4 Iulie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: S-a înființat Universitatea din București

 

1456 – A început Asediul Belgradului

Spre sfârșitul anului 1455, Ioan de Hunedoara a început pregătirile pentru o viitoare cruciadă; a aprovizionat și înarmat cetatea Belgradului, lăsând-o sub comanda cumnatului său, Mihai Szilágyi și a fiului său mai mare, Ladislau Huniade; a strâns și organizat o armată auxiliară și o flotă de aproximativ două sute de caravele – totul pe cont propriu, nobilii nedorind să-l ajute, temându-se mai mult de influența sa din ce în ce mai mare, în Ungaria dar și în întreaga Creștinătate, decât de amenințarea otomanilor. Călugărul franciscan Ioan de Capistrano, aliat cu Huniade, a predicat atât de convingător despre imperativul existenței unei cruciade antiotomane încât foarte mulți țărani și fermieri slab echipați (majoritatea aveau doar prăștii și coase), dar plini de entuziasm, s-au adunat sub stindardul lui Huniade.

O armată a Imperiului Otoman, condusă de sultanul Mehmed al II-lea, a atacat o armată condusă de Ioan Huniade, pe atunci regent al Regatului Ungariei, care apăra cetatea Belgradului, între 4–23 iulie. Mehmed a început să asedieze cetatea de la baza promontoriului, tunurile sale deschizând focul asupra zidurilor la data de 29 iunie 1456. Asaltul propriu-zis a început în ziua de 4 iulie. Asediul s-a transformat într-o bătălie de mare importanță, în al cărei final Ioan de Hunedoara a condus un contraatac spontan care a învăluit tabăra turcească, sultanul însuși fiind rănit și scăpând cu viață cu greutate. S-a spus de atunci că „bătălia de la Belgrad a decis soarta lumii creștine”.

1541 – Pictorul Dragoș Coman a terminat picturile murale care decorează Biserica Arbore

Luca Arbore a fost unul dintre marii boieri ai lui Ştefan cel Mare, sfetnic de seamă al lui Bogdan al III-lea şi tutore al lui Ştefăniţă Vodă, cel care în 1497 a apărat cu curaj Cetatea de Scaun timp de trei săptămâni împotriva asediului polon și, începând din 1486 a fost portarul Sucevei aproape 40 de ani. În 1502, a ridicat un paraclis la Curtea sa situată pe valea râului Solca. Biserica Arbore a fost construită din cărămidă și piatră din zonă.
Lucrările de construcție au început la 2 aprilie 1502 și au fost finalizate, în același an, la 29 august, după cum atestă pisania. Biserica, cu hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, are un plan dreptunghiular la exterior (fără turlă) și fals-trilobat în interior (absidele sunt două nișe arcuite în grosimea zidurilor laterale), având o formă nemaiîntâlnită până atunci la ctitoriile epocii. Silueta deosebit de elegantă a construcției este accentuată de prelungirea pereților spre vest cu cca 2,5 metri și unirea lor la partea superioară prin arcadă, obținându-se astfel un spațiu semideschis care apare pentru prima dată în arhitectura moldovenească.

Frescele interioare şi exterioare au fost realizate în 1541 în stil bizantin, de meşterul moldovean Dragoş Coman din Iași chemat de Ana, fiica lui Arbore, să zugrăvească biserica. Frescele interioare uimesc prin portrete: ale lui Luca Arbore şi membrilor familiei sale din tabloul votiv, portretul Sfintei Maria, al împăratului Constantin cel Mare etc.

Mai mult: Biserica Arbore, ctitoria unui boier  [Historia]

1854 – S-a născut Victor Babeș

4 iulie 1854, Viena – 19 octombrie 1926, București

Bacteriolog și morfopatolog, fondator al școlii românești de microbiologie, membru titular (din 1893) al Academiei Române. A studiat medicina la Budapesta, apoi la Viena, unde și-a luat Doctoratul în Științe Medicale. Și-a început cariera științifică în Budapesta ca asistent în laboratorul de Anatomie Patologică. Atras de microbiologie, a plecat la Paris unde a lucrat un timp în laboratorul lui Pasteur, apoi cu Victor Cornil, împreună cu care a publicat primul tratat de bacteriologie, Les bactéries et leur rôle dans l’anatomie et l’histologie pathologiques des maladies infectieuses (Bacteriile și rolul lor în anatomia și histologia patologică a bolilor infecțioase, 1885), prin care a pus bazele moderne ale acestei științe. În 1881 a primit gradul de conferențiar (Docent privat), iar în 1885 postul de profesor-asociat de Histopatologie la Universitatea din Budapesta. În 1887 a fost chemat la București, profesor la catedra de Anatomie Patologică și Bacteriologie. Activitatea sa științifică a fost foarte vastă, în domenii ca tuberculoza, lepra, vaccinarea anti-rabică și seroterapia anti-difterică, a demonstrat prezența bacililor tuberculozei în urina persoanelor bolnave și a pus în evidență peste 40 de microorganisme patogene. În 1892 a publicat împreună cu Gheorghe Marinescu și Paul Blocq un Atlas de Histologie patologică a Sistemului Nervos, a editat timp de mai mulți ani Analele Institutului de Patologie și Bacteriologie din București. Activitatea sa a influențat și dezvoltarea medicinei veterinare, imprimându-i orientări noi, strâns legate de obiectivele medicinei profilactice. Astfel, a introdus vaccinarea antirabică în România, ameliorând metoda prin asocierea, în cazurile grave, cu seroterapia. Prin cercetările sale valoroase asupra antagonismelor microbiene, s-a situat printre precursorii ideilor moderne asupra antibioticelor. Pe lângă activitatea științifică, Babeș a fost preocupat de îmbunătățirea stării sanitare a populației, în special în combaterea și prevenirea pelagrei. Studiind cauzele acestei boli, care (ca și tuberculoza) avea extindere în masă, a subliniat esența socială a acesteia și în 1907 a susținut: „Leacul pelagrei, al acestei boli a mizeriei, al acestei rușini naționale, vi-l dau eu: împroprietărirea țăranilor”.

1864 – S-a înființat Universitatea din București

Prin Decretul domnesc nr. 765 din 4/16 iulie 1864 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a fost înființată oficial Universitatea din București, pe locul fostei Academii Domnești de la București, prin divizarea Colegiului Sfântul Sava în Universitate și actualul Colegiu Național Sfântul Sava. Universitatea reunea într-un singur corp facultățile de bază ale instituției: Școala Națională de Medicină și Farmacie, înființată de Carol Davila în 1855, Facultatea de Drept (1859), Facultatea de Litere (1863). Primul rector a fost juristul Gheorghe Costaforu.

Clădirea, considerată monument arhitectonic, a fost construită după planurile arhitectului Alexandru Orăscu (la vremea aceea arhitectul orașului București), fiind inaugurată oficial la 14 decembrie 1869.

1864 – Legea pentru organizarea judecătorească

Legea nr. 982/1865 pentru organizarea judecătorească a fost adoptată de Senatul României în ședința din 21 iunie și promulgată de Alexandru Ioan Cuza la 4 iulie, când a fost publicată în Monitorul Oficial, dată la care a intrat în vigoare.

 

Ziua Crucii Roșii Române

1876 – S-a înființat Societatea națională de Cruce Roșie a României

A fost organizată de principele Dimitrie Ghica, alături de Dimitrie A. Sturdza, Grigore Cantacuzino, Carol Davila, A. Fotino și Panait Iatropol, la București, la data de 4/16 iulie 1876, cu sediul la Spitalul Colțea, unde se afla și Eforia Spitalelor Civile. Primul președinte al Crucii Roșii Române a fost Prințul Dimitrie Ghica, în perioada 1876–1897. La nici trei săptămâni de la înființare, în ziua de 20 iulie 1876, prima ambulanță a Crucii Roșii Române a plecat într-o misiune umanitară pe frontul sârbo-turc de la sud de Dunăre. Pe baza solidarității care unește Societățile Naționale surori, prima misiune a Crucii Roșii Române avea menirea de a acorda ajutor medical militarilor răniți, indiferent de tabăra din care făceau parte. La 23 august același an, societatea a fost recunoscută de Comitetul Internațional al Crucii Roșii de la Geneva.

Mai mult: Crucea Roșie Română la început de drum [Crucea Roșie Română]

1886 – S-a născut Alice Călugăru

4 iulie 1886, Paris – 9 august 1933, Vatra Dornei

Poetă. S-a născut la Paris, tatăl său fiind ofițer român. A fost colegă, la Colegiul Sfântul Sava din București, cu poetul George Topîrceanu. A debutat încă din perioada liceului cu versuri în Sămănătorul, (1903), fiind remarcată de Nicolae Iorga. Printre revistele cu care a colaborat sunt Analele literare, politice, științifice, Viața literară, Luceafărul, Ramuri, Convorbiri Literare și Viața Românească. A debutat editorial cu volumul de versuri Viorele, care avea să rămână singura carte de poezie publicată în România. În toamna lui 1906, la 22 de ani, s-a mutat la Paris, unde, în 1921, la 35 de ani, s-a căsătorit cu jurnalistul Louis Constant Edgar Müller, călătorind mai apoi împreună în Belgia și în America de Sud. Din Franța, a menținut colaborarea cu revistele literare din țară, dar a publicat și în limba franceză, versuri și proză, sub pseudonimul Alice Orient, primind chiar un premiu la un concurs literar inițiat de revista pariziană Femina pentru poezia Les Perles. Din opera sa: La Tunique verte, Versuri, Scrieri. A rămas pentru poezia românească doar o apariție meteorică și învăluită în mister.

1888 – A încetat din viață Dimitrie Lecca (2 decembrie 1832 – 4 iulie 1888)

Ofițer și politician, ministru de război, deputat și președinte al Camerei Deputaților (1883–1888).

1897 – S-a născut Costică Acsinte

4 iulie 1897, Perieți, Ialomița – 7 ianuarie 1984, Slobozia

Fotograf. Odată cu începerea primului război mondial, s-a înrolat voluntar ca fotograf de război, developând atât fotografiile sale cât și pe cele ale piloților și observatorilor aerieni români, francezi sau, în unele cazuri, ruși, făcând parte din Secția foto a Escadrilei 1 Aviație. Experiențele trăite în această perioadă sunt redate de albumul fotografic personal care conține 84 de pagini și 327 de fotografii, marea majoritate fiind însoțite de o scurtă descriere dactilografiată (albumul mai include desene/schițe, tăieturi din ziare). Printre cei fotografiați se regăsesc: Regele Ferdinand I, Regina Maria, Prințul Carol, Generalul Berthelot sau Generalul Eremia Grigorescu. În 1930 a deschis un studio foto în centrul orașului Slobozia, Foto Splendid Acsinte, unde a lucrat până la pensionare (1960). A continuat să fotografieze, în împrejurimile Sloboziei, în special în satul Grivița, deplasîndu-se foarte des pe bicicletă. A lăsat în urma sa un număr de aproximativ de 5.000 de negative fotografice pe plăci de sticlă, un număr mult mai mic de planfilme și un număr necunoscut de printuri fotografice, multe dintre ele aflate la familiile persoanelor ce au fost fotografiate de către Acsinte. Majoritatea printurilor poartă pe verso ștampila studio-ului Foto Splendid Acsinte.

1898 – S-a născut Constantin C. Georgescu

4/17 iulie 1898, Ploiești – 14 iunie 1968, București

Inginer silvic, zootehnolog și fitopatolog, membru titular (din 1943) al Academiei de Științe din România, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române. A fost absolvent al Școlii Superioare de Silvicultură din București în 1921. A urmat studii de specializare la München și Viena (1923–1926). A fost profesor la Institutul de Silvicultură din Brașov și la Institutul de Exploatare și Industrializare a Lemnului din București (1931–1959). Din lucrările sale: Atlas de entomologie forestieră, Curs de botanică, Monografia stejarilor din România, Monumente ale naturii din România (în colaborare).

1903 – S-a născut Szervátiusz Jenö

4 iulie 1903, Cluj – 15 septembrie 1983, Budapesta

Sculptor român de origine maghiară. Rămas orfan de tânăr, a lucrat în rotărie, înțelegând că adevărata sa menire este să devină sculptor. S-a mutat la Paris, a luat lecții de modelaj și desen la École libre de beaux-arts, întreținându-se ca tâmplar. A revenit la Cluj și s-a înscris ca audient la Școala de arte frumoase, sub îndrumarea bunului său prieten, Romul Ladea. A călătorit prin orașele și satele Transilvaniei, cercetând arta și cultura populară și a făcut o călătorie de studii în Italia. S-a format ca autodidact, lucrând în ateliere de tâmplărie, descoperind tradițiile și modalitățile de exprimare ale artei populare. În 1929 a expus pentru prima dată la Salonul Oficial, un portret al lui Tasso Marchini, pentru care a primit Premiul „Simu”. A deschis la Cluj expoziții personale (1933, 1934 și 1939) și, împreună cu Alexandru Szolnay, o școală liberă de arte în 1937. Din 1946 a participat la toate expozițiile regionale și județene, precum și la manifestări organizate la București. În 1961 a fost organizată, la Muzeul de artă din Cluj, o retrospectivă cu peste o sută de lucrări ale artistului, care l-a impus definitiv în conștiința publicului și criticii, iar după retrospectiva din 1964, de la București, i s-a acordat titlul de Artist emerit și Premiul de Stat. În ultimii ani a expus la Ploiești, Oradea, Târgul Mureș, Sibiu, Ciuc, Sfântul Gheorghe, Brașov etc. Lucrările sale au fost prezentate în peste o sută de expoziții personale și colective, care au intrat în muzee și colecții din 15 țări ale lumii.

1906 – A fost fondată Uniunea societăților de Ajutor și Cultură din America

Societățile fraternale ale românilor-americani s-au întemeiat folosind experiența adusă de acasă, a societăților civile, alternative, românești din Banat, Ardeal și Bucovina și utilizând ca model practic organizațiile fraternale, religioase ori seculare întemeiate de grupuri etnice ajunse în America înaintea românilor. Astfel, primele două societăți fraternale românești din America au fost înființate în 1902: Carpatina din Cleveland, Ohio și Vulturul din Homstead, Pennsylvania. Numărul acestor societăți a crescut mereu, prin aceasta viața fraternală intrând într-o nouă fază, cea a grupării societăților într-o Uniune: Uniunea societăților de Ajutor și Cultură din America, care a luat ființă la 4 iulie 1906, la inițiativa lui Ilie Martin Sălișteanu din Homstead, Pennsylvania. Scopul ei a fost centralizarea eforturilor societăților locale pentru promovarea scopurilor comune și a bunului exemplu. Dacă în 1902 existau două societăți, în 1911 existau deja 44, pentru ca în 1925 să existe 71 de societăți membre ale Uniunii, dar și altele care au refuzat să adere la ea.

În 1912, din Uniune s-au desprins o parte din societăți, așa-numite ale „domnilor”, adică ale puținilor intelectuali care se găseau în coloniile românești, formând Liga Societăților de Ajutor și Cultură Române Americane. După ani lungi de fricțiuni, insulte și acțiuni contradictorii și ostile cele două organizații centrale, Uniunea și Liga, s-au reunit în anul 1929.

1909 – Școala Superioară de Medicină Veterinară din România

Prima Școală veterinară s-a înființat printr-un decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza din 1 decembrie 1860, cu începere de la 1 ianuarie 1861. Primul director al școlii a fost doctorul Carol Davila, cel care a determinat organizarea învățământului sanitar și medical din România. La 4 iulie 1909, Parlamentul a votat proiectul Legii pentru reorganizarea Școalei Superioare de Medicină Veterinară, Legea Haret-Athanasiu.

1911 – S-a născut Victor Nadolschi

4 iulie 1911, Chișinău – 1996, Bacău

Astronom, profesor universitar. A studiat la Universitatea Politehnică din Timișoara, secția Electromecanică (1930–1933), apoi la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași (1933–1937), obținând licența în Matematică. În capitala Moldovei, a ocupat, succesiv, posturile de preparator, asistent și șef de lucrări la Universitate. După obținerea funcției de conferențiar în domeniul Astronomiei, a predat cursuri de specialitate la Facultatea de Științe din Iași, apoi la Facultatea de Matematică-Mecanică. Ulterior, până în anul 1966, activitatea didactică i s-a diversificat, predând și alte cursuri: Metodica astronomiei, Meteorologie etc. A lucrat la Institutul Politehnic și la Institutul Pedagogic din Galați. A fost preocupat de aplicarea statisticii matematice în astronomie, a studiat fotosfera și petele solare, a elaborat o metodă nouă de determinare a orbitelor planetelor, a făcut observații de eclipse. A avut preocupări de astronomie practică și istoria astronomiei, a elaborat câteva cursuri de astronomie, a scris despre asteroizi, comete, planete gigant a scris o biografie a lui Copernic. Pensionându-se în 1968, s-a retras în satul Ardeoani, Bacău, colaborând cu Muzeul de Științele Naturii din Bacău.

1919 – S-a născut Nicole Valéry-Grossu

Nicoleta Valeria Bruteanu, 4 iulie 1919, Turnu Măgurele – 14 decembrie 1996, Paris

Scriitoare și jurnalistă creștină și anticomunistă. Era nepoată, pe linie maternă, a lui Iuliu Maniu. Încă din timpul războiului, a activat, în ilegalitate, în Partidul Național Țărănesc, a fost redactor la ziarul Dreptatea, organ de presă al PNȚ (1945–1947). După instaurarea comunismului și interzicerea PNȚ, a fost arestată, fiind deținută, fără condamnare, timp de 4 ani, cunoscînd ororile din închisorile politice ale României comuniste. În anul 1957 s-a căsătorit cu scriitorul Sergiu Grossu, care a fost arestat și el în 1959, condamnat la 12 ani de închisoare, dar eliberat în 1962 după un decret de grațiere. În anul 1969, cei doi au părăsit România și s-au refugiat în Franța, unde au activat în publicistică și în activități de ajutorare. A editat publicația religioasă Iisus Biruitorul, au fondat asociația La Chaine (Lanțul) și au organizat emisiuni radiofonice, în franceză și în română, Duh și Adevăr. În anul 1976, a publicat cartea autobiografică Benie sois-tu, prison, un mare succes atât în Franța, cât și în alte țări, fiind tradusă în engleză, germană, italiană, norvegiană și română (Binecuvântată fii, închisoare). Cartea a fost ecranizată de Nicolae Mărgineanu în anul 2002.

Binecuvântată fii, închisoare (2002) Trailer

1920 – S-a născut László Roth

4 iulie, 1920, Satu Mare

Dirijor israelian de orchestră și cor de talie internațională, compozitor și adaptator, originar din România. Născut într-o familie de evrei originari din Ungaria, în 1944, în timpul Holocaustului evreilor pe teritoriile din nordul Transilvaniei realipite la Ungaria după Dictatul de la Viena, și el și familia sa au fost deportați la Auschwitz. Mama sa a fost ucisă la sosirea în lagăr, Roth și tatăl lui au fost transferați în lagăre de muncă forțată din Austria, Mauthausen, Melk și Ebensee, de unde au fost eliberați de Armata americană, în mai 1945. După eliberare, Roth și-a reluat și a absolvit studiile de Compoziție, Orchestrație și Dirijat la Academia de muzică „Franz Liszt” din Budapesta. S-a stabilit la Timișoara, din 1947 fiind angajat la Opera de Stat, de curând înființată, co-repetitor, dirijor în spectacole de balet ale Operei, director muzical al Ansamblului muncitoresc de cântece și dansuri Flacăra, dirijor, prim-dirijor al Operei Române din Timișoara (1953–1958, când a fost concediat în urma depunerii cererii de emigrare în Israel). A dirijat 734 spectacole, dintre care 35 de opere, operete și balete. În 1949, Filarmonica Banatul din Timișoara a interpretat în premieră compoziția sa, Două dansuri românești. În Israel a fost dirijor al Orchestrei simfonice radio din Ierusalim, al Corului de cameră din Tel Aviv, al Corului Tzadikov, director muzical al Ansamblului israelian de folclor Anahnu Kan, a compus adaptări muzicale pentru numeroase spectacole și discuri. A dirijat în Africa de Sud, a colaborat cu Radiodifuziunea daneză la Copenhaga, a dirijat o stagiune la Landestheater din Salzburg, timp de peste 10 ani a fost dirijor la Opera din Mexicapoi în Statele Unite. După căderea regimului comunist în România, a dirijat spectacole și concerte la Opera Națională Română din Timișoara, la Brașov, Arad, București, și la Filarmonica „Dinu Lipatti” din Satu Mare.

László Roth – Fără cameră • Dirijor Laszlo Roth; Din concertul „Copiii lui Aaron” (Tel Aviv, 1999)

1923 – S-a născut Haralamb Zincă

Hary Isac Zilberman; 4 iulie 1923, Roman – 24 decembrie 2008, București

Scriitor de romane polițiste și cărți-document. Din mărturisirile scriitorului, aflăm că „la nici 22 de ani, a fost unul dintre acei evrei din România care au luptat în cel de-al doilea război mondial…”. A fost bibliotecar la ARLUS și a absolvit Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” (1951). A fost redactor-șef adjunct la revistele Tânărul scriitor, Luceafărul, redactor la Viața românească, secretar responsabil de redacție la Gazeta literară și director al Casei Uniunii Scriitorilor (din 1967). A fost autorul a peste 50 de cărți polițiste și de spionaj, fiind distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (1971) pentru cartea Și a fost ora H (1971) și cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1976). A publicat cărți non-ficțiune: Amintire, Ultima toamnă, Dintre sute de catarge, Dragul meu Sherlock Holmes, Fiecare om cu clepsidra lui, cărți document: Ultima noapte de război, prima zi de pace, „Spion” prin arhive secrete, Noiembrie însângerat, cărți polițiste și de spionaj: Palma lui Hercules, Moartea vine pe bandă de magnetofon, O crimă aproape perfectă, Glonțul de zahăr, Moartea m-a bătut pe umăr, Limuzina neagră.

1924 – Noua Lege a minelor

Regele Ferdinand I a promulgat noua Lege a minelor prin Decretul nr. 2294/1924 privind Legea minelor, publicat în Monitorul Oficial din 4 iulie 1924. Comună pentru aur și pentru petrol, noua Lege a minelor a abrogat Legea din aprilie 1895 și modificările din 1900. Noul cadru constituțional (articolul 19) legifera că bogățiile minerale ale subsolului aparțineau statului român fără nici o condiție, față de trecut, când acestea erau de drept ale proprietarului de terenuri. Înainte de promulgarea legii minelor, în România erau înscrise peste 180 de societăți de exploatare a țițeiului, dintre care numai patru erau românești. A evidențiat orientarea spre exploatarea bogățiilor țării prin colaborarea dintre stat și capitalul privat autohton (care exprima, de fapt, concepția economică „Prin noi înșine” a burgheziei române grupate în jurul PNL).

Actul normativ a fost actualizat prin Legea Minelor nr. 85/18 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 359 din 25 mai 2015 și prin Hotărârea Guvernului nr. 350/20 mai 2015 privind reactualizarea valorii taxelor pentru activitățile miniere prevăzute de Legea minelor.

1926 – S-a născut Vasile Vasilache

4 iulie 1926, Unțești, raionul Ungheni, RSS Moldovenească/Moldova – 8 iulie 2008, Chișinău

Eseist, jurnalist, nuvelist, pedagog, romancier, scenarist de film și scriitor basarabean, cavaler al Ordinului Republicii (1992). A fost învățător în satul natal, apoi la școala medie din satul Cetireni. Concomitent a urmat studiile la Institutul Pedagogic de doi ani Soroca, (Limbă și literatură română) și la Institutul Pedagogic din Chișinău, Facultatea de Litere pe care a absolvit-o în 1958. A devenit director la redacția săptămânalului Cultura Moldovei, la secția școli, unde a colaborat aproximativ cinci ani. A debutat în 1962 cu nuvela Priveghiul mărgineanului, conferindu-i-se premiul I la un concurs republican de proză. Din acest moment a profesat jurnalistica, îmbinând-o cu creația literară (proză scurtă): Aventurile celor doi verișori, Două mere țigance, Tăcerile casei aceleia. Între 1962–1964 a urmat cursuri de scenaristică la Moscova. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova din 1965. A fost redactor la revista Nistru, membru al Colegiului redacțional la Studioul Moldova-Film. La Riga, în 1969, a fost premiat pentru scenariul documentar Eu și ceilalți... A fost redactor-șef al revistei Columna. A scris nuvele și romane: Povestea cu cucoșul roșu, Elegie pentru Ana-Maria, Surâsul lui Vishnu, al unor cărți pentru copii: Mama mare, profesoară de istorie, precum și eseuri.

1927 – S-a născut Traian Brădean

4 iulie 1927, Comlăuș, Arad – 15 februarie 2013, București

Pictor, desenator și grafician, profesor universitar, unul dintre maeștrii artei contemporane românești. A absolvit Liceul de Artă din Timișoara, la clasa profesorului Iuliu Podlipny și Universitatea Națională de Arte București (1956), la clasa de Pictură Alexandru Ciucurencu. A avut prima expoziție personală în 1957 la Galeria Galatea din București, fiind felicitat de către maeștrii Corneliu Baba și Cornel Medrea, care i-au cumpărat câteva desene. A fost căsătorit cu pictorița Angela Popa-Brădean. Până în 1987 a fost profesor la Institutul de Arte Plastice din București. A avut 10 expoziții în București (1957–2007) și la Buzău (1989), participând la numeroase expoziții românești peste hotare: Praga, Roma, Leipzing, Plovdiv, Tel Aviv, Moscova,Tallin, Helsinki, Viena, Beiruth, Freiberg, Bamberg, Milano, San Marino, Termi, Ravenna, Amalfi, Livorno, Todi, Veneția, Moscova, Palermo, Damasc, Sofia, Praga, Aleppo, Tunis, Cairo, Ciudat de Mexico, Lisabona, Paris, Praga, Beijing, Dortmund, Sofia, Ankara etc.

Biografie ilustrată: Brădean Traian [Artindex]

1935 – S-a născut Elena Leușteanu

Elena Leușteanu-Popescu-Teodorescu; 4 iulie 1935, Cernăuți, Regatul României/Ucraina – 16 august 2008, București

Gimnastă, multiplu laureată. După ocuparea teritoriilor românești, familia s-a refugiat la Brașov. Elena a început cu atletismul, promitea să devină o mare atletă, devenind campioană naţională de junioare la triatlon. Juca şi handbal.  Când s-a format echipa de gimnastică feminină la Braşov, a fost selectată. În 1951, a fost selecţionată în lotul naţional, iar în perioada 1953–1964, a câştigat şapte titluri de campioană naţională absolută şi nouă medalii pe aparate. A fost medaliată cu bronz olimpic la Melbourne 1956 (la sol și cu echipa) și la Roma 1960 (cu echipa), fiind prima gimnastă română care a urcat pe podiumul olimpic. A fost medaliată cu bronz la Campionatele mondiale Moscova 1958 (cu echipa) și de 5 ori medaliată cu argint la Campionatele europene: București 1957 – individual compus, sol, paralele inegale; Cracovia 1950 – individual compus, paralele inegale.A primit titlul de Maestră şi Maestră Emerită a sportului, Crucea Naţională Serviciul Credincios, cl.III (2000). După retragere, a fost profesoară de Educaţie fizică, cu specializarea Gimnastică sportivă, absolventă a ICF din Bucureşti, promoţia 1957. A fost apoi asistent universitar la catedra de Gimnastică a ICF, conferențiar, şef de lucrări la catedra de Educaţie fizică a Institutului de Construcţii Bucureşti, de unde, a ieşit la pensie.

1935 – A încetat din viață Nectarie Cotlarciuc (Nicolae Cotlarciuc; 7 februarie 1875 – 4 iulie 1935)

Cleric ortodox; arhiepiscop al Cernăuților și mitropolit al Bucovinei.

1936 – S-a născut Bartis Ferenc

4 iulie 1936, Lăzarea, Harghita – 9 iunie 2006, Budapesta

Poet, romancier, traducător și jurnalist maghiar din România. A început studiile universitare la Facultatea de Istorie Maghiară a Universității „Bolyai” în 1956, dar a fost arestat și închis în 1957 și eliberat în 1964. După această întrerupere forțată, a lucrat ca muncitor necalificat pe șantiere, fabrici și în agricultură, obținând o calificare didactică în 1968 la Institutul Pedagogic din Târgu Mureș, cu specializarea Maghiară-Română-Franceză. Poeziile, schițele și traducerile sale au fost publicate încă din 1953, sub pseudonimul literar Karda. Și-a început cariera editorială la Falvak Dolgozó Népe, apoi la Harghita. În 1968, a apărut în antologia literară Megtalált világ. Din 1970, a fost reporter pentru Új Élet și a colaborat la Művelődés. Din cauza hărțuirii politice, s-a mutat în Ungaria în 1984, unde a fost redactorul Média Kft, a condus rubrica culturală a revistei Képes 7, a fost directorul Editurii Antikva și redactorul-șef fondator al Magyarok și A Céh. A fost președintele Consiliului Maghiarilor de Pretutindeni. A murit la Budapesta, dar conform dorinței sale, a fost înmormântat în satul său natal.

1936 – A încetat din viață Gheorghe Ghibănescu (29 septembrie 1864 – 4 iulie 1936)

Istoric, genealogist, filolog, paleograf și slavist; editor de documente medievale; membru corespondent al Academiei Române.

1939 – S-a născut Aurel Ardelean

4 iulie 1939, Chișineu-Criș, Arad – 26 decembrie 2018

Biolog, profesor și om politic, membru corespondent al Academiei de Știinte Medicale din România. A absolvit Facultatea de Biologie la Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj în anul 1962. A devenit Doctor în Științe Biologice în anul 1980 la Universitatea „Babeș-Bolyai”, cu teza Flora și vegetația Crișului Alb, între izvoare și orașul Ineu. A urmat stagii de perfecționare și specializare în Mongolia, Marea Britanie, Franța, Africa de Sud, Australia, SUA și Mexic. Timp de peste 25 de ani a activat în învățământul preuniversitar, iar din 1980 a predat Botanică agricolă la Universitatea de Agronomie și Medicină Veterinară din Timișoara. A fost rector la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, conducător știintific pentru teze de doctorat în domeniul Biologie.

1940 – A căzut Guvernul Gheorghe Tătărăscu (6). S-a format Guvernul Ion Gigurtu

Guvernul Gheorghe Tătărăscu (6) a fost un Consiliu de miniștri al Frontului Renașterii Naționale, care a fost la guvernarea României în perioada 11 mai 1940–4 iulie 1940. În timpul Guvernelor Gheorghe Tătărăscu (5) și (6), între 24 noiembrie 1939–4 iulie 1940, a avut loc ofensiva germană în Europa de Vest urmată de capitularea Franței; în urma notelor ultimative ale URSS din 26/28 iunie 1940, România a cedat Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța; cabinetul a renunțat la garanțiile anglo-franceze din 13 aprilie 1939; iar politica externă a fost reorientată spre Germania.

Guvernul Ion Gigurtu a fost un Consiliu de miniștri al Partidului Națiunii, aflat la guvernare între 4 iulie 1940–4 septembrie 1940. La 22 iunie 1940, Frontul Renașterii Naționale, unica organizație politică legală, și-a schimbat denumirea în Partidul Națiunii. În Guvernul Ion Gigurtu au fost cooptați legionarii Horia Sima, Vasile Novleanu și Augustin Bidianu. În mandatul său, s-a adoptat Decretul-lege nr. 2650/8 august 1940 privitor la starea juridică a locuitorilor evrei din România; a avut loc al doilea arbitraj de la Viena (România a cedat Ungariei nord-vestul Transilvaniei, reprezentând 43.492 km² și o populație de aproximativ 2,5 mililioane locuitori).

1941 – Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupația sovietică – Operațiunea München

Brigada 4 Munte a executat o manevră cu o parte din forțe în spatele trupelor sovietice care luptau în zona Fântâna Albă și Cerepcăuți, forțându-le să se retragă. Astfel Divizia 7 Infanterie și Brigada 8 Cavalerie au traversat și ele Siretul. Brigada 1 Munte a continuat înaintarea și a ajuns, cu Grupul 1 Vânători de Munte al col. Albert Ludwig în fața Cernăuților. Brigada 5 Cavalerie a trecut Prutul și a început înaintarea pe direcția Terebna–Edineț. Divizia 1 Blindată a intervenit cu Batalionul 1 din Regimentul 1 Care de Luptă la est de Brătușeni în sprijinul Regimentului 203 din Divizia 76 Infanterie germană, care era atacat de blindate sovietice și se afla într-o situație grea. Divizia 8 Infanterie, subordonată Corpului 30, a ieșit din capetele de pod de la Bădărăi, Chetriș și Moara Domnească, dar a fost oprită de comandamentul corpului, deoarece Divizia 198 germană aflată în flancul său întâmpina greutăți. Subordonată aceluiași corp german, Divizia 13 a dus lupte la Sărata Nouă.

1943 – S-a născut Elisabeta Jar

4 iulie 1943, Oradea

Actriță de teatru și film. A studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” București, absolvind în 1966. A debutat în cinematografie încă din timpul studenției. La câțiva ani după terminarea facultății s-a angajat la Teatrul de Stat din Oradea. După căsătoria cu actorul Liviu Rozorea, a purtat numele de Elisabeta Jar-Rozorea. A jucat și pe scenele teatrelor din Arad și Timișoara. La începutul anului 1980 a emigrat, împreună cu soțul său, în Germania, unde a condus o vreme secția de actorie a Hochschule für Musik und Theater din München. A jucat în filme în România: Haiducii, Răzbunarea haiducilor, Nunta de piatră, Duhul aurului, De bună voie și nesilit de nimeni, Osînda, Înainte de tăcere și în Germania: Die HonigKuckucksKinder.

Înainte de tăcere (1979) • Regia Alexa Visarion. Cu: Liviu Rozorea, Valeria Seciu, Ion Caramitru, Florin Zamfirescu, Gilda Marinescu, Elisabeta Jar, Corado Negreanu

1946 – Relații diplomatice România – Marele Ducat al Luxemburgului

La data de 15 iulie 1940, România a închis legația de la Bruxelles, în condițiile celui de-al doilea război mondial, relațiile diplomatice fiind restabilite în 4 iulie 1946 la nivel de legație.

1950 – Prima emisie a postului de radio Europa Liberă

Radio Europa Liberă (Radio Free Europe, Radio Liberty) este o organizație și un post de radio finanțat de Congresul Statelor Unite care transmite în țările Europei de Est și Orientului Mijlociu.

Prima transmisiune pe unde scurte a avut loc la 4 iulie 1950, către Cehoslovacia. Postul era orientat spre emisiuni anticomuniste, iar ascultarea emisiunilor era ilegală în țările comuniste est-europene și trebuia făcută pe ascuns.

1951 – S-a născut Vladimir Tismăneanu

4 iulie 1951, Brașov

Politolog român de origine evreiască, stabilit în Statele Unite. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din București, specializarea Sociologie (1974) ca șef de promoție. Lucrarea sa de licență a fost Noua Stângă și Școala de la Frankfurt. Teza sa de doctorat, susținută la Universitatea București în 1980) are titlul Revoluție și Rațiune Critică. Teoria politică a Școlii de la Frankfurt și radicalismul de stânga contemporan. A fost sociolog la Laboratorul de Cercetări Sociologice Urbane din cadrul Institutului de Proiectări pentru Construcții Tipizate din București. A publicat în: Viața Studențească, Amfiteatru, Contemporanul, Revista de Filozofie. În 1982 s-a stabilit în SUA, mai întîi la Philadelphia, apoi la Washington D.C. Între 1983–1990 a fost cercetător la Foreign Policy Research Institute din Philadelphia, iar între 1985–1990 a predat la University of Pennsylvania. În 1983 și-a adus prima contribuție academică în Occident, în Praxis International. Din 1983 a început lunga sa colaborare cu postul de radio Europa Liberă. Este specialist în teoria sistemelor politice, politici comparate, analiza ideologiilor și mișcărilor revoluționare din secolul al XX-lea. A fost președinte al Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România (2006) și al Comisiei Prezidențiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania.

1952 – A încetat din viață Emil W. Becker (Emil Wilhem August von Becker; 7 iulie 1881 – 4 iulie 1952)

Artist plastic, arhitect și medalist, român de origine germană; sculptorul Casei Regale a României.

1957 – Arhiva Națională de Filme

La 4 iulie 1957 a fost înființată, prin Ordinul Ministrului Învățământului și Culturii, Arhiva de Filme Cinematografice (ANFC), organism în subordinea Ministerului Învățământului și Culturii. Cunoscută și sub denumirea de Cinematecă, este o instituție specializată să asigure conservarea patrimoniului cinematografic național și internațional de filme. Are scopul colecționării, clasificării și conservării filmelor și a oricărui material în legatură cu producția de filme și istoricul filmului; efectuarea împrumuturilor și schimburilor internaționale de filme cu arhivele din străinătate. De asemeni, instituția are și menirea răspândirii culturii cinematografice în masa cinefililor prin organizarea de spectacole în săli de proiecție distincte de cele obișnuite, cinematografele, cunoscute ca săli de cinematecă.

1960 – S-a născut Cristina Țopescu

4 iulie 1960, Oradea – decembrie 2019, Otopeni

Editoare și prezentatoare de televiziune, fiica comentatorului sportiv Cristian Țopescu. A absolvit Facultatea de Limbi Straine din Bucuresti, secția engleză-italiană. A activat la Antena 3, Prima TV. În anul 1998 i-a fost decernat Premiul revistei Vedete acordat de public pentru cel mai bun prezentator de știri.

 

1963 – A încetat din viață Adolf Meschendorfer (8 mai 1877 – 4 iulie 1963)

Scriitor de limba germană, sas transilvănean; membru al Uniunii Scriitorilor din România.

1965 – A încetat din viață Alexandru Myller (3 decembrie 1879 – 4 iulie 1965)

Matematician; savant de reputație internațională și eminent profesor al Universității din Iași; ctitorul școlii matematice ieșene; membru de onoare al Academiei Române.

1967 – S-a născut Mădălina Sava

4 iulie 1967 – 9 februarie 2008

Jurnalistă radio, membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din 1991. A fost coordonator media al PNUD pentru programul Un București frumos, a organizat primul salon de grafică publicitară pentru elevii liceelor de artă din România (1995). A fost realizatoare de emisiuni la Radio România Tineret, unde a realizat emisiunile Student Club, Radio în blue-jeans și Radiodiscoteca în blue-jeans, fiind și realizatoarea primei emisiuni în duplex RRT–Radio Sofia (1990–1996). La Radio Antena Bucureștilor, a coordonat emisiunea Post-Meridian, a realizat și coordonat emisiunile Matinal și a realizat Lumea la noi acasă, Un alt început (talk-show economic), Tropicalia (emisiune muzicală de divertisment), Din vorbă-n vorbă cu George Țărnea (1996–2000). A realizat apoi emisiunile Post Meridian și Pulsul zilei la Radio România Actualități (2000–2002), a fost realizator-moderator al ediției de vineri a emisiunii Studio deschis și producătoarea emisiunii Lumea noastră (2003–2005). A primit Premiul pentru originalitate acordat de Radio România Actualități (1992), Premiul pentru jurnalism al Ambasadorilor țărilor latino-americane (1997), Premiul Nemira de excelență în jurnalism (1998), precum și premiul Prietenii țărilor latino americane (2003).

1970 – Relații diplomatice România – Costa Rica

Relațiile diplomatice între România și Costa Rica au fost stabilite la data de 4 iulie 1970, la nivel de ambasadă. Ambasada României la San José s-a închis temporar, în mai 2000, după ce s-a închis la București misiunea diplomatică costaricană, în 1999. Relaţiile României cu Costa Rica sunt girate prin Ambasada României la Ciudad de México, iar relaţiile Republicii Costa Rica cu România sunt gestionate de Ambasada de la Bruxelles.

1972 – S-a născut Clara Mărgineanu

4 iulie 1972, București – 26 aprilie 2020, București

Jurnalistă, poetă, realizatoare de filme documentare și emisiuni culturale, membră a Uniunii Scriitorilor (din 2001), a Uniunii Cineaștilor (din 2009) și a Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. A absolvit Facultatea de Film a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică ,,I.L.Caragiale” din București, cu lucrarea de licență Fascinația culturii în audiovizual. A debutat literar în Luceafărul în 1991, iar editorial, cu volumul de poezie Actul Întâi sau Cupa cu Iluzii în 1995. A fost redactor la Societatea Română de Televiziune (SRTV), realizând emisiuni culturale pentru posturile TVR Cultural și TVR 3, reportaje, portrete, documentare și interviuri. A fost și o promotoare a muzicii folk, contribuind cu versuri pentru numeroși artiști folk. Din volumele sale: Sărmanele Duminici, Prizonierul libertății, Fata de asfalt, Femeia albastră, Povești, semnificații, armonii. Un eșantion din România noastră etc.

1987 – A intrat în funcțiune Pasajul Lujerului

Pasaj subteran mixt, rutier, cu 2 benzi pe sens și pentru Metroul ușor, care desparte cele două sensuri de circulație rutieră. Pasajul, inaugurat la 4 iulie 1987, are o lungime de 800 m, din care 400 m sunt acoperiți. Pasajul face legătura între cartierele bucureștene Drumul Taberei (Str. Braşov) şi Crângaşi (Bd. Virtuţii), subtraversând Bd. Iuliu Maniu.

În anul 2002, pasajul a fost închis pe durata lucrărilor de modernizare a liniei de tramvai 41, pe care circulă primul metrou uşor din România. Pasajul s-a aflat în lucrări de renovare şi consolidare între anii 2009–2010.

1991 – România a aderat la Convenția Națiunilor Unite privind statutul refugiaților

Convenția a fost adoptată la 28 iulie 1951 de Conferința plenipotențiarilor Națiunilor Unite asupra statutului refugiaților și apatrizilor, convocată de Adunarea generală la 14 decembrie 1950; intrată în vigoare la 22 aprilie 1954, conform dispozițiilor art. 43. România a ratificat Convenția la 4 iulie 1991 prin Legea nr. 46/4 iulie 1991, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 148/17 iulie 1991.

1991 – Înființarea caselor de schimb valutar

Banca Națională a României a emis primele norme privind înființarea și funcționarea caselor de schimb valutar. Este vorba de Norma nr. 630/4 iulie 1991 pentru aplicarea prevederilor referitoare la înființarea și funcționarea caselor de schimb valutar conform Regulamentului privind operațiunile curente și transferurile de capital cu mijloace de plată străine, emis de Banca Națională României și publicat în Monitorul Oficial al României nr. 101/13 mai 1991.

2011 – A încetat din viață Șerban Cantacuzino (4 februarie 1941 – 4 iulie 2011)

Actor de film, televiziune și muzical, stabilit la Paris în 1990.

2012 – A încetat din viață Andrei Andrieș (Andrei Mihail Andrieș; 24 octombrie 1933 – 4 iulie 2012)

Fizician, membru titular și președinte al Academiei de Științe a Moldovei; membru de onoare al Academiei Române.

2018 – A încetat din viață Dimitrie Vatamaniuc (25 septembrie 1920 – 4 iulie 2018)

Critic și istoric literar; reputat eminescolog; fervent apărător și promotor al culturii și civilizației românești din Bucovina de Nord; membru de onoare al Academiei Române.

2019 – A încetat din viață Eva Mozes Kor (31 ianuarie 1934 – 4 iulie 2019)

Supraviețuitoare a Holocaustului și a experimentelor făcute de doctorul german Mengele pe gemeni; stabilită în SUA din 1960; fondatoare a Muzeului Holocaustului și Centrului Educațional CANDLES (Children of Auschwitz Nazi Deadly Lab Experiments Survivors).

2021 – A încetat din viață Luminița Gheorghiu (1 septembrie 1949 – 4 iulie 2021)

Actriță de film, radio, scenă, televiziune și voce; a câștigat Ursul de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin 2013 pentru filmul Poziția copilului.   

2022 – Gala Premiilor UNITER 2022

În data de 4 iulie 2022, la Palatul Culturii din Bistrița a avut loc a 30-a ediție a Galei Premiilor UNITER, întreaga Gală fiind un omagiu dedicat omului de cultură Ion Caramitru, președintele uniunii timp de 31 de ani, inițiatorul acestui program. Regia spectacolului a fost semnată de Radu Afrim, iar scenografia de Irina Moscu. Prezentatorii Galei: Raluca Aprodu și Emilian Oprea. Premii: Premiul pentru întreaga activitate actriță: Dana Dogaru; Premiul pentru întreaga activitate actor: Virgil Ogășanu; Premiul pentru întreaga activitate regie: Andrei Belgrader – In memoriam; Premiul pentru întreaga activitate scenografie: Adriana Grand; Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal: Lóránd Váta; Premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal: Nicoleta Lefter; Premiul pentru cea mai bună regie (Premiul „Lucian Pintilie”): Horia Suru etc.

Gala Premiilor UNITER 2022 – prima parte

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită