4 Mai în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Pravila lui Vasile Lupu

 

1646 – Pravila lui Vasile Lupu

Cartea românească de învățătură de la prăvilele împărătești și de la alte giudețe a fost o carte legislativă tipărită la Iași în 1646, din porunca lui Vasile Lupu, cunoscută sub numele Pravila lui Vasile Lupu, fiind primul cod de legi tipărit în limba română, și unul dintre primele coduri de legi apărute într-o limbă națională din Europa. În Introducere, scrie: „După tocmala și nevoința mării sale domnului datu-s-au învățătură și mie unui mai mic și nice de o treabă a mării sale rob, Evstratie biv logofet, de am scos aceaste pravile și le-am tălmăcit den scrisoare grecească pre limbă românească ca să poată înțeleage toți.” Prima parte a lucrării apărute la 4 mai 1646, cuprinde legiferarea înăspririi situației iobagilor în relațiile lor cu marii boieri, iar cea de-a doua parte, texte de drept canonic.

A fost urmat, în 1652, de codul muntean Îndreptarea legii, tipărit la Târgoviște, tradus de Daniil Andrei Panonianul (Ardeleanul).

Mai mult: Pravila lui Vasile Lupu, Iași, 1646 [Tipărituri vechi românești]

1837 – S-a născut Theodor Rosetti

4 mai 1837, Iași – 17 iulie 1923, București

Publicist și om politic conservator, membru de onoare (din 1891) al Academiei Române. Descendent al unei vechi familii boierești, a primit în familie o educație germană. A studiat Finanțele și Științele politice la Lvov și Viena și Dreptul la Paris, unde a luat licența în Drept. În 1860 a fost numit judecător la tribunalul din Iași; a fost apoi prefect de Vaslui și profesor la Facultatea de Drept a Universității din Iași. În anul 1863, împreună cu P.P. Carp, Titu Maiorescu, Vasile Pogor și Iacob Negruzzi, a pus bazele societății culturale Junimea și ale revistei sale, Convorbiri literare, pe care a condus-o timp de 28 de ani (1867–1895). A făcut parte din comitetul de redacție al ziarului Timpul. A ocupat o mulțime de funcții politice: deputat și membru în Adunarea Constituantă, președinte al consiliului județean Vaslui, agent diplomatic al României la Berlin, ministru al Lucrărilor Publice, membru, apoi președinte al Curții de Casație, președinte al Consiliului de miniștri al României (1888–1889). Din postul de Guvernator al Băncii Naționale a României (1890–1895), a coordonat negocierile dintre BNR și statul român cu privire la schimbarea sistemului monetar, întocmirea Regulamentului Casei de Pensiuni și Ajutoare a Funcționarilor BNR, înființarea Băncii Agricole, al cărei director a fost. Ulterior, a fost ministru de Finanțe, membru al Curții Permanente de Arbitraj de la Haga, Președinte al Senatului Român (1913). Invitat de Regele Carol I la Consiliul de Coroană din 3 august 1914, ca fost conducător al guvernului României, Theodor Rosetti, unul dintre cei doi decani de vârstă ai Consiliului, alături de P.P. Carp, s-a pronunțat pentru neutralitate: „Să stăm deci liniștiți la o parte, să ne vedem de nevoile și de necazurile noastre și să ne căznim să păstrăm ceea ce cu atâta trudă am agonisit. […] decât să ne avântăm într-un război contra simțământului public, mai bine să rămânem neutri”. Este cunoscut pentru lucrările: Despre direcțiunea progresului nostru, Mișcarea socială la noi.

1840 – S-a născut Constantin Dimitrescu-Severeanu

4/16 mai 1840, Bălțații de Mijloc/Dumbrava, Mehedinți – 2 decembrie 1930, București

Chirurg. Între 1857–1864 a urmat Școala Națională de Medicină din București, fiind studentul lui Carol Davila și apoi Facultatea de Medicină din Paris. A fost profesor la Facultatea de Medicină din București și a practicat chirurgia la spitalul Colțea. Are meritul de a fi format o școală chirugicală modernă, în a doua jumătate a secolul XIX. A înființat Gazeta medico-chirugicală (1870) și a contribuit la întemeiarea revistei Progresul medical român. A fost unul dintre primii medici care au introdus antisepsia listeriană în medicina românească, iar în 1897 a început să utilizeze razele X în chirurgie. A realizat prima splenectomie din țară (1873), a propus o metodă nouă de operare a buzei de iepure, a înființat un laborator de intrumente medicale și un laborator de radiologie la spitalul Colțea (1896). Din scrierile sale: Observațiuni asupra fracturilor, Utilizarea razelor X în chirugie.

1856 – S-a născut Theodor Speranția

4 mai 1856, Onești, Iași – 9 martie 1929, București

Scriitor și folclorist, membru corespondent (din 1891) al Academiei Române. A urmat cursurile Seminarului „Veniamin Costache” din Iași, s-a înscris la Facultatea de Științe din Iași, dedicându-se ulterior studiului filosofiei. A continuat studiile la Liège, unde, în 1886, a obținut diploma de Doctor în Filosofie și Litere. A fost profesor la Academia de Muzică și Artă Dramatică din București. Primele versuri le-a publicat în Perdaful (1873). A avut o intensă activitate publicistică. A fondat ziarul Basarabia și a editat Amicul copiilor. Din opera sa: Anecdote populare (3 vol.), Anecdote afumate, Anecdote piperate, Anecdote botezate, Introducere în literatura populară română, Versificația română și originea ei, Teatru de familie, Miorița și călușarii. Urme de la daci și alte studii de folclor, Anecdote împănate, Neamul nostru, Început de viață.

1872 – S-a născut Marcel Olteanu

4 mai 1872, Craiova – 1943, București

Unul dintre generalii Armatei României din primul război mondial. După absolvirea școlii militare de ofițeri (1891), avansat la gradul de sublocotenent, a ocupat diferite funcții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei. A fost avansat la gradul de locotenent (1894), căpitan (1900), maior (1910). A fost comandant la Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu (1912–1916), avansat la gradul de locotenent-colonel (1914) și colonel (1916). A îndeplinit funcții de comandant de regiment, brigadă și divizie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918, remarcându-se în Bătălia de la Oituz. În noiembrie 1917a fost numit comandant al Corpului Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni cu baza la Hârlău. A fost decorat cu Ordinul Coroana României în grad de ofițer (1910), Medalia Avântul Țării (1914), Ordinul Mihai Viteazul cl.III, pentru modul cum a condus Brigada 3 Roșiori în luptele de la Oituz, în campania din 1917. A publicat: Deprinderi tactice pentru tinerii ofițeri din toate armele, Huzarul negru. Carte ostășească.

1875 – S-a născut Dumitru Drăghicescu

4/16 mai 1875, Zăvoieni, Vâlcea – 14 septembrie 1945

Diplomat, filosof, sociolog și politician. Întors în țară după studii doctorale la Sorbona, a suplinit sporadic în învățământul secundar la diferite catedre de Limba franceză, iar din aprilie 1905 a fost numit conferențiar la catedra de Sociologie a Universității din București. A fost deputat și senator, după primul război mondial, l-a însoțit pe Nicolae Titulescu la Liga Națiunilor. Între 1916–1918 s-a aflat la Paris, pentru a promova interesele României și a convinge străinătatea de dreptul inalienabil al poporului român la unitate națională deplină. Împreună cu Traian Vuia a inițiat publicarea de lucrări istorice și etnografice, precum și a unor articole în presa franceză, pentru a reliefa politica de deznaționalizare a autorităților țariste și ungare față de popoarele aflate sub dominația lor. În aclași scop, a scris trei broșuri: La Transylvanie, La Bessarabie, Les roumains de Hongrie, în care argumenta caracterul românesc al acestor provincii cotropite și supuse maghiarizării, respectiv rusificării. A evidențiat falsurile propagandei contelui Appónyi, referitoare la așa-zisa „soluționare a problemei naționale prin trecerea timpului”. A fost membru al grupului de recunoaștere a drepturilor românilor de a avea un stat național în granițele lor etnice la Congresul naționalităților, ținut la Roma între 9–12 aprilie 1918. Împreună cu dr. Nicolae Lupu, Simion Mândrescu și Gh. G. Mironescu, a desfășurat o activitate prodigioasă, obținând din partea tuturor națiunilor participante acordul ferm de a se recunoaște românilor dreptul la unitatea în granițele lor etnice și de a fi în continuare considerați ca parteneri ai coaliției beligerante. Din scrierile sale: Raporturile dintre drept și sociologie, Din psihologia poporului român, Înțelesul jertfei pentru patrie, Evoluția ideilor liberale, Partidele politice și clasele sociale, Reforma electorală.

1876 – S-a născut N. Apostolescu

Nicolae I. Apostolescu; 4 mai 1876, Alexandria – 2 noiembrie 1918, Pitești

Critic și istoric literar comparatist. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie, având profesori pe B.P. Hasdeu, Titu Maiorescu, Gr. Tocilescu, Ion Bianu și a obținut, în 1899, licența în Științe Filologice (cu mențiunea Magna cum laude). A fost numit profesor secundar la Liceul „I.C. Brătianu”, Pitești, unde a rămas până la sfârșitul vieții. În 1905 a câștigat o bursă de studii la Paris, pentru cursuri de Semantică și Literatură comparată, obținând titlul de Doctor în Litere la Sorbona în 1909 cu două teze: L’Influence des romantiques français sur la poésie roumaine (Influența romanticilor francezi asupra poeziei române) și L’Ancienne versification roumaine (Versificația veche românească). Unul dintre primii comparatiști ai literaturii române, considerat inițiatorul metodei comparatiste de tip pozitivist în cercetarea literară românească și recunoscut drept unul dintre cei mai buni specialiști ai noștri în problemele versificației, deși era îndreptățit să primească o catedră universitară, aceasta nu i-a fost încredințată decât în 1918, la Universitatea din Iași, cu puțină vreme înainte de a muri, pe neașteptate. A scris o Istorie a literaturii române moderne cu volumele I (1821–1866) și II (1866–1900).

1888 – S-a născut Aurel Costescu-Duca

4 mai 1888, Buzău – 9 august 1955, București

Bariton, actor și profesor universitar, unul dintre fondatorii Operei Române. A studiat la Conservatorul din București cu D. Popovici-Bayreuth și apoi la Milano. A debutat la București în trupa italiană de operă Castellano. După remarcabilul său debut i s-au deschis larg porțile operelor din București, Zagreb, Viena, Zurich, Bratislava și Budapesta. În perioada de vârf a carierei sale, marele cîntăreț s-a întors la București pentru a osteni, împreună cu alți confrați, la înființarea Operei Române la data de 8 decembrie 1921. La reîntoarcerea în țară, a activat în diferite formații temporare de operă, organizate la București, până la înființarea Operei Române, fiind apreciat ca un interpret remarcabil, fruntaș al scenei lirice românești. A pregătit generații de artiști de operă la Conservatorul din București.

1903 – A încetat din viață Alfons Oscar Saligny (3 aprilie 1853, Focșani – 4 mai 1903, București)

Chimist; profesor la catedra de Chimie generală și aplicată a Școlii de Poduri și Șosele; membru corespondent al Academiei Române; fratele lui Anghel Saligny.

1920 – S-a stabilit celebrarea Zilei Eroilor în Ziua Înălțării Domnului

La propunerea Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, de a se oficia slujba parastasului și pomenirea eroilor în toată țara, prin Decretul-lege nr. 1693/4 mai 1920, s-a stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită în fiecare an cu prilejul zilei Înălțării Domnului. În această zi, după Liturghie, sunt oficiate slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, troițele și monumentele închinate acestora din țară și din străinătate. Pomenirea eroilor a fost interzisă din 1948. Ca urmare a conjuncturilor politice, prin Decretul nr. 71/1948, Ziua Eroilor a fost stabilită pe data de 9 mai, abrogându-se prevederile anterioare. Decretul nr. 117/1975 privind regimul mormintelor și operelor comemorative a menținut reglementarea care prevedea ca data de 9 mai să fie considerată Ziua Eroilor, sărbătorindu-se cu prilejul Zilei Independenței de Stat a României și a Victoriei asupra Fascismului. După 1990, ca urmare a demersurilor Ministerului Apărării Naționale, Ziua Eroilor nu s-a mai sărbătorit la 9 mai, ci de Ziua Înălțării Domnului.

1921 – S-a născut Mircea Basarab

4 mai 1921, București – 29 mai 1995, București

Compozitor și dirijor, profesor universitar. A urmat Conservatorul din București în anii 1940–1948 având profesori pe Mihail Jora, George Breazul, Constantin Brăiloiu, Ioan D. Chirescu, Vasile Popovici și Ion Ghiga. A debutat în compoziție la sfârșitul anilor 1940. A scris lucrări pentru orchestră, printre care se numără două concerte, pentru vioară (1952) și pentru oboi (1960), muzică de cameră, piese vocale și muzică de film. Și-a început cariera pedagogică în 1951 la Conservatorul din București, unde a predat până în 1964 cursuri de Orchestrație, Citire de partituri și Dirijat orchestral în calitate de lector, asistent și apoi profesor asociat. În 1953 a dirijat Ansamblul Consiliului Popular din București. Un an mai târziu, a fost numit dirijor permanent al Filarmonicii de Stat „George Enescu” din București, funcție pe care a avut-o până în 1986, la pensionare. Din 1964 a fost timp de cinci ani directorul aceleiași filarmonici. A participat alături de orchestre românești și din străinătate la peste 75 de turnee, desfășurate în țări precum Argentina, Austria, Belgia, Franța, Germania, Italia, Irlanda, Japonia, Luxemburg, Regatul Unit etc. A publicat articole și a prezentat emisiuni radiofonice și de televiziune. Din compozițiile sale: Triptic simfonic, Concert pentru vioară și orchestră, Rapsodie pentru orchestră, Concert pentru oboi și orchestră.

Mircea Basarab – Rapsodie pentru orchestră

1922 – S-a născut Vlad Mușatescu

4 mai 1922, Pitești – 4 martie 1999, București

Scriitor și umorist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A fost corector la diverse publicații bucureștene, printre care Curentul Literar Magazin. A debutat ca prozator în paginile revistei Universul literar, cu nuvela Maruca Schiavoni (1942). A devenit secretarul editurii ABC din Craiova, unde și-a publicat și primele cărți (pentru copii): Bobby Felix Făt-Frumos, Magdalena și Tîrțoi, Pogonici Ariciul, dar și primul primul său roman, La Sud de Lacul Nairobi (1945). A fost redactor la ziarele craiovene Înainte, Situația, director al editurii bucureștene Europolis, șef tehnic, redactor artistic, machetator la diverse edituri și reviste precum Flacăra, Gazeta literară și Cinema. Alte scrieri: De-a v-ați ascunselea, De-a baba oarba, Contratimp, Aventuri aproximative.

1925 – S-a născut Paul H. Stahl

4 mai 1925, București – 16 septembrie 2008, București

Etnosociolog francez de origine română, membru de onoare din străinătate (din 1993) al Academiei Române. Era fiul sociologului Henri H. Stahl și frate cu scriitoarea Henriette Yvonne Stahl. A urmat Facultatea de Filosofie, specialitatea Sociologie la Universitatea București (1944–1948). A fost director adjunct la Centrul de Cercetări Psiho-Medico-Pedagogice din București, cercetător la Institutul de Istoria Artei, șef de secție și director la Institutul de Studii Sud-Est Europene. În 1969 s-a stabilit în Franța, unde a fost numit director de studii la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris și profesor la Universitatea „René Descartes” (Sorbona), unde a organizat primul sector de sociologie și etnologie al Europei. A efectuat cercetări și anchete în 19 țări, cele mai multe în România. Rezultatele studiilor sale s-au concretizat în numeroase lucrări: Arhitectura din Muzeul Satului, Arta populară românească: ceramica, Arhitectura populară românească (5 vol.), Planurile caselor românești țărănești, Folclorul și arta populară românească, Comunità di villaggio e comunità familiari nell’Europa del ’800 (3 vol.), Household, Village and Village Confederation, Histoire de la décapitation, Le radici di una valle alpina, antropologia storica e sociale della Val Tartano, Name and Social Structure, Examples from Southeast Europe, Familia și școala. Contribuții la sociologia educației, Cum s-a stins Țara Vrancei etc. La Paris a editat publicațiile științifice Études et Documents Balkaniques et Méditerranéens (26 vol.) și Sociétés Européennes (23 vol.), unele numere fiind consacrate în întregime României. A fost membru al Laboratorului de Antropologie Socială din Paris și membru fondator al Societății pentru Studiul Regiunilor de Munte din Italia. A fost distins cu Ordinul Palmes Académiques (1986).

1926 – S-a născut Geta Brătescu

4 mai 1926, Ploiești – 19 septembrie 2018, București

Artist plastic vizual. A urmat Facultatea de Litere a Universității București în perioada 1945–1949, cu profesorii George Călinescu și Tudor Vianu, apoi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București (1969–1971) – a început studiile de artă în 1945 la Academia de Arte Frumoase, sub îndrumarea maestrului Camil Ressu, dar a fost forțată să le întrerupă de regimul comunist. Prezență distinctă în arta contemporană românească, artist complet, care a ales ca mijloc de expresie atât mediile tradiționale cât și pe cele noi, Geta Brătescu a dezvoltat o operă complexă care include desen, colaj textil, grafică, gravură, ilustrație de carte, tapiserie, obiect, fotografie, film experimental, video și performance. A fost director artistic al revistei de literatură și artă Secolul 20/21, Doctor honoris causa al Universității Naționale de Arte din București. A participat la numeroase expoziții de grup dar și personale, în București, Sibiu, Roma, Hamburg, Missouri, Innsbruck, Vienna, Liverpool, Londra, Berlin. Supranumită „marea doamnă a artei conceptuale din România”; a avut o remarcabilă contribuție la dezvoltarea artei românești contemporane, la îmbogățirea patrimoniului cultural românesc și universal.

Biografie ilustrată: Brătescu Geta [Artindex]

1927 – Institutul de Cercetări și Stațiuni Agronomice din România

În anul 1886 a fost înființată Stațiunea Centrală Agronomică, ulterior fiind înglobată ca secție în Institutul de Cercetări Agronomice al României, înființat prin Înaltul Decret Regal nr.1205/4 mai 1927 promulgat de Regele Ferdinand I, în care se prevăd obiectivele, atribuțiile și patrimoniul acestuia. Organizator și primul director a fost Gheorghe Ionescu-Sisești. Astăzi, Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”.

1928 – S-a născut Vasile Anestiade

4 mai 1928 la Sărătenii Vechi, Telenești, R. Moldova – 13 noiembrie 2014

Medic morfopatolog, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei, membru PCUS din 1962. A urmat studii superioare la Institutul de Stat de Medicină din Chișinău, absolvit cu mențiune în anul 1951. Din 1955 a fost asistent, apoi șef al Catedrei de patomorfologie (pentru 30 de ani), prorector pentru activitate științifică (1962–1963), rector (1963–1986) al Institutului de Stat de Medicină din Chișinău, conducător al Laboratorului de patologie și director al Centrului Științific de Patobiologie al Academiei de Științe a Moldovei. Cercetările sale științifice s-au axat preponderent pe stadiul precoce al patomorfologiei aterosclerozei. La 27 de ani a susținut teza de Doctor în Științe medicale, iar la 35, cea de Doctor Habilitat. A elaborat teoria aterosclerozei incipiente. Rezultatele cercetărilor au fost publicate în peste 700 de lucrări științifice, inclusiv 10 monografii. A pregătit peste 100 de discipoli, fiind fondatorul școlii științifice de patomorfologie din țară. Poate fi caracterizat și ca un excelent organizator al educației medicale, deținând abilități excelente de pedagog.

1928 – S-a născut Leon Baconsky

4 mai 1928, Lencăuți, Hotin, Regatul României/R. Moldova – 22 ianuarie 2019, Cluj

Istoric și critic literar, traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România, fratele poetului A.E. Baconski. A studiat la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (absolvită în 1955), unde i-a avut profesori pe Dumitru Popovici și Ion Breazu. A făcut carieră universitară la Facultatea de Filologie a Universității clujene, unde a predat Literatura română contemporană, ca disciplină de bază, dar și Istoria ideilor estetice, Introducere în literatură, Teoria și practica presei. A debutat în presă cu un articol despre Leonid Leonov, în revista Steaua (1954). Debutul editorial a avut loc în 1963 cu o traducere din Prosper Merimee, Cronica domniei lui Carol al IX-lea. A colaborat sporadic la revistele Astra, Contemporanul, Luceafărul, Secolul 20, Steaua, Tribuna, Studia Universitatis „Babeș-Bolyai”, unde a publicat studii și articole importante despre Gib I. Mihăescu, eseuri despre George Coșbuc, iar la rubrica Figurine a revistei Tribuna, a compus o galerie de portrete ale unor scriitori mai puțin cunoscuți (I.I. Ciorănescu, Igena Floru etc.). Prima lui carte, Marginalii critice și istorico-literare, conține studii, articole, cronici despre poezia unor clasici români din secolul al XX-lea, ca și despre autori din generațiile mai recente.

1931 – S-a constituit la București Partidul Evreiesc din România

Uniunea Evreilor din România, extinsă, s-a transformat în Partidul Evreiesc, care avea drept scop promovarea intereselor populației evreiești și conservarea ființei ei naționale. Președintele partidului a fost Theodor Fisher, iar președinte de onoare, Adolf Stern. În 1938 și-a încetat activitatea.

1940 – S-a născut Anton Cosma

4 mai 1940, Tiur–Blaj, Alba – 17 noiembrie 1991, Târgu Mureș

Critic și istoric literar, poet, dramaturg. A urmat Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, pe care a absolvit-o în 1963, iar după absolvire a lucrat ca profesor de Limba și literatura română la Dumbrăveni, Sibiu. A debutat publicistic în 1969 în revista România literară, colaborând apoi cu articole și studii de critică și istorie literară în paginile revistelor culturale Vatra (al cărei redactor a fost din 1981), Tribuna, Transilvania, România literară, Steaua, Astra, Familia, Revue roumaine, Cahiers roumaine d’études littéraires și Igaz Szó. A editat și prefațat volumul Ioan Slavici, Romanele vieții (1979). A scris, de asemenea, poezii și piese de teatru, care au rămas în manuscris ca urmare a morții premature a autorului.

1940 – S-a născut Grigore Bostan

Grigore Constantin Bostan; 4 mai 1940, Budinești, Flondoreni, Storojineț, România/Budineț, Storojineț, Cernăuți, Ucraina – 17 noiembrie 2004, Cernăuți, Ucraina

Poet, folclorist și istoric literar ucrainean de origine română, membru al Uniunilor Scriitorilor din România, Republica Moldova și Ucraina, membru de onoare din străinătate (din 1991) al Academiei Române și membru (din 1993) al Academiei Școlii Superioare din Ucraina. A fost profesor de Literatură română și universală, șef al Catedrei de Filologie română și clasică la Universitatea din Cernăuți. A debutat, în 1961, cu poezia Drumeții în săptămânalul Cultura Moldovei din Chișinău. Ca etnolog, care a înființat pe lângă Universitatea din Cernăuți o arhivă de folclor și a organizat cercetări sistematice în satele românești din nordul Bucovinei și din Transcarpatia, a adus o contribuție substanțială la cunoașterea spiritualității unei importante ramuri a românității. Opera literară: Cântece de drum, M. Eminescu, Revenire, Vitrina manechinelor, Literatura română din Bucovina, Poezia populară românească din spațiul carpato-nistrean, Pagini de literatură română. Bucovina, regiunea Cernăuți 1775-2000.

1941 – S-a născut Hamdi Cerchez

4 mai 1941, Hârșova, Constanța – 6 martie 1994, Istanbul

Actor de comedie român de origine de origine cercheză (circaziană) asimilat în comunitatea turcă. A absolvit Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” din Constanța, apoi Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, în 1964. A debutat pe scena Teatrului „Al. Davila” din Pitești, în rolul Moșneagul I din piesa Vlaicu Vodă, de Alexandru Davila, în regia lui Constantin Dinischiotu, în 27 decembrie 1969. A interpretat pe scena teatrului din Pitești peste 25 de roluri. După 1978 a plecat la București, la Teatrul Național, unde a desfășurat o prestigioasă activitate, desăvârșindu-și cariera artistică. Personalitate care face parte dintr-o generație de excepție, s-a evidențiat prin talent, modestie, abnegație, a interpretat roluri complexe pe scenă și pe marele ecran. A jucat în filmele: Titanic-Vals, Gaudeamus igitur, Răscoala, Drum în penumbră, Păcală, Trei scrisori secrete, Orașul văzut de sus, Tănase Scatiu, Mînia, Nea Mărin miliardar, Singur printre prieteni, Înghițitorul de săbii, Un petic de cer, Acțiunea „Zuzuc”, Punct… și de la capăt, Telefonul, Bufoniștii (TV), Sunt liber! (TV), Dueliștii (TV), Hangița (TV), Așteptarea.

Acțiunea „Zuzuc” (1983) • Regia Gheorghe Naghi. Cu: Ovidiu Moldovan, Cristina Deleanu, Hamdi Cerchez, Eusebiu Ștefănescu, Adela Mărculescu, Horațiu Mălăele etc.

1943 – S-a născut Daniela Caraman Fotea

4 mai 1943, Constanța – 20 aprilie 2020

Muzicolog, critic muzical, jurnalistă de artă și autoare de non-ficțiune, membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (din 1968). A urmat studii muzicale la Conservatorul București (1960–1965), cu Dragoș Alexandrescu, Nicolae Buicliu, Tudor Ciortea, Emilia Comișel, Octavian Lazăr Cosma etc. A fost redactor muzical și șef de secție la Radioteleviziunea Română, șefa Redacției muzical-literare și director artistic la Casa de discuri Electrecord. A realizat sute de emisiuni radiofonice, a scris montaje muzical-literare, articole, cronici muzicale, recenzii în Muzica, Contemporanul, Săptămâna, Scînteia tineretului, Forum studențesc etc. A susținut conferințe, concerte-lecții, comunicări științifice, a făcut parte din jurii naționale și internaționale ale unor concursuri de muzică ușoară. A întreprins călătorii de documentare în RDG, Iugoslavia, Polonia. A fost membră fondatoare a Colegiului criticilor muzicali „Mihail Jora”, membră a Uniunii Criticilor, Coregrafilor și Realizatorilor de Radio și Televiziune. Din lucrările sale: Ghid de operă, Ghid de balet, Disco-ghid-rock, Conexiuni rock.

1949 – S-a născut Mona Muscă

Monica Octavia Nicoară; 4 mai 1949, Turda, Cluj

Profesoară universitară, fostă politiciană. A absolvit în anul 1972 Facultatea de Filologie la Universitatea din Timișoara. A fost profesoară de Limba și literatura română la școala generală Gurba (Arad), asistent universitar la Universitatea Timișoara, cercetător științific la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” al Academiei Române. A intrat în politică în PAC, apoi în PNL, fiind în timp deputat, membră în Biroul Permanent și Vicepreședintă a Camerei Deputaților, ministrul Culturii.

1950 – S-a născut Ada D. Cruceanu

Ada Mirela Chisăliță; 4 mai 1950, Sibiu

Critic literar, traducătoare. A urmat Facultatea de Filologie, Universitatea din București, Secția Română-Engleză (1969–1973) și a devenit Doctor în Filologie în 2001. A fost profesară în Socolari (Caraș-Severin), bibliograf la Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” din Reșița, referent la Centrul Județean de Conservare și Valorificare a Tradiției și Creației Populare Caraș-Severin, consilier editorial carte, publicitate la Media Star, consilier, apoi directoare executivă la Inspectoratul pentru Cultură și Culte Caraș-Severin, directoare executivă al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național, Caraș-Severin, redactor la revista Reflex, secretară a Fundației Cultural-Sociale „Octavian Doclin” Reșița. Colaborează la Contemporanul, Cronica, Familia, Orizont, Orient Latin, Steaua, Viața Românească etc. Volume publicate: Contribuții la presa românească din Banat, Radu Stanca – dramaturgul, Porunca Fiului, eseu asupra prozei lui Sorin Titel, Capete de pod.

1950 – S-a născut Anghel Iordănescu

4 mai 1950, București

Fost fotbalist, antrenor și politician. A jucat numai la Steaua București. A câștigat campionatul național cu Steaua în ’75–’76, ’77–’78 și Cupa României în ’69–’70, ’70–’71, ’75–’76, ’78–’79. A avut 64 de selecții în echipa națională unde a înscris 26 de goluri. A făcut parte din echipa naționala calificată în sferturile CE–1972. A debutat ca antrenor la Steaua București, în 1985, ca secund al lui Emeric Jenei. În această calitate, dar și ca jucător, și-a adus contribuția la câștigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986. A fost selecționer al echipei naționale de fotbal a României, având trei mandate la conducerea acestei echipe. A fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.II (2008).

1951 – A încetat din viață Aurelian Pană (20 septembrie 1880 – 4 mai 1951)

Om politic de dreapta; ministru al Agriculturii și Domeniilor; președinte al sindicatului agricol; arestat în vremea prigoanei comuniste și ucis în închisoarea Gherla.

1955 – S-a născut Mihaela Runceanu

4 mai 1955, Buzău – 1 noiembrie 1989, București

Solistă de muzică ușoară și profesoară de canto la Școala Populară de Artă din București. În perioada liceului, a cântat în orchestra simfonică a orașului, de pe lângă Casa de cultură din Buzău. În timpul studenției, a câștigat Trofeul Steaua litoralului la Constanța, premiul I la Festivalul Constelații vâlcene Râmnicu Vâlcea și a debutat la radio cu o piesă, în primă audiție, a compozitorului George Grigoriu. A trecut cu 10 pe linie prima etapă la concursul TV Steaua fără nume, a obținut Premiul I la Festivalul Lotca de aur Brăila, Premiul II la Festivalul artei studențești Galați, Premiul II la concursul București ’76 și Trofeul Tinereții la Festivalul tinereții de la Amara. În toamna anului 1980, a devenit profesoară la Școala Populară de Artă din București. La concursul Melodii ’84, melodia Să crezi în dragostea mea (Ion Cristinoiu/Roxana Popescu) a obținut premiul I la secțiunea Prime audiții. Din acest moment, Mihaela Runceanu a devenit una dintre cele mai apreciate și de succes soliste ale României. Începând cu 1985, a participat la un număr mare de spectacole organizate în București (în special la Sala Radio sau Sala Polivalentă) sau în provincie, numele ei devenind, prin ani, o garanție sigură a calității spectacolelor respective. Era solicitată tot mai des pentru înregistrări la Radio, Televiziunea Română și Electrecord. A efectuat turnee în Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, URSS, Cuba și RDG. Pe 1 noiembrie 1989, în jurul orei 1:00, Mihaela Runceanu a fost asasinată în garsoniera sa din București.

Alexandru Vilmanyi / Roxana Popescu – De-ar fi să vii

1955 – S-a născut Mircea Tiberian

4 mai 1955, Cluj

Pianist și compozitor de jazz. În 1980 a absolvit Conservatorul din București. A debutat în 1974 la Festivalul Internațional de la Sibiu, iar între anii 1979–1981, a fost membru al Teatrului Muzical „Ion Vasilescu” din București. Apoi a lucrat în studiouri de înregistrări ca pianist și aranjator. A făcut parte din cvartetul Mircea Tiberian–Liviu Butoi, grupurile Opus 4, Labirint, Romanian All Stars, Romanian Big Band, Orchestra Interzone Jazz. A participat la diverse proiecte multi-media: Incursiuni, Liniada, Agnus Dei și a condus mai multe grupuri de jazz sub propriul său nume. A avut turnee în Statele Unite, Franța, Germania, Austria, Polonia, Cehia, Bulgaria, Grecia, fosta URSS, Siria și România. Este lector la Universitatea de Muzică din București, la secția Jazz pe care, de altfel, a și înființat-o în 1990. Este fondatorul și coordonatorul Departamentului de Jazz din București și din Cluj. Printre premiile obținute se numără: Muzicianul Român al Anului (1987), Premiul Uniunii Compozitorilor pentru compoziție jazz (1990, 1996, 2000), Premiul pentru Întreaga Activitate Artistică (Asociația de jazz Napocensis, 2001).

Blue Dragon Gala Blues Jazz Kamo • Pian: Mircea Tiberian, Baritone Sax: Liviu Butoi

1955 – A încetat din viață George Enescu (19 august 1881 – 4 mai 1955)

Compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor, membru corespondent la Academie des Beaux Arts din Paris, al Academiei Santa Cecilia din Roma, al Institutului francez din Paris, al Academiei de Științe și Arte din Praga, membru de onoare al Academiei Române.

George Enescu – Sonata nr. 3 • Vioară: Șerban Lupu, Pian: Valentin Gheorghiu, Dirijor: Cristian Mandeal

1958 – S-a născut Adrian Berinde

4 mai 1958, Oradea – 16 ianuarie 2019, Germania

Cântăreț de muzică folk, compozitor, textier, poet și pictor. A absolvit cursurile Școlii de Arte Plastice din Cluj-Napoca. În 1982, s-a stabilit la Moudon, în Elveția, unde a fost pictor. Până în 1994 a avut mai multe expoziții personale în Elveția (Lausanne și Fribourg), dar și la Paris. În 1994 a înființat studioul de înregistrări Taurus la Cluj-Napoca, iar în 1995 a lansat albumul Absent, realizat pe versuri proprii, urmat de Negru de Fum, Vertical, Captiv în Inutil (lansat și ca volum de versuri), Albaștri după ploi, Azil, Atât de bine și Arcan. În 2000, a semnat un contract cu celebra companie canadiană Cirque du Soleil, cântând în spectacolul Varekai.

Adrian Berinde – După tine (2013)

1959 – S-a născut Darie Dup

4 mai 1959, Zlatna, Alba

Sculptor, profesor universitar, personalitate de prim rang a artei românești. A absolvit în 1983 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, secția Sculptură, clasa Paul Vasilescu. Din 1992 a fost profesor, ulterior șef de catedră, la Catedra de sculptură la Universitatea Naționala de Arte, București. Este Doctor în Arte vizuale. A participat la tabere de sculptură: Măgura, Buzău (1983, 1985), Săliște, Sibiu (1984), Oarba de Mureș (1987), Macea, Arad (1988), Dzintari, Letonia (1990), Sibiu (1992), Borchel en Schaft (Olanda, 1992), Mraconia, Turnu Severin (1993) etc., a participat la numeroase expoziții de grup, a avut expoziții personale la Galeria Simeza (1990), Galeria Teatrului National ¾ (1997). A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler (2004) și cu Premiul de Excelență al Uniunii artiștilor Plastici (2007). Lucrările sale se găsesc în colecții private din Olanda, Germania, Belgia, Italia, Franța, USA.

Biografie ilustrată: Darie Dup [Ateliere.net]

1964 – S-a născut Vitalie Ciobanu

4 mai 1964, Florești, RSS Moldovenească

Poet, scriitor, romancier, nuvelist, eseist, critic literar și publicist român din Republica Moldova, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (din 1992) și al Uniunii Scriitorilor din România (din 1993), precum și membru al Grupului pentru Dialog Social, din 2004. Opere: Schimbarea din strajă, Momentul adevărului, Anatomia unui faliment.

1965 – Teatrul „Ion Creangă” din București

Deși la 24 decembrie 1964 a avut loc primul spectacol de teatru pentru copii și tineret, Harap Alb, în regia lui Ion Lucian, în nou înființatul teatru din Piața Lahovari, sediul inițial al Teatrului „Ion Creangă”, decretul de înființare a fost emis mai târziu, la 4 mai 1965. Tot în acest an a luat ființă Asociația Internațională a Teatrelor pentru Copii și Tineret, ASSITEJ, din care face parte și Teatrul Ion Creangă, România fiind una dintre țările fondatoare.

1974 – A încetat din viață Nicolae Oancea (7 martie 1893 – 4 mai 1974)

Dirijor și compozitor de muzică laică și religioasă, profesor și director al Conservatorului Astra din București; culegător de folclor.

1976 – S-a născut Laurențiu Duță

4 mai 1976, Năvodari

Compozitor și cântăreț. A studiat timp de trei ani chitara clasică și timp de doi ani pianul. În anul 1993 s-a lansat muzical cu melodia Cifre; ulterior a participat la Festivalul de Muzică Ușoară Mamaia. În anul 1997, Laurențiu Duță a format împreună cu Viorel Sipoș și Mihai Budeanu, formația 3rei Sud-Est. Primul lor single Ai plecat, a intrat în topuri. După o carieră de 11 ani, fiind principalul compozitor al celor 12 albume ale trupei 3rei Sud Est, în decembrie 2008, Laurențiu s-a hotărât să se lanseze ca artist solo. Trupa s-a refăcut în 2014, jurând că nu se vor mai despărți niciodată. La Romanian Music Awards 2012 a fost nominalizat la categoria „Best Song”, alături de Andreea Bănică, pentru piesa Shining Heart.

3 Sud Est – Cine Ești?

1977 – S-a născut Flaviu Turcu

Romulus Valeriu Flaviu Turcu; 4 mai 1977, Cluj-Napoca

Fizician, cercetător ştiinţific, lector universitar, inventator. Are stagii de specializare în colective din străinătate – Nijmegen (Olanda), Orleans (Franţa), Lethbridge (Canada), Tallin (Estonia),  Los Alamos (SUA), PNNL din Richland (SUA), Aveiro (Portugalia), Rio de Janeiro (Brazilia). Este primul cercetător din România care a obținut „Oscarul inventicii“ (cum sunt numite Premiile R&D din SUA care răsplătesc tehnologiile create să îmbunătățească viața oamenilor), pentru un dispozitiv care, în combinație cu alte dispozitive, va putea ajuta la reducerea poluării prin reducerea gazelor cu efect de seră. A fost cercetător ştiinţific la Universitatea Babeș-Bolyai, cercetător ştiinţific la Laboratorul Naţional Pacific Northwest din Richland al Departamentului Energiei SUA, lector universitar la Universitatea Babeș-Bolyai, director general al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Izotopice și Moleculare (INCDTIM) din Cluj-Napoca.

1977 – A încetat din viață Dragoș Vrânceanu (Dragoș Vrânceanu Nicula; 14 februarie 1907 – 4 mai 1977)

Poet, traducător, jurnalist, profesor universitar, diplomat.

1980 – A încetat din viață Vasile Rășcanu (22 iulie 1885 – 4 mai 1980)

Medic și fiziolog; profesor la Facultatea de Medicină din Iași; membru titular al Academiei Române.

1981 – A încetat din viață Iosif Cassian-Mătăsaru (25 februarie 1896, Galați – 4 mai 1981, București)

Traducător din literatura universală, în special poezie franceză și germană clasică; tatăl poetei Nina Cassian.

 

Ziua Națională a Inimii

Se marchează anual, începând din anul 1997, la data de 4 mai, în conformitate cu directivele Organizației Mondiale a Sănătății, fiind introdusă în România pe 4 august 1996, în urma Sesiunii Speciale privind Riscul Cardiovascular a Academiei de Științe Medicale.

Ziua mondială a inimii (World Heart Day) este sărbătorită la 29 septembrie.

 

2003 – Monumentul Holocaustului din Târgu Mureș

A fost dezvelit, la Târgu Mureș, primul monument din România ridicat în memoria victimelor Holocaustului. Monumentul este opera sculptorului Izsák Márton, fiind realizat din bronz, în memoria celor 5.943 de evrei deportați în lagăre de exterminare de către regimul horthyst. Grupul statuar, care înfățișează doi copii, un bărbat și o femeie îmbrățișați în durere, poarta inscripția bilingvă – engleză și ebraică, Remember Holocaust!. Exista și o placă prin care se arăta că atrocitățile au fost comise de către guvernul fascist maghiar, care conducea Ardealul de nord în 1944, dar a fost înlăturată la renovarea soclului.

Ziua de 4 mai poartă o semnificație tragică, deoarece în această zi, în 1944 a început tragedia teribilă a evreilor din Târgu Mureș, începând cu înghesuirea lor in ghetouri, apoi cu deportarea și exterminarea lor în lagăre.

2018 – A încetat din viață Doina Cornea (30 mai 1929 – 4 mai 2018)

Publicistă; cadru didactic al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj; disidentă anticomunistă; membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social, a Alianței Civice, a Fundației Culturale Memoria și a Forumului Democrat Antitotalitar din România, din care s-a format mai târziu Convenția Democrată din România.

2021 – A încetat din viață Radu Ciobotea (1 iulie 1960 – 4 mai 2021)

Jurnalist, scriitor, profesor și diplomat.

2022 – A încetat din viață Nicolae Florea (31 mai 1921 – 4 mai 2022)

Chimist și pedolog, personalitate marcantă în pedologie; a dezvoltat școala românească de cercetare genetico-naturalistică sistemică şi aplicativă-utilitară a resurselor de sol ale țării; a fondat școala românească de pedogeografie; membru de onoare al Academiei Române.

2022 – A încetat din viață Toma Rădulescu (1 ianuarie 1948 – 4 mai 2022)

Istoric, numismat; muzeograf al Muzeului Olteniei, secţia Istorie-Arheologie, unde a lucrat zeci de ani; considerat omul-enciclopedie al Craiovei; autor sau coautor a numeroase monografii.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită