31 Ianuarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Podul lui Traian, reprezentat pe Columna lui Traian

 

106 – Apolodor din Damasc a terminat construcția podului peste Dunăre la Drobeta

Construit între anii 103–105 peste fluviul Dunărea, la est de Porțile de Fier, la cererea împăratului Traian, Podul lui Apollodor din Damasc avea să devină una dintre minunile Imperiului Roman.  Scopul construcției a fost acela de a permite trecerea în Dacia a legiunilor romane interesate de sarea și aurul populației autohtone. A fost una dintre cele mai grandioase construcții de acest gen din întreaga antichitate, construit în perioada dintre cele două războaie dacice cu scopul de a permite armatelor romane să treacă mult mai ușor peste fluviu în vederea supunerii teritoriilor de la nord de Dunăre, care aparțineau Regatului Dac, condus la acea vreme de regele Decebal.

S-a folosit o suprastructură din lemn fixată pe douăzeci de stâlpi din piatră, lung de 1.135 m. La cele două capete, sudic și nordic, erau ridicate câte o poartă monumentală. Citim într-un capitol al Istoriei romane de Dio Cassius: „LXVIII,13,1. Traian construi peste Istru un pod de piatră, pentru care nu știu cum să-l admir îndeajuns. Minunate sunt și celelalte construcții ale lui Traian, dar acesta este mai presus de toate acelea. Stâlpii, din piatră în patru muchii, sunt în număr de douăzeci; înălțimea este de o sută cincizeci de picioare, în afară de temelie, iar lățimea de șaizeci. 2. Ei se află, unul față de altul, la o distanță de o sută șaptezeci de picioare și sunt uniți printr-o boltă. Cum să nu ne mirăm de cheltuiala făcută pentru acești stâlpi? Nu trebuie oare să ne uimească și felul meșteșugit în care a fost așezat în mijlocul fluviului fiecare stâlp, într-o apă plină de vârtejuri, într-un pământ nămolos, de vreme ce cursul apei nu putea fi abătut? 3. Am arătat lățimea fluviului, nu pentru că ar curge numai cu această lățime – căci pe parcurs se lățește de două ori și de trei ori pe atât, – ci pentru că acolo este locul cel mai îngust și cel mai potrivit pentru construirea unui pod. 4. Cu cât spațiul se îngustează mai mult aci – deoarece apa coboară dintr-o întindere largă, pentru a intra din nou în alta și mai mare – cu atât se face mai năvalnică și mai adâncă. Încât și împrejurarea aceasta se adaugă la greutatea construirii podului. 5. Concepția măreață a lui Traian se vădește și din aceste lucrări […]”.

Placa memorială romană Tabula Traiana, de 4 metri lungime și 1,75 metri înălțime, care atestă finalizarea drumului militar roman al lui Traian, este amplasată pe partea sârbească cu fața spre malul românesc.

Pe ea este inscripționat: „Împăratul Nerva fiul divinului Nerva, Nerva Traian, Augustus, Germanicus, Pontifex Maximus, investit de patru ori ca Tribun, Tatăl Patriei, Consul pentru a treia oară, excavând roci din munți și folosind bârne de lemn a făcut acest pod”.

1418 – A încetat din viață Mircea cel Bătrân

1355 – 31 ianuarie 1418, Curtea de Argeș

Domnul Țării Românești între 23 septembrie 1386–noiembrie 1394 (sau mai 1395) și între ianuarie 1397–31 ianuarie 1418, fiul lui Radu I și fratele lui Dan I, căruia i-a urmat la tron. În timpul domniei sale, Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere teritorială din istoria sa, dar și la întărirea autorității domnului, stabilit la Argeș. A domnit peste Valahia timp de 32 de ani. Pe plan intern, s-a dovedit un bun gospodar, prin măsurile economice înțelepte pe care le-a luat și un adevărat creștin, lăsând în urma sa mai multe lăcașe de cult. Pe lângă succesele militare, a fost un strălucit diplomat, atât în relațiile cu Ungaria și Polonia, cât și cu Imperiul Otoman, căruia i-a determinat o bună bucată de timp situația internă. Reușind să împiedice în mod eficient expansiunea otomană în nordul Dunării, a rămas în istorie drept o figură proeminentă a luptei creștinilor.

1843 – S-a născut Ion Bumbac

31 ianuarie 1843, Costâna, Suceava – 25 mai 1902, Cernăuți

Scriitor și profesor. Studiile gimnaziale le-a făcut la Suceava și Cernăuți, unde l-a avut profesor pe Aron Pumnul, la care a și locuit, împreună cu fratele său, Vasile Bumbac și cu Mihai Eminescu. A studiat la Universitatea din Viena, unde a fost prieten și cu Ioan Slavici. A devenit membru al Societății literar-științifice a studenților români, dar a fost un antijunimist convins și un adept al purismului în limbă. În 1872, după terminarea studiilor universitare, a fost numit profesor de limbile latină și română la gimnaziul din Suceava, apoi la Catedra de limbă și literatură română a gimnaziului din Cernăuți, unde a funcționat un timp și ca director. Împreună cu alți intelectuali, a înființat Societatea Filarmonică Armonia (1881) și Societatea Culturală Concordia (1885), ambele având țelul de a consolida unitatea culturală a românilor bucovineni. A colaborat cu versuri, nuvele și articole la publicații periodice din Transilvania și Bucovina, între care Familia, Gazeta de Transilvania și Șezătoarea. A publicat, în mai multe ediții, un manual școlar de limba și literatura română. A avut intenția să scrie o epopee națională, Florinta, din care s-au publicat două cânturi. S-a ocupat de chestiunea Bucovinei, a statutului provinciei și a opțiunilor culturale posibile în contextul dat: Privire istorică asupra trecutului politic-social și național al „ducatului Bucovinei”.

1844 – Emanciparea țiganilor bisericești din Moldova

În sprijinul dezrobirii au activat mari personalități ale culturii românești, care încercau să înfrângă cerbicia boierilor conservatori: Alecu Russo, Gheorghe Asachi (a scris piesa de teatru Țiganii, care a fost prezentată public), Vasile Alecsandri (a scris Istoria unui galbân, Vasile Porojan și a fost printre primii boieri care și-au eliberat robii), Theodor Codrescu (a tradus romanul Coliba unchiului Tom de H. Stowe, pentru a sensibiliza opinia publică față de sclavia umană) și, în mod special, Mihail Kogălniceanu.  La propunerea domnitorului Mihail Sturdza, Adunarea Obștească a Moldovei a votat la 31 ianuarie/12 februarie Legea pentru regularizarea țiganilor Mitropoliei, episcopiilor și mănăstirilor îndeobște, în baza căreia „țiganii aparținătorii Bisericii și așezămintelor mănăstirești” deveneau liberi. La 14 ianuarie 1844, au fost eliberați și țiganii robi ai statului.

1849 – Prima luptă de la Mărișel

Ca urmare a celei de-a Treia Adunări de la Blaj (3/15–16/28 septembrie 1848), care a hotărât înființarea gardei naționale române, și a Proclamației lui Lajos Kossuth, care cerea românilor să depună armele și să se conformeze dispozițiilor guvernului din Pesta, în Munții Apuseni s-a declanșat o luptă între trupele maghiare și armatele moților, pe la mijlocul lunii octombrie înregistrându-se primele ciocniri. Pe fondul ruperii legăturilor dintre guvernul maghiar și Curtea de la Viena, cele două tabere au intrat în conflict deschis, a urmat ofensiva trupelor maghiare conduse de generalul polonez losif Bem care, în perioada decembrie 1848–martie 1849, a ocupat aproape întregul teritoriu al Transilvaniei, cu excepția Munților Apuseni, în care prefectura condusă de Avram Iancu a asigurat, practic, apărarea în fața ofensivei maghiare. Moții au obținut o importantă victorie la Mărișel, în ziua de 19/31 ianuarie, împotriva unui detașament de 600 de soldați unguri. În aceeași zi, Hălmagiul a fost ocupat după o luptă dintre trupa maiorului ungur Beke Jozsef compusă din 3.500 secui care dispunea de șase tunuri și lăncierii și pușcașii români conduși de Ioan Buteanu.

1854 – S-a născut David Emmanuel

31 ianuarie 1854, București – 4 februarie 1941, București

Matematician, considerat întemeietorul școlii matematice moderne din România, membru de onoare (din 1936) al Academiei Române. S-a născut într-o familie săracă și numeroasă, fără posibilități materiale. Încă din tinerețe și-a dovedit înclinația către matematică. Ca elev, dădea meditații pentru a se putea întreține. A reușit să plece la Paris, cu o bursă, în perioada 1873–1879 și a urmat cursurile de matematici superioare la Facultatea de Științe și la École Pratique des Hautes Études. În 1879 a luat doctoratul la Sorbona cu teza Étude des intégrales abéliennes de troisième espèce (Studiul integralelor abeliene de tipul trei), devenind astfel al doilea român, după Spiru Haret, Doctor în Matematici la Sorbona. A fost profesor la Catedra de Algebră și Geometrie Analitică la Facultatea de Științe din București, la Școala Specială de Artilerie și Geniu, la facultatea de Științe a Universității din București, unde a ținut primele cursuri de Teoria grupurilor și de Teoria lui Galois. A fost președintele primului congres de matematică desfășurat în România. Cercetările sale au avut ca obiectiv principal teoria funcțiilor eliptice.

1870 – A încetat din viață Cilibi Moise

Moise Froim; 1812, Focșani – 31 ianuarie 1870, București

Jurnalist și povestitor evreu moldovean, umorist și autor de pilde și aforisme în limba română. S-a născut într-o familie numeroasă de condiție modestă, care s-a mutat la București, pe când Moise era copil și și-a asigurat existența din neguțătorie. Prezent la toate iarmaroacele, taraba lui reprezenta un centru de atracție, deoarece prin spiritul său vioi, înțelepciunea bătrânească și prin vorbele sale de duh capta atenția mușteriilor. Porecla sa, Cilibi, se trage din turcescul înțelept. Nu putea să-și noteze ideile deoarece nu știa să scrie și își dicta aforismele de-a-dreptul zețarului, care le-a publicat în 12–13 volume, ultimul fiind publicat chiar în anul morții sale. Se pare că o parte din pildele sale ar fi fost dictate chiar lui I.L. Caragiale, al cărui tată era prieten cu Moise. Membru al congregației evreiești din București, a fost un apropiat al lui Moses Gaster. A murit de tifos la 58 de ani.

 

1885 – Vasile Alecsandri diplomat

Prin Decretul regal nr. 228/31 ianuarie 1885, Vasile Alecsandri a fost numit trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Paris.

 

1895 – S-a născut Margareta Metaxa

31 ianuarie 1895, Galați – 9 octombrie 1977, București

Soprană de talie internațională, membră fondatoare și, ulterior, solistă a Operei Române. A studiat muzica cu maestrul Teodor Teodorescu, dirijor al Corului Episcopiei (Corul Municipal al Galațiului) și cu Poplasky, un apreciat profesor de pian din Galați. A urmat Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București, unde a avut-o profesoară pe Carlota Leria – admisă în 1915, a întrerupt studiile din cauza primului război mondial, continuându-le cu Elena Drăgulinescu Stinghe, Elena Teodorini, soprana rusă Lydia Lipowska, absolvind în 1923. A făcut o călătorie de studii în Italia, unde s-a pregătit cu Linda Brambilla și Paul Antonio (1927). A făcut parte din Corul Episcopiei Galați, condus de Teodor Teodorescu. În 1913 s-a căsătorit cu Eugen Metaxa. A fost solistă la renumitul cor Mitropolitan din Iași, fiind remarcată de Alexandru Mavrodi, director al Direcției Generale a Teatrelor, care a cooptat-o în grupul de artiști care punea la Iași bazele unei trupe de operă sub titulatura Societatea Română de Operă, sâmburele viitoarei Opere de Stat. A participat la concerte în folosul Crucii Roșii organizate la Galați și Brăila, împreună cu baritonul Grigore Maggiari (1918), a fost angajată la Societatea lirică Opera Română din București, a participat la manifestările muzicale ale Societății Cântarea României, a cântat în spectacolul de deschidere a stagiunii Operei Române, în opera Walkiria de Richard Wagner, în regia lui Max Haas (8 noiembrie 1923). S-a afirmat, printre altele în: Boris Godunov, Povestirile lui Hoffmann, Bărbierul din Sevilla, Traviata etc. A cântat la La Scala din Milano în rolul Gilda din Rigoletto, apoi la Treviso și Pisa, unde a avut un impresionant succes. Angajată ca soprană a Operei Române, a avut o carieră impresionantă până la pensionare (1929–1948) și a continuat activitatea în cadru sindical până în 1956. A primit Ordinul Meritul Cultural cl.I (1943). Margareta Metaxa a conferit sensibilitate și căldură personajelor interpretate, fiind apreciată pentru „inteligență scenică” și pentru „vocea de o rară virtuozitate”, confirmând permanent, cu prisosință, aprecierile tenorului Valentin Teodorian: „trăia ca să cânte și cânta pentru a dăinui”.

1909 – S-a născut Miron Grindea

Mandy Grünberg; 31 ianuarie 1909, Onești – 18 noiembrie 1995, Londra

Jurnalist literar român stabilit în marea Britanie (1939). A studiat Științele umaniste la Universitatea din București și la Sorbona în Paris. În București, a participat la viața culturală și intelectuală evreiască, devenind jurnalist specializat în probleme muzicale și literare. Din 1929 a colaborat la revista Adam, un periodic cultural orientat pe problematica evreiască; din 1936 a devenit coeditor al acesteia. În 1939, a plecat, împreună cu soția sa, Carola, într-o excursie în Anglia, unde a ajuns exact în ziua în care Hitler a atacat Polonia. Au hotărât să se stabilească în Anglia. În timpul războiului, a lucrat la Ministerul Informațiilor și la BBC. La Londra, Adam din România a devenit Adam International Review, ca forum al scriitorilor refugiați, în care au publicat, printre alții, Thomas Mann, T.S. Eliot, Jean Cocteau, Pablo Picasso, Ezra Pound, Borges, Auden, Dylan. A fost distins cu Prix de l’Académie française (1955), Premiul literar Lundquist (Suedia, 1965), Cavaler al Legiunii de Onoare (1974), Membru al Ordinului Imperiului Britanic (MBE) (1977), Ordinul artelor și literelor în grad de comandor (Franța, 1985), Ofițer al Ordinului Imperiului Britanic (OBE) (1986).

1911 – S-a născut Florica Ciura-Ștefănescu

31 ianuarie 1911, Abrud, Alba – 15 iunie 1985, Cluj

Actriță și poetă. A urmat liceul la Oradea și Blaj, apoi a absolvit Academia de Muzică și Artă Dramatică din Cluj. A fost actriță a Teatrului Național din Cluj, iar după 1950 a Teatrului de Stat din Turda. A avut succes, Horia Stanca considerând-o printre „elementele tinere de excelentă încadrare în scenă”. În 1932 a participat la înființarea Asociației Tinerilor Scriitori Ardeleni (membru fondator), iar în timpul războiului, ca poetă și actriță a participat la „șezătorile demostrative”, organizate de societatea Ardealul a refugiaților, din capitală. A publicat volumele: Ardealul, Apuseni, Brize, Poeme din Țara Moților.

1920 – Inaugurarea Universității Regele Ferdinand I din Cluj

La sfârșitul primului război mondial, după unirea Transilvaniei cu România și crearea României Mari, prin decretul nr. 4.090/12 septembrie 1919, semnat de Regele Ferdinand I, s-a consfințit crearea oficială la Cluj, începând cu 1 octombrie 1919, a universității românești, Universitatea „Franz Joseph” fiind transformată în Universitatea „Regele Ferdinand I”. Noua instituție academică avea în componență patru facultăți: Drept, Medicină, Științe, Litere și Filozofie, fiind condusă în primul an de Sextil Pușcariu – rector, Nicolae Drăganu – prorector, Gheorghe Bogdan-Duică – decan la Litere și Filozofie, Dimitrie Călugăreanu – decan la Științe, Iuliu Hațieganu – decan la Medicină și Vasile Dimitriu – decan la Drept. Între 31 ianuarie–2 februarie 1920 s-au desfășurat serbările oficiale de inaugurare ale Universității românești din Cluj, în prezența Regelui Ferdinand I, a Reginei Maria, precum și a numeroase personalități științifice și politice românești și străine, universitatea fiind deschisă de Consiliul Dirigent al Ardealului. Regele Ferdinand I a donat suma de 400.000 lei din propria avere pentru înființarea Institutului de Istorie Națională.

1926 – S-a născut Dominic Stanca

31 ianuarie 1926, Cluj – 26 iulie 1976

Actor, autor, dramaturg, poet și traducător. În 1936 (când avea 10 ani), tatăl său a transmis Editurii ziarului Patria un caiet al său de compoziții, poezii, caricaturi și desene, intitulat Ziua bună se cunoaște de dimineață, foarte bine primit de critică. A debutat literar cu poezia Crengi în Revista Fundațiilor Regale (1944). La insistențele familiei, s-a înscris la Facultatea de Medicină a Universității „Regele Ferdinand I” Cluj (Sibiu) la care a renunțat însă curând. Între 1944–1946, s-a atașat grupării Cercului literar de la Sibiu, s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Cluj. A debutat editorial cu volumul Roata cu șapte spițe (1957). Ca actor, a jucat la Teatrul Național din Cluj, Teatrul din Reșița, Teatrul „Nottara” din București. Roluri importante: Horatio din Hamlet de William Shakespeare, Busto din Steaua Seviliei de Lope de Vega, Ferdinand din Intrigă și iubire de Friedrich Schiller, Chiriac din O noapte furtunoasă de Ion Luca Caragiale. Din scrierile sale: Hurmuzul jupîniței, Itinerar dacic, Timp scufundat.

Dominic Stanca – Sărbătorile boierului Melentie Teatru radiofonic • Doru Ana, Alexandru Repan, Constantin Dinulescu, Valentin Uritescu, Luminița Gheorghiu, Cristian Iacob, Claudiu Bleonț, Ilinca Goia, Julieta Strambeanu, Rareș Stoica, Gheorghe Buznea, Mihai Dinvale etc.

1929 – S-a născut Constantin Mateescu

31 ianuarie 1929, Râmnicu Vâlcea – 16 august 2021, București

Scriitor, jurnalist, filosof, profesor. A urmat doi ani de medicină, la București și Cluj, apoi a absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din București în anul 1953. A fost referent științific la Institutul de Istorie și Filosofie al Academiei, redactor la Institutul Român pentru Relațiile Culturale cu Străinătatea, profesor la în Nucet, Dâmbovița și la Liceul „Dumitru Moțoc” din București, până la pensionare. A debutat cu proză în paginile revistei Flacăra. În 1966 a publicat primul volum, o culegere de schițe și povestiri, intitulată Rochia cu anemone. A urmat apariția altor volume, formând o operă vastă, din aproape toate genurile literare. A publicat peste 40 de volume de povestiri, romane, jurnale, memorialistică, eseu, teatru și critică literară. Din opera sa: Auroaica, Zborul de probă, Umbrele timpului, Noaptea și ziua, Toamna, păsările…, După-amiaza unui faun.

1930 – S-a născut Marta Cozmin

31 ianuarie 1930, București – 25 ianuarie 2006, București

Scriitoare. A absolvit liceul la Institutul Sf. Maria (Pitar-Moș) din București. În 1945 a înființat împreună cu un grup de colege revista literară Zori. A urmat apoi Facultatea de Matematici din București, absolvită cu Diplomă de Stat în 1957. A lucrat ca bibliograf la Biblioteca Centrală de Stat, apoi s-a dedicat scrierii de povești pentru copii: Cocoșul de apă și alte povești, Porțile vântului, Degetarul de ceață, Sora păpădiilor; romane: Marea la ora șase, Supraviețuitorii, Să vorbim despre palmieri; piese de teatru: trei piese scurte pentru copii, grupate sub titlul Întâmplări cu îngeri. Dintre piesele destinate publicului adult, două au fost nominalizate la concursul UNITER pentru cea mai bună piesă a anului: Înțeleptul și actorul (1993) și Teatrul a murit, trăiască teatrul! (1996). Împreună cu comedia Scândura au alcătuit volumul Teatru, distins cu premiul Fundației „Camil Petrescu” pentru cea mai bună carte de teatru apărută în anul 2000.

Marta Cozmin – Cei patru boieri mari

1933 – S-a născut Pierre Hassner

31 ianuarie 1933, București – 26 mai 2018, Paris

Filosof, geopolitolog și profesor francez de origine română. De origine evreu, s-a stabilit la Paris când avea 15 ani, împreună cu părinții care au fugit de comunism (1948). A primit cetățenia franceză în 1957. S-a înscris la Ecole Normale Supérieure. A obținut licența în filosofie (șef de promoție, 1955). A fost expert în relații internaționale și analist al situațiilor de conflict, război și totalitarism; director al Centrului de Studii și Cercetări Internaționale (CERI) și al Fundației Naționale de Științe Politice.

1934 – S-a născut Eva Mozes Kor

31 ianuarie 1934, Porț–Marca, Sălaj – 4 iulie 2019, Cracovia, Polonia

Supraviețuitoare a Holocaustului și a experimentelor făcute de doctorul german Mengele pe gemeni la Auschwitz. A fost eliberată din lagăr în 1945, iar sora ei geamănă, Miriam, a decedat în 1993, din cauza unei forme rare de cancer, atribuită acelor experimente. În 1960 s-a căsătorit cu Michael Kor, tot un supraviețuitor al Holocaustului, alături de care s-a mutat în SUA. În 1984 a fondat CANDLES (Children of Auschwitz Nazi Deadly Lab Experiments Survivors), o organizație prin intermediul căreia a mai depistat încă 122 de gemeni care au supraviețuit experimentelor naziste. A participat la fondarea Muzeului Holocaustului. A marcat viețile a sute de mii de oameni, prin mesajul ei de a depăși greutățile și tragediile prin iertare, care eliberează și vindecă: „iertarea nu este pentru cei care au comis răul, ci este pentru cei care au avut de suferit”.

1937 – S-a născut Mircea Micu

31 ianuarie 1937, Vărșand, județul Arad – 18 iulie 2010, București

Poet, prozator, dramaturg și publicist. A urmat Școala pedagogică din Arad (1952–1956), apoi Institutul pedagogic din Timișoara. A fost redactor la Studioul de radioficare din Arad, profesor suplinitor la Școala de surzi din Șiria, funcționar la Fondul Literar, apoi la Asociația Scriitorilor din București. A debutat în Scrisul bănățean în 1955 și editorial cu volumul de poezii Izvorul (1962). A fost autor a peste 35 de volume de proză, versuri, memorialistică, laureat al premiilor literare pentru proză, poezie și dramaturgie al Asociației Scriitorilor din București și al Academiei Române, președintele Fundației Internaționale pentru cultură, artă și morală civică „Mihai Eminescu”, fiind autorul romanelor Patima, Semnul Șarpelui, al volumului de versuri Poeme pentru mama și al volumelor de memorialistică Întâmplări cu scriitori. Parodist remarcabil și-a adunat volumele tipărite în antologia La munte și la mare…parodii.

Mircea Micu – Avram Iancu (Teatru radiofonic, 1978) • Ovidiu Iuliu Moldovan, Maria Gligor, Liviu Crăciun, Dan Damian, Ion Pavlescu, Ion Besoiu, George Oprina, Mihai Mereuță, Ovidiu Schumacher, Corado Negreanu etc.

1937 – S-a născut Marin Moraru

31 ianuarie 1937, București – 21 august 2016, București

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” în anul 1961, la clasa Dina Cocea, având la examenul de diplomă rolul Agamiță Dandanache din piesa O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale. A jucat pe scenă la Teatrul Tineretului, Teatrul de Comedie, Teatrul „Bulandra”, Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, a fost conferențiar universitar la IATC București. Din anul 2002 a fost societar de onoare al Teatrului Național din București (1971–1974). A fost decorat cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce, distins cu Premiul Gopo (2009) al Asociației pentru promovarea Filmului Românesc, pentru întreaga carieră, Premiul de Excelență al Festivalului Internațional de Film Transilvania TIFF 2015 pentru întreaga activitate. A jucat în peste 30 de piese de teatru: Troilus și Cresida, Femeia îndărătnică de W. Shakespeare, Capul de rățoi de George Ciprian, D’ale carnavalului, O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Leonce și Lena de G. Buchner, Romulus cel Mare de Friedrich Dürrenmatt, Gaițele de Alexandru Kirițescu, Take, Ianke și Cadîr de Victor Ion Popa etc. Filme de referință: Actorul și sălbaticii, Toamna bobocilor, Operațiunea Monstrul, Iarna bobocilor, Concurs, Ringul, Cuibul de viespi.

Operațiunea Monstrul (1978) • Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Marin Moraru, Ovidiu Schumacher, Alexandru Manolescu etc.

1938 – S-a născut Lucia Mureșan

31 ianuarie 1938, Cluj – 12 iulie 2010, Cluj

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1958, la secția Arta actorului, sub îndrumarea actriței Irina Răchițeanu. A fost repartizată împreună cu întreaga promoție la Piatra Neamț. A devenit Doctor în Teatru, cu teza Rolul cuvântului în realizarea imaginii scenice – orice glas ascultă glas. A jucat și în producții de teatru televizat și radiofonic. A fost timp de mulți ani o voce inconfundabila a emisiunii Teleenciclopedia, difuzată de Televiziunea Română. A jucat la Teatrul Național din Cluj, Teatrul „Nottara” din București. Cariera sa a însumat peste o sută de spectacole de teatru și înregistrări de teatru radiofonic și de televiziune și în jur de cincisprezece producții cinematografice. Acestora se adaugă activitatea ca realizatoare de emisiuni radiofonice și televizate, de profesoară la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, Universitatea Hyperion, Universitatea Ecologică. Piese de teatru: Hamlet, Othello de William Shakespeare, Meșterul Manole de Lucian Blaga, Adela de Garabet Ibrăileanu. Filme reprezentative: Gioconda fără surâs, Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu, Drumeț în calea lupilor, Raport despre starea națiunii.

Gioconda fără surâs (1967) • Silvia Popovici, Ion Marinescu, Gheorghe Cozorici, Lucia Mureșan, Florian Pittiș etc.

1945 – S-a născut Viorica Enescu

31 ianuarie 1945, Arad – 20 mai 2015, Râmnicu Vâlcea

Atletă, maestră a sportului și antrenor emerit de atletism. A activat ca sportivă la cluburi precum Știința, Rapid, Steaua sau Dinamo București, fiind campioană națională de seniori la 100 metri, 200 metri, 100 metri garduri și 4×100 de metri. În activitatea de antrenoare s-a făcut remarcată descoperind-o pe fosta atletă Ionela Târlea, multiplă campioană europeană, olimpică și campioană mondială indoor. A câștigat sute de medalii naționale, ca sportivă și, apoi ca antrenoare, într-o viață dedicată sportului de performanță.

1948 – Tratatul de Prietenie cu Bulgaria

Tratatul de Prietenie, Colaborare și Asistență Mutuală între Republica Populară Română și Republica Populară Bulgară a fost votat de Adunarea Deputaților, în ședința din 20 ianuarie 1948, semnat de Petru Groza și Ghiorghi Dimitrov și publicat în Monitorul Oficial nr. 25/31 ianuarie 1948.

1953 – S-a născut Ovidiu Lipan-Țăndărică

31 ianuarie 1953, Iași

Muzician, compozitor și baterist, membru a două formații marcante de muzică rock din România, Roșu și Negru și Phoenix. Când a apărut în grupul Roșu și Negru (anii ’67–’68 la Iași, când Lipan avea vârsta de 13 ani), s-a dovedit copilul teribil al tobelor și implicit al rock-ului românesc.

Roșu și Negru – Soare și vânt (1971)

A continuat să cânte după 1971, în București, cu Roșu și Negru (cu care a apărut pe trei discuri EP) până la jumătatea anilor ’70, dar și în alte formații de acompaniament ale vremii. Așa că în 1975, când postul de baterist de la Phoenix (cea mai populară trupă a momentului atunci) a rămas liber, a fost primul contactat.

Phoenix – Sirena (Cantafabule)

A fugit din țară laolaltă cu ceilalți, conduși de Nicolae Covaci, la începutul verii 1977, iar în Germania a continuat să cânte în diverse formule, nu numai cu foștii Phoenix. În 1978 a înființat MADHOUSE cu Iosif Kappl și Krauser – formulă care a înregistrat două discuri, cântând mult prin cluburile germane și la mari festivaluri internaționale. A cântat în studiouri, cu ERUPTION, ELOY, Joachim Witt. A revenit în țară în ianuarie 1990 (Revoluția i-a prins pe Phoenix cântând în Hyde Park din Osnabruck) nu cu trupa, ci cu un convoi de ajutoare pentru copiii din Moldova natală împreună cu maestrul Sergiu Celibidache din Austria. Din 1999 apare cu proiecte ample, colaborări cu Gheorghe Zamfir, Grigore Leșe, Marius Mihalache, Getica, Margareta Pâslaru.

Concert Ovidiu Lipan Țăndărică & Friends

1953 – S-a născut Alexandru Țion

31 ianuarie 1953, Cluj

Publicist. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj, secția Română-Spaniolă (1978). Debutul absolut a avut loc în 1977, cu eseu în Echinox. A fost profesor de Limba română la școli generale din Brașov, director în Ministerul Educatiei Nationale. Activează în cenaclului Echinox din Cluj-Napoca și cenaclul Casei Municipale de Cultură din Brașov și Zărnești. A colaborat la Napoca universitară, Echinox, Viața studențească, Opinia studențească, Astra, Brașovul literar și artistic, Viața Romăneascăa, Interval, Transilvania Expres. A fost coautor la: Dicționar de personaje literare, editat de Societatea de Știinte Filologice, filiala Brașov, Istoria didactică a literaturii române, Istoria literaturii române din perspectivă didactică etc.

1955 – S-a născut Virginia Ruzici

31 ianuarie 1955, Câmpia Turzii, Cluj

Fostă jucătoare profesionistă de tenis, antrenoare, manager și comentator sportiv.A devenit jucătoare profesionistă în 1975. În cariera sa, a câștigat 14 titluri la simplu, incluzând unul de Grand Slam. La Roland Garros (Paris) în 1978, a învins-o pe câștigătoarea din 1977, Mima Jaušovec, cu scorul de 6-2, 6-2. În același turneu a câștigat și la dublu cu Mima Jaušovec. În 1979 s-a calificat din nou în finala turneului de dublu mixt de la Roland Garros, de data asta alături de Ion Țiriac, fiind învinși de Wendy Turnbull și Bob Hewitt. În anul următor, a ajuns pentru a doua oară în finala turneului de simplu de la Roland Garros, pierzând în fața americancei Chris Evert. S-a retras din cariera sportivă în anul 1987, fiind antrenoare de tenis și comentator sportiv. Până în 2022 a fost managerul jucătoarei Simona Halep și comentator sportiv la postul Eurosport.

1964 – Relații diplomatice România – Suedia

Primele relații româno-suedeze datează din secolul al XVI-lea, domnitorii Moldovei având frecvente contacte cu regii suedezi. După Războiul de Independență a României, s-au înființat mai multe consulate suedeze în țara noastră, la Brăila, Galați, București, Constanța, precum și consulate românești în Suedia la Stockholm, Göteborg și Malmö. Relațiile diplomatice dintre cele două țări au fost stabilite, la rang de legație, în 1916 și ridicate la rang de ambasadă la data de 31 ianuarie 1964.

1967 – Relații diplomatice România – Germania

Prima agenție diplomatică a României la Berlin, condusă de Theodor Rosetti a fost înființată în anul 1872. Relațiile diplomatice dintre România și Germania au fost stabilite, la nivel de legație, la 8/20 februarie 1880, după recunoașterea formală, la Congresul de la Berlin, a independenței de stat a României. La data de 31 ianuarie 1967, relațiile diplomatice dintre România și Republica Federală Germania au fost ridicate la rang de ambasadă, țara noastră fiind, după URSS, al doilea stat din blocul comunist care a stabilit aceste relații diplomatice.

1968 – Tratatul privind explorarea și folosirea spațiului extraatmosferic

România a ratificat acest tratat prin Decretul nr. 74/31 ianuarie 1968 pentru ratificarea Tratatului cu privire la principiile care guvernează activitatea statelor în explorarea și folosirea spațiului extraatmosferic, inclusiv Luna și celelalte corpuri cerești semnat la 27 ianuarie 1967 la Washington, Moscova și Londra, în vigoare de la 2 februarie 1968.

1974 – A încetat din viață Al. Popescu-Negură (21 mai 1893, Râmnicu Sărat – 31 ianuarie 1974, Arad)

Poet, gazetar și publicist; a editat la Arad primul ziar românesc după Unirea de la 1 decembrie 1918, Solidaritatea; a lucrat la Dicționarul general al literaturii române (7 vol.).

1976 – S-a născut Mirabela Dina

Ana Mirabela Dina; 31 ianuarie 1976, Craiova

Pianistă și profesoară universitară. La vîrsta de 4 ani a primit primele lecții de pian, la 10 ani a debutat cu Concertul pentru pian în Re Major de Joseph Haydn împreună cu Orchestra Filarmonică de Stat Craiova. După absolvirea Liceului de Muzică „Dinu Lipatti” din București (1995), și-a început studiul la Hochschule für Musik Köln (Conservatorul de Muzică din Köln) la clasa profesoarei Karin Merle. Anul 1998 a fost marcat de un dublu debut la Berlin, la Berliner Philharmonie cu Concertul Încoronării în Re Major, KV 537 de W.A. Mozart alături de orchestra Deutsche Symphonie Orchester și la Konzerthaus am Gendarmenmarkt, unde a interpretat Concertul Nr. 2 în Si Bemol Major de Johannes Brahms. Pe lângă cariera solistică, a început să se dedice mai mult muzicii de cameră. A făcut înregistrări pentru WDR, Bayerischen Rundfunk, pentru instituții radiofonice din București, Paris, Buenos Aires și Lugano. Susține cursuri de măiestrie în Buenos Aires și La Plata (Argentina), Belgia, Olanda, Germania și România și a fost deseori invitată în juriul concursului Jugend musiziert din Germania. A professor la Hochschule für Musik Cologne, iar din octombrie 2017 este profesoară de pian la Conservatorul de Muzică Hochschule für Musik Würzburg, Germania.

W.A. Mozart – Concertul Încoronării în Re Major • Bamberger Symphoniker, Dirijor Carl St. Clair (1999)

1980 – A încetat din viață Valeriu Bucuroiu (17 iunie 1934, Cărpiniștea–Beceni, Buzău – 31 ianuarie 1980, București)

Poet, epigramist și traducător; profesor.

1982 – A încetat din viață Gheorghe Mihail (13/25 martie 1887, Brăila – 31 ianuarie 1982, București)

General de armată, participant la ambele razboaie mondiale; vicepreședinte al Consiliului de Miniștri în guvernul Ion Gigurtu; șef al Marelui Stat Major al Armatei Române în două rânduri; cavaler al ordinului „Mihai Viteazul”.

1985 – A încetat din viață Mihai Zavergiu (21 martie 1894, Oltina, Constanța – 31 ianuarie 1985, București)

Medic și scriitor; a desfășurat o bogată activitate științifică în domeniul medicinei social-preventive.

1987 – A încetat din viață Nicolae Velea (13 aprilie 1936, Cepari, Argeș – 31 ianuarie 1987, București)

Prozator, povestitor, scenarist de film; redactor la Gazeta literară, Luceafărul.

1990 – A încetat din viață Alexandru Tatos (9 martie 1937, București – 31 ianuarie 1990, București)

Regizor și scenarist de teatru și film.

2008 – A încetat din viață Virgil Brădățeanu (4 martie 1927, Suceava – 31 ianuarie 2008)

Teatrolog și eseist; profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București.

2008 – A încetat din viață Cristian Munteanu (25 august 1936, Pesceana, Vâlcea – 31 ianuarie 2008, București)

Regizor și scenarist; regizor artistic la Radiodifuziunea Română, redacția Teatru pentru 50 de ani.

2009 – A încetat din viață Virgiliu Constantinescu (Virgiliu Nicolae Constantinescu; 27 martie 1931, București – 31 ianuarie 2009, București)

Inginer specialist în hidraulică, profesor universitar; membru titular și președinte (1994–1998) al Academiei Române.

2009 – A încetat din viață Mariana Stoica (3 noiembrie 1933, București – 31 ianuarie 2009, București)

Soprană; prim-solistă la Opera Națională Română din Cluj Napoca și a Operei Naționale București; remarcabilă în producțiile wagneriene.

2011 – A încetat din viață Bartolomeu Anania (Valeriu Anania; 18 martie 1921, Glăvile–Piteșteana, Vâlcea – 31 ianuarie 2011, Cluj-Napoca)

Cleric ortodox, scriitor; Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.

2013 – A încetat din viață Titus Raveica (29 august 1935, Scheia–Grajduri, Vaslui/Iași – 31 ianuarie 2013, Iași)

Filosof; profesor universitar; om politic.

2013 – A încetat din viață Anca Fusariu (15 septembrie 1942 – 31 ianuarie 2013)

Jurnalistă; redactor, reporter, realizator TV.

2014 – A încetat din viață Victoria Drăgănescu-Zimțea (5 mai 1929, București – 31 ianuarie 2014)

Soprană; solistă la Opera Națională București, Opera din Innsbruck, Teatrul de Stat din Saarbrücken, Teatrul de Stat Gärtnerplatz din München, Teatrul de Stat din Kassel; profesoară la Școala de Canto Madrigaliste din Palermo.

2017 – Proteste de stradă față de Ordonanța de urgență 13

În jurul orei 12 noaptea, ministrul Justiției Florin Iordache a anunțat că a fost adoptată prin ordonanță de urgență modificarea codurilor penale. Totodată, a fost adoptat și proiectul grațierii unor pedepse. Mișcarea a fost primită cu revoltă de români. În ciuda orei târzii, peste 15.000 de oameni s-au strâns în fața Guvernului, cerând demisia acestuia. Jurnaliștii care au participat la conferința de presă în care ministrul Justiției a anunțat modificările la legislația penală au fost blocați în Guvern „pentru siguranța lor”. Protestatarii revoltați au forțat gardurile puse de forțele de ordine de jur împrejurul Guvernului. Jandarmii au intervenit pentru a calma oamenii care au aruncat spre forțele de ordine cu bulgări de zăpadă. S-a lansat lozinca „Noaptea, ca hoții!”.

Proteste au avut loc și în alte orașe din țară: Cluj-Napoca (10.000), Timișoara (2.500), Iași (2.000), Sibiu (2.000), Brașov (1.500), Arad (200), Craiova (200), Ploiești (100) etc.

Povestea Ordonanței 13, cea care a declanșat cele mai mari proteste de stradă de după 1989

Președintele Klaus Iohannis a postat pe Facebook un mesaj în care a transmis că aceasta a fost „o zi de doliu pentru statul de drept”. Jurnalistul și analistul politic Cristian Tudor Popescu a catalogat măsurile preconizate de guvern drept un „act discreționar, totalitar”, opinând că „puterea politică a declarat război justiției”. Procurorul general al României, Augustin Lazăr, a afirmat că ordonanța de urgență prin care sunt modificate Codul Penal și Codul de Procedură Penală este ofensatoare pentru autoritatea judecătorească și că este nevoie ca ordonanța să fie atacată la Curtea Constituțională.

Mai mult: Trei ani de la OUG 13. Culisele ordonanței de urgență care a scos 600.000 de oameni în stradă [Just News]

2019 – A încetat din viață George Ostafi (4 decembrie 1961, Suceava – 31 ianuarie 2019)

Pictor abstract, autodidact, caricaturist; a expus în Europa și SUA, fiind o prezență constantă în galeriile din Germania.

2022 – A încetat din viață Smaranda Drăghici-Pâslaru (4 august 1986 – 31 ianuarie 2022)

Soprană, solistă a Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”.

2022 – A încetat din viață Teo Cepraga (Teofil Octavian Cepraga; 12 martie 1946, Brașov – 31 ianuarie 2022)

Jurnalist; realizator de emisiuni la Departamentul de emisiuni informative al TVR.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită