rămase de la Roman I se remarcă titulatura pe care acesta o folosea, și care nu fusese folosită de nici unul dintre predecesorii săi: „Marele și singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu domn, Io Roman voievod stăpânind Țara Moldovei de la munte, până la mare„. Folosirea acestei titulaturi ne arată că procesul de unificare al cnezatelor de pe teritoriul Moldovei era încheiat. Mai mult, insistența utilizarii ei în acte, îndreptățește părerea că cel care a realizat această unire, este chiar Roman I.

1633 – S-a născut Miron Costin

30 martie 1633 – decembrie 1691, Roman

Boier, diplomat, om politic și cronicar moldovean, cea mai însemnată personalitate a literaturii românești din Moldova secolului al XVII-lea, care a afirmat în opera sa istorică originea latină comună a moldovenilor, muntenilor și ardelenilor. Domnitorul Gheorghe Ștefan l-a numit sulger (1658) și l-a trimis în misiune diplomatică în Țara Românească, spre a negocia un pact antiotoman. A urcat rapid scara ierarhică, devenind paharnic, apoi pârcălab, participând în 1659 la campania împotriva lui Rakoczi în Transilvania, mare comis, vornic al Țării de Sus (1667–1669), mare vornic al Țării de Jos. În 1672 a compus poemul filosofic Viiața lumii. În Psaltirea pre versuri tocmită (1673) a lui Dosoftei sunt tipărite versurile despre originea românilor și Apostroful. Prin funcțiile la curtea Moldovei sub domni succesivi, a fost martorul istoriei și a scris Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace, de unde este părăsit de Ureche – vornicul, care s-a păstrat în 56 de copii manuscrise și De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor, lucrare neterminată, păstrată în 29 de copii manuscrise și publicată pentru prima dată de Mihail Kogălniceanu în 1852, are un caracter savant și o noblețe a ideilor care o va face cartea de căpătîi a Școlii Ardelene.

1792 – Al doilea Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae

Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae este numele a două memorii înaintate de liderii națiunii române din Transilvania împăratului Leopold al II-lea al Sfântului Imperiu Roman. Primul Supplex a fost trimis în 28 martie 1791 Consiliului de Stat din Viena, de Ignatie Darabant, episcop greco-catolic de Oradea, iar cel de al doilea, o versiune mult lărgită și argumentată a primului, a fost înaintat Curții imperiale Habsburgice la Viena pe 30 martie 1792 de către Ioan Bob, episcopul greco-catolic de Blaj, și de Gherasim Adamovici, episcopul ortodox al Transilvaniei. Textul Supplex-ului se referă transparent la Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului a Franței și include și unele motive istorice, precum și statistici despre români (care formau aprox. 55% din populația Transilvaniei). Petiția a fost respinsă, astfel încât statutul românilor a rămas neschimbat.

1821 – Întâlnirea Tudor Vladimirescu – Alexandru Ipsilanti

După ce Alexandru Ipsilanti, liderul Eteriei a evitat mai multă vreme să accepte o întâlnire cu Vladimirescu, la sfârșitul lunii martie cei doi conducători s-au întâlnit la marginea Bucureștiului. Tudor a respins și de această dată cererea eteriștilor de unire a celor două mișcări, practic de subordonare a armatei pandurilor comandamentului armatei revoluționare grecești. Tudor a protestat față de intrarea eteriștilor în București, susținând că rezolvarea problemelor interne ține exclusiv de competența pandurilor, iar sprijinul extern trebuind să se limiteze doar la intervenții diplomatice.

Întâlnirea dintre cei doi conducători s-a încheiat cu o înțelegere fragilă, în urma căreia județele dinspre munte au trecut sub autoritatea lui Ipsilanti, iar Oltenia și județele de câmpie sub cea a lui Tudor.

1821 – A încetat din viață Gavriil Bănulescu-Bodoni

Grigorie Bănulescu-Bodoni; 1746, Bistrița – 30 martie 1821, Chișinău, Republica Moldova

Mitropolitul Ortodox al Moldovei. A făcut studii în Transilvania, apoi la Academia duhovnicească din Kiev, la școlile grecești din Patmos, Smirna și la mănăstirea Vatopedu de la Muntele Athos. A fost profesor în Transilvania (1776), apoi la Iași (1777). S-a călugărit la Constantinopol în 1779, cu numele Gavriil, continuându-și studiile la Patmos. A fost ieromonah și predicator la catedrala mitropolitană din Iași, episcop-vicar de Akkerman și Bender (Cetatea Albă și Tighina), mitropolit al Moldovei, al Poltavei, al Kievului, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, exarh al Bisericii din Moldova și Țara Românească și mitropolit al Moldovei, din nou, Arhiepiscop al Basarabiei, cu reședința în Chișinău, create la cererea sa, unde a păstorit până la moarte și unde a înființat un Seminar teologic. A fost canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din 15 iulie 2016 și confirmat de Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova din 28 iulie 2016.

1830 – S-au încheiat lucrările de redactare a Regulamentelor Organice

Comisia de reformă a fost alcătuită din două subcomisii, formate din reprezentanți ai fiecărui Principat, care au lucrat în paralel, sub conducerea consulului general al Rusiei, M.L. Minciaky. La rândul lor, subcomisiile erau compuse din patru membri desemnați de Prezidentul Plenipotențiar și de Înaltul Divan: Moldova era reprezentată de către vornicul Mihail Sturdza și vistiernicul Constantin Pașcanu-Cantacuzino (numiți de Minciaky) și de vistiernicul Alexandru Sturdza și Constantin Conachi (numiți de Divan), iar Țara Românească de Alexandru Villara și Iordache Filipescu, respectiv Emanoil Băleanu și Ștefan Bălăceanu. Secretarii fiecărei subcomisii erau aga Gheorghe Asachi pentru Moldova și Barbu Știrbey pentru Țara Românească. Odată elaborat, proiectul Regulamentelor Organice a fost trimis la Sankt Petersburg pentru a fi amendat de Consiliul țarului, înainte de a fi prezentat celor două Adunări Obștești din Principate. Textele Regulamentelor Organice au fost adoptate în ambele țări române, și au intrat în vigoare în iulie 1831 în Țara Românească și în ianuarie 1832 în Moldova,fiind considerate primele acte constituționale din spațiul românesc.

1856 – A fost încheiat Tratatul de pace de la Paris

Congresul de pace s-a derulat între 13/25 februarie–18/30 martie 1856 și a pus capăt Războiului Crimeii, încheiat prin înfrângerea Rusiei. Hotărârile lucrărilor Congresului au fost exprimate în Tratatul de Pace încheiat pe 18/30 martie 1856, marcând un uriaș pas înapoi pentru Rusia și pretențiile sale de dominație a regiunii. Pentru țara noastră, acest Congres a reprezentat momentul favorabil apărut pe plan internațional prin care să se acționeze decisiv pentru Unirea Principatelor. Moldova, Țara Românească și Serbia au fost recunoscute ca principate autonome cvasi-independente sub protecția Puterilor Europene, Rusia a renunțat la malul stâng al gurilor Dunării, inclusiv o parte din Basarabia, în favoarea Moldovei, deschizând Dunărea pentru transportul maritim tuturor națiunilor.

1858 – S-a deschis consulatul american la Galați

Primul consul a fost Henry T. Romertze, cetățean american de origine română. Această numire a marcat debutul oficial al relațiilor consulare între Principatele Române și SUA. La 29 aprilie 1859, consulul american sosea la Galați. Nu și-a început imediat activitatea, deoarece Panait Donici, locțiitorul ministrului de Externe al Moldovei, Vasile Alecsandri, îl atenționa în luna august că numirea sa putea fi respinsă de autoritățile române, deoarece guvernul american, la numirea sa, solicitase acceptul sultanului Abdul Medjid și nu pe cel al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Întâlnirea cu Vodă Cuza și prezentarea scrisorilor de acreditare s-a produs totuși, la 10 noiembrie 1859, în tabăra militară de la Florești.

1866 – Proclamația către popor

După ce Filip de Flandra a refuzat tronul Principatelor, Locotenența Domnească a publicat Proclamația către popor, prin care recomanda alegerea prin plebiscit a principelui Carol de Hohenzollern ca domnitor al Românilor, cu drept de moștenire și sub numele de Carol I. Plebiscitul a început la 2 aprilie și s-a închis la 8 aprilie, rezultatul fiind de 685.869 voturi pentru, 224 voturi contra și 12.837 abțineri. Totodată, în urma dezbaterilor Adunării Constituante, 109 deputați s-au pronunțat pentru alegerea principelui Carol, în vreme ce numai 6 s-au abținut.

1874 – S-a născut Nicolae Rădescu

30 martie 1874, Călimănești, Vâlcea – 16 mai 1953, New York

Militar de carieră (general de corp de armată adjutant) și om politic, ultimul prim-ministru al unui guvern român liber înainte de instaurarea regimului comunist în România. A urmat cariera militară, fiind absolvent al Școlii Militare de Ofițeri, cu gradul de sublocotenent (1898), și al Școlii Speciale de Cavalerie (1900). Ca ofițer adjutant în comandamentul Diviziei 1 Cavalerie, a participat, în timpul celui de-al doilea război balcanic, la campania din Bulgaria. A fost adjutant al Regelui Ferdinand I, atașat militar al României la Londra, comandant al Brigăzii 4 Roșiori și comandant al Diviziei 1 Cavalerie. În timpul mandatului său de președinte al Consiliului de Miniștri (6 decembrie 1944–28 februarie 1945) a fost confruntat cu agitațiile cauzate de comuniștii români, care erau într-un proces de acaparare a puterii politice, fiind sprijiniți de armata roșie. În urma crizei politice declanșate de PCR în februarie 1945 și a ultimatumului dat de Andrei Vîșinski, Regele Mihai I a fost nevoit să accepte demisia lui Rădescu, numindu-l în cele din urmă pe Petru Groza prim-ministru. A scăpat de închisoare numai datorită faptului că s-a refugiat în legația Marii Britanii din București, reușind, la 15 iunie 1946, să părăsească țara clandestin. În străinătate a condus Comitetul Național Român, o organizație menită să reprezinte interesele poporului român în lumea liberă. A murit în străinătate, fiind reînhumat în țară cu onoruri, în anul 2000.

1878 – Convenția comercială româno-elvețiană

A fost semnată de reprezentanții celor două state la 30 martie 1878.

1899 – Debutul literar al lui George Bacovia

George Bacovia a debutat în numărul din 30 martie 1899 al revistei Literatorul cu poezia Și toate sub semnătura V. George.

1901 – S-a născut Grigore Scorpan

30 martie 1901 – 12 martie 1953

Filolog și istoric literar. A fost bibliotecar la BCU Iași (1923–1933), conferențiar la catedra de Istoria literaturii române, apoi la catedra de Limba română a Universității din Iași. Ca cercetător, s-a ocupat atât de lingvistica română și generală, cât și de istoria literară românească. Contribuția lui la lămurirea unor probleme pe care le pune opera poetică a lui Mihai Eminescu a fost deosebit de prețioasă. Atenția lui s-a îndreptat atât asupra limbii lui Eminescu, cât și asupra fondului operei marelui poet.

1901 – S-a născut Ioan Curea

30 martie 1901, Iertof–Vrani, Caraș Severin – 2 martie 1977, Timișoara

Astronom, seismolog și profesor universitar, considerat pionierul seismologiei moderne din România. A construit un seismograf orizontal, având un pendul de 540 kg și un amortizor de aer, înregistrarea datelor fiind mecanică. A stabilit o metodă nouă pentru a determina erorile periodice ale șuruburilor micrometrice. În urma cercetărilor sale a stabilit un procedeu de aproximare liniară pentru determinarea oscilațiilor solului în cutremure și a imaginat formule matematice noi pentru corecții diferențiale de refracție, de aberație sau paralaxă anuală. A dotat observatorul astronomic și stația seismografică din Timișoara cu aparatură de producție proprie și a construit planetariul din Timișoara. A înființat mai multe publicații de specialitate: Bulletin seismique de la station seismique de l’Universite de Cluj, Bulletin seismique de la station de Timișoara, Observații seismometrice la stația seismografică a Institutului politehnic din Timișoara.

1913 – S-a născut Marcu Botzan

30 martie 1913, Craiova – 8 martie 2011

Inginer agronom, membru titular (din 1993) al Academiei Române. A urmat Academia de Înalte Studii Agronomice din București, Secția de Geniu Rural, absolvită în anul 1936. A desfășurat o activitate de pionierat prin organizarea cercetării științifice din specialitatea irigării culturilor agricole, fiind considerat drept șef de școală în domeniul îmbunătățirilor funciare din România. Împreună cu o serie de cercetători consacrați, a reușit să lărgească și să diversifice rețeaua de cercetare în agricultura irigată modernă și a pus bazele Programului Național de Îmbunătățiri Funciare. A condus Institutul de Cercetări pentru Îmbunătățiri Funciare și Pedologie în cadrul căruia a coordonat și dezvoltat o întreagă școală de înaltă concepție în acestă sferă fundamentală a economiei naționale. A publicat mai multe lucrări științifice de specialitate, cât și o serie de cărți cu caracter istoric, arheologic ori beletristic.

1914 – S-a născut George Hanganu

30 martie 1914, Buzău – 8 iulie 1994, București

Istoric literar și comparatist. A studiat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, secția Limbi modeme – Franceză-Engleză, licențiat în 1932, apoi bursier al Universității din Paris (1936–1940). A fost profesor de liceu la Târgu Mureș, Arad, Oradea, Timișoara, Brașov, Cluj; lector la Academia Comercială din Brașov (1948–1950); conferențiar de Literatură franceză la Facultatea de Limbi Romanice a Universității din București. A debutat cu broșura Doi poeți vizionari (1936). A colaborat la Saeculum, România literară, Steaua, Tribuna, Revue roumaine, Secolul 20 etc. cu eseuri și studii despre scriitori francezi: Rimbaud, Mallarme, Apollinaire, Gide, Valery, Claudel, Prevert etc. și români: Lucian Blaga, Anton Holban, Ion Barbu etc., din perspectiva relațiilor acestora cu literatura franceză. Lucrarea sa reprezentativă rămâne Interferențe și peisaje literare franceze (1973).

1923 – S-a născut Viorel Cosma

30 martie 1923, Timișoara – 15 august 2017

Muzicolog, critic muzical și lexicograf. Studiile muzicale (Vioară) le-a început în copilărie la Conservatorul Municipal din Timișoara (1929–1931), continuându-le la Universitatea Națională de Muzică din București (1945–1950). A fost Doctor în Muzicologie, fiind distins cu Premiul Academiei Române (1974), premiul internațional al criticii muzicale Artisjus din Budapesta (1984), premiile Uniunii Compozitorilor (de 10 ori, obținând în 1999 premiul de excelență și în 2004 Marele Premiu), cu Ordinele Coroana României, Steaua României, Steaua RSR, Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer. A fost profesor la Conservatorul „Alberto della Pergola” din București (1945–1947), la Liceele de Muzică „Dinu Lipatti” și „George Enescu” din București (1951–1964), la Universitatea Națională de Muzică și Universitatea Hyperion din București. A desfășurat o intensă activitate de critică muzicală în presa din România și din Europa, America de Sud, America de Nord, Africa și Asia, publicând peste 5.000 de eseuri, studii, articole, recenzii etc. A pus bazele lexicografiei muzicale moderne în România, realizând – prin cele 9 lexicoane (1965–2006) – cea mai amplă exegeză lexicografică națională din lume. Investigația istorică se întinde pe 5 secole (1500–2000), muzicologul descoperind sute de nume de creatori români care au activat în țară și peste hotare. A fost supranumit „Patriarhul muzicologiei românești”.

1924 – S-a născut George Guțiu

30 martie 1924, Vaidei–Ogra, Mureș – 8 mai 2011, Cluj-Napoca

Arhiepiscop emerit greco-catolic de Cluj-Gherla în perioada 1990–2002, primul episcop titular al acestei eparhii după cardinalul Iuliu Hossu. A urmat Academia de Teologie Română Unită Sfânta Treime din Blaj (1944–1948). În 1948, a fost hirotesit subdiacon, hirotonit diacon, Biserica Greco-Catolică fiind trecută în ilegalitate în 1948. A sprijinit activitatea clandestină a ordinarius-ului arhieparhial. În 1952 a fost judecat și condamnat la muncă silnică pe viață, fiind închis în penitenciarele Jilava, Aiud, Pitești, Dej și Gherla. A fost eliberat în 1964, în virtutea decretului de grațiere a deținuților politici. S-a distins în calitate de colaborator al Mitropolitului Alexandru Todea, printr-o intensă activitate pastorală clandestină, ca vicar general arhieparhial. În 1990 a fost numit, de către Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, ad personam, episcop al Eparhiei de Cluj-Gherla. În 9 mai 2000, Arhiepiscopul George Guțiu, alături de ceilalți episcopi greco-catolici, a celebrat Sfânta Liturghie în rit bizantin în limba română, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la Unirea cu Biserica Romei, în Basilica „Sfântul Petru” din Vatican, în prezența Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea și a unui mare număr de preoți și credincioși. A fost decorat cu Ordinul Național Pentru Merit în grad de Mare Cruce.

1924 – S-a născut George Vintilă

30 martie 1924, Huși – 2 aprilie 2015

Dirijor și profesor universitar. Născut într-o familie de muzicieni, a studiat la Conservatorul ieșean, cu maestrul Antonin Ciolan, apoi a urmat Conservatorul „P.I. Ceaikovski” din Moscova, coleg de generație cu Ghenadi Rojdestvensky, Igor Oistrach, Evgheni Svetlanov. A fost dirijor titular la Filarmonica de Stat din Cluj, lector la clasa de Dirijat a Conservatorului „Gh. Dima”. Din 1959 s-a stabilit la Iași, unde a fost dirijor permanent al Filarmonicii de Stat Moldova, până la pensionare (1986), director al aceleiași instituții, profesor de muzică de cameră și orchestră la Liceul de Arte „Octav Băncilă”, profesor la clasa de orchestră și dirijat a Conservatorului „George Enescu”, colaborator la Opera de Stat. Cariera sa artistică a cuprins peste 1.500 de concerte simfonice și educative în țară și peste 150 de concerte în străinătate (Bulgaria, Cehoslovacia, Franța, Germania, Italia, Iugoslavia, Republica Moldova, Rusia, Ucraina etc.). A colaborat cu muzicieni de prestigiu precum David și Igor Oistrach, Viktor Tretiakov, Vladimir Spivakov, Thérese Dussaut, Monique Haas, Jean-Jacques Kantorow, Kazimir Wilkomirski, Silvia Șerbescu, Aurelia Cionca, Eliza Ciolan, Lola Bobescu, Ion Voicu, Radu Aldulescu, Vladimir Orlov, Alexandru Demetriad, Valentin Gheorghiu, Ștefan Ruha, Petre Ștefănescu-Goangă, Valentin Teodorian, Maria Șindrilaru, Viorica Cortez, Magda Ianculescu, Iulia Buciuceanu, Dan Grigore etc. A fost decorat cu mai multe ordine și medalii, între care Ordinul Muncii, Ordinul Meritul Cultural și Ordinul Steaua României în grad de cavaler.

Robert Schumann – Concert pentru pian și orchestră în La minor • Orchestra Filarmonicii Naționale din Iași, Dirijor: George Vintilă, Pian: Isadora Păstrăguș

1926 – S-a format Guvernul Alexandru Averescu (3)

Consiliu de miniștri al Partidului Poporului prezidat de generalul Alexandru Averescu, care a fost la putere în perioada 30 martie 1926–4 iunie 1927. După demisia Guvernului Ion I.C. Brătianu (6) (19 ianuarie 1922–27 martie 1926), cu sprijinul lui Ionel Brătianu, a venit la putere Cabinetul condus de Alexandru Averescu. În timpul mandatului său, s-au realizat: Tratatul de prietenie cu Franța; prima grilă de salarizare a funcționarilor publici. În timp, Averescu s-a îndepărtat de la linia politică dictată de Brătianu, manifestând opinii favorabile restaurației carliste.

1928 – S-a născut Aurel Anton

30 martie 1928, Sălbăgel, Timiș – 11 noiembrie 2015

Șahist, Maestru al Sportului și Maestru Internațional. A absolvit Facultatea de Electrotehnică din Timișoara în anul 1954. Între anii 1948–1950 a obținut cele mai multe rezultate dintre participanții la simultanele susținute de către fostul campion al țării, Ștefan Erdelz. A fost declarat campion al tuturor școlilor din Reșița în anul 1950 când i s-a acordat și categoria I. A debutat la dezlegări de probleme de șah în anul 1958, la un concurs organizat la Timișoara, ocupând locul doi. A participat la Spartachiada Tineretului în anul 1958, ocupând locul 2 pe regiunea Banat. A primit titlul de Maestru al Sportului în 1976 și de Maestru Internațional în 1980. În perioada anilor ’80 s-a numărat printre primii 4 jucători de șah ai lumii. A fost selecționat în echipa națională de șah, unde, în decursul anilor, a susținut 20 de partide amicale fără înfrângere (15 victorii și 5 remize).

1928 – A încetat din viață Ion Gorun (Alexandru I. Hodoș; 30 decembrie 1863 – 30 martie 1929)

Prozator sămănătorist, poet, gazetar și traducător.

1929 – S-a născut Magda Ianculescu

30 martie 1929, Iași – 16 martie 1995, București

Soprană de notorietate internațională. În 1947 s-a înscris la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București. Încă din ultimul an de studii, a fost angajată la Teatrul de Operă și Balet din Capitală, unde a debutat în rolul Rosinei din Bărbierul din Sevilla, de Rossini, rol care va rămâne unul dintre succesele permanente ale carierei sale artistice. Alături de artiștii lirici Dan Iordăchescu, Nicolae Herlea și Valentin Teodorian (cu care a fost căsătorită) au constituit ceea ce mai târziu melomanii vor numi „garnitura de aur a Operei Române”. O voce excepțională prin amploare, timbru, o muzicalitate fină, o tehnică de cânt stăpânită la perfecție au propulsat-o pe firmamentul artei lirice românești ca o nouă stea. A cântat cu orchestre renumite în Belgia, Italia, Rusia, Franța, Cehoslovacia, Iugoslavia etc., având un repertoriu divers – peste 35 de roluri principale – de la opereta vieneză, la opera contemporană românească. A interpretat peste 50 de roluri, din care se pot menționa: Iaroslava din Cneazul Igor de A.P. Borodin, Norina din Don Pasquale de Gaetano Donizetti, Donna Elvira din Don Giovanni, Blonda din Răpirea din Serai și Suzana din Nunta lui Figaro, de Mozart. A făcut numeroase înregistrări la Radio, Televiziune și la Casa de discuri Electrecord. Între 1969–1977 a fost profesoară la Conservatorul de Muzică din București, formând și lansând multe talente ale teatrului liric românesc. A fost membră în juriile unor importante concursuri naționale.

Gioacchino Rossini – Bărbierul din Sevilla Aria Rosinei, ”Una voce poco fa”

1938 – S-a format Guvernul Miron Cristea (2)

Al doilea consiliu de miniștri de uniune națională prezidat de patriarhul Miron Cristea, de fapt o remaniere. Generalul Gheorghe Argeșanu l-a înlocuit la Ministerul de Război pe generalul Ion Antonescu, retras din guvern întrucît nu era de acord cu măsuri dure împotriva legionarilor. A guvernat în perioada 30 martie 1938–1 februarie 1939. În timpul celor trei cabinete conduse de patriarhul Miron Cristea, s-a instalat dictatura personală a regelui; a fost decretată starea de asediu și cenzura pe întreg cuprinsul țării; au fost dizolvate asociațiile, grupările și partidele politice; a fost asasinat C.Z. Codreanu. S-a înființat Frontului Renașterii Naționale, ca unică organizație politică în stat.

1938 – S-a născut Tudor Ghideanu

30 martie 1938, Cordun, Roman/Neamț – 2 august 2022, Iași

Filosof și eseist, profesor universitar. A fost admis primul la Facultatea de Filosofie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași. În iulie 1963 a obținut Diploma de merit, fiind șef de promoție pe țară. A fost profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a colaborat la realizarea unor lucrări de referință, printre care Istoria filosofiei românești. Autor a zeci de articole și studii de specialitate, publicate în Cronica, Convorbiri literare, Ateneu, Tribuna, Revista de Filozofie. Lucrări publicate: Percepție și morală în fenomenologia franceză, Anamnesis sau Treptele aducerii aminte, Terra Genitrix – Simțire și cugetare românească, Odysseea conștiinței filosofice moderne, Filosofia statului și societății civile în viziunea lui Hegel, Autocefalie și patriarhie, Rătăcirile epistemologice ale empirismului pragmatic.

1941 – S-a născut Ion Bulei

30 martie 1941, Comarnic, Prahova – 9 noiembrie 2020

Istoric, profesor și diplomat. A studiat la Facultatea de Istorie a Universității din București (1960-1965) și a devenit Doctor în Istorie în anul 1976. A fost cercetător (1971–1990), profesor la Facultatea de Istorie a Universității București, diplomat – atașat cultural la Roma, director al Institutului Cultural Român de la Veneția, director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale (ISPRI) al Academiei Române. A fost autor a 19 cărți și a peste 200 de studii și articole. Pentru activitatea sa a fost distins cu Premiul „Nicolae Iorga” al Academiei Române (1987), Premiul Uniunii Scriitorilor (1993; 2006), Premiul revistei Magazin istoric (1996), Ordinul Steaua României, în grad de cavaler (2001). Volumele: 1961 – Zile de vară, Lumea românească la 1900 (2 vol.), Conservatori și conservatorism în România, România în Primul Război Mondial, Carol I – Un destin pentru România, Un război în cenușa imperiilor, În Vechiul Regat, Regina Maria, Bunul nostru rege – Ferdinand, O istorie ilustrată a românilor, Maria – O regină în război, Ultimul rege al României Mari: Carol al II-lea, sunt doar câteva dintre multele cărți pe care le-a scris istoricul.

1943 – S-a născut Corneliu-Dan Borcia

30 martie 1943, Sibiu – 17 august 2014, Iași

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1966. Din 1967 a lucrat ca actor și director (1995–2001) al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, jucând în Tristan și Isolda, Act venețian, Noaptea încurcăturilor, Harap-Alb, Peer Gynt, Nevestele vesele din Windsor, Avarul etc A înființat Teatrul π Buni din Piatra Neamț. A jucat în filme ca Dumbrava minunată, Fiul munților, Faleze de nisip etc.

Fiul munților (1981) • Carmen Maria Strujac, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Aurel Giurumia, Iulian Bălțătescu, Isabela Zaharia, Dan Borcia, Gheorghe Dănilă etc.

1946 – S-a înființat Opera de Stat din Timișoara

Prin Decretul Regal nr. 254/30 martie 1946, emis de Regele Mihai I, a fost fondată Opera de Stat din Timișoara, conducerea nou înființatei instițutii fiind încredințată renumitei cântărețe Aca de Barbu care a reușit în scurt timp, cu pricepere și devotament, să formeze o echipă valoroasă de muzicieni. Spectacolul inaugural a avut loc la 27 aprilie 1947 cu opera Aida de Verdi. A fost un spectacol de neuitat, de înaltă ținută artistică, un triumf al artei interpretative românesti semnalat ca atare de periodicele vremii. Pe scenă, în fața publicului, dar și prin megafoane, afară în Piața Operei, directoarea Aca de Brabu adresa miilor de auditori, următoarele cuvinte:„Iată visul nostru împlinit! Se deschid porțile acestui așezământ de artă lirică, pentru a răspândi ca un far luminos arta cântului și a muzicii – citadelă culturală într-o provincie atât de înfrățită cu muzica și poezia. În acest Banat, care prin tradițiile lui este îndreptățit a avea o operă proprie, aici, în țara cântului unde de veacuri răsună melodiile duioase ale doinei românești […]”. În prezent, poartă numele Opera Națională Română.

1946 – A încetat din viață Victor Ion Popa (29 iulie 1895 – 30 martie 1946)

Dramaturg, prozator, publicist și eseist, om de teatru și literat polivalent care a adus, prin opera sa dramatică, regizorală și pedagogică, o contribuție însemnată la evoluția teatrului românesc dintre cele două războaie mondiale.

1951 – S-a născut Constantin Fugașin

30 martie 1951, Dârvari, Mehedinți – 22 octombrie 2022, București

Actor de teatru și film, jurnalist. Până în decembrie 1989 a practicat actoria, iar din 1990 a practicat ziaristica și publicitatea timp de aproximativ 20 de ani, după care s-a reîntors la dragostea dintâi, teatrul. La revenirea în teatru, a realizat o dramatizare a poeziilor lui Marin Sorescu din volumele La lilieci, punând în scenă piesa Despre olteni, cu dragoste la Teatrul „Nottara” (2017). A jucat în numeroase filme: Bunicul și doi delincvenți minori, Domnișoara Nastasia,Singurătatea florilor, Premiera, Buzduganul cu trei peceți, Soldații victoriei (film sovietic, în care actul de la 23 August era atribuit Armatei sovietice; în rolul Lui Nicolae Ceaușescu), Acțiunea „Autobuzul”, Pe malul stâng al Dunării albastre, Rămășagul, A doua variantă, Despre oameni și melci. I-a fost acordat Premiul pentru Cele mai bune și mai spectaculoase campanii de lansare de filme din Europa (Amsterdam, 1997).

Pe malul stâng al Dunării albastre (1983) • Gina Patrichi, Gheorghe Dinică, George Constantin, Stela Popescu, Valeriu Paraschiv, Mimi Enăceanu, Fory Etterle, Constantin Fugașin, Geo Saizescu etc.

1953 – S-a născut Olimpia Panciu

30 martie 1953

Interpretă de muzică ușoară. În anii ’70 artista făcea parte din grupul Marius, Olimpia și Mihai alături de Marius Țeicu și Mihai Constantinescu, cu mare succes la public. Stabilită cu soțul său, cantautorul Mircea Romcescu în Danemarca în 1991. Odată stabiliți acolo, Olimpia, Mircea și Adrian au format o trupă, alături de un chitarist danez, și au plecat să cânte în Groenlanda, apoi au susținut show-uri și pe vase de croazieră. S-au repatriat în 2014. Stabiliți în București, cei doi și-au deschis un studio muzical și au înființat o școală de muzică pentru copii.

Olimpia Panciu – Cer senin (1984)

1957 – S-a născut Petru Romoșan

30 martie 1957, Orăștioara de Sus, Hunedoara

Poet, editor, analist politic și galerist de artă. Ca elev la Liceul „George Coșbuc” din Cluj-Napoca, a activat în cenaclul literar „Lucian Blaga”, după care a devenit membru al grupului de scriitori format în jurul revistei literare Echinox. A debutat publicistic în 1972 cu poezie în revista Tribuna (Cluj-Napoca), iar debutul editorial a avut loc în 1977 cu volumul de versuri Ochii lui Homer. A colaborat cu poezie la revista Tribuna și sporadic la alte reviste din țară. După debut a publicat volumele de versuri: Comedia literaturii și Rosa canina, a fost prezent cu grupaje de poeme în Antologia poeților tineri alcătuită de George Alboiu (1982), în Antologia poeziei generației ’80 alcătuită de Alexandru Mușina (1993) și în antologia Poezia română actuală alcătuită de Marin Mincu (1998). În anii ’80 s-a stabilit la București și a lucrat în comerțul de artă, ca galerist al Fondului Plastic. Între 1988–1999 a trăit la Paris, unde a deschis o galerie de artă, apoi a revenit la București. A alcătuit antologia Cele mai frumoase 100 de poezii ale limbii române (2001). A primit Premiul pentru Poezie acordat de revista Tribuna (1976) și Premiul pentru debut în poezie acordat de Uniunea Scriitorilor din România (1977). În prezent scrie analiză politică în Amos News și este proprietar și editor al Editurii Compania din București împreună cu Adina Keneres.

1959 – Noi mijloace de a obliga țăranii să se înscrie în „colectivă”

S-a publicat Decretul nr. 115/1959 pentru lichidarea rămășițelor oricăror forme de exploatare a omului de către om în agricultură, în scopul ridicării continue a nivelului de trai material și cultural al țărănimii muncitoare și al dezvoltării construcției socialiste, adoptat de Marea Adunare Națională în 28 martie și publicat în Monitorul Oficial în 30 martie. Prin acest decret, țăranii înstăriți erau forțați, fie să se înscrie în gospodăriile colective, fie să cedeze pământul statului, ei urmând să nu mai fie socotiți chiaburi de către regimul comunist.

1960 – Prima stație meteorologică automată din România

Stația meteorologică automată a fost concepută și realizată în cadrul Institutului Meteorologic al României, fiind instalată la Observatorul de Fizica Atmosferei de la Afumați și intrând în funcțiune la 30 martie 1960. Din 1961 stația a fost mutată la Stația Meteo de pe Vârful Cozia (Ciuha Mare, 1668 m).

1964 – S-a născut Carmen Poenaru

30 martie 1964, Barcea-Galați

Artist plastic, specializată în tapițerie, artă decorativă, design de modă, membră a Uniunii Artiștilor Plastici. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, Secția Tapiserie-Creație vestimentară, clasa Valeriu Vasilescu și Doina Hordovan. A avut expoziții individuale din 2008 la Galeriile Frunzetti, Alfa, Filart, Velea, la Art Cafe (Bacău), la Galeria Top Art (Piatra Neamț), Big Hall Gallery (Cluj-Napoca), la Art Indus, Lalit Kala Akademy, Art Consult (New Delhi, India), la Baren Gallery (Haggensehwil, Elveția). Este membră a Asociației Europene a Artiștilor, a Clubului UNESCO, Piraeus Atena (Grecia) și a Asociației Femeilor Creatoare în Arta Plastică din România, fiind președintă a Uniunii Artiștilor Plastici Bacău.

Biografie ilustrată [Vatra Meșterilor și Creatorilor de Patrimoniu]

1968 – Prima emisiune militară la Televiziunea Română

Având o durată de 30 de minute, emisiunea militară, De strajă patriei s-a difuzat duminica, la ora 12:30, începând cu 30 martie 1968. Fiecare ediție era supusă spre aprobare unei comisii din Consiliul Politic Superior al Armatei. În perioada 1987–1990, emisiunea a fost eliminată, fiind reluată în 1990, cu titlul Pro Patria. Spațiul de emisie avea 60 de minute și s-a difuzat în fiecare vineri, de la ora 18:30.

1973 – Curtea Superioară de Control Financiar

A fost înființată prin Legea nr. 2/30 martie 1973 privind Curtea Superioară de Control Financiar, funcționând pe lângă Consiliul de Stat.

1973 – A încetat din viață Mendel Haimovici (30 noiembrie 1906 – 30 martie 1973)

Matematician și mecanician; profesor la Catedra de Mecanică a Universității din Iași; membru titular al Academiei Române.

1979 – Guvernul Manea Mănescu (2) și-a încheiat mandatul. S-a format Guvernul Ilie Verdeț (1)

Guvernul Manea Mănescu (2) a fost un cabinet al PCR, în perioada 18 martie 1975–30 martie 1979, succedând Guvernul Manea Mănescu (1), 27 februarie 1974–18 martie 1975. În toată această perioadă: Ceaușescu a preluat treptat toate pârghiile de putere în stat; s-a acutizat represiunea politică; s-a amplificat cultul personalității; a avut loc semnarea actului final de la Helsinki; a avut loc greva minerilor din Valea Jiului.

Guvernul Ilie Verdeț (1), a fost un cabinet comunist în intervalul 30 martie 1979–29 martie 1980, urmat de Guvernul Ilie Verdeț (2), până la data de 21 mai 1982. În acest timp, guvernul s-a confruntat cu deteriorarea stării materiale a populației; România s-a izolat în plan extern, atât față de lumea occidentală, cât și în interiorul blocului comunist; datoria externă a ajuns la 10,2 miliarde de dolari și Ceaușescu a decis achitarea întreagă a datoriei externe până în 1990.

1983 – S-a născut Anca Amariei

30 martie 1983, Cluj Napoca

Handbalistă retrasă din activitate, sora handbalistei Carmen Amariei. Alături se sora sa, a început să joace handbal la CSȘ Viitorul Cluj Napoca, iar prima lor echipă de senioare a fost Uni Ursus Cluj, unde Anca a rămas până în 2008, a jucat finala Cupei Challenge și a ajuns până în sferturile Cupei Cupelor. Ulterior, a jucat la Rulmentul Brașov, HCM Baia Mare, CDB-Cercle Dijon, SCM Craiova. Între 2002–2003 a fost selecționată la categoria junioare a echipei naționale a României. Ea a jucat în total în 23 de meciuri, în care a înscris 23 de goluri.

1989 – A încetat din viață Nicolae Steinhardt (Nicu-Aureliu Steinhardt; 12/29 iulie 1912 – 30 martie 1989)

Scriitor, critic literar, eseist, jurist, publicist și scriitor a cărui valoare literară a fost recunoscută după moarte, când i s-a publicat Jurnalul fericirii.

1990 – Relații diplomatice România – Coreea de Sud

România și Republica Coreea au stabilit relații diplomatice la rang de ambasadă la 30 martie 1990. În același an, s-au deschis ambasade la București și Seoul, cu ambasadori rezidenți.

1991 – A încetat din viață Emilian Bratu (8 august 1904 – 30 martie 1991)

Inginer chimist; fondatorul primei școli de inginerie chimică din România; membru titular al Academiei Române.

1993 – A încetat din viață Edgar Papu (13/26 septembrie 1908 – 30 martie 1993)

Eseist și critic literar; profesor universitar, specialist în literatură comparată; filosof al culturii.

1993 – A încetat din viață Eugen Drăguțescu (19 mai 1914 – 30 martie 1993)

Pictor, desenator, ilustrator și grafician; stabilit în Italia.

1995 – A încetat din viață Petru George Spacu (6 iunie 1906 – 30 martie 1995)

Chimist; profesor de chimie anorganică la Universitatea din București; membru titular al Academiei Române.

1997 – În România s-a trecut, din nou, la ora de vară

Prin Ordonanța de Guvern nr. 20/18 august 1997 privind stabilirea orarului de vară și a orei oficiale de vară pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial nr. 200/20 august 1997 s-a reintrodus un program orar practicat în statele Uniunii Europene. Astfel, din ultima duminica a lunii martie (30 martie, în 1997), ora 03.00 devine ora 04.00, orarul de vară aplicându-se până în ultima duminică a lunii octombrie. Ora de vară a fost introdusă în România, pentru prima dată în 1932, funcționând în fiecare an până în 1939, între prima duminică din aprilie ora 00.00 și prima duminică din octombrie, ora 01.00. Intre 1 aprilie 1940, ora 00.00 și 2 noiembrie 1942, ora 03.00, ora de vară a fost în vigoare permanent în România. Din 1943, practica trecerii la ora de vară a fost suspendată. Romania a semnat Convenția fusurilor orare în 1979, iar în 1997 orarul de vară a fost corelat cu cel practicat în țările Uniunii Europene. Prin introducerea orei de vară s-a urmărit să se beneficieze cât mai mult de lumina naturală și reducerea folosirii luminii artificiale.

1998 – Lansarea oficială a procesului de lărgire a UE, Europa 26

La reuniunea de la Bruxelles a miniștrilor de externe din țările membre și asociate la Uniunea Europeană (printre care și România), a avut loc lansarea oficială a procesului de lărgire a UE, Europa 26. Bucureștiul a înaintat Programul Național de Adoptare a Acquis-ului Comunitar, instrument bilateral principal al strategiei consolidate de preaderare, împreună cu examenul analitic al Acquis-ului Comunitar. România începea, la această dată, alături de celelalte țări asociate, procesul efectiv de aderare la UE; a devenit membră a Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007.

1998 – Demisia guvernului Victor Ciorbea

Consiliu de Miniștri CDR–USD–UDMR, în perioada 12 decembrie 1996–17 aprilie 1998. A avut un program de accelerare a privatizării, restructurării și reducerii pierderilor din economie, dar s-a confruntat cu o puternică recesiune economică (în anul 1997, PIB a scăzut cu 6,1%, iar rata inflației a ajuns la 150%); Căderea guvernului s-a produs ca urmare a unei crize politice provocate de PD. La 30 martie premierul Victor Ciorbea demisionat. Activitatea guvernului a continuat, interimar, pînă la 17 aprilie.

1998 – S-a legiferat acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist

A fost promulgat Decretul-lege nr. 118/30 martie 1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, care a intrat în vigoare la 9 aprilie 1990, suferind modificări și completări ulterioare.

2003 – A încetat din viață Vasilica Tastaman (6 octombrie 1933 – 30 martie 2003)

Actriță de comedie în teatru și film; s-a numărat printre fondatorii Teatrului de Comedie; a jucat și la teatrele Giulești și „Bulandra”.

2004 – A încetat din viață Aurel Giurumia (14 martie 1931 – 30 martie 2004)

Actor de teatru, film și televiziune; a jucat la Teatrul Național Cluj și la Teatrul de Comedie din București.

2005 – Prima înregistrare cu jurnaliștii români răpiți în Irak

În seara celei de-a treia zi de la dispariție, la televiziunea Al Jazeera (Qatar) a apărut prima înregistrare cu românii răpiți în Irak. Postul a difuzat imagini cu jurnaliștii români, alături de ghidul lor. Lângă ei apăreau două persoane mascate, cu mitraliere. În înregistrarea video, Marie Jeanne Ion a spus în engleză că răpitorii nu au cerut bani și nu doresc nimic în schimbul lor. Toți analiștii au dedus că este vorba despre o situație atipică de răpire.

 

Ziua Marșului pentru Viață 2024

Se desfășoară, în fiecare an, într-o sâmbătă apropiată de 25 martie – Buna Vestire – și este un eveniment ce urmărește conștientizarea deplinei umanități a copiilor nenăscuți, a vulnerabilității lor, a demnității sfinte a ființei umane și a nevoii de a sprijini femeile în criză de sarcină, pentru ca acestea să-și poată naște și crește copiii. În România, Marșul pentru viață a fost organizat prima dată în 2008 la Timișoara, iar în 2011 a avut loc prima ediție națională. Din 2015, evenimentul se desfășoară cu temă și dată comună atât în România cât și în Republica Moldova. Anul acesta tema este: Împreună construim pentru viață.

Luna martie, prima lună de primăvară, în care se află și sărbătoarea Bunei Vestiri, este Luna pentru viață, în care sunt organizate numeroase evenimente pentru susținerea vieții, atât la nivel național cât și internațional.

2020 – A încetat din viață Martin Tudor (10 iunie 1976 – 30 martie 2020)

Fotbalist care a evoluat pe postul de portar și antrenor de portari.

2020 – A încetat din viață Traian Mocanu (26 august 1954 – 30 martie 2021)

Pictor, poet, cronicar și profesor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici.

2021 – A încetat din viață Ioan Cațianis (15 iunie 1942 – 30 martie 2021)

Flautist, solist concertist al Orchestrei Naționale Radio.

2021 – A încetat din viață Cătălin Condurache (29 septembrie 1958 – 29/30 martie 2021)

Cantautor de muzică folk, inginer;  director la CD Radio, NCN TV.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită