4 Februarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Muzeul de Istorie Naturală din Iași

 

1526 – Prima campanie a lui Ștefăniță Vodă în Țara Românească

În cursul anului 1526 între Voievodul Moldovei, Ștefăniță Vodă și Radu al V-lea de la Afumați, domnul Țării Românești au avut loc două războaie și prădăciuni de ambele părți, determinate de rivalitatea celor doi domnitori la dreptul de a alege una dintre cele două fiice ale domnului Basarab al V-lea Neagoe, Ruxandra și Stana. În prima confruntare (4 februarie–20 septembrie 1526), oastea moldoveană a început să prade până la Tîrgușor fără vreo împotrivire a armatei muntene. Domnitorul Munteniei, Radu de la Afumați a fost constrâns să-i predea pe boierii moldoveni pribegi, care au fost executați. Ștefăniță-vodă a revenit cu bine în Moldova din campania sa din Muntenia, pe data de 20 februarie 1526.

1809 – S-a născut Vasile Cârlova

4 februarie 1809, Buzău (sau Târgoviște) – 18 septembrie 1831, Craiova

Poet și ofițer care a scris doar cinci poezii dar a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu și a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european. După moartea timpurie a părinților, a fost crescut de o soră a mamei; a învățat limba greacă și limba franceză. A debutat în 1827 cu o traducere după Hero și Leandru a lui Musaios și a poemului Zaïre a lui Voltaire. A scris Păstorul întristat, poezie publicată la 8 mai 1830 în Curierul Românesc, condus de Ion Heliade Rădulescu și pusă pe muzică de Anton Pann. În 1828 a scris Ruinurile Târgoviștei, tipărită în aceeași gazetă, cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu, care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduiește mult pentru limba românească, cea atât de frumoasă subt pana lui”. A urmat poezia Rugăciune, publicată postum tot de Heliade Rădulescu. La înființarea Miliției naționale, a fost al treizeci și treilea dintre voluntarii angajați și a servit cu gradul de sublocotenent, ceea ce i-a inspirat ultima poezie, Marșul românilor sau Odă oștirei române cu ocazia înălțării steagului național, versuri care au circulat tipărite pe foi volante. A murit la 22 de ani, la Craiova, în urma unei boli infecțioase.

Vasile Carlova – Ruinurile Târgoviștii • Lectura Maia Martin

1834 – A fost înființat Muzeul de Istorie Naturală din Iași

A fost înființat din inițiativa unui grup restrâns de membri ai Societății de Medici și Naturaliști din Iași, în frunte cu Iacob Cihac, Gheorghe Asachi, Mihail Zotta, Constantin Sturdza și Costache Negri. A fost primul astfel de muzeu din Principatele Române. Instituția culturală avea scopul să prezinte publicului „bogățiile pământene și subpământene ale Moldovei, precum și curiozități din alte părți ale lumii”. Muzeul este situat în fosta casă Roset din Iași.

1849 – A încetat din viață Costache Conachi (14 octombrie 1777, Țigănești, Galați – 4 februarie 1849, Țigănești)

Mare boier și mare proprietar; a luat parte la redactarea Regulamentului Organic; unul dintre cei mai reprezentativi poeți ai începuturilor literaturii române.

1872 – S-a născut Octav Bancilă

4 februarie 1872, Botoșani – 3 aprilie 1944, București

Pictor realist. A făcut studii la Școala de Arte Frumoase din Iași, având profesori pe Gheorghe Panaiteanu-Bardasare și Constantin Stahi, a continuat la Academia de Arte Frumoase din München (1893–1898), condusă de Nikolaos Gyzis. A avut patru mari tematici cu care a făcut epocă în pictura românească: tematica proletariatului, tematica țărănească, tematica evreiască și tematica țigănească, la care se adaugă și tematica militară. A fost critic la toate evoluțiile politice și sociale din România. A susținut acțiunile muncitorești și a folosit arta pentru a ataca tendințele antisemite din societate. Începând cu anul 1905, tematica proletariatului a făcut parte integrantă din creația artistului, primele lucrări, Muncitorul și Muncitor în repaus fiind unele dintre cele mai bune din întreaga sa carieră. În 1900 a deschis o expoziție în sala de decoruri aflată în Teatrul Național din Iași, unde a expus peste o sută de picturi în ulei, acuarele, guașe, pasteluri și desene. A pictat portretele personalităților ieșene. În 1901 a deschis o expoziție în palatul Neuschotz din Iași, care a inclus numeroase lucrări cu peisaje din Bucium, flori și multe portrete de evrei săraci. A fost profesor la Școala normală „Vasile Lupu”, pe dealul Copoului.

Biografie ilustrată [Artindex]

1873 – S-a născut Theodor Fuchs

4 februarie 1873, Cehia – 9 mai 1953, București

Pianist, compozitor, critic muzical și pedagog. Stabilit din copilărie în România cu familia sa de origine cehă, a studiat la Conservatorul din București (1880–1884) cu Eduard Wachmann și la Conservatorul din Viena (1884–1890) cu Julius Epstein, J.N. Fuchs, Robert Fuchs și Wilhelm Rauch. După 3 ani în care a fost dirijor și pianist în Cehia, s-a întors la București unde a fost profesor de pian, dirijor la operă și pianist de concert, deși pasiunea sa a rămas compoziția. A scris opere, balete, simfonii, concerte, coruri, piese instrumentale (rapsodii pentru pian, sonate) și vocale cu acompaniament pentru pian. A fost partener de concert pentru violoniști celebri ca Elman, Huberman, Kreisler, Thibaud, care au vizitat România. A fost acompaniatorul preferat al lui George Enescu pentru muzica de cameră. A fost autorul unor lucrări didactice și a editat revista Arta Muzicală.

1882 – Bogdan Petriceicu Hașdeu, membru al Societății de lingvistică din Paris

La 4 februarie, Bogdan Petriceicu Hașdeu a fost ales în unanimitate membru al Societății de Lingvistică din Paris.

1884 – S-a născut Mihail Fălcoianu

4 februarie 1884, Pungești, Vaslui – 29 noiembrie 1951, București

Medic veterinar, chirurg și obstetrician. A studiat la Școala superioară de Medicină Veterinară din București, iar în anul 1911 a devenit Doctor la Facultatea de Medicină Veterinară din Milano. A fost șeful Clinicii de patologie medicală, profesor suplinitor, profesor titular la catedra de Obstetrică și Ginecologie a Școlii superioare de Medicină Veterinară din București, a condus Secția de igienă a Institutului de cercetări zootehnice. A reorganizat și actualizat învățământul clinic veterinar de ginecologie, obstetrică și medicină operatorie veterinară din România. A implementat mai multe tehnici de embriotomie și tratamentul obligatoriu pre și post operator, a studiat aspectele fiziologice și fiziopatologice ale gestației, precizând metode precoce de diagnostic, în special la vacă, iapă, oaie, a introdus în România însămânțarea artificială la oi, vaci și iapă crescând prolificitatea, dar și profilixia unor boli.

1884 – A încetat din viață Christian Tell (12 ianuarie 1808, Brașov, Imperiul Austriac/România – 4/16 februarie 1884, București)

Politician și general; revoluționar la 1848; participant la înfăptuirea unirii Principatelor Române.

1890 – S-a născut Horațiu Dimitriu

4 februarie 1890, Târgu Jiu – 5 martie 1926, București

Pictor și grafician care a aparținut curentului post-impresionist. A fost nepotul cunoscutului pictor român Theodor Aman. A manifestat un talent precoce în domeniul picturii: la 12 ani picta și făcea caricaturi, începând să ia lecții artistice cu pictorii Dimitrie N. Cabadaief și Gheorghe Baba. După absolvirea Liceului Militar (1908), a mers în Bavaria pentru a studia la Academia de Arte Frumoase din München, la clasa de desen a lui Gabriel von Hackl, fiind interesat de însușirea unui desen corect și a tehnicii gravurii în lemn. Și-a continuat apoi studiile artistice la École Nationale des Beaux-Arts din Paris, a fost elev al maestrului Jean-Paul Laurens. Revenit în țară, a expus în 1915 patru dintre lucrările sale la Expoziția oficială a artiștilor în viață și cinci gravuri la cea de-a 15-a expozițiune a Societății Tinerimea artistică, inclusiv lucrările Le maître Georges Enesco, Africa și Bravo Torrero, având în toamna aceluiași an o expoziție personală la Craiova, unde a expus mai multe peisaje, picturi în ulei, studii după natură, xilogravuri. A fost cooptat în echipa artiștilor de pe lângă Marele Cartier General. A avut expoziții personale la Iași (1918), la București (1921) unde a prezentat picturi în ulei, pasteluri, desene, gravuri, litografii și panouri decorative, realizate în ultimii ani la Câmpulung Muscel, Craiova și București. A participat la expoziții ale Tinerimii artistice și Salonul oficial bucureștean. Ultima sa expoziție personală a avut loc la Ateneul Român. A murit de tuberculoză chiar în ziua vernisajului.

Biografie ilustrată [Artindex]

1897 – S-a născut Constantin Vișoianu

4 februarie 1897, Urlați, Prahova – 4 ianuarie 1994, Washington, SUA

Jurist, diplomat, publicist și om politic. A studiat la Facultatea de Litere a Universității din București, luându-și apoi Doctoratul în Drept la Paris. Revenit în România, a fost avocat la baroul Olt, apoi la baroul din București, a fost secretar al Tribunalului mixt de arbitraj de la Paris (1926–1929), consilier tehnic la Liga Națiunilor, expert la departamentul pentru limbi și naționalități de la Geneva, a făcut parte din delegația permanentă a României la Conferința de dezarmare a Ligii Națiunilor (1931–1933), îndeplinind apoi funcțiile de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Haga și la Varșovia. S-a făcut remarcat și ca publicist, fiind autorul mai multor articole de politică externă publicate în Viața Românească, Prezentul, Jurnalul, Jurnalul de dimineață etc. După arestarea guvernului antonescian, a fost numit ministru al afacerilor străine în guvernele conduse de generalii Constantin Sănătescu și Nicolae Rădescu. A plecat din România în 1946 și a trăit restul vieții în SUA. În noembrie 1947, a fost condamnat în contumacie de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a din București la 15 ani de muncă silnică, 5 ani de degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată. A făcut parte din prima generație a exilului politic. A îndeplinit o lungă perioadă funcția de președinte la Comitetul Național Român (1948–1975) și a fost membru al mai multor organisme asemănătoare.

1904 – S-a născut N. Ladmiss-Andreescu

Nicolae Ladmiss-Andreescu; 4 februarie 1904, Râmnicu Vâlcea – 2000, București

Poet și prozator. A urmat Școala de aeronautică din Mediaș între 1920–1927 și liceul între 1931–1935. A fost maistru de escadrilă, tehnician, maistru și profesor la o școală profesională. Debutul în literatură s-a produs în 1927 la revista Șoimii din Târgu Mureș. Prima carte, Semne și mituri a văzut lumina tiparului exact la un deceniu de la debut, în Editura Lanuri, pe care, alături de revista cu același nume, Lanuri, a întemeiat-o, împreună cu George Popa și Mihail Axente în 1933 la Mediaș. A scris proză erotică sau legată de mediile profesionale. Din volumele sale: Pilot de vânătoare, Necunoscuții, Carnet de zbor (Premiul al III-lea al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România, 1973), Pe un cer de foc și de lupte etc.

1906 – S-a născut Natalia Bragalia

4 februarie 1906, Geneva – 20 iunie 1972, București

Scenografă. A studiat Scenografia la Școala de Arte din Chișinău, la București și la Școala superioară de Arte Decorative de la Paris (1928–1931). A debutat la saloanele Societății de Arte Frumoase din Chișinău în 1930 cu schițe de costum pentru spectacolul Neguțătorul din Veneția de W. Shakespeare. În anii postbelici a activat la Teatrul Tineretului din București.

1906 – S-a născut Eugen Macovschi

4 februarie 1906, Chișinău – 3 aprilie 1985, București

Biochimist și biolog, membru titular (din 1942) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1948) al Academiei Române. A urmat studii de chimie (1924–1928) și de științe naturale (1926–1930) la Facultatea de Științe a Universității din Cluj și studii de specializare la Sorbona. A parcurs o carieră didactică la Facultatea de Științe din Cluj, apoi la Școala Politehnică din Timișoara și la Facultatea de Științe din București. A avut contribuții importante în domeniul chimiei organice (mecanismul formării azoxiderivaților, transpoziția moloeculară a sintezelor stilbenilor etc.) și al biochimiei (constituția, activitatea și permeabilitatea membranelor vii). Studiile sale au deschis noi perspective în domeniul cancerogenezei, farmacologiei și ecologiei. Din opera sa: Wie entstand das Lebew?, Biostructura, Natura și structura materiei vii, Confirmarea teoriei biostructurale prin microscopia electronică de înaltă tensiune, Concepția biostructurală și teoriile moleculare ale materiei vii.

1906 – S-a născut Nicholas Georgescu-Roegen

Nicolae Georgescu; 4 februarie 1906, Constanța – 30 octombrie 1994, Nashville, Tennessee

Matematician, statistician, pedagog și economist american de origine română, părintele teoriei bioeconomice, membru de onoare (din 1990) al Academiei Române. A făcut studii de matematică la Universitatea București, de statistică la Universitatea Sorbonne din Paris, iar mai târziu în Anglia. A predat la Universitatea București. Alături de alți diplomați români, în 1944, fiind secretarul general al comisiei de mediere a armistițiului dintre România și țările vest-europene, membre ale Aliaților, a participat decisiv la apropierea punctelor de vedere ale părților implicate. A emigrat în Statele Unite ale Americii, împreună cu soția sa, în 1948, când era evident că datorită rolului său diplomatic pe care l-a avut în și după cel de-al doilea război mondial, urma să ajungă pe mâna comuniștilor români aserviți Moscovei. A fost profesor la Universitatea Vanderbilt din Nashville, Tennessee, și respectiv la cele din Geneva și Strassbourg. Pseudonimul Roegen reprezintă Ne Geor inversat, utilizat ca un retronim.

1909 – Premiera piesei Apus de soare

Dramă în patru acte, prima parte a Trilogiei Moldovei de Barbu Ștefănescu Delavrancea, care mai conține piesele Viforul (1910) și Luceafărul (1910). Premiera a avut loc pe scena Teatrului Național din București, având în distribuție actorii: Constantin Nottara, Petre Liciu, Ion Petrescu și Constanța Demetriade. Drama a fost reprezentată de 16 ori într-un interval de două luni, după care a fost suspendată.

Barbu Ștefănescu Delavrancea – Apus de soare Teatru radiofonic • Gheorghe Cozorici, Adela Mărculescu, Mariana Buruiană. Mircea Albulescu, George Constantin, Corado Negreanu, Mihai Fotino, Ruxandra Sireteanu etc.

1921 – S-a născut Doris Jurgea

Theodora Aurelia Jurgea Negrilești; 4 februarie 1921 – 13 februarie 2018

Artist plastic, scenografă, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. A fost scenografă la Teatrul „Bulandra” din București, colaborând, pe parcursul carierei, și cu alte teatre din țară – Teatrul Mic (la vremea aceea, numit Teatrul Actorilor de Film), Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, Teatrul Municipal din Baia Mare, Teatrul Municipal „Bacovia” din Bacău etc. A debutat alături de Tony Gheorghiu, unul dintre cei mai importanți scenografi români, cu prilejul spectacolului Ion Vodă cel Cumplit, la Opera Română din București. A colaborat cu regizori remarcabili ai teatrului românesc: Liviu Ciulei, Valeriu Moisescu, Crin Teodorescu, Radu Penciulescu, Marietta Sadova, Moni Ghelerter, Sorana Coroamă Stanca, Dan Micu etc. A îmbogățit, prin arta sa, personaje, spații scenice și spectacole semnificative, dintre care: Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, Anna Karenina de Lev Tolstoi, Vrăjitoarele din Salem de Arthur Miller, Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian, Tineri căsătoriți caută cameră de Mihail Roscin, Trei generații de Lucia Demetrius, Lungul drum al zilei către noapte de Eugene O’Neill, Pescărușul de Cehov, Menajeria de sticlă de Tennessee Williams, O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale etc.

O scrisoare pierdută (1982) • Regia și scenografia Liviu Ciulei, Costume Doris Jurgea, Cu: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Petrică Gheorghiu, Dem Rădulescu, Octavian Cotescu, Ștefan Bănică etc.

1923 – A fost inaugurat Palatul Cercului Militar Național

Palatul Cercului Militar Național a fost ridicat pe locul fostei Mănăstiri Sărindar. Proiectantul principal al monumentalului palat a fost arhitectul român Dimitrie Maimarolu, în colaborare cu Victor Ștefănescu și Ernest Doneaud, beneficiarul lucrării fiind Cercul militar al ofițerilor din garnizoana București. Fondurile necesare au fost adunate din donații, subscripții și cotizații ale ofițerilor (circa 80%), precum și din subvenții de stat și împrumuturi rambursabile. Lucrările de construcție au început în anul 1911. Au fost întârziate de solul umed, mlăștinos și nisipos și de primul război mondial. Clădirea, amplasată în centrul Capitalei, la intersecția a două artere principale – Calea Victoriei (Podul Mogoșoaiei) și Bulevardul Regina Elisabeta, amintește de Opera Națională din Paris (Palatul Garnier). La festivitatea de inaugurare au luat parte Regele Ferdinand I, Regina Maria, Principele Nicolae, generalul Gh. Mărdărescu – Ministrul de Război, Constantin Cristescu – șeful Marelui Stat Major etc. IPS Mitropolitul Primat Miron Cristea asistat de arhimandriții Gordun Galaction și Gheronte Nicolau, precum și de arhidiaconii Antonie și Nicodim au oficiat serviciul religios de sfințire a localului.

1925 – Înființarea Patriarhiei Ortodoxe Române

La 4 februarie 1925, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înființarea Patriarhiei Ortodoxe Române, iar mitropolitul primat Miron Cristea a devenit arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Legea pentru ridicarea Scaunului arhiepiscopal și mitropolitan al Ungrovlahiei ca primat al României la rangul de Scaun patriarhal a fost promulgată la data de 25 februarie 1925, iar la 1 noiembrie 1925 a avut loc întronizarea primului patriarh, Miron Cristea.

1925 – S-a născut Vasile Stănescu

4 februarie 1925, București – 12 martie 2019

Economist, jurist, profesor membru titular (din 1975) al Asociației Oamenilor de Știință din România, membru de onoare (din 1999) al Academiei Române. A absolvit, în 1948, Academia de Studii Economice din București. De asemenea, a studiat dreptul comercial și a obținut titlul științific de Doctor în Economie. A ocupat funcții ministeriale fiind, pe rând, director, director general, arbitru șef interdepartamental și consilier ministerial cu probleme editoriale, economice, juridice și de arbitraj comercial. A avut și funcția de director și administrator delegat al Fundaţiei Familiei „Menachem H. Elias”. A fost redactor, șef de editură – a inițiat o serie de colecții și a recuperat multe valori ale culturii române pentru istoria științei din România, șef de secție la Consiliul Legislativ. A elaborat, între 1974–1984, proiecte de perfecționare a programei de învățământ a Facultății de Drept, militând pentru introducerea studierii interdisciplinare a teoriei patrimoniului, dintr-o dublă perspectivă: juridică și economică. A lansat un concept nou, recunoscut de literatura de specialitate, „ecodreptul”. A elaborat și publicat, în țară și străinătate, circa 30 de volume și peste 350 de articole și studii. Dintre lucrările sale: Dreptul economic (Premiul „Simion Bărnuțiu”, 1980), Conducerea, organizarea și funcționarea întreprinderilor, Teoria patrimoniului, Societatea civilă.

1929 – S-a născut Constantin Piliuță

4 februarie 1929, Botoșani – 3 mai 2003, București

Pictor și sculptor. După ce a studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București (1945–1949), sub îndrumarea lui Alexandru Ciucurencu, a participat la cele mai de seamă manifestări colective organizate în țară. Lucrările sale au fost cuprinse în selecții de artă românească prezentate peste hotare: Moscova (1964), Varșovia (1979), Praga, Leningrad (1972), Atena, Cairo, Damasc, Teheran, Tunis, Moscova, Berlin, Glasgow (1974), Lisabona, Ankara, Atena (1975), Praga, Istanbul (1976), Paris, Copenhaga, Pekin, Shanghai, Ankara, New Delhi, Sofia (1977); Teheran, Lisabona, Lakewood-Ohio, Milwaukee Wisconsin (1978); Madrid, Ottawa, Ciudad de Mexico (1979); München (1994) etc. A fost distins cu Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România (1967), Premiul Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă (1971), Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1974) etc.

Biografie ilustrată [Artindex]

1931 – S-a născut Simion Mioc

4 februarie 1931, Giulvaz, Timiș – dispărut 24 noiembrie 2000, Timișoara

Critic și istoric literar. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București, luînd licența în Filologie în 1955. A parcurs o carieră universitară: conferențiar, apoi profesor la Facultatea de Filologie din Timișoara. După 1990 a fost, în două mandate, decanul Facultății de Litere și Filosofie. A fost și lector de Limba română la Universitatea din Dijon (1974–1977). A debutat în revista Orizont în 1964 și a colaborat la Tribuna și Analele Universității din Timișoara. Editorial a debutat cu monografia Opera lui Ion Vinea (1972), urmată de Structuri literare și Anamorfoza și poetica. La 24 noiembrie 2000, a plecat de acasă, îmbrăcat în trening și pantofi de sport și de atunci nimeni nu a mai știut absolut nimic despre el…

1932 – S-a născut Mioara Avram

4 februarie 1932, Tulcea – 12 iulie 2004, București/

Personalitate de renume a lingvisticii românești. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1953. A devenit Doctor în Filologie cu teza Evoluția subordonării circumstanțiale cu elemente conjuncționale în limba română. S-a căsătorit cu foneticianul și etimologul Andrei Avram. Activitatea sa la Institutul de Lingvistică al Academiei Române a început din anii studenției și avea să continue până după pensionare. De-a lungul mai multor decenii a avut un rol esențial în analiza, normarea și popularizarea diferitelor aspecte din gramatica limbii române, mai cu seamă în domeniul ortografiei. A condus Sectorul de Gramatică al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan–Al. Rosetti” din București al Academiei Române. A colaborat cu mari lingviști, precum Alexandru Graur și Laura Vasiliu, la lucrări fundamentale de gramatică a limbii române: Gramatica limbii române, Formarea cuvintelor în limba română, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române etc. și a publicat o serie de lucrări ca unic autor: Evoluția subordonării circumstanțiale cu elemente conjuncționale în limba română (Premiul „B.P. Hasdeu“ al Academiei Române), Gramatica pentru toți, Probleme ale exprimării corecte, Cuvintele limbii române: între corect și incorect.

1933 – Legea pentru starea de asediu

În replică la mișcările greviste ale ceferiștilor, subsecretarul de stat la Ministerul de Interne, Armand Călinescu, a propus spre adoptare proiectul Legii stării de asediu, în expunerea de motive precizând că, datorită „mișcărilor concertate cu caracter comunist” din ultimul timp, care „tind în mod evident la destrămarea țărei”, pentru a asigura „menținerea ordinei”, a fost înaintat spre aprobare respectivul proiect de lege, care va autoriza guvernul, „dacă va fi nevoie”, să proclame starea de asediu, globală sau parțială, pe termen de maxim șase luni. A fost promulgată Legea nr. 196/4 februarie 1933 pentru autorizarea stării de asediu, totodată fiind emis Decretul regal nr. 201/4 februarie 1933 referitor la măsurile ce se vor lua în zona stării de asediu. Legea a intrat în vigoare în data de 5 februarie.

1934 – Medalia de aur la Campionatul Mondial de bob de la Engelberg

Echipajul român de bob de două persoane, Alexandru Frim–Vasile Dumitrescu a cucerit medalia de aur la Campionatul mondial de bob de la Engelberg (Elveția) din 3–4 februarie 1934. Pentru rezultatele obținute, sportivilor li s-a decernat Premiul național pentru sport. La același ediție a Campionatului Mondial, echipajul A. Papană–D. Hubert au obținut medalia de bronz. Echipajul de bob de patru persoane, format din Emil Angelescu, Teodor Popescu, Dumitru Gheorghiu, Ion Gribincea, s-a clasat pe locul doi la Campionatul Mondial de la Garmisch-Partenkirchen (Germania), din același an.

1940 – S-a născut Ioan Deac-Bistrița

4 februarie 1940, Bistrița

Artist plastic, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, secția Sculptură, promoția 1964, având profesori pe cu Andrei Szobotka și Boris Caragea. A fost profesor la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” între 1990–2007. Realizează portrete în lemn de mari dimensiuni, tapiserii în tehnica haute-lice, cu care a participat la majoritatea expozițiilor și Saloanelor de Arte Decorative. Din 1964 până în prezent, a avut participări la expoziții românești peste hotare la Varșovia, Berlin, Moscova, Sofia, Stuttgart, Viena, Montreal, Atena, Chișinău, Ravena. A fost distins cu Marele Premiu pentru Tapiserie, pentru lucrarea Mugurii se deschid la Trienala Artelor Decorative.

Biografie ilustrată [Centrul Cultural Meta]

1941 – S-a născut Șerban Cantacuzino

4 februarie 1941, București – 4 iulie 2011, Paris

Actor de film, televiziune și muzical, descendent al lui Șerban Cantacuzino, Domn al Țării Românești. A debutat ca actor la vârsta de 11 ani, jucând pe scena Teatrului Național din București în piesa Prinț și cerșetor, alături de bunica sa, actrița Maria Filotti, apoi a interpretat rolul prințului Eduard în piesa Richard al III-lea, alături de George Vraca, la Teatrul Armatei din Constanța (1963). A jucat în filme: Străinul, Șapte băieți și o ștrengăriță, Frații Jderi, Războiul independenței, Cei care plătesc cu viața. S-a mutat la Paris în 1990.

Frații Jderi (1974) • Gheorghe Cozorici, Sebastian Papaiani, George Calboreanu, Toma Dimitriu, Geo Barton, Sandina Stan, Iurie Darie, Emanoil Petruț, Șerban Cantacuzino, Florin Piersic etc.

1941 – S-a născut Violeta Popescu

4 februarie 1941, București – 9 iunie 2013, București

Actriță de scenă. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie în anul 1964 și a fost angajată Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași. Teatru căruia i-a închinat întreaga carieră și unde a dat viață zecilor de personaje: Casandra din Troienele, Zarecinaia din Pescărușul, Adela din Adela de Garabet Ibrăileanu, Melibeea din La Celestina, Hermiona din Poveste de iarnă, Titania din Visul unei nopți de vară, Veta din O noapte furtunoasă, Anna Petrovna în Ivanov, Martha din Cui i-e frică de Virginia Woolf?, Doamna Helene Alving din Strigoii de Henrik Ibsen, sau Cecilia Robson (Sissi) din Quartet de Ronald Harwood – ultimul spectacol în care a jucat, premiant UNITER. În anul 1988 a fost desemnată Cea mai bună actriță a anului pentru rolurile Veta și Ana Andreevna, în 2001 a primit premiul de onoare Vârsta de aur acordat de Ministerul Culturii, în 2002, Ordinul Pentru merit în grad de Cavaler și a devenit societar de onoare al Teatrului Național Iași.

1941 – A încetat din viață David Emmanuel (31 ianuarie 1854, București – 4 februarie 1941, București)

Matematician considerat întemeietorul școlii matematice moderne din România; membru de onoare al Academiei Române.

1944 – România a rupt relațiile diplomatice cu Argentina

Relațiile diplomatice dintre România și Argentina au fost stabilite în 1931, la nivel de legație. Întrerupte la 4 februarie 1944, din cauza celui de al doilea război mondial, relațiile au fost reluate la 1 octombrie 1946.

1944 – S-a născut Victoria Berbecar

4 februarie 1944, Petru Rareș, Bistrița Năsăud – 13 ianuarie 2022

Învățătoare, preoteasă, promotoare a tradiției covorului maramureșean În 1972 a absolvit Institutul Pedagogic Baia Mare, Facultatea de Filologie iar în 1981, Facultatea de Limba română și Limba franceză la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași. A fost profesoară în mai multe școli, directoare a Școlii Generale de Arte și Meserii Botiza (1991–1998), unde a descoperit meșteșugul tradițional al țesutului covoarelor. Pe plan local, a reînviat în comunitate tehnica țesutului în ciur pentru realizarea covoarelor și vopsitul cu culori naturale obținute din plante. Și-a prezentat covoarele țesute tradițional în expoziții din întreaga lume. În 2011, la inițiativa artistului vizual Mircea Cantor, a realizat împreună cu acesta o expoziție intitulată Covorul zburător, prezentată cu susținerea ICR din New York la Washington DC și New York. A participat de-a lungul celor 50 de ani de activitate la târguri meșteșugărești și tradiționale, în țară și străinătate și a fost recunoscută pentru valoarea lucrărilor expuse prin diplome și distincții: Diplomă pentru Țesut – Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA Sibiu (2004), Diplomă de excelență pentru întreaga operă de creație – Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”.

Covoare Botiza – Victoria Berbecar

1944 – S-a născut Nicolae Ionel

4 februarie 1944, București

Poet creștin contemporan, membru al Uniunii Scriitorilor (din 1980). Este licențiat în Filologie, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași (1966). A fost profesor în județul Suceava și în județul Iași, redactor la revista Convorbiri literare, redactor la Junimea. A debutat cu poezii în Familia (1971). Semnează ca autor numeroase cărți de poezie, de teologie, folcloristică, piese de teatru și traduceri. A publicat 29 de cărți de poezie, 4 de teologie, 3 de folclor, 5 piese de teatru, 15 cărți de traduceri din Shakespeare, Vergiliu, Kleist etc..A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie (1984), Premiul Asociației Scriitorilor din Iași pentru poezie (1990, 1996), Premiul Salonului de Carte Iași, pentru traduceri (1997), Premiul Salonului de Carte Cluj, pentru Aeneis (1998), Premiul Fundației „Cella Delavrancea“, pentru Opera omnia (1998). Din opera sa: Cuvânt în cuvânt, Calea vie, Scara de raze, Jeanne d’Arc, Rugăciune, Oedip. Meșterul Manole, Crinul deschis, Marginea singurătății etc.

1945 – Conferința de la Yalta

Numită și Conferința din Crimeea, a avut loc între 4–11 februarie 1945 între liderii din SUA, Marea Britanie și Uniunea Sovietică. Delegațiile au fost conduse de către Franklin D. Roosevelt, Winston Churchill și Iosif V. Stalin. La Palatul Livadia, „Cei 3 mari” au negociat, în faza finală a celui de-al doilea război mondial, liniile generale ale unei noi ordini de pace, precum și divizarea și denazificarea Germaniei. Fiecare dintre cele trei superputeri avea obiective aparte. Marea Britanie voia să-și mențină imperiul colonial, Uniunea Sovietică dorea să obțină mai mult teritoriu și să-și consolideze poziția în teritoriile cucerite, iar Statele Unite doreau să se asigure de participarea URSS la războiul din Pacific și să negocieze aranjamentele situației postbelice. Roosevelt mai spera să obțină din partea lui Stalin conlucrarea în cadrul Organizației Națiunilor Unite. S-a stabilit drept principală prioritate predarea necondiționată a Germaniei naziste, după război, urmând a fi împărțită în patru zone de ocupație și o divizare a Berlinului în patru sectoare. Au convenit la crearea unui consiliu aliat de reconstrucție, cu sediul la Moscova. S-a discutat statutul Poloniei care, în acel moment, era ocupată de armata sovietică. S-a stabilit reorganizarea guvernului provizoriu polonez (instalat de Armata Roșie) prin includerea a diverse grupări politice, prin organizarea de alegeri democratice. Prin aceasta a fost înlăturat, practic, guvernul polonez legitim exilat din 1939 în Occident. Granița estică a Poloniei urma să fie de-a lungul Liniei Curzon, Polonia urmând să fie compensată teritorial în vest cu teritorii importante din Germania de est. Cetățenii Uniunii Sovietice și ai Iugoslaviei urmau să fie repatriați, indiferent dacă ei doreau sau nu acest lucru. Milioane de ruși din Europa au fost forțați să se reîntoarcă în URSS. Stalin și-a dat acordul de a participa la Națiunile Unite, după ce s-a convenit ca fiecare din cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate să aibă drept de veto. A fost de acord să participe la războiul împotriva Japoniei în 90 de zile de la înfrângerea Germaniei. URSS urma să primească, după înfrângerea Japoniei, partea sudică a insulelor Sahalin și Kurile. Pentru că Armata Roșie înfrânsese forțele naziste în cea mai mare parte a Europei de Est, Stalin a obținut tot ce și-a dorit: o sferă importantă de influență drept zonă tampon.

A fost adoptată Declarația asupra Europei eliberate: „SUA, Marea Britanie și URSS își vor da concursul […] în scopul instalării unor guverne provizorii în care să fie reprezentate toate elementele democratice ale populației; dreptul […] de a-și alege acea formă de conducere în care ar vrea să trăiască; dreptul de a-și crea instituțiile democratice după propria alegere”. În ceea ce privește înțelegerea ca în țările Europei de Est să fie alegeri libere, fără amestecul URSS, Stalin a semnat-o fără cea mai mică intenție de a o respecta. În acest proces, libertatea micilor națiuni a fost sacrificată de dragul stabilității, împărțirea sferelor de influență inițiată la Conferința de la Malta fiind confirmată.

1945 – S-a născut Aureliu Manea

4 februarie 1945, București – 13 martie 2014, Gâlda de Jos

Regizor de teatru, actor și scriitor. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București (1968). În anul 1968 a debutat regizoral cu piesa Rosmersholm de Henrik Ibsen, la Teatrul Național din Sibiu. A montat la teatrele din Sibiu, Iași, Turda, Ploiești, Cluj, Timișoara, Piatra Neamț, etc. Era supranumit „regizorul vizionar al generației sale” datorită spiritului său inovator în arta dramatică. Dintre specacolele sale de referință: Anotimpurile de Arnold Wesker, Philoctet de Sofocle, Pescărușul de A.P. Cehov, O noapte furtunoasă și Conul Leonida față cu reacțiunea de I.L. Caragiale, O sărbătoare princiară, Acești nebuni fațarnici de T Mazilu, Gaițele de A Kirițescu, A douasprezecea noapte, Macbeth de W Shakespeare, Fedra de J Racine, Titanic vals de Tudor Mușatescu, Scrisorile portugheze ale Marianei Alcoforado. În 1992 a primit premiul UNITER pentru întreaga activitate, iar în 1999 Diploma de excelență pentru merite deosebite în promovarea artei teatrale, acordată de Primăria Municipiului Ploiești și Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești. A scris teatru: Penelopa rămâne îngândurată, Repetiția de teatru, Zâna de la răsărit și un scenariu pentru filmul de scurtmetraj Prăbușirea / The Breakdown, inspirat din viața de la căminul din Gâlda de Jos (regia Gheorghe Preda). A scris eseuri: Energiile spectacolului, Spectacole imaginare.

Prăbușirea / The Breakdown (2010)

1945 – A încetat din viață Vasile Tarnavschi (16 decembrie 1859, Mihoveni, Suceava – 4 februarie 1945, București)

Preot, teolog; profesor de teologie, specializat în Vechiul Testament.

1947 – S-a născut Radu Popescu-Zeletin

4 februarie 1947, București

Informatician german de origine română, membru de onoare (din 1997) al Academiei Române, fiul silvicultorului Ion Popescu-Zeletin. A absolvit Institutul Politehnic București, și-a luat doctoratul la Universitatea din Bremen și încă un doctorat la Universitatea Tehnică Berlin. A predat la Universitatea Tehnică din Berlin, fiind specializat în domeniul sistemelor de comunicații. A fost directorul Institutului Frauenhofer pentru sisteme de comunicații deschise FOKUS (Fraunhofer-Institut für Offene Kommunikationssysteme) încă de la înființare. A lucrat mai mulți ani în cercetare și în compartimenul BERKOM ocupând o funcție de conducere la firma germană de telecomunicații Telekom. El a luat parte și la proiectul de dezvoltare în domeniul ISDN. A publicat nemumărate sisteme și aplicații pentru calculatoare electronice și în procesul de standardizare a sistemelor (DIN, ISO, EURESCOM), A întemeiat mai multe firme care sunt active în domeniul telecomunicațiilor ca IKV++ Technologies AG, IVISTAR AG, Testing Technologies IST GmbH, TwonkyVision GmbH, ICAM GmbH. Este membru a coorporației Interoperability Executive Customer Council de la Microsoft din Seattle. După declarația sa, într-un interviu la Televiziunea Română din octombrie 2010, a părăsit România în timpul regimului Ceaușescu fiind cumpărat de cineva din Berlinul de Vest.

1948 – Protocolul privind frontiera de stat România – URSS

La Moscova, prim-ministrul Republicii Populare Romîne, dr. Petru Groza și ministrul de afaceri externe al URSS, Viaceslav Molotov, au semnat Protocolul referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat între România și URSS, care, deși se referea la Tratatul de pace din 1947, a stabilit, împotriva prevederilor acestui Tratat (care preciza că Insula Șerpilor aparține statului care deține Delta Dunării), că Insula Șerpilor, situată în Marea Neagră, la răsărit de gurile Dunării, va intra în componența URSS. Totodată, a fost semnat Tratatul de prietenie, colaborare și asistență mutuală româno-sovietic. Reprezentanṭii unei Românii ocupate de trupe sovietice semnau la Moscova un tratat cu valabilitate de 20 de ani, printre prevederile sale înrobitoare fiind prevăzută ṣi obligativitatea consultării guvernului sovietic în toate problemele de politică externă. România a fost prima țară „democrat-populară” care a semnat un astfel de tratat cu URSS.

1949 – S-a născut Adrian Grănescu

4 februarie 1949, Cluj

Prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj, secția Română-Italiană (1972). Debutul absolut a fost în 1969, cu proză în Tribuna. Din scrierile sale: O dragoste ca oricare alta, Un altfel de sfârșit, Lecturile mele particulare, Însemnare din lecturile mele particulare, De o parte și de alta a cărților.

1949 – A încetat din viață Paul Angelescu (27 septembrie/10 octombrie 1872 – 4 februarie 1949)

General al Armatei României în primul război mondial; comandant de divizie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918; aghiotant al Regelui Carol I; mareșal al Palatului și șef al Casei Militare Regale; ministru de război și ministru de stat.

1953 – S-a născut Victor Pânzaru

4 februarie 1953, Dragoș-Vodă, Drochia, Moldova

Poet, traducător, gazetar, editor, muzeograf moldovean. A studiat la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău și Filologie letonă la Universitatea de Stat „Peters Stucika” din Riga. A avut activitate gazetărească și editorială; a fost director-adjunct la Centrul Național de Studii Literare și Muzeografie „M. Kogălniceanu”, consultant de marketing și publicitate la Întreprinderea Editorial-Poligrafică Știința. A debutat cu versuri în 1969. A publicat proză: Muzeul semințelor, Distanțele sufletului, Dacă mă salvezi, Te rog, nu intra în Biserică la fel ca în muzeu; versuri pentru copii: Prietenul meu, soarele, Cine-ascultă de bunici, Căpșuna; a tradus din literatura letonă. În 2009 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Curchi, cu numele de Irineu.

1954 – S-a născut Adriana Popescu-Păsat

Adriana Popescu; 4 februarie1954, Craiova – 6 decembrie 2007

Artistă decoratoare; a fost unul din cei mai importanți artiști români ai sticlei. A absolvit Liceul de Arte din Craiova, urmat de studii universitare la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”, sub îndrumarea artistei Ana Lupaș. Artistă de notorietate internatională în domeniul sticlei, a avut o activitate expozițională prestigioasă, începând din anii ’80, iar pe parcursul timpului munca sa a fost încununată de premii pentru sticlă de artă la Erfurt și Hilden (Germania), Ebeltoft (Danemarca), la bienala de sculptură mică de la Viena. A fost inclusă între cei mai valoroși 50 de artiști europeni ai sticlei, în volumul New Glass in Europe: 50 Artists – 50 Concepts, apărut în 1990.

1954 – S-a născut Denisa Comănescu

4 februarie 1954, Buzău

Poetă, editoare și traducătoare. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din București, secția Limba și literatura Română–Engleză, absolvită în 1977. A lucrat ca traducătoare la Chimimportexport București, apoi redactor și redactor-șef la Editura Univers, iar din august 2007 este directorul editorial al Editurii Humanitas Fiction. Primul său volum de versuri, Izgonirea din Paradis a apărut în 1979 (Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor). Ulterior, a publicat: Cuțitul de argint, Barca pe valuri, Urma de foc și Acum biografia de-atunci (2000). Versurile sale au fost publicate în antologii în peste 15 țări. Volumele sale au fost publicate în Suedia, în traducerea lui Dan Shafran: Gladje utan forsoning și în Spania in traducerea lui Joaquin Garrigos: Regreso del exilio. A realizat traduceri din Alan Brownjohn, Eilean Ne Chuilleanain. Este membră a Consiliului Uniunii Scriitorilor, a fost secretar general al Centrului PEN Român, membră a board-ului Fundației Culturale Irlandezo-Română, iar din 2006, membră în Parlamentul Cultural European. A publicat volume de versuri: Izgonirea din Paradis, Acum biografia de-atunci.

1954 – S-a născut Vasile Lihor-Laza

1954, Satu Mare

Artist plastic ceramist. A urmat Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, specializarea Ceramică, având profesori pe Cornel Ailincăi și Mircea Spătaru (1977–1981). Din 2008 a fost conferențiar universitar al Facultății de Arte Plastice și Design a Universității de Vest Timișoara, Secția Ceramică. Din 1981 a început să participe la expoziții de grup în Timișoara, București, Lugoj, Baia Mare, Alba Iulia, Oradea, Arad, etc. A avut expoziții personale în Timișoara, la Galeria Helios (1985), Galeria Dure (1997), Galeria ’28 (1998), Galeria Art Opera (2006) și la București, la Centrul Cultural Francez (2002).

Biografie ilustrată [Centrul Cultural Meta]

 1959 – S-a născut Monica Macovei

Monica Luisa Macovei; 4 februarie 1959, București

Juristă și politiciană, ministru al Justiției (2004 și 2007), europarlamentar. Absolventă a Facultății de Drept a Universității din București, a intrat în 1983 în procuratură. La începutul anilor ’90, a refuzat să le facă dosare persoanelor arestate ilegal de mineri, punându-le în libertate și raportându-și în schimb colegii care reținuseră abuziv protestatari din Piața Universității. În 1997 și-a dat demisia din Parchet, motivând incompatibilitatea de vederi cu procurorul general. A lucrat ca expert pe justiție pentru Consiliul Europei în Europa de Est (din 1995), participând la misiuni în Federația Rusă, Ucraina, Lituania, Albania, Moldova, Cehia, Georgia, Macedonia, Serbia, Bosnia și Herțegovina. Ca ministru al Justiției, a inițiat reforme în justiție care au contribuit la acceptarea României în Uniunea Europeană.

1959 – S-a născut Radu Amzulescu

4 februarie 1959, București

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, promoția 1983, clasa Octavian Cotescu. A apărut în nenumărate piese de teatru puse în scenă de cele mai cunoscute teatre din România: Turandot de Carlo Gozzi, Anatomie. Titus. Căderea Romei de Heiner Müller, Tatăl de August Strindberg, Ivanov de A.P. Cehov, Coriolanus de William Shakespeare etc. A jucat în filme precum Moromeții, Femeia în roșu, Lombarzilor 8, Portrete în pădure.

Femeia în roșu (1997) • Elena Albu, Dragoș Pâslaru, Radu Amzulescu, George Petcu, Răzvan Popa

1962 – A încetat din viață Aurel Jiquidi (25 octombrie 1896, București – 4 februarie 1962, București)

Pictor și grafician cu lucrări inspirate din realitățile sociale ale primei jumătăți a secolului 20.

1967 – A început construcția autostrăzii București–Pitești

Autostrada București–Pitești, cea mai veche din România, a fost construită în doar cinci ani, între 1967–1972, din ordinul lui Nicolae Ceaușescu. Autostrada, cu o lungime de 96 de kilometri, a fost proiectată pentru o viteză de bază de 140 km/h. Autostrada a fost dată în folosință în anul 1973, cu noi segmente adăugate în 2007, 2010 și 2011. Data începerii lucrărilor coincide cu un studiu realizat, în perioada 1967–1969, de Institutul de Proiectări în Transporturi (IPTANA), studiu dedicat construirii în perspectivă a unei rețele de autostrăzi. România ar fi trebuit să aibă în prezent circa 3.200 de kilometri de autostradă, în loc de numai câteva sute de kilometri, dacă ar fi aplicat proiectele elaborate de singurul institut de profil de la acea vreme.

1968 – A încetat din viață Vasile Jianu (19 decembrie 1904, Iași – 4 februarie 1968, București)

Flautist, dirijor, compozitor; fondatorul școlii moderne de flaut din România.

1975 – S-a născut Carmen Trandafir

4 februarie 1975, București

Cântăreață de muzică pop, solistă de succes a anilor 1990. A început să cânte la vârsta de 15 ani. La 16 ani a câștigat premiul pentru interpretare la Festivalul de la Mamaia (1991), iar un an mai târziu a participat la festivalul Orfeul de Aur, în Bulgaria, unde a câștigat Marele Premiu, Carmen și Premiul Presei Bulgare. Este căsătorită cu comentatorul sportiv Emil Grădinescu.

Carmen Trandafir – Prin Gânduri

1986 – A încetat din viață Eftimie Vasilescu (12 septembrie 1895, Buzău – 4 februarie 1986)

Operator, regizor și producător de film; pionier al filmului românesc documentar și de ficțiune; a înființat laboratorul cinematografic și firma Româniafilm.

1988 – A încetat din viață Al Căprariu (Alexandru Căprariu; 20 decembrie 1929, Cluj – 4 februarie 1988, Cluj Napoca)

Poet, eseist și publicist.

1994 – A încetat din viață Marietta Rareș (31 martie 1897, București – 4 februarie 1994, București)

Actriță de teatru și film. A jucat în Trupa Bulandra, la Teatrul Mic din București, la Teatrul Fantasio din Constanța, în trupa Maria Ventura și la Teatrul Național din București.

1994 – A încetat din viață Nicolae Nasta (21 ianuarie 1919, Videle – 4 februarie 1994, București)

Magistrat, avocat, poet.

1994 – A încetat din viață Dorina Drăghici (18 februarie 1922, Craiova – 4 februarie 1994, București)

Actriță de revistă și cântăreață; a cântat pe scena Teatrului de revistă „Constantin Tănase” din București, la radio și televiziune.

2001 – A încetat din viață Iannis Xenakis (Ιάννης Ξενάκης; 29 mai 1922, Brăila – 4 februarie 2001, Paris)

Compozitor francez de origine greacă din România; și-a pus amprenta asupra muzicii contemporane prin folosirea efectelor electronice și a teoriilor matematice.

2011 – A încetat din viață Vasile Paraschiv (3 aprilie 1928, Ordoreanu–Clinceni, Ilfov – 4 februarie 2011, Ploiești)

Luptător împotriva regimului comunist din România; arestat de mai multe ori, torturat, autoritățile încercând să-i însceneze o boală psihică.

 

Ziua Luptei împotriva Cancerului

Stabilită, prin Legea nr. 274/11 noiembrie 2015 privind declararea zilei de 4 februarie Ziua luptei împotriva cancerului, în ziua când este marcată și pe plan internațional Ziua Mondială de Luptă Împotriva Cancerului (potrivit Cartei de la Paris, adoptată la summitul mondial împotriva cancerului pentru noul mileniu, desfășurat la 4 februarie 2000). În expunerea de motive a legii, se arată că în România numărul persoanelor bolnave de cancer depășește 100.000, țara noastră situându-se pe primul loc în Europa în ceea ce privește mortalitatea prin cancer uterin.

Citând legea: „Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi organizaţiile nonguvernamentale pot acorda, de Ziua luptei împotriva cancerului, sprijin material şi financiar pentru organizarea de evenimente dedicate creşterii nivelului de educaţie sanitară şi al gradului de conştientizare în ceea ce priveşte această maladie” și „Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radiodifuziune pot realiza şi pot include în programele lor emisiuni dedicate acestei zile.”

2017 – Proteste de stradă față de modificarea Codului Penal prin Ordonanța de urgență 13

Premierul Grindeanu a anunțat că va abroga Ordonanța 13 a doua zi. Protestele au continuat în toată țara pentru a cincea zi consecutiv. La București a fost organizat un așa-zis marș al copiilor. Micuții au purtat steaguri, au desenat pe asfalt și s-au jucat. Spre seară, 40.000 de oameni au format un lanț uman în jurul Palatului Parlamentului. De aici au pornit în marș spre Piața Victoriei, unde protestul a atras un număr record de 180.000 de participanți. Proteste ample au avut loc și în restul țării; peste 170.000 de oameni au manifestat pe străzi la Cluj-Napoca, Timișoara, Sibiu, Brașov, Craiova, Iași, Constanța și multe alte localități. La ora 22, protestatarii din toată țara au intonat imnul național, moment văzut ca un argument împotriva afirmațiilor că protestele dezbină oamenii de diferite orientări și din diferite regiuni.

2019 – A încetat din viață George Stanca (7 mai 1947, Buftea – 4 februarie 2019, București)

Poet și publicist, traducător; a condus revista VIP; primul român condamnat la închisoare pentru plagiat.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită