31 August în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Bătălia pentru Transilvania. Trupele române au intrat în orașul Brașov

 

Ziua Limbii Române

Celebrată în România încă din 2006, a devenit oficială prin Legea nr. 53/14 martie 2013 privind instituirea Zilei Limbii Române, în ideea că limba unei națiuni este un puternic instrument de păstrare a identității naționale, cu atât mai mult cu cât, în prezent, există peste 10 milioane de etnici români care trăiesc în afara granițelor de stat ale României. Manifestările au loc pentru a sprijini pe românii de acasă și de pretutindeni în vederea conservării și cultivării limbii române și, prin aceasta, a valorilor identitare. Din anul 2006, la aceeași dată, a fost organizat în București Concertul limbii române, pe treptele Teatrului Național din București.

 

Limba noastră cea română

Instituită în Republica Moldova, din 1990, deoarece în 31 august 1989 Parlamentul de la Chișinău a votat trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin

Doina și Ion Aldea Teodorovici – Lacrima Limbii Noastre

 

1848 – Au fost publicate Dorințele Partidei Naționale din Moldova

În vara lui 1848 se aflau în Bucovina, și mai ales în Cernăuți, circa 50 de fruntași ai tineretului revoluționar moldovean, printre care Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri, D. Canta, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, cărora li s-a adăugat Mihail Kogălniceanu.

A fost redactat un program în 36 de puncte, care a fost publicat de Kogălniceanu sub titlul Dorințele partidei naționale din Moldova. Acest program se deosebea radical de petiția din martie, fiind împotriva Regulamentului Organic și a protectoratului țarist. Se cereau, printre altele, egalitate politică și civilă, instrucțiune gratuită, secularizarea averilor mănăstirești închinate, desființarea rangurilor și privilegiilor, împroprietărirea țăranilor, eliberarea robilor țigani particulari și unirea Moldovei cu Muntenia. Mihail Kogălniceanu a dezvoltat pe larg acest program în Proiect de Constituție pentru Moldova, redactat pe baza programelor revoluționare din Țările Române și a constituțiilor din Occident.

Textul integral: Dorințele Partidei Naționale în Moldova [Wikisource]

1867 – Ion Heliade Rădulescu a fost ales președinte al Academiei Române

Ion Heliade-Rădulescu (6 ianuarie 1802 – 27 aprilie 1872) poet, profesor, publicist, orator, creator de sisteme lingvistice și filosofice, autorul unei Gramatici a limbii române, editor de ziare și cărți, inițiator de societăți culturale și politice, una dintre figurile centrale ale Revolutiei de la 1848, considerat părintele literaturii române, a fost unul dintre fondatorii Academiei Române și primul ei președinte, ales la 31 august/12 septembrie 1867 și reales în 1868 și în 1869. A demisionat în noiembrie 1869, în urma respingerii proiectelor sale ortografice.

1867 – Spectacolele Trupei Pascaly la Brașov

Gazeta Transilvaniei a anunțat spectacolele Trupei Pascaly la Brașov în cadrul cărora tenorul Baloban a cântat elegia lui Vasile Alecsandri, Bălcescu murind pe muzica lui P. Mezzetti.

1868 – A încetat din viață Dimitrie Cozacovici (1/12 ianuarie 1790 – 31 august 1868)

Istoric și filolog aromân; remarcat prin studii de filologie comparată și de istorie privind românii sud-dunăreni, numărându-se printre pionierii dialectologiei române; membru fondator al Societății Academice Române.

1870 – S-a născut Victor Vlad Delamarina

Victor Vlad; 31 august 1870, Satul-Mic/Victor Vlad Delamarina, Timiș – 3/15 mai 1896, Herendești, Timiș

Marinar, militar, poet și scriitor remarcat pentru poeziile în grai bănățean, acuarelist. S-a înscris la Liceul Militar din Craiova, apoi s-a transferat la Iași, un mediu propice dezvoltării sale spirituale, a urmat timp de doi ani cursurile școlii militare superioare din București, iar în vara lui 1891, a făcut o călătorie cu Bricul Mircea pe Marea Neagră și pe Marea Egee, pictând acuarele inspirate din peisajul marin. A fost sublocotenent de marină la Galați, la Sulina, pe vasul Bistrița, pe crucișătorul Elisabeta. În 1894, în ziarul timișorean Dreptatea, i-au apărut primele versuri și note din călătoria pe bricul Mircea, semnate Delamarina. În aprilie 1895 a fost înaintat la gradul de locotenent de marină. S-a îmbolnăvit de tuberculoză și a fost trimis de familie pentru tratament la sanatoriile de la Bad Wörishofen (Germania), Abbazia (Croația) și Merano (Italia). Din această perioadă datează însemnările autobiografice Cartea vieții mele, de asemenea, și-a definitivat acuarelele, pe baza schițelor de călătorie, sperând din tot sufletul să devină pictor. În aprilie 1896, simțindu-se tot mai slăbit, s-a întors acasă. În drum spre Lugoj, a poposit câteva zile la Budapesta, la Tiberiu Brediceanu, care l-a înseninat cântându-i la pian melodii populare lugojene. A murit la doar 26 de ani.

Biografie ilustrată: Victor Vlad Delamarina [Wikipedia]

1880 – S-a născut Ștefan Braborescu

31 august 1880, Caracal – 4 ianuarie 1971, București

Scriitor, actor, regizor, profesor. A urmat Școala de Ofițeri de Infanterie din Craiova (1900–1903). A fost sublocotenent, apoi locotenent în Regimentul 25 Rovine din Craiova. În 1907, a renunțat la cariera militară și s-a înscris la Facultatea de Drept din București, urmând în paralel și Conservatorul, pe care l-a absolvit în 1911. În același an, a fost angajat la Teatrul Național din Craiova, debutând ca actor și regizor. A jucat în: Înșir-te mărgărite de Victor Eftimiu, Nepoftitul de Tristan Bernard, Tribunul de Paul Bourget, Electra de Sofocle, Sânziana și Pepelea de Vasile Alecsandri, Doctor fără voie de Molière, Azilul de noapte de Gorki etc. A jucat și la Compania Brezeanu-Toneanu, Teatrul Național Iași, Teatrul Național Cluj, a fost rectorul Institutului de Teatru din Cluj, profesor și rector la Institutul de Artă Teatrală din Timișoara. Activitatea sa teatrală a cuprins peste 330 de roluri și peste 60 de piese regizate. A editat, împreună cu I.C. Popescu Polyclet și N. Vulovici Noua Revistă Olteană. A debutat editorial, cu volumul de nuvele Din romanul unei vieți (1902), fiind printre primii colaboratori și întemeietori ai revistei Ramuri. A editat împreună cu Emil Serghie și Sandu Teleajen revista Gândul nostru. A publicat volumul Raze de lumină. În 1955 a fost distins cu titlul de Artist al poporului.

1904 – S-a născut Nicolae Cernescu

31 august 1904, Câmpulung – 26 aprilie 1967, București

Chimist și pedolog, membru titular (din 1963) al Academiei Române. După absolvirea Facultății de Științe din București, în 1925, și-a continuat pregătirea la Politehnica din Zurich, unde, în 1931, și-a susținut teza de doctorat în Chimie. În 1935 a devenit Doctor Docent. A fost asistent la catedrele de Chimie generală și de Chimia solului ale Facultății de Agronomie, șef de secție la Laboratorul de Analize Chimice și Industriale, asistent și șef de lucrări la Catedra de Chimie Fizică și Analitică, conferențiar și profesor de Pedologie la Institutul Agronomic din București. A avut contribuții notabile la dezvoltarea cercetărilor fizico-chimice, la geneza, cartarea și clasificarea solurilor, lucrări de raionare pedografică și pedoclimatică a solurilor României, asupra factorilor de climă și zonelor de sol, schimbului de cationi și structură. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc expuse în lucrări precum: Capacitatea de schimb a solului în raport cu conținutul de argilă și humus, Les sols de la region situee entre le Danube, les Carpates et la Mer Noire, Regimul potasiului din complexul de alterare în raport cu condițiile bioclimatice ale solurilor zonale, Clasificarea solurilor cu exces de umiditate, Soil and Natural Conditions of the Romanian People’s Republic. Este considerat fondatorul pedologiei moderne românești. A fost distins cu Premiul de Stat (1962) și Ordinul Muncii cl.I (1964).

1907 – S-a născut Andrei Tudor

31 august 1907, Brăila – 18 iunie 1959, București

Muzicolog, poet și traducător, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din București. A fost conferențiar la catedra de Istoria muzicii a Conservatorului din București și la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, redactor-șef la revista Muzica (1951–1952), șef al Sectorului de Muzică la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române din București (1951–1959). A publicat volume literare: Amor, Moscova. Reportaj despre metropola lumii noi; de muzicologie: L’Essorde la musique dans la République Populaire Roumaine, Enescu, George Enescu. Viața în imagini; a făcut traduceri literare.

1914 – S-a născut Octavian Vuia

31 august 1914, Budapesta – 11 decembrie, 1989 Freiburg i. Br.

Filosof, eseist, memorialist, publicist. A urmat studii de filosofie și drept la Universitatea din Cluj, Paris și Freiburg i. Br. Între 1942–1946 a frecventat seminarul filosofic al lui Heidegger. Din 1957 s-a stabilit la München și a activat în cadrul postului de radio anticomunist Europa liberă, devenind director adjunct al departamentului românesc al postului (1976–1980) și a fondat, împreună cu Mircea Eliade, Emil Cioran și Horia Stamate Centrul român de studii de la Paris (1949). Dintre scrierile sale: Întâlnire cu oameni și idei, Regăsirea în Pascal și alte „analize” heideggeriene, Întoarcerea lui Zamolxe: meditații dialogice, Aducere-aminte: publicistică.

1916 – Trupele române au intrat în orașul Brașov

Pe 14/27 august 1916 România a declarat război Austro-Ungariei. La București au fost arestați mai mulți intelectuali români cu cetățenie austro-ungară, între care romancierul Ioan Slavici și Ioan Bălan.

Bătălia pentru Transilvania a avut loc în perioada 14/27 august–12/25 octombrie 1916 și a fost una din operațiunile majore realizate de armata română în timpul primului război mondial. A început ca o încercare a armatei române de a recupera Transilvania și de a scoate Austro-Ungaria din război. Pe 14/27 august 1916, trei armate române au trecut la atac traversând Carpații Meridionali, după care au intrat în Transilvania.

Primele atacuri au fost încununate de succes, obligându-i pe austro-ungari să se retragă. Însuflețită de dorința de a elibera Transilvania de sub dominația străină, Armata Română a început, în noaptea dintre 15 și 16/28 și 29 august 1916, ofensiva pe frontul Carpaților. Trupele de acoperire ale celor trei armate au zdrobit rezistența inamică, au pus stăpânire pe trecătorile Carpaților Orientali și Meridionali si au pătruns simultan în Transilvania. În 18/31 august 1916 Armata Română a intrat victorioasă în Brașov, așteptată cu flori și lacrimi de populația română; ungurii, sașii și austriecii din oraș fugiseră.

Dr. Gheorghe Baiulescu, fost elev în Șchei și student la Viena a devenit primul primar român al Brașovului. Despre expresia acestor sentimente, Gazeta Transilvaniei scria în acele zile „Stăm încă uluiți, nu găsim cuvinte să dăm glas bucuriei înăbușite de suferințele seculare […] Frații liberatori au sosit […] Bine ați venit și mergeți cu bine tot înainte!”.

Mai mult: Administrația românească în Ardealul eliberat pe 30 august 1916 de Ionuț Țene [Napoca News]

1916 – Bulgaria a atacat România în primul război mondial

Pe 18/31 august, Bulgaria a atacat România fără declarație de război, care va fi făcută abia pe 19 august/1 septembrie. În cursul nopții de 18/31 august, trupele bulgare au intrat în Dobrogea românească, au atacat pichetele române de pe frontieră, trupele române de pază retrăgându-se pe linia pichetelor mici.

Acțiunile militare din Dobrogea au reprezentat o serie de operații, bătălii și lupte care s-au desfășurat între 18 august/1 septembrie–3/16 decembrie 1916 și a avut ca obiectiv principal respingerea atacului executat de forțele bulgare și asigurarea libertății de acțiune a forțelor care operau pe frontul din Transilvania.

1916 – S-a născut Neagu Djuvara

Neagu Bunea Djuvara; 18/31 august 1916, București – 25 ianuarie 2018, București

Istoric, diplomat, filosof, jurnalist și romancier, născut într-o familie aristocrată de origine aromână, care a dat oameni politici, diplomați și universitari de prestigiu. Și-a făcut studiile la Nisa și Paris, fiind licențiat în litere la Sorbona (Istorie, 1937) și Doctor în Drept (Paris, 1940). A luat parte la campania din Basarabia și Transnistria ca elev-ofițer de rezervă (iunie–noiembrie 1941), fiind rănit aproape de Odesa. Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, a fost trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineața zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică. A rămas în Suedia până în septembrie 1947, când comuniștii au preluat și acest minister. A hotărât să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizații ale exilului românesc – secretar general al Comitetului de Asistență a Refugiaților Români, la Paris; ziarist la Radio Europa Liberă; secretar general al Fundației Universitare „Carol I”. A stat douăzeci și trei de ani în Republica Niger, fiind consilier diplomatic și juridic al Ministerului Afacerilor Străine din Niger și, concomitent, profesor de Drept internațional și de Istorie economică, la Universitatea din Niamey. După decembrie 1989 s-a întors în țară, profesor asociat la Universitatea din București. A fost membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași și al Institutului de Istorie „N. Iorga” din București. A fost decorat cu Marea Cruce a Ordinului național Serviciul Credincios și cu Ordre des Arts et des Lettres în grad de Ofițer.

1924 – România a ratificat Convenția de la Lausanne privind regimul strâmtorilor Bosfor și Dardanele

Tratatul de pace de la Lausanne din 24 iulie 1923, recunoștea deplina independență a Turciei și conferea Strâmtorilor un nou regim juridic – renunța la principiul liberei treceri, garanta libertatea comerțului prin strâmtori, cu anumite restricții în timp de război.

Totodată, navele militare pe care o putere le putea trimite în vreme de război prin strâmtori nu puteau depăși dimensiunile celei mai puternice flote din Marea Neagră, iar Marile Puteri își rezervau dreptul de a trimite în Marea Neagră în orice condiții și împrejurări un număr de cel mult trei nave de război, fiecare dintre ele sub 10.000 de tone.

1926 – S-a născut Ion Ipser

Ion Sigismund Ipser; 31 august 1926, Botoșani – 31 august 2006

Pictor, restaurator, scenograf. De fiecare dată când avea ocazia, mărturisea că, în copilărie, a fost impresionat de măiestria cu care fusese pictată cortina Teatrului din Botoșani și că această amintire avea să îi marcheze pentru totdeauna destinul. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Grigorescu” din București. A fost scenograf al Operei Române din București vreme de 20 de ani, creând decorurile și costumele a numeroase spectacole. Împreună cu Opera a făcut turnee în Grecia, Franța, Bulgaria. În 1970 s-a autoexilat în Germania, acolo unde a restaurat peste 600 de icoane. Din 1986, a activat vreme de 11 ani ca director artistic la Școala de decoruri de teatru din Geneva, instituție unică în lume, unde și-a împărtășit experiența unui numar de peste 450 de studenți. În memoria mamei sale, s-a oferit să restaureze gratuit biserica exilului romanesc din Lausanne, dedicată Regelui Mihai I și Principesei Ana. Picturile sale se află în colecții particulare din toată lumea.

Memoria exilului românesc. Ion Ipser (I)

1927 – S-a născut Radu Petrescu

31 august 1927, București – 1 februarie 1982, București

Prozator, membru al grupului de la Târgoviște. A debutat în revistele Universul literar și Orizont (1945). A absolvit în 1951 Facultatea de Litere a Universității din București, în același an începând să scrie romanul Matei Iliescu. A colaborat cu poezii la Națiunea. Este considerat unul dintre precursorii școlii postmoderniste românești, precum și unul dintre cei mai mari autori români de jurnale. A ținut permanent un jurnal, încă din timpul liceului. Trei volume au fost deja publicate, Ocheanul întors, Părul Berenicei și A treia dimensiune, ultimul fiind publicat postum. Editura Humanitas a publicat varianta integrală, Catalogul mișcărilor mele zilnice. Alte scrieri: Didactica nova, Sinuciderea din Grădina Botanică, O singură vârstă, Meteorologia lecturii.

1927 – S-a născut Dan Deșliu

Dan Beșleagă; 31 august 1927, București – 4 septembrie 1992, Neptun

Politician comunist, actor și poet, adept al proletcultismului. A studiat la Conservatorul de Arte Dramatice din București și a lucrat ca actor la Petroșani și București (1946–1948). A debutat în 1945, în revista Lumea, a publicat primul său volum, Goarnele inimii, în 1949, în perioada de instaurare a comunismului în RPR. Cu acest volum și cu odele publicate în presă, a devenit unul dintre cei mai reprezentativi poeți ai realismului socialist și poate cel mai de succes poet al vremii. Ulterior, poezia sa a evoluat spre neomodernism. În anii ’80, atitudinea lui s-a radicalizat, ajungând în ultimii doi ani dizident pe față al regimului comunist, strecurând texte împotriva lui Ceaușescu spre Radio Europa Liberă, l-a acuzat pe Nicolae Ceaușescu că se comportă de parcă ar fi „proprietarul României”. Și-a dat demisia din PCR în 1980, după ce fusese membru din 1945. A fost primul prezentator al emisiunii de televiziune Steaua fără nume (la sfârșitul anilor ’80). Scrieri: Lazăr de la Rusca, Minerii din Maramureș, Cercuri de copac, Luminile arenei, Cetatea de pe aer, Visul și veghea, Roman imaginar.

1929 – S-a născut Cornel Stavru

31 august 1929, Constanța – 17 septembrie 2015, București

Tenor. S-a născut dintr-o mamă grecoaică și un tată albanez. A absolvit Facultatea de Poduri și Tuneluri în anul 1952; în 1953 a cucerit Premiul al III-lea la Concursul Național al Tinerilor Interpreți și la Festivalul Internațional al Tineretului din București. A fost angajat solist la Ansamblul Armatei, unde a primit primele lecții serioase de canto de la Alexandru Colfescu, continuate la clasa baritonului Alexandru Costescu-Duca. A debutat într-o serie de concerte-spectacol, organizate de Ansamblul Sfatului Popular al Capitalei, sub bagheta dirijorilor Emanuel Elenescu și Iosif Conta, care i-au încredințat trei partituri de mare greutate: Cavalleria rusticana de Mascagni, Paiațe de Leoncavallo și Otello de Verdi. După ce a cucerit premiul al II-lea la Concursul Internațional de canto de la Moscova (1957), unde Președintele juriului era însuși legendarul tenor Tito Schipa, în aprilie 1958 a debutat la Opera Română din București, în rolul Manrico din Trubadurul de Verdi. A cântat alături de personalități ale liricii internaționale: Renata Scotto, Aldo Protti, Mirella Freni, Irina Arhipova, atât pe scene din țară, cât și din Rusia, Bulgaria, Egipt, Belgia, Grecia sau Franța.

Giuseppe Verdi – Don Carlo „Dio che nell’alma” • Cornel Stavru și Nicolae Herlea

1931 – Corneliu Zelea Codreanu, conducătorul Mișcării Legionare din România, a fost ales deputat

Legionarii au participat la alegerile din 1931, sub numele de Gruparea Politică Corneliu Zelea-Codreanu, în 17 județe din 71, cele în care propaganda legionară a reușit să adune un număr suficient de simpatizanți. Cucerit de manifestațiile teatrale, de paradă, de care se folosea propaganda nazistă în Germania, Zelea-Codreanu, pentru a-i atrage pe țărani la ideologia sa și pentru a le obține voturile, vizita satele îmbrăcat în costum național și călare pe un cal alb. A fost ales în parlament la 31 august, deputat de Neamț, obținând, conform documentelor vremii, 11.300 voturi valid exprimate.

1931 – S-a născut Ligia Toma-Zoicaș

31 august 1931, Hitiaș–Racovița, Timiș – 26 ianuarie 2016

Muzicolog și profesoară universitară, membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Studiile muzicale le-a început la Școala de Muzică din Lugoj, continuând la Conservatorul din Cluj. A fost profesoară de Istoria muzicii, Teoria muzicii, Metodica predării muzicii și citire de partituri la Conservatorul din Cluj (1958–1990), în paralel, pianist-corepetitor la Casa de Cultură din Cluj. A publicat studii, articole, eseuri, cronici și a susținut conferințe și prelegeri de specialitate și emisiuni radiofonice. A fost membră al prestigiosului Committee for Religious Music Research – International Biographical Center din Cambridge. A fost autoare a numeroase studii și cărți de exegeză muzicală, dintre care: Universul gândirii xenakiene, oglindă a unui secol cucerit de știință; Istoria muzicii universale și românești; Pedagogia muzicii și valorile folclorului.

1933 – S-a născut George Genoiu

31 august 1933, Armășești, Ialomița – 8 februarie 2016

Dramaturg și critic de teatru, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Teatrologie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, promoția 1962. A debutat cu proză scurtă în Tânărul scriitor în 1955; în dramaturgie cu piesa Umbrela pentru singurătate, în revista Ateneu, (1968); debutul în critică teatrală a fost în Tribuna (1963); debutul scenic, la Teatrul dramatic „George Bacovia” din Bacău, cu piesa Trecere prin veranda verde (1973). A colaborat la: Cronica, Tribuna, Convorbiri literare, Atheneu etc. A fost redactor șef la revista Atheneu, fondator și director al Casei de Presă și Editura și Fundația Culturală Rampa și Ecranul. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1983). A scris proză: Dispariția, Fereastra, Cina la vreme de veghe, Strigăte în volieră, Plecarea mea vremelnică, Călătorind cu îndelungă răbdare, Fauna în colivie; teatru: Însoțitorul nevăzut, Trecere prin verandă, Doi pentru un tango, Conversație în oglindă, O lume captivă, Antioligarhice.

George Genoiu – Tristeți ascunse Teatru radiofonic • Regia Ion Puican. Cu: Valeria Seciu şi Ovidiu Iuliu Moldovan

1936 – S-a născut Paul Vasilescu

Paul Adrian Vasilescu; 31 august 1936, Valea Botei–Sărățeanca, Buzău – 2 aprilie 2012, București

Sculptor și profesor universitar, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit Academia de Artă București în 1961, avându-l profesor pe Boris Caragea. Din 1961 a fost lector, iar din 1990 profesor în cadrul Universității Naționale de Arte din București.

A fost membru al Comisiei Naționale pentru Monumente de For Public. A participat la numeroase expoziții naționale și internaționale precum Bienala internațională de sculptură Dantesca (Ravenna 1975), Plastik und Blummen (Berlin, 1975), Trienala internațională de artă plastică (New Delhi, 1979) și Expoziția organizată de Casa Americii Latine la București în 1993. A creat opere monumentale: Statuia lui Petru al II-lea Mușat din Suceava, Bustul lui Nichita Stănescu din București, Eroica Timișoara, Statuia Sf. Ierarh Andrei Șaguna din Sfântu Gheorghe, Statuia lui Alexandru Ioan Cuza pe aleea Mitropoliei, București. În semn de recunoaștere a talentului său, artistul a fost distins cu Premiul pentru artă monumentală (1967), Premiul pentru sculptură (1968), Premiul Academiei Române (1971), Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici (1972), Premiul Ministerului Culturii (1973), Ordinul național Steaua României în grad de Ofițer (2000).

Biografie ilustrată: Paul VASILESCU, sculptor, profesor [Vatra Meșterilor și Creatorilor de Patrimoniu]

1937 – S-a născut Miltiade Nenoiu

Mihai Miltiade Nenoiu; 31 august 1937, București – 20 iulie 2019, București

Fagotist, poet și profesor universitar. A urmat Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (1957–1962), unde a susținut și Doctoratul (2004). În anii ’60, în locuința sa funcționa un cenaclu literar la care luau parte Mircea Ciobanu, Marin Sorescu, Constanța Buzea, Adrian Păunescu; în anii ’60-’70 a frecventat cenaclul literar Luceafărul, condus de Eugen Barbu, iar în 1979 a înființat și a condus Cvintetul național Concordia, devenit de renume mondial, unde muzica și poezia conviețuiau benefic. A lucrat la Orchestra Radio România timp de 47 de ani (1956–2003), fiind solofagotist, șef partidă fagot, solist concertist. În paralel, a predat Fagotul la liceele „Dinu Lipatti” și „George Enescu”, apoi a fost profesor titular al clasei de Fagot și muzică de cameră la Universitatea Națională de Muzică și profesor asociat la Universitatea „Ovidius” din Constanța. A colaborat cu cei mai mari compozitori, dirijori, pianiști, violoniști, violonceliști sau cântăreți din lume (Luciano Pavarotti, Placido Domingo, Nicolae Herlea, Angela Gheorghiu etc.), i s-au dedicat lucrări simfonice pe care le-a prezentat în premieră mondială, are o discografie impresionantă. Ca scriitor, a debutat cu poezie la revista Luceafărul în 1967 și a colaborat la România literară, Contemporanul, Viața românească, Facla literară etc. Este autorul volumelor: Preludiu la unison, Sentimentale, În veșnică pierdere, Caragiale și terapia „râsu-plânsului”, Călătorie în două mișcări, De la Enescu la „Concordia”, convorbiri cu Romulus Turbatu, Antologie poetică. În domeniul muzicologiei a scris: Fagotul – istorie și revelație, Portret din cinci închipuiri, monografia Cvartetului „Concordia”.  

Antonio Vivaldi – Concert în Re minor pentru fagot, orchestră de cameră și clavecin

1939 – Protestul ambasadorului german la București privind tranzitul de materiale de război pentru Polonia

Prim-ministrul Armand Călinescu a aprobat cererea Marelui Stat Major polon de a tranzita prin România materiale de război, ceea ce a atras protestul ferm al ambasadorului german la București, Wilhelm Fabricius, respins de premierul român și de regele Carol al II-lea. A dat asigurări privind neutralitatea României și respectarea angajamentelor economice asumate, cu condiția ca și partea germană să le respecte.

1940 – Urmările Dictatului de la Viena

A doua ședință a Consiliului de Coroană român, din noaptea de 30/31 august, a acceptat Dictatul.

Guvernul maghiar s-a declarat foarte nemulțumit și „zdrobit sufletește”, deoarece nu obținuse întregul teritoriu solicitat, ca suprafață și formă dorită.

Cu această ocazie, Germania nazistă a încheiat și două tratate cu Bucureștiul și Budapesta, prin care se acorda un statut separat și preferențial populației germane din Transilvania.

Guvernul britanic a refuzat să recunoască dictatul, la fel și cel al SUA, conform politicii lor de a nu recunoaște nici un teritoriu ocupat de la începutul războiului.

Dictatul de la Viena a produs o gravă criză politică în România și a provocat numeroase manifestații de protest (31 august–3 septembrie).

1941 – S-a născut Mircea Rădulescu

31 august 1941, București

Fost jucător și antrenor de fotbal. A absolvit Institutul de Cultură Fizică și Sport. Ca jucător, a evoluat într-un număr de 300 de meciuri oficiale – junior la Rapid, senior la Sportul Studențesc. A fost antrenor principal al echipelor Sportul Studențesc, Universitatea Craiova și Rapid București, având 279 de meciuri ca antrenor în prima divizie de fotbal a României. A antrenat echipa națională de juniori a României, echipa națională de tineret olimpică a României, fiind și antrenor secund, apoi principal al Echipei naționale de fotbal a României. În străinătate, a antrenat echipa națională a Egiptului, CA Tunis (Tunisia), echipa națională a Siriei și echipa națională a Algeriei. A obținut titlul științific de Doctor în Educație Fizică și Sport, este coordonator al publicațiilor Ghidul Antrenorului de Copii și Juniori și Antrenorul. Deține titlul de Antrenor emerit, este șef de lucrări la Universitatea Ecologică din București. A fost decorat cu Ordinul Meritul sportiv cl.III (2008). În prezent, este președinte al Comisiei Tehnice a FRF și director al Școlii Federale de Antrenori de fotbal. A publicat: Bazele generale ale jocului și instruirii în fotbal, Practica efectivă de conducere a lecției de antrenament, Științele ajutătoare și fotbalul, Pregătirea juniorilor în fotbal etc.

1944 – Constituția din 1923 a fost repusă în funcțiune

După Marea Unire, Constituția României a fost adoptată de Parlament și promulgată de Regele Ferdinand I la data de 28 martie 1923.

A fost în vigoare până la adoptarea Constituției carliste din 1938 și repusă în vigoare de Regele Mihai I, prin Înaltul Decret Regal 1626/31 august 1944.

A fost abrogată prin decret la 30 decembrie 1947, când a fost proclamată republica. Până la adoptarea noii Constituții, „democratice”, aprobată de MAN la 13 aprilie 1948 și adoptată în aceeași zi, toate actele normative adoptate au o constituționalitate cel puțin discutabilă.

1944 – Trupele sovietice au ocupat Bucureștiul

Actul de la 23 august 1944 a scurtat al doilea război mondial cu câteva luni, fiind astfel salvate viețile a sute de mii de persoane, dar a permis totodată și creșterea vitezei cu care avansa Armata Roșie în România și a oferit în același timp Armatei Române posibilitatea de a elibera țara de ocupația germană. În absența unui armistițiu semnat (absență voită, din cauza tergiversării semnării tratatului de partea sovietică), trupele sovietice au tratat în continuare pe români drept inamici.

Armistițiul a fost semnat trei săptămâni mai târziu, pe 12 septembrie 1944, în termenii dictați de Moscova. Întoarcerea armelor a echivalat, practic, cu o „capitulare”, o „predare” „necondiționată” în fața sovieticilor și a restului Aliaților. În această perioadă, un număr de 114.000–160.000 de soldați români au fost luați prizonieri de război de către sovietici fără luptă, ca urmare a ordinului de încetare a focului dat de rege și au fost trimiși pe jos în lagăre din Uniunea Sovietică; aproximativ o treime dintre ei murind pe drum. După ce pactul de armistițiu a fost definitivat, trupele sovietice au ocupat întreg teritoriul României. Estimările dimensiunii trupelor variază între 750.000–1 milion (estimări ale oficialilor militari britanici), până la 1–1,5 milioane (estimări ale Înaltului Comandament Militar Român); mulți diplomați și experți occidentali referindu-se la trupe de peste 1 milion de soldați.

Amintirile lui Corneliu Coposu despre „eliberarea” Bucureștiului de trupele sovietice: Imaginile pe care mulți le-ar vrea șterse din istorie. Ovații în august 1944, la intrarea Armatei Roșii în Capitală [Adevărul]

1956 – S-a născut Gheorghe Dumitru

31 august 1956, Călărași – 22 decembrie 2012, Craiova

Handbalist care a jucat pe postul de inter sau coordonator de joc. Format la juniorii echipei CS Călărași (1970–1975), a purtat tricoul reprezentativei de juniori a României, cu care a participat la Campionatul Balcanic, Cupa Prietenia etc. Cea mai mare parte carierei, 20 de ani, a purtat tricoul cu numarul 5 al echipei de handbal Universitatea Craiova, al cărei căpitan a fost. În anii 1991–1993 a câștigat în două rânduri Campionatul Național de handbal și o dată Cupa României. A reprezentat echipa națională a României la numeroase competiții printre care: Trofeul Carpați, Trofeul Iugoslaviei, Trofeul Cehoslovaciei, Campionatul Balcanic, Trofeul Tbilisi, Trofeul Serdica (1979–1987). În anul 1980 a câștigat Campionatul Mondial Universitar de Handbal din Franța. A continuat activitatea sportivă în calitate de arbitru, în perioada 1993–2000 având 91 de jocuri arbitrate în cadrul Campionatului Național. Pentru rezultatele sportive și merite deosebite aduse sportului a fost declarat Maestru Emerit al Sportului.

1960 – S-a născut Vali Ionescu

Vali Ionescu-Caciuriac; 31 august 1960, Turnu Măgurele

Fostă atletă, săritoare în lungime, antrenoare. A fost legitimată la Rapid București, cu care a cucerit 13 titluri naționale. În anul 1982, a doborât recordul mondial la săritura în lungime, a devenit campioană europeană în aer liber, la Atena și a obținut medalia de bronz la Campionatele Europene în sală de la Milano.

A fost medaliată cu argint la Jocurile Olimpice de la Los Angeles 1984, fiind devansată doar de colega sa, Anișoara Cușmir. După retragerea din activitatea competițională a devenit antrenoare de atletism la Rapid, în 2000, vice-președintă a clubului din Giulești, apoi președintă/directoare și membră de drept a Consiliului de conducere al CS Rapid. A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului și i-au fost conferite Ordinul Muncii clasa a II-a, Ordinul Meritul Sportiv clasa I și Crucea națională Serviciul Credincios cl.I.

1960 – S-a născut Daniel Bănulescu

31 august 1960, București

Romancier, poet și dramaturg, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat studii de inginerie, fiind membru al cenaclului Universitas, condus Mircea Martin. A lucrat și ca jurnalist. A publicat romane: Te pup în fund, Conducător Iubit!, Diavolul vânează inima ta, N-ai vrea să te trimit în Paradis?, Cel mai bun roman al tuturor timpurilor; dramaturgie: Cine a câștigat Războiul Mondial al Religiilor?, Vrei să fii prietenul lui Dumnezeu?; poezie: Te voi iubi pân’ la sfârșitul patului, Balada lui Daniel Bănulescu etc.

1961 – Ratificarea de către România a Convențiilor asupra mării teritoriale, mării libere, platoului continental

Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 253/31 august 1961 privind ratificarea de către Republica Populara Română a Convenției asupra mării teritoriale și zonei contigui și a Convenției asupra mării libere, precum și aderarea Republicii Populare Române la Convenția asupra platoului continental, încheiate la Geneva, la 29 aprilie 1958 publicat în Buletinul Oficial nr. 25/14 octombrie 1961.

1961 – S-a născut Ioan Gyuri Pascu

31 august 1961, Agnita, regiunea Brașov/Sibiu – 26 septembrie 2016, București

Muzician, actor, membru al grupului de umor Divertis. S-a lansat în cariera muzicală în anul 1977 și de atunci a abordat diverse stiluri muzicale, printre care: pop, rock, blues și reggae. A fondat mai multe formații de succes în anii 1990, precum The Blue Workers sau Pacific, al căror solist a fost, a lansat mai multe piese de rock alternativ prin casa sa de discuri, Tempo Music, fiind un critic al radioului comercial românesc.
Pe lângă activitatea de la Divertis, din anul 1987, unde a abordat în special satiră politică, a jucat în filme de lung metraj, O vară de neuitat în regia lui Lucian Pintilie și Occident, regizor Cristian Mungiu, în mai multe piese de teatru, precum Take, Ianke și Cadîr de Victor Ion Popa, asigurând și coloana sonoră pentru o parte din ele. A colaborat cu mai multe posturi de televiziune, printre care TVR 1, Antena 1 și Pro TV, a contribuit ca jurnalist sportiv și comentator de sport, și a scris mai multe cărți de spiritualitate și pentru copii.

Grupul Divertis – Balada Shogunului (1991)

1965 – S-a născut Margareta Keszeg

31 august 1965, Mediaș, Sibiu

Fostă atletă, specializată în cursele de semifond. A avut rezultate remarcabile, în special, în competițile de sală, în cursa de 3 000 de metri, câștigând trei medalii la Campionatele mondiale în sală: bronz la Budapesta 1989 și argint la Sevilla 1991 și Toronto 1993. De asemenea, a obținut trei medalii la Campionatele Europene în sală: aur la Genova 1992 și argint în Glasgow 1990 și Paris 1994. A stabilit recorduri personale la 3000 de metri: în sală – 8 min 48 s 70 – Budapesta      (4 martie 1989) și în aer liber – 8 min 42 sec 02 – Tokyo (26 august 1991). A fost distinsă cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III.

1967 – S-a născut Iuliana Marciuc

31 august 1967, București

Realizatoare, prezentatoare, moderatoare și producătoare de emisiuni și seriale de televiziune. În adolescență a colaborat la Radio România Actualități și Radio România Tineret. A absolvit Facultatea de Planificare și Cibernetică Economică a Academiei de Studii Economice (2009), iar în studenție a realizat reportaje și interviuri pentru emisiunea Viața studențească a studioului TV al ASE. A fost un an analist programator la Trustul de Montaj Utilaj Chimic București, din 1990 a devenit crainică la Televiziunea Română, iar din 1996, redactor, prezentatoare și realizatoare de emisiuni. A debutat ca producător de televiziune cu serialul TV Burlacii (2005) și s-a remarcat în cadrul emisiunilor Muzica e viața mea, Impas în doi, Acces la succes și Miezul zilei difuzate pe canalul TVR1; Destine ca-n filme și Confesiuni pe canalul TVR2 și 90 de minute pentru sufletul tău, pe canalul TVR Internațional.

1976 – S-a născut Virgil Dumitru Căruțașu

31 august 1976, București

Jucător profesionist de baschet retras din activitate. A început baschetul la Dinamo Gealan București, unde și-a petrecut majoritatea carierei și cu care a câștigat 4 titluri de campion, apoi la echipa CSU Asesoft Ploiești, cu care a câștigat 5 titluri de campion și de 4 ori Cupa Romaniei. A fost declarat Jucătorul român al anului 2009, multiplu MVP șsi cosgheter al campionatului național. A mai evoluat in Israel, Ungaria și Olanda.

1984 – S-a născut Gabriella Szűcs

Szűcs Ibolya Gabriella; 31 august 1984, Oradea

Jucătoare de handbal profesionistă cu cetățenie română și maghiară. Tatăl ei, Sándor Szűcs, a jucat fotbal în prima divizie din România în anii ’80, pentru echipa FC Bihor. Înainte de Revoluție, familia sa s-a stabilit la Debrețin, în Ungaria. Gabriella a început să joace handbal de la 11 ani, la 14 ani devenind componentă a lotului de junioare al clubului DVSC Aquaticum Debrecen (1998–2008). A câștigat, alături de echipă, numeroase distincții în competițiile interne de junioare și senioare din Ungaria. În 2008 s-a transferat la campioana României, Oltchim, cu care a participat la finala Ligii Campionilor EHFși a câștigat cu echipa trei titluri de campioană a României. Este membră a echipei naționale a Ungariei, dar evoluează la clubul HC Dunărea Brăila.

1986 – Cutremur puternic cu epicentrul în zona Vrancea

S-a produs în noaptea de 30/31 august, ora 00:28, la o adâncime de 131,4 km. A fost urmat de 77 de replici de peste 3,2 grade pe scara Richter, dintre care 19 de peste 4 grade. Cutremurul a fost simțit în opt țări, afectând o mare parte a Europei de Sud-Est, a ucis aproximativ 100 de persoane, a rănit 558 de persoane și a distrus sau afectat 55.000 de gospodării. Cea mai afectată regiune a fost Focșani–Bârlad, unde intensitatea seismului a fost de 8 grade pe scara Mercalli, provocând de exemplu, prăbușirea unei biserici; în Lunca Prutului, terenul s-a surpat și au apărut cratere.

1989 – Adoptarea prin lege a limbii române ca limbă oficială pe teritoriul Moldovei și revenirea la alfabetul latin

În contextul mișcării de renaștere națională din RSSM, la Chișinău a avut loc Marea Adunare Națională de la 27 august 1989, la care au participat aproximativ 750.000 de oameni (circa 1/6 din populația de atunci a republicii). În cadrul adunării, s-a cerut declararea limbii române ca limbă de stat în RSSM, precum și trecerea la grafia latină. Sub acest impuls, peste două zile s-au deschis lucrările celei de-a XIII sesiuni a Sovietului Suprem (29 august–1 septembrie 1989. În rezultatul unor intense dezbateri avute cu oponenții din Sovietul Suprem, deputații românofoni au reușit să impună limba română ca limbă de stat și adoptarea alfabetului latin. Discuțiile cele mai aprinse din Sovietul Suprem au avut loc pe 31 august, când s-a votat și cea mai mare parte a legislației privitoare la limba de stat și alfabet. Ulterior, ziua de 31 august a fost declarată sărbătoare națională în Republica Moldova.

Alexandru Cristea / Alexei Mateevici – Limba noastră • Corul Moldova, Dirijor Valentin Budilevschi

1990 – S-a înființat Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România – CNSLR Frăția

Constituită în urma Deciziei Civile nr. 17/31 august 1993 a Tribunalului București, prin fuziunea sindicatelor CNSLR și Frăția. Are un număr de aproximativ 800.000 de membri și este afiliată Partidului Social Democrat.

2000 – S-a înființat, în România, Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale

Înființat prin Ordonanța nr. 121/31 august 2000, aprobată prin Legea nr. 396/10 iulie 2001 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 121/2000 privind înființarea Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale. Institutul funcționează la Cluj-Napoca, având ca obiective studierea și cercetarea inter și pluridisciplinară a păstrării, dezvoltării și exprimării identității etnice, aspectelor sociologice, istorice, culturale, lingvistice, religioase sau de altă natură ale minorităților naționale și ale altor comunități etnice din România.

2003 – A fost sfințită biserica Mânăstirii Săpânța-Peri

Mănăstirea Săpânța-Peri a fost înființată în anul 1997, în hotarul satului Săpânța, din dorința de a reînnoda tradiția istorică a vechii Mănăstiri Sfântul Arhanghel Mihail, din Peri, Maramureș, astăzi pe teritoriul Ucrainei.

După planurile arhitectului Dorel Cordoș, transpusă în lemn și piatră de meșterul Ioan Știopei, zis Buga din Bârsana, biserica în stil maramureșean a mănăstirii a fost placată, inițial, cu 8,5 kilograme de aur, iar crucea, înaltă de șapte metri, la rândul ei, învelită cu patru kilograme de aur. Construcția se află pe malul Tisei și fost realizată între anii 1998–2003. Turla mănăstirii este vizibilă de la o distanță de cinci kilometri peste Tisa și poate fi admirată de românii din Transcarpatia, regiune a Maramureșului istoric rămasă în Ucraina. În prezent mănăstirea găzduiește 6 măicuțe. Cu o înălțime maximă de 78 m, biserica mânăstirii Săpânța-Peri este cea mai înaltă construcție din lemn din lume.

2006 – A încetat din viață Ion Sigismund Ipser (31 august 1926 – 31 august 2006)

Pictor, restaurator, scenograf al Operei Române din București vreme de 20 de ani.

2012 – A încetat din viață Constanța Buzea (29 martie 1941 – 31 august 2012)

Poetă, redactor la revistele Amfiteatru și România literară.

2013 – Beatificarea monseniorului Vladimir Ghika

La 27 martie 2013, papa Francisc a semnat decretul prin care Biserica recunoaște „martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika, preot diecezan […] ucis din ură față de credință […], la 16 mai 1954”. La 31 august 2013, într-o ceremonie fără precedent în țara noastră, monseniorul și martirul Vladimir Ghika a devenit Fericit fiind beatificat în prezența a peste 10.000 de persoane. Sfânta Liturghie a fost prezidată de Eminența Sa Cardinalul Angelo Amato, Prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților. Fericitul Vladimir Ghika este celebrat în fiecare an la 16 mai, data la care s-a stins din viață. Are un imn și o rugăciune specială dedicate lui.

2013 – A încetat din viață Mihai Oroveanu (20 septembrie 1946 – 31 august 2013)

Istoric de artă, fotograf, curator și colecționar de artă; director al Muzeului Național de Artă Contemporană din Capitală din 2001.

2020 – A încetat din viață Lucia Ana Marinescu-Țeposu (6 septembrie 1935, Sibiu – 31 august 2020)

Istoric, muzeograf, arheolog și cadru didactic universitar; directoare a Muzeul Național de Istorie a României.

2020 – A încetat din viață Benedek Istvan (octombrie 1948 – 31 august 2020, Târgu Mureș)

Medic chirurg, profesor universitar; șef al Secției Clinice de Hematologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Mureș; a efectuat primul transplant de măduvă la un bolnav adult în țară (2001) și a realizat numeroase premiere naționale în domeniul medical.

2023 – A încetat din viață Ioana Maria Lupașcu (19 septembrie 1977 – 31 august 2023)

Pianistă, considerată de presă, de la debut, noua vedetă a generației sale.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită