31 Iulie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Prima atestare documentară a orașului Piatra Neamț

 

1227 – Începutul creștinării cumanilor și brodnicilor stabiliți în Subcarpații de Curbură

Regatul Ungariei a întemeiat o episcopie a cumanilor, direct subordonată scaunului apostolic, cu reședința la Civitas Milcoviae (astăzi Odobești). Creată în sudul Moldovei și în partea de răsărit a Țării Românești, avea ca scop extinderea autorității politice și confesionale a regatului Ungariei asupra populației de aici.

Botezul a fost oficiat între 31 iulie 1227–21 martie 1228, în prezența arhiepiscopului de Strigoniu, legat apostolic, a trei episcopi și a principelui de coroană al Ungariei, viitorul rege Ladislau (Bela) al IV-lea.

1431 – Prima atestare în documentele interne a orașului Piatra Neamț

Primele mențiuni scrise despre Piatra Neamț se întâlnesc în Cronica rusească (cca. 1387–1392) sub numele de Kamena (Piatra), în Lista orașelor valahe de la Dunare și în documentele asociate cu expediția regelui maghiar Sigismund de Luxemburg în Moldova în anul 1395, cand apare prima mențiune maghiară a localității: Karácsonkő: „in terra nostra Molduana ante villam Karácsonkő.”

În actul din 31 iulie 1431, prin care Alexandru cel Bun a dat Mănăstirii Bistrița două prisăci, este menționată și o „casă a lui Crăciun de la Piatra”. Cu timpul, Târgul Piatra capătă o mai mare importanță, aceasta și datorită constituirii aici (estimată a fi între 1468–1475) a unei Curți Domnești de către Ștefan cel Mare.

1782 – Nicolae Vodă Caragea a înființat cel dintîi pașaport, Păsușul

Pentru a controla ieșirea din țară a celor nemulțumiți, Caragea a introdus „pășușul”, document de călătorie fără de care nu se putea părăsi țara.

1848 – Revoluția de la 1848 în Țara Românească

Printr-o notă diplomatică, Rusia îi acuza pe români că doresc să se unească într-un singur stat.

1866 – S-a născut Nicolae Coculescu

31 iulie 1866, Craiova – 5 noiembrie 1952, București

Astronom, profesor universitar, membru fondator al Academiei de Științe din România. A urmat Facultatea de Științe din București, obținând licența în Matematică în 1889, apoi a plecat la Paris, unde a obținut o nouă licență în Matematică. În 1892, în timp ce-și efectua stagiul la Observatorul astronomic din Paris, Nicolae Coculescu publica, în Comptes rendus des seances de l’Academie des sciences de Paris, primul său memoriu de mecanică cerească intitulat: Sur la stabilité du mouvement dans un cas particulier du problème des trois corps. În 1895, și-a susținut teza de doctorat în Matematică la Sorbona cu un subiect din mecanica cerească: Sur les expressions approchées des termes d’ordre élevé dans le développement de la fonction perturbatrice (Asupra expresiilor apropriate ale termenilor de ordin ridicat, în dezvoltarea funcției perturbatoare), publicată în Journal de mathématiques pures et appliqués. A fost profesor de astronomie la Universitatea din București. În 1908 a înființat Observatorul Astronomic din București. Este cunoscut pentru studiile sale de mecanică cerească asupra calculului perturbațiilor planetare. Din lucrările sale: Tratat elementar de Astronomie, Chestiunea calendarului, Teoria refracției astronomice, Lecțiuni elementare de mecanică cerească.

1885 – S-a născut Vasile Grecu

Vasile Greciuc; 31 iulie 1885, Mitocu Dragomirnei, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria/Suceava – 27 mai 1972, București

Filolog și istoric bizantinolog, membru corespondent (din 1936) al Academiei Române. A urmat studii superioare de Filologie clasică la Viena (1905–1907) și a luat doctoratul, în 1919, cu teza Fauna și flora în sistemul filosofic al lui Platon. A fost profesor la catedra de Studii sud-est europene a Universității din Cernăuți. În 1938, a fost chemat la Universitatea din București, ca succesor al lui Demostene Russo la catedra de Bizantinologie. A scris studii privitoare la istoria și literatura Bizanțului, la influența exercitată de cultura bizantină asupra celei române, a editat cărți de pictură bisericească bizantină, a întocmit edițiile critice ale operelor unor cronicari bizantini (Doukas, Critobal din Imbros, Georgios Sphrantez, Constantin Porfirogenetul). A publicat o ediție a versiunii grecești a lucrării Învățăturile lui Neagoe Basarab, însoțită de o traducere în limba română (1942). A realizat ediții critice ale vechilor legiuiri românești: Legiuirea Caragea, Pravilniceasca condică, Codul Calimachi. A fost președinte al Societății de Studii Bizantine și vicepreședinte de onoare al Asociației Internaționale de Studii Bizantine.

1888 – S-a născut Simeon Nicolescu

31 iulie 1888, București – 21 ianuarie 1941, București

Compozitor și profesor. Intelectual de vază al secolului trecut, Simeon Nicolescu și-a început studiile muzicale alături de tatăl său, compozitorul și bizantinologul Nifon Nicolescu-Ploieșteanu și de Evghenie Humulescu-Piteștanu, continuându-le la Conservatorul din București. A fost licențiat și al Facultății de Drept din București. A fost profesor de muzică, dirijor al corului bisericii Domnița Bălașa. A fondat și dirijat Societatea Simfonică Muzica. A compus muzică simfonică, corală: Cântările Sf. Liturghii, Miluiește-mă Dumnezeule, Credo, Ad majorem Dei gloriam; muzică de teatru: Opera Despot Vodă; muzică vocal-simfonică etc.

Simeon Nicolescu – Iac-așa • Corul Academic Radio, Dirijor Dan Mihai Goia

1893 – S-a născut Aca de Barbu

Aurora de Barbu; 31 iulie 1893, Sighișoara, Mureș – 21 martie 1958, București

Soprană și pedagogă. A studiat la Conservatorul din Târgu Mureș. Admisă direct în anul II la Academia de Muzică din Viena, în 1910, după doi ani a renunțat din cauza unor probleme financiare. S-a pregătit un timp, în particular, cu profesorul Filip Forsten. În 1914 a semnat un contract cu opera din Hamburg. A cântat pe scenele Karlstheater, Baden bei Wien, Teplitz-Schönau, Grün, Volksoper din Viena, a fost prim-solistă a Operei din Cluj-Napoca (1922–1933) și a Operei Naționale din București (1933–1945). A fost numită director la Opera din Timișoara, întemeiată prin decret al Regelui Mihai I la 30 martie 1946, unde va funcționa până în 1956, când a fost îndepărtată, din cauza originii sale „nesănătoase”. A continuat să predea la Conservatorul din București până la moarte.

Spectacolul Nesfârșit – Aca de Barbu

1896 – S-a născut George Fotino

31 iulie 1896, Craiova – 28 iunie 1969, București

Jurist și istoric, om politic, membru corespondent (din 1945) al Academiei Române. Și-a făcut studiile la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, fiind apoi licențiat în Drept la București. A devenit Doctor în Drept la Paris în 1926. A luptat în primul război mondial remarcându-se în luptele de la Mărășești și a fost decorat cu Ordinul Virtutea Militară. A fost profesor universitar la București, decan al Facultății de Drept în anii războiului, cercetător al vechiului Drept, al cutumei. Fruntaș liberal și spirit democratic, admirator al culturii franceze, a fost și vicepreședinte al Adunării Deputaților. La finele anilor ’30 a fost primar la Balcic, colaborator apropiat al Reginei Maria, director al Bibliotecii din Așezămintele Brătianu, ministru în guvernele Sănătescu și Rădescu. Ca om de cultură, a fost inițiatorul și realizatorul restaurării Palatului Goleștilor și amenajarea lui ca Muzeu, a tradus tragediile lui Sofocle: Aias, Electra, Filoctet, Oedip la Colonos, Antigona.

1910 – S-a născut Grigore Popa

31 iulie 1910, Podeni, Cluj – 24 septembrie 1994, București

Poet, eseist și filosof. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1929–1933), apoi studii de specializare la Paris, la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses, devenind Doctor în Filosofie sub conducerea lui D.D. Roșca, cu teza Existență și adevăr la Soren Kierkegaard (1939). A fost profesor de liceu la Cluj și Sibiu, asistent titular la Catedra de Filosofie a Universității din Cluj – Sibiu, bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj, cercetator la Institutul de Lingvistică al Academiei, psiholog la diverse instituții din Cluj și București. A debutat cu poezie în revista Darul vremii (1932), colaborând la Abecedar, Pagini literare, Gând românesc, Gândirea, Revista Fundațiilor Regale, Luceafărul, Familia, Steaua etc. A editat și condus ziarul Țara (Sibiu), precum și noua serie a revistei Luceafărul, în colaborare cu V. Papilian. Ca poet, a publicat un singur volum, Cartea anilor tineri (1939). A fost autorul unor eseuri filosofice: L’Actualite de Pascal, Invitații, Prezența divină în filosofia contemporană etc., între spiritualismul ortodox și existențialismul modem. Alte opere: Inteligența socială și psihologia conducătorului, Stiluri de viață, Peisaj ardelean. Sighișoara, Itinerar spiritual. Sibiu, Ardealul, grădina rădăcinilor românești etc.

1914 – A apărut cotidianul Ziua

Ziarul, de orientare pro-germană, sub conducerea scriitorului Ion Slavici, era finanțat de Legația Germaniei. Surprinzătoarea orientare a lui Ioan Slavici, un critic cunoscut al Austro-Ungariei, ar fi fost dată de credința că, între pericolul austro-german și cel rusesc, ultimul era mult mai mare pentru România.

1914 – Mesajul Împăratului Germaniei, Wilhelm al II-lea către Regele Carol I

La 18/31 iulie 1914, Regele Carol I a primit un mesaj din partea împăratului Germaniei, Wilhelm al II-lea, prin care îi cerea ca România să intre în Război de partea Puterilor Centrale. Regele Carol I a răspuns că nu poate satisface cererea din cauza opiniei publice românești.

1922 – A încetat din viață Ștefan Petrovici (3 aprilie 1859 – 31 iulie 1922)

Avocat și om politic dedicat cauzei românilor bănățeni; deputat în Parlamentul de la Budapesta.

1927 – S-a născut Ștefan Niculescu

31 iulie 1927, Moreni, Dâmbovița – 22 ianuarie 2008, București

Compozitor, muzicolog și profesor universitar, membru titular (din 1997) al Academiei Române. A studiat la Academia Regală de Muzică din București (1941–1946), s-a reprofilat apoi pe inginerie (studii la Institutul de Construcții Civile din București, până în 1950), în cele din urmă revenind la Academia de Muzică, unde a studiat compoziția cu Mihail Andricu. A participat la Școala pentru muzică nouă de la Darmstadt (1966–1969) și la Cursurile pentru muzică electronică de la studioul Siemens din München (1966). A fost, de-a lungul timpului, profesor de pian, cercetător la Institutul de Istoria Artei, profesor universitar la Conservatorul din București, unde a predat Analiză muzicală și Compoziție, director-fondator al festivalului Săptămâna Internațională a Muzicii Noi (1991). Creația sa se înscrie în zona muzicii culte contemporane și acoperă numeroase genuri muzicale. A fost preocupat de studiul muzicilor arhaice (europene și extra-europene), folclorul muzical al Extremului Orient, de heterofonie și de muzica electronică. A obținut Premiul ”Herder” (1994), premiul pentru muzicologie al Academiei Franceze (1972) și numeroase alte distincții. A fost membru al UCMR și al SACEM (Paris). A compus peste 70 de lucrări în genuri diverse, muzică simfonică: Simfonia I, pentru orchestră mare, Unisonos I, Unisonos II, Simfonia a II-a „Opus dacicum”, Simfonia a III-a „Cantos” etc., muzică de cameră: Echos I, Hétérophonies pour Montreux, Chant-son, Undecimum, muzică cu voce: Aforisme de Heraclit, Invocatio, Psalmus, teatru liric: Cartea cu Apolodor operă-balet pentru copii, libret de Gellu Naum. A contribuit la întocmirea monografiei George Enescu, pentru care a fost recompensat cu premiul Academiei Franceze.

Ștefan Niculescu – Deisis

1930 – S-a instituit Ordinul Virtutea aeronautică

Destinat răsplătirii aviatorilor, ordinul a fost creat de Carol al II-lea, prin Decretul regal nr. 2895/31 iulie 1930, fiind primul ordin nu numai din România, ci și din lume, creat special pentru aviatori.

Este de același rang cu Ordinul Virtutea Militară.

1931 – A încetat din viață Aurel Cosma (13/26 septembrie 1867 – 31 iulie 1931)

Avocat și om politic bănățean; artizan al unirii Banatului cu România; președinte al Partidului Național Român și al Consiliului Național Român din Timișoara; membru al Marelui Sfat Național Român; primul prefect al județului Timiș-Torontal după unirea Banatului cu România, deputat, senator și ministru.

1937 – S-a născut Henry Mavrodin

31 iulie 1937, București – 18 mai 2022

Pictor, grafician, profesor universitar. A studiat la Institutul de Arte „Nicolae Grigorescu” București. A fost profesor de Desen și Pictură, decanul Facultății de Istoria și Teoria Artei la Universitatea Națională de Arte București, profesor la Universitatea Națională de Teatru și Film București. A predat cursuri și la Facultatea de Filologie a Universității București, la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București. A avut numeroase expoziții personale, dintre care: Galleria Internazionale d’arte La chiocciola, Padova, Galleria d’arte Viotti, Torino, Retrospectivă la Centrul Cultural Universitar, Pordenone, 20 de ani de pictură în Italia, Castelul din Bazzano (1989), Muzeul Național de Artă București, Mavrodin și studenții săi – Galeria Catacomba, București, Muzeul Morandi Bologna, Expoziția donației Henry Mavrodin, Moderna Museet, Stockholm, Suedia. A primit Premiul tinerilor artiști (UAP, 1967), Premiul I și Medalia de Aur la Târgul Internațional de carte ediția ‘68, Premiul Pavilionului românesc la Primul Festival Internațional de Pictură de la Cagnes sur Mer, Franța (1969), Ordinul Steaua Solidarității Italiene în grad de Comandor, decernat de Președintele Italiei (2005), Marele Premiu (UAP, 2015), Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de cavaler (2019).

Imagini: Pictură [Mavrodin]

1938 – Acordul de la Salonic

Acordul Salonika (numit și Acordul de la Salonic) a fost un tratat semnat la 31 iulie 1938 între Bulgaria și Antanta balcanică (Grecia, România, Turcia și Iugoslavia). Semnatarii au fost, pentru Bulgaria, prim-ministrul Georgi Kyoseivanov și de către Ioannis Metaxas, prim-ministru și ministru de externe al Greciei, în calitatea sa de președinte al Consiliului Antantei Balcanice. Acordul a eliminat restricțiile privind înarmarea, impuse Bulgariei după Primul Război Mondial prin Tratatul de la Neuilly-sur-Seine și i-a permis să ocupe zona demilitarizată care se învecinează cu Grecia. Părțile se angajau să nu recurgă la forță în relațiile dintre ele.

1939 – S-a născut Nicu Constantin

31 iulie 1939, Eforie Sud, Constanța – 15 septembrie 2009, București

Actor de comedie în teatru, televiziune și film. De mic, a practicat tot soiul de meserii: ajutor la o bostănărie, vânzător de răcoritoare pe plajă, vânzător de lapte, vânzător de creveți la cornet, vânzător de ziare, sacagiu, bagajist la gară etc., pentru a-și ajuta familia, dar și, deseori, pentru ajutorarea familiilor mai nevoiașe din orășel. A urmat Școala Medie Tehnică de Marină din Constanța și Școala Populară de Arte din București. Și-a arătat de mic talentul, învățând lungi poeme pe care le recita fără cusur la serbările organizate în Eforie de Ziua Eroilor, făcându-se astfel remarcat. A debutat într-un spectacol de la Școala de Marină din Constanța, cu un moment satiric, Mâine vom fi pe mare, cu grupul Trio Scaramuța. A fost angajat al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” (1960–2000), unde a susținut peste 9.000 de reprezentații, dintre care: Revista dragostei, La Grădina Cărăbuș, Costică, ne vede lumea!, Lasă supărarea-n hol, Nimic despre elefanți, Mi se pare că mă-nsor! și al Teatrului de Operetă „Ion Dacian” (1979–1982). A jucat în peste 30 de filme de scurt și lung metraj: Împușcături pe portativ, Septembrie, Alo aterizează străbunica, Întoarcere la dragostea dintâi, Secretul lui Bachus, Harababura, Ministerul comediei; 600 de emisiuni de radio și peste 300 de televiziune. A primit Premiul special pentru teatru de revistă UNITER (2005), iar un an mai târziu, Premiul UNITER pentru întreaga activitate.

Întoarcere la dragostea dintâi (1981) • Regia Mircea Mureșan. Cu: Rodica Mureșan, Costel Constantin, Radu Beligan, Nicu Constantin, Toma Dimitriu

1944 – Raid american asupra Bucureștiului

În primăvara și vara anului 1944, Bucureștiul a fost ținta bombardamentelor aeriene anglo-americane (aprilie–august), ruse (iulie), dar și germane (24–26 august).

În cursul lunii iulie, atacurile aeriene au fost susținute de aviația americană, în zilele de 22, 28 și 31 iulie, fiind atacate gările și căile de comunicație. O statistică a efectelor bombardamentelor anglo-americane asupra Capitalei arată că 55 la sută dintre obiectivele atinse au fost civile.

1946 – S-a născut Ecaterina Stahl-Iencic

31 iulie 1946, Satu Mare – 26 noiembrie 2009, Satu Mare

Scrimeră, dublu laureată cu bronz olimpic. A cucerit primul titlu de campionană națională la scrimă în 1964, după care s-a trasferat de la echipa Unio Satu Mare la Steaua. Pe plan extern, a cucerit titlul de campioană mondială la individual tineret la Rotterdam (1965), la senioare impunându-se în 1975. La jocurile olimpice, a obținut medaliile de bronz la Mexico City (1968) și Munchen (1972). La campionatele europene, Ecaterina Stahl-Iencic a strălucit cu adevărat, câștigând medalia de aur de cinci ori, în anii 1968, 1971, 1972, 1973, 1979. A fost declarată Maestru Emerit al Sportului în 1970.

1947 – S-a născut Carmen Dumitriu

31 iulie 1947 – 1 aprilie 2016 (date incerte)

Jurnalistă radio-tv, lingvistă, cercetătoare în domeniul lexicografiei și al relațiilor interculturale. Timp de 20 de ani a realizat la Radio Romania emisiuni dedicate comunicării eficiente și civilizate, multiculturalismului și relațiilor interetnice. A fost premiată de Academia Română, în special pentru contribuția la elaborarea Dicționarului Explicativ al Limbii Române. A fost fondatoare și directoare a Centrului European de Studii în Probleme Etnice și Comunicare Socială al Academiei Române. Ca directoare a acestui înalt for cultural, a coordonat programe publice care au condus la o mai bună înțelegere a diversității etnice. A fost și directoare al Muzeului de Istorie a Evreilor din România „Șef Rabin dr. Moses Rosen” din 2010.

1949 – S-a născut Mircea Baniciu

31 iulie 1949, Timișoara

Compozitor, cântăreț și chitarist. S-a remarcat în muzica românească la începutul anilor ’70, când a devenit solist vocal al formației rock Phoenix. După fuga colegilor săi din țară în 1977, a început o carieră solo, timp în care a scos pe piață un EP și 4 albume.

Mircea Baniciu – Vara la țară

În 1992 a fondat trupa Pasărea Colibri, alături de Florian Pittiș, Mircea Vintilă și Vlady Cnejevici, cu care a cântat zece ani, răstimp în care au apărut pe piață 5 albume și un DVD. În 2002 a revenit în trupa Phoenix cu ocazia concertului aniversar la 40 de ani. În toamna anului 2007 părăsește din nou Phoenix, pentru a-și continua cariera solo

Gărâna Folk 2016 cu Mircea Baniciu

1949 – S-a născut Andrei Partoș

31 iulie 1949, Brașov

Psiholog, jurnalist, realizator de radio și TV, DJ, colaborator permanent al Radio Televiziunii Române. A absolvit Facultatea de Filosofie, secția Psihologie din cadrul Universității București și timp de 10 ani a fost psiholog clinician la Policlinica de Copii din Spitalul Județean Constanța și la Spitalul din Poroschia (Teleorman). De-a lungul întregii activități în lumea muzicală, a prezentat programe de discotecă și peste 500 de spectacole pop-rock, a efectuat transmisii în direct pentru mai multe posturi de radio, a fost reprezentantul pentru România al paginilor din EUROPOP BOOK, fiind singurul ziarist român invitat la Festivalul de la Bourges din 1990 și de la Bellefort (Les Eurockéennes, 1992 și 1993). Între 1979–1984 a fost colaborator permanent al Radio Televiziunii Române pentru emisiuni ca: Student Club, Muzicoteca pentru toți, Radio Recording, Revelionul Tinereții. Tot în această perioadă a realizat rubrici muzicale pentru Radio Vacanța Mamaia. A fondat revistele: Metronom, Pop Rock & Sport, Vox Pop Rock, a colaborat la Ziua, Academia Cațavencu, Privirea, Jurnalul Național, Universul Radio, Q Magazine. Din iulie 2003 este realizatorul emisiunii Psihologul muzical difuzată pe Radio România Actualități.

1950 – S-a născut Alexandru Vlad

Alexandru Sarca; 31 iulie 1950, Suceagu, Cluj – 15 martie 2015, Cluj-Napoca

Eseist, nuvelist, poet, prozator, publicist și traducător. A absolvit în 1975 Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, secția Limba și literatura română și Limba și literatura engleză. În timpul studenției a frecventat sporadic Cenaclul Echinox. A fost, rând pe rând, anticar, galerist la UAP, dactilograf la IJTL, redactor la revista Steaua. Între aceste ocupații au fost și alte slujbe ocazionale (remizier la o echipă de fotbal, muncitor necalificat pe unele șantiere, proiecționist la un cinematograf sătesc, bibliotecar etc.). A debutat editorial cu volumul de nuvele Aripa grifonului în 1980. După 1990 a lucrat în redacțiile mai multor publicații din Cluj-Napoca, a fost redactor pentru Cluj al revistei Vatra din Târgu Mureș și redactor al revistei de arte vizuale Balkon din Cluj. A publicat nuvele: Drumul spre Polul Sud.

1952 – S-a născut Horațiu Mălăele

31 iulie 1952, Târgu-Jiu

Actor de teatru și film, regizor, caricaturist și scriitor. A avut prima expoziție personală de desene la casa de cultură din Târgu-Jiu în clasa a 12-a. Intenționa să urmeze Institutul de Arte Plastice din capitală dar a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1975, la clasa Octavian Cotescu. A jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, în spectacole ca Tinerețe fără bătrânețe de Eduard Covalli, cu rolul lui Dorde pentru care a primit premiul de interpretare, în Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, Muntele de D.R. Popescu, Eulenspiegel de Charles de Coster etc., la Teatrele „Nottara”, Odeon, Național, „Bulandra” și de Comedie din București, în spectacole ca Pălăria florentină de Eugene Labiche, Lecția de Eugen Ionescu, Unchiul Vanea de A.P. Cehov, Regele Cerb de Carlo Gozzi etc.

Am pierdut trenul

Din 1982 a regizat spectacole de teatru ca O sărbătoare princiară de Theodor Mazilu, Puricele de Georges Faydeau, Carlo contra Carlo de Paul Ioachim, pentru care a obținut premiul Festivalului Comediei Romanești în 1994, Hotel de Tray Cooney, etc. A debutat in cinematografie în 1974, în filmul Muntele ascuns. A jucat în piese de teatru: Puricele, Unde-i revolverul?, Fierarii, Unchiul Vanea și filme: Muntele ascuns, Divorț din dragoste, Această lehamite, Timpul liber. A expus în peste 30 de expoziții caricaturile pe care le realizează, a publicat cartea autobiografică Horațiu despre Mălăele, conduce publicația Satirul.

Divorț… din dragoste (1991) • Regia: Andrei Blaier. Cu: Horațiu Mălăele, Emilia Popescu, Dorina Lazăr, Gheorghe Dinică, Andrei Finți, Coca Bloos

1957 – A intrat în funcțiune primul reactor atomic românesc

Între anii 1955–1957, o echipă mixtă româno-sovietică, utilizând un proiect tehnic furnizat de Uniunea Sovietică, a construit la Institutul de Fizică Atomică din București–Măgurele primul reactor nuclear de cercetare din sud-estul Europei: VVR-S-60. La 31 iulie 1957, reactorul a pornit, utilizând inițial combustibil nuclear din Uniunea Sovietică, de tip EK-10.

După anul 1980, s-a folosit și combustibil nuclear înalt îmbogățit de tip S-36.

1958 – Iolanda Balaș a stabilit al cincilea record mondial la săritura în înălțime

La Poiana Brașov, campioana mondială a sărit 1,81 de metri.

Timp de zece ani, ea a înregistrat 142 de victorii consecutive, performanță înscrisă în Cartea Recordurilor.

1979 – Măsuri pentru reducerea consumului de energie și gaze

A intrat în vigoare Decretul Consiliului de Stat nr. 283/1979 privind stabilirea unor măsuri pentru gospodărirea judicioasă și reducerea consumului de energie electrică, energie termică și gaze naturale. Au început scumpirile și restricțiile impuse populației României, care se vor amplifica de la an la an, tot deceniul următor. Mare a parte din prevederile sale au fost abrogate la 1 iulie 1982 prin Decretul nr. 240/29iunie 1982 privind stabilirea unor măsuri pentru gospodarirea judicioasă și reducerea în continuare a consumului de energie electrică, energie termică, gaze naturale și alți combustibili.

1979 – Reorganizare administrativă la București

Decretul nr. 284/1979 privind stabilirea sectoarelor Municipiului București a intrat în vigoare la 1 august. Prevedea organizarea Bucureștiului pe 6 sectoare, stabilind în anexă delimitarea acestora.

Acest decret a devenit Legea nr. 31/14 decembrie 1979 pentru aprobarea Decretului Consiliului de Stat nr. 284/1979 privind stabilirea sectoarelor municipiului București.

1986 – A încetat din viață Iustin Moisescu (5 martie 1910 – 31 iulie 1986)

Al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, profesor universitar; colaborator al Securității.

1990 – Legea privind proclamarea zilei naționale a României

Alegerea zilei de 1 decembrie ca Zi Națională a făcut trimitere la Marea Unire, a Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România în anul 1918, respectiv la Proclamația de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Adoptată de un Parlament dominat de FSN, legea a avut în vedere atât combaterea simpatiilor legate de tradiția monarhică a României, cu sărbătoarea națională istorică pe 10 mai, cât și contracararea opoziției anticomuniste, care ceruse adoptare zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat și de Adunarea Deputaților în ziua de 30 iulie 1990 și promulgat de președinte în 31 iulie, Legea nr. 10/31 iulie 1990 privind proclamarea Zilei naționale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 95/1 august 1990, prin care se proclama „1 Decembrie ziua naționala a României” sărbătorită pentru prima dată la 1 decembrie 1990.

1998 – A încetat din viață Ioan Ploscaru (19 noiembrie 1911 – 31 iulie 1998)

Episcop greco-catolic; deținut politic; autor de memorii; unul din liderii Bisericii Române Unite în perioada clandestinității.

2003 – A încetat din viață Elena Curelaru (Elena-Steluța Curelaru; 20 decembrie 1922 – 31 iulie 2003)

Poetă și pictoriță, membră a cenaclurilor literare Septentrion (Dorohoi) și „G. Călinescu” (Iași) și a cenaclului de arte plastice „Artur Verona”.

2020 – A încetat din viață Mihai Dăncuș (Mihail Gr. Dăncuș; 10 februarie 1942 – 31 iulie 2020)

Istoric, profesor, etnograf, etnolog, autor și cercetător, director al Muzeului Maramureșan din Sighetu Marmației, vreme de aproape 35 de ani.

2020 – A încetat din viață Claudia Daniela Nacu (11 aprilie 1962 – 31 iulie 2020)

Solistă de muzică ușoară, compozitoare, profesoară și pianistă; fostă membră în trupele Trio Expres, Expres și Start; stabilită în Olanda (din 1993).

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită